Arhive etichetă: Jean Staneschi

Ioan Leric (22 martie 1927- 13 ianuarie 2017) – schiță biografică


leric-ioan-protulca-ro

Ioan Leric s-a născut în comuna Cuvin, foarte aproape de Arad, la 22 martie 1927, a fost botezat la biserica maghiară din Arad (biserica română neavând baptisteriu), pe 11 octombrie 1946, de Alexa Popovici. Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric, căsătorit cu Magdalena (Pușcaș), a clarificat la rugămintea mea diferența dintre numele Iuan (așa cum apare în acte) și Ioan așa cum l-am cunoscut și a fost prezentat, evocat la înmormântare. Adrian Pușcaș a menționat faptul că știe de la socrul său că atunci când părinți acestuia (a lui Leric Ioan) au fost  la primărie să înregistreze nașterea copilului funcționara era de etnie maghiară și „i-a pocit numele !! … și că degeaba părintele i-a repetat Ioan … IOAN …doamna aia zice Iuan și asa i l-a scris, … și asa a rămas în acte, dar numele lui spus de părinți era IOAN”.
Un aspect mai puțin cunoscut este acela că Leric Ioan a fost nepotul pastorului Jean Staneschi, teolog și muzician creștin, director al Seminarului Teologic Baptist din București.

În perioada 1946-1949, 1953-1954 urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București pe care îl absolvă în anul 1954.

Absolvenții STB, promoția 1954 (1950-1954) cu Leric Ioan, Grec Traian, Românu Nicolae

Absolvenții STB, promoția 1954 (1950-1954) cu Grec Traian, Românu Nicolae, Leric Ioan (ultimul din partea dreaptă jos)

Conform unui istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești, în anul 1950 Biserica Creștin Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe fratele Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București, care s-a ocupat atât de slujirea pastorală, predicarea Evangheliei cât și de partea muzicală a Bisericii, în mod deosebit de cor. După 1951, pastorul Leric Ioan a avut mai multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor. Exemplificator în acest sens, se precizează în istoricul Bisericii Baptiste din Ploiești, este anul 1954, când în una din ședințele Comunității Baptiste de București acesta se împotrivea introducerii reglementării serviciilor divine în bisericile baptiste. De precizat faptul că informațiile sunt luate din lucrarea lui Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, unde în mod eronat este menționat Leric Ioan ca fiind absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1950, când de fapt el a absolvit în anul 1954. Iată ce menționează Ioan Bunaciu în lucrarea menționată despre perioada petrecută de Leric Ioan la Ploiești și cauzele care l-au determinat să se transfere la Tulca, fără aprobarea Ministerului Cultelor. „În anul 1950 Biserica Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe Leric Ioan […], care s-a ocupat de și de bunul mers al corului bisericii. După 1951 pastorul Leric Ioan a avut multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor, astfel: în anul 1954 se împotrivea, într-una din ședințele Comunității Baptiste de București introducerii în biserici a reglementării serviciilor  divine. În anul 1956, obosit de intrigile Ministerului Cultelor,  se transferă ca pastor în biserica din comuna Tulca, județul Bihor, cea mai mare biserică baptistă din țară la ora aceea. Însă, pentru că se transferase fără aprobarea Ministerului Cultelor și în urma oficierii unui botez în biserica din Tulca, autoritățile i-au intentat un proces la Tribunalul din Oradea, fiind condamnat la doi ani de detenție, dar eliberat pe data de 23 august 1958 în urma unei amnistii guvernamentale, după ce ispășise câteva luni de temniță. După eliberare, pastorul s-a mutat la Lipova și a devenit funcționar al statului”. (Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 157).

Conform unor documente de arhivă am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965) faptul că Ministerul Cultelor îi retrage recunoașterea ca pastor fratelui Leric Ioan la începutul anilor 50, iar Uniunea Baptistă înaintează Ministerului un memoriu prin care solicită revenirea asupra deciziei. Între timp acesta a primit salariu din fondurile proprii ale bisericii în anii 1953 și 1954 prin încadrarea sa ca prezbiter fără a avea aprobarea Ministerului Cultelor.

În anul 1956 s-a transferat pastor la Biserica din Tulca, cea mai mare Biserica baptistă la ora aceea. La Biserica Creștină Baptistă din Tulca a fost păstor pentru o perioadă de aproximativ doi ani (1956–1958). Între anii între anii 1957-1958 sub păstorirea fratelui Ioan Leric în Biserica din Tulca a avut loc o mare trezire spirituală, iar numărul membrilor a atins cifra de 613 membri. În perioada menționată au fost botezate aproximativ 250 de persoane. Burtic Aurel menționează într-un comentariu pe Facebook faptul că „slujirea fratelui Leric la Tulca a fost scurtă ca timp (aproximativ 2 ani), dar cu rezultate deosebite în câștigarea oamenilor pentru Împărăția Domnului (aproximativ 300 persoane au fost botezate în perioada slujirii dumnealui).”  Cu toată împotrivirea autorităților comuniste care făceau presiuni, fratele Leric a oficiat un botez nou-testamental cu un mare număr de persoane, după care a fost arestat, judecat și condamnat la doi ani de închisoare din care nu a executat decât două luni pentru că a fost grațiat.

Despre slujirea fratelui Leric Ioan la Biserica din Tulca avem unele informații oferite de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România. Acesta menționează faptul că credincioșii baptiști din Tulca au întâmpinat dificultăți în realizarea construcției locașului de cult astfel că s-a intervenit la Dr. Petru Groza care a dispus eliberarea autorizației de construcție în anul 1954. „Lucrările la noua construcție au demarat cu mult entuziasm sub directa îndrumare a președintelui Cultului Baptist, I. R. Socaciu. A fost ridicată o clădire spațioasă cu balcon, birou pentru pastor, baptistier și o sală anexă. Pe atunci, aceasta era cea mai mare clădire a unei biserici baptiste din România. Important de reținut – scrie Ioan Bunaciu- este faptul că la construirea acesteia au ajutat și credincioșii baptiști din comună”. (p. 393) Aceste detalii sunt relevante pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat mai departe. În anul 1956 „pastor al bisericii a venit Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București și fost pastor al bisericii baptiste din Ploiești. Venirea acestuia a produs o adevărată înviorare în biserică, fiind primul pastor cu pregătire teologică al acestei comunități și foarte bun muzician. Sub păstorirea sa au avut loc câteva botezuri mari, dar în anul 1958, în timpul unui botez pe care l-a oficiat, a fost arestat și condamnat la doi de închisoare de către Tribunalul Oradea pentru că nu-i fusese recunoscut transferul ca păstor al bisericii din Tulca.Cei doi ani i-a ispășit în două luni, fiind grațiat cu ocazia sărbătorii naționale de la 23 august 1958. După eliberare nu s-a mai întors la Tulca, astfel că biserica l-an ales ca păstor pe Tanc Aurel, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București.” (p. 393) Ioan Bunaciu menționează că s-a mutat în Lipova și a devenit funcționar al statului. (Ioan Bunaciu, istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 156).

Despre perioada cât a stat în închisoare a vorbit Emil Bartoș care a menționat faptul că acolo pastorul Leric Ioan l-a întâlnit pe poetul creștin Traian Dorz, cel care îi oferă cel mai de preț lucru pe care îl avea la el, Evanghelia după Ioan.

A fost căsătorit cu Ana și împreună au avut două fete: Dana/ Daniela (Manea) și Magdalena (Pușcaș).

Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric Ioan, menționează faptul, cunoscut de altfel de către credincioșii baptiști, că socrul său a fost un bun muzician (pianist, organist și dirijor de cor). O dovadă în plus este șui această melodie compusă de el și interpretată de fetele lui.

În anul 1970 se transferă ca membru în Biserica Creștină Baptistă Golgota din București. Este activ la orele de studiu biblic, pe care le-a și condus într-o anumită perioadă, a slujit în perioada în care a fost membru al bisericii și ca dirijor ocazional de cor, ca organist sau ca pianist. Un autodidact talentat, face numeroase misiuni la biserici din București și din țară. În ședința adunării generale a Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București din data de 16 februarie 1979, fratele Leric Ioan a fost ales membru în comitetul Bisericii Baptiste Golgota.

După 1990, participă activ la înființarea Bisericii Creștine Baptiste Betel din Cartierul Ghencea alături de pastorul Dupu Constantin. Fratele Leric Ioan se va muta în Biserica Creștină Baptistă Betel din București unde va rămâne membru până la moartea acestuia survenită în luna ianuarie 2017.

Leric Ioan (octb. 2015)

Deviza de viață a pastorului Leric Ioan a fost: „Cel înțelept câștigă suflete pentru Dumnezeu

Surse folosite în redactarea acestui material:

Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel, Editura Făclia, Oradea, 2006.

Ilie Pop, Silviu Jurjeu, Un secol de Har (1912-2012). Centenarul Bisericii Creștine Baptiste Golgota – prima biserică baptistă română din București, București, 2012, disponibilă online la adresa https://istorieevanghelica.ro/2016/11/08/ilie-pop-un-secol-de-har-1912-2012-centenarul-bisericii-crestine-baptiste-golgota-din-bucuresti/

Istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Tulca, disponibil online la adresa  www.protulca.ro/istoric

Istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești redactat de Irinel Cazacu (preluat de aici: http://revistacrestinulazi.ro/2010/10/biserica-baptista-emanuel-din-ploie%C8%99ti-scurt-istoric/)

Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.

Vezi și
Maxima zilei – 26 octombrie 2015
Pastorul baptist Ioan Leric a trecut la Domnul! 
1 Înmormântare Ioan Leric – Corul BCB Betel București
2 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Emil Bartoș
3 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Daniel Mariș
5 Înmormântare Ioan Leric – Grup frați din Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” din Tinca
6 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Otniel Ioan Bunaciu
7 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Teodor Ioan Colda

Reclame

Jean Staneschi: pastor, profesor, muzician, director al Seminarului Teologic Baptist


 Jean Staneschi (3)Jean Staneschi s-a născut la data de 18 septembrie 1900 în cartierul „Apele Minerale” din București[1] și a plecat în veșnicie în toamna anului 1980[2]. S-a întors la Domnul la vârsta de 15 ani „și a primit botezul credinței odată cu mama lui la Rusalii în anul 1916[3], iar din anul 1918 s-a ocupat de educația biblică și morală a tineretului din București[4]. În anul 1920 acesta era pastor la Brăila[5], unde lucrează la întocmirea primei cărţi de cântări comune, punând împreună cântări din Harfa Coriştilor, Cântările Sionului şi Cântările Credinţei. Din anul 1927 acesta este pastor la Constanța[6].  În anul 1925 se căsătorește cu Olga, primul medic baptist din România, și ulterior își începe activitatea de profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, activitate pe care a îndeplinit-o până la vârsta de 77 de ani[7]. Între anii 1934 – 1937 a fost Secretar General al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România[8]. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1949[9], a fost ordinat ca pastor[10] în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București[11]. Conform unei alte surse, acesta a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din Bucureşti-Basarab[12] în anul 1947[13].  „Aici, împreună cu alţi fraţi, începe lucrarea de tipărire a cântărilor de cor şi a altor materiale creştine, cu ajutorul maşinii Gestetner sau Şapirograf.  Aceasta se întâmplă între anii 1947-1951.  Era profesor la Seminarul Teologic Baptist din București şi acolo Jean pregătea partiturile originale pentru  cântările de cor, scrise cu peniţă şi cerneală roşie pe o hârtie specială care absorbea cerneala şi o transmitea pe coală de hârtie care venea în contact cu tamburul cilindric al mașinii de tipărit.  Se puteau face 25-30 de copii după un original, după care acesta trebuia rescris pentru a fi tipărite alte exemplare.  Cu toate că această activitate cerea timp, efort şi nu în ultimul rând risc, fraţii au continuat să lucreze la acest proiect și așa au rămas peste ani cântările pentru cor de care ne bucurăm astăzi.”[14] În anul 1953 a fost reținut timp de treizeci de luni fără a i se face proces şi fără a i se aduce oficial vreo acuzaţie. A fost eliberat la fel  de subit şi tot fără vreo explicație precum a fost arestat[15]. În iunie 1955 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[16], iar în decembrie 1955[17] a fost ales de către Congresul Cultului Creștin Baptist, cel mai înalt for de decizie al cultului, în funcțiile de director și profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, precum și de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.

În anul 1957 a fost destituit de către Departamentul Cultelor din funcțiile de pastor al Bisericii Baptiste Golgota[18], de profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București, de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.[19] și de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[20]. Va fi rechemat la Seminar în anul 1974[21] şi îşi încheie activitatea de profesor în anul 1977[22].

1957 Baldwin Orga-sonic(americanlisted.com)

1957 Baldwin Orga-sonic(americanlisted.com)

Pastorul Ioan Bunaciu consideră că decizia Departamentului Cultelor a fost determinată de acțiunile întreprinse de către Bokor Barnaba și Bălgrădeanu Constantin, care au  comandat 40 de orgi muzicale pentru Bisericile Baptiste de la o firmă din Cehoslovacia cu ocazia unei expoziții internaționale ce a avut loc la București în anul 1957. După terminarea expoziției, firma din Cehoslovacia prin intermediul căreia s-a făcut comanda a lăsat în custodie la Biserica Golgota unde era pastor Jean Staneschi orga cu care au venit în România, motivând că „baptiștii sunt cumpărători serioși.”[23] La câteva luni după expoziție statul român a primit din partea firmei din Cehoslovacia o notă prin care acesta trebuia să plătească orga, fiind înștiințat totodată și de comanda de 40 de orgi muzicale pentru Uniunea Baptistă. Ministerul Cultelor a început investigații în acest caz deoarece nici o biserică nu putea face o comandă în străinătate fără aprobarea acestei instituții. Vinovat în această situație a fost găsit pastorul Jean Staneschi, care a fost destituit din toate funcțiile cultice, timp de 10 ani[24].

Pentru a înțelege complexitatea acestui caz vom completa informațiile pastorului Bunaciu cu cele oferite de către documentele de arhivă. Astfel, în cadrul unui memoriu către Departamentul Cultelor, pastorul Jean Staneschi menționează faptul că a fost destituit din funcțiile menționate la data de 30 iulie 1957 ca urmare a unui ordin verbal al Departamentului Cultelor, „care era reprezentat prin prezența Tov. Director Nenciu[25], Tov. Moisescu și Tov. Vasile Popa.”[26] Aspectul este confirmat de către copia procesului verbal al Comitetului Uniunii Baptiste în cadrul căreia se menționează că decizia comitetului de a declara vacante posturile deținute până la momentul respectiv de către Jean Staneschi și Ioan Bolea s-a datorat expunerii directorului[27] Gheorghe Nenciu[28].

Memoriul pastorului Jean Staneschi menționează următoarele motive invocate de către autorități în argumentarea deciziei de retragere a recunoașterii din funcțiile cultice și administrative:

1) Nu ar fi anunțat conducerea cultului despre sosirea în țară a lui Stanley Catană, român baptist din S.U.A. [29],

2) A introdus și păstrat persoane[30] în comitetul bisericii baptiste a cărui pastor era fără acordul Departamentului Cultelor[31],

3) Învinuirea de a fi procurat orga pentru Biserica Baptistă din București, Șoseaua Nicolae Titulescu Nr. 56 A în mod ilegal[32],

4) Vinovat de excluderea lui Constantin Bălgrădeanu din calitatea de membru al Bisericii Baptiste Golgota[33].

În urma analizării memoriului și a altor documente înțelegem faptul că Departamentul Cultelor l-a considerat o persoană care a adoptat o poziție diferită față de cea dorită de instituția menționată. În opinia noastră motivele principale care au dus la retragerea recunoașterii țin de acceptarea în comitetul Bisericii Baptiste Golgota a unor persoane neagreate de către Departamentul Cultelor, relația personală pe care o avea cu secretarul cultului baptist, Constantin Bălgrădeanu, precum și problema cu orga care a fost instalată în biserica sa[34].

Ca și activitate științifică, Jean Staneschi a scris comentarii la epistolele: Filipeni, Coloseni, Galateni și Evrei.  DePrincipele-predicatorilor C H Spurgeon de Jean Staneschi asemenea, acesta a scris și o carte despre viața predicatorului englez Charles Spurgeon, intitulată Principele predicatorilor: Din viața și lucrarea lui C. H. Spurgeon[35].

„Fiind profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi vorbind limba germană fluent, traducea cursuri din germană pentru studenţii seminarului.  De asemenea, a tradus predici şi cursuri de teologie pe care le multiplica cu ajutorul maşinii de tipărit Gestetner sau Şapirograf. În decursul anilor în care a fost profesor şi pastor, Jean Staneschi a pregătit sute de cântări pe note pentru corurile creştine şi a lucrat la câteva oratorii, dintre care amintim „Spre Betleem”, „Psalmul 91” şi „Via Dolorosa”. O altă lucrare importantă în care a fost implicat fratele Jean a fost aceea de a culege cântări pentru copii şi de a le publica în cartea „Harfa Copiilor”, o carte mult iubită de copiii credincioşilor.”[36]

„Datorită activităţii şi slujirii sale ne-a rămas o bogată colecţie de cântări creştine pentru cor, cântări pentru copii, oratorii şi cărţi de cântări pe care le-a publicat pentru a duce mai departe generaţiilor care aveau să vină după el dragostea pentru lucrarea Domnului şi pentru muzica sacră de calitate.” [37]

            Prin intermediul acestui material am dorit să prezentăm o scurtă biografie a celui care a fost pastor, secretar general al Uniunii Baptiste, profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București.

NB: Acest material a fost redactat inițial pentru cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), carte în curs de apariție la o editură academică din România și editat pentru Revista Creștinul Azi Nr. 6/2012, pp. 14-15 în contextul în care Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București și-a serbat centenarul (1912-2012).

Marius Silveșan


[1] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[2] Ibidem, p. 146.

[3] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144. La vârsta de 15 ani, în ziua de Rusalii, încheie legământ cu Domnul în apa botezului, alături de mama sa. Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012)

[4] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[5] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[6] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[7] Până în anul 1977 cf. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[8] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145. Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[9] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1. Membru al bisericii Golgota din anul 1918 cf. ibidem.

[10] Pastor responsabil cf. ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1.

[11] În prezent Biserica Creștină Baptistă „Golgota”, situată în Șoseaua Nicolae Titulescu, Nr. 56 A.

[12] Biserica Creștină Baptistă Golgota.

[13] Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012). Pastorul Ioan Bunaciu menționează faptul că acesta a fost ales în anul 1947 „pastor al Bisericii Baptiste din București, Bd. Titulescu 56 A”, Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145. Prin urmare, este posibil să fi fost ales pastor în anul 1947 și ordinat în anul 1949.

[14] Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[15] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1944-1990, p. 108. „În anul 1953 Jean Staneschi este arestat, dar din lipsă de probe care să dovedească necesitatea rămânerii în arest, este eliberat.  Astfel îşi continuă activitatea şi lucrarea de păstor în Biserica Baptistă din Bucureşti – Basarab până în anul 1957, când este destituit din funcţia de păstor de către Departamentul Cultelor din acea vreme.”, Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[16] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[17] 11 decembrie 1955.

[18] Cunoscută și ca Basarab de la numele anterior al străzii pe care aceasta este situată.

[19] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[20] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1. p. 108. Vezi și Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1944-1990, pp. 43-44, pentru motivele destituirii din 1957.

[21] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 108.

[22] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

[23] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 43.

[24] Adevărații vinovați au fost în opinia lui Ioan Bunaciu Bokor Barnaba și Constantin Bălgrădeanu, cf. Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 43.

[25] Gheorghe Nenciu s-a născut la 27 februarie 1922, în satul Bălteni, comuna Periş, judeţul Ilfov. Până în 1940 a urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din Bucureşti, iar în 1945 a absolvit Facultatea de Filozofie. A fost membru PCR din 1945. A lucrat ca pedagog la Şcoala profesională a fostei fabrici de avioane SET din Bucureşti. În perioada 1945-1952 a funcţionat în Serviciul Special de Informaţii. În 1952 a fost trecut în rezervă şi exclus din partid pe motiv că tatăl său fusese membru PNŢ şi pentru că deţinuse 15 ha de teren arabil. În 1953 s-a revenit asupra excluderii sale, fiind încadrat în Ministerul Cultelor, pe un post de inspector principal. Adrian Nicolae Petcu, „Activitatea Departamentului Cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989) Partea I-a” în Revista Agero Stuttgart, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm (5 iulie 2011).

[26] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[27] În perioada 1957-1975, la conducerea Departamentului Cultelor s-a aflat Dumitru Dogaru. Viața religioasă din România: studiu documentar, [Studiu coordonat de Gh. F. Anghelescu şi Ştefan Ioniţă], Ministerul Culturii și Cultelor. Secretariatul de Stat pentru Culte, Editura Paideea, București, 1999, p. 97.

[28] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 32.

[29] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2. Vizita lui Stanley Catană din anul 1956 este amintită și de noi  în cadrul capitolului III din prezenta lucrare atunci când am prezentat vizitele unor oaspeți și turiști străini la bisericile baptiste din România.

[30] Garoiu Viorel, Dârlea Teodor și Belicov Petru. ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 4.

[31] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 4.

[32] Ibidem, f. 7.  Acuzația este una falsă, după cum se demonstrează în memoriu. Acest aspect a fost considerat de către pastorul Ioan Bunaciu ca fiind cauza retragerii recunoașterii de către Departamentul Cultelor. Vezi în acest sens Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, pp. 43-47.

[33] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 11.

[34] A se vedea în acest sens și „Nota informativă privitor la activitatea fostului pastor Jean Staneschi”, în ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 67.

[35] Conform pastorului Ioan Bunaciu această carte a fost tipărită în anul 1934 sub titlul În slujba lui Dumnezeu. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[36] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

[37] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

*

Resurse suplimentare

R E P E R T O R I UL  C Ă N T Ă R I L O R  E V A N G H E L I C E
http://ro.scribd.com/doc/85200551/Repertoriu-Bibliografie (03.01.2013)

Titlul Publicaţiei                 Anul Autorii Nr. Cântări
Cântările Triumfului (Ed 1) 1925 Jean Staneschi 64-100
Cântările Triumfului (Ed 2) 1926 Jean Staneschi

85 –

Cântările Triumfului (Ed 3) 1936 Jean Staneschi 150
Cântările Triumfului (Ed 4) 1946 Jean Staneschi 150

*

 Amintiri despre Jean Staneschi 

În cadrul unui comentariu la articolul lui Marius Cruceru, „Din seria “viermele din ureche”: Pavana”, ioan says:

„Îmi amintesc cu nostalgie cum în 1947 în vacanța de vară îl însoțeam pe Jean Staneschi în com. Hapria jud. Alba să instruiască corul adăugând subtile cunoștințe generale de muzică universală de percepere la nivelul lor rural. Mie personal mi-a ajutat mai târziu să înțeleg muzica de operă din Cluj.”

http://mariuscruceru.ro/2009/04/12/din-seria-viermele-din-ureche-pavana/ (03.01.2013)

 *

Istoric Biserica Creștină Baptistă Betel din Mediaș
CREŞTEREA (1954 – 1970)

„Începând cu anul 1954 lucrarea ia o amploare deosebită. Sub sfatul înțelept al fratelui Bogisch se rezidește din temelii clădirea ce le-a fost oferită şi sub îndrumarea spirituală a fratelui Ştef Ioan în foarte scurt timp numărul credincioșilor s-a dublat. Urmează o perioadă tranzitorie în care vor gira ca păstori biserica pentru perioade foarte scurte frații  Duşan Ioan, Broscăţan Ioan şi Pintican Vasile. Apoi fratele Jean Staneschi devine păstor girant al bisericii şi începe organizarea lucrării, împreună cu fratele Căluţ Dumitru. În anul 1959, fratele Jean Staneschi îl ordinează ca diacon al bisericii pe fratele Ştef Ioan.”

http://www.betel-medias.ro/s/despre-noi/istoric/ (03.01.2013)

 *

Religious Dissidents under Communism in Eastern Europe.

Examples of religious dissent that brought communism down in Eastern Europe: Romania, East Germany, Hungary, Poland, Czechoslovakia, Yugoslavia and Bulgaria

„A university professor, Jean Staneschi was arrested for printing lectures for the seminary students but while in prison he continued to send secret messages to encourage believers.”

Read more at Suite101: Religious Dissidents under Communism in Eastern Europe | Suite101 http://suite101.com/article/religious-dissidents-under-communism-in-eastern-europe-a359502#ixzz2GwzGVyk8 (03.01.2013)

O versiune interesantă referitoare la motivele arestării din 1953

Răsfoiește on-line Revista Creștinul Azi Nr. 6/2012


Ultimul număr al Revistei Creștinul Azi pe anul 2012 este disponibilă începând cu luna decembrie cititorilor atât în format tipărit cât și în format electronic.

În cadrul acestui număr puteți citi și două articole dedicate centenarului Bisericii Creștine Baptiste „Golgota” din București. Articolele semnate de Teodor Colda  (pp. 12-13) și Marius Silveșan (pp. 14-15) prezintă două portrete a două personalități care s-au aflat pentru o perioada de timp la conducerea bisericii.

Teodor Colda, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București și Constantin Adorian: O viziune măreață 1912-2012 

Marius Silveșan, File de istorie: Jean Staneschi

Crestinul Azi 6-2012

http://revistacrestinulazi.ro via http://teologeanu.wordpress.com

Articole relaționate

FILE DE ISTORIE ÎN REVISTA CRESTINUL AZI 1 / 2012

RĂSFOIEȘTE ONLINE REVISTA CRESTINUL AZI NR 2/2012

RĂSFOIEȘTE ON LINE REVISTA „CREȘTINUL  AZI” NR. 3/2012 (mai iunie)

RĂSFOIEȘTE ONLINE REVISTA „ CREȘTINUL AZI” NR.4/2012 (IULIE-AUGUST)

RĂSFOIEȘTE ON-LINE REVISTA CRESTINUL AZI NR. 5/2012

Jean Staneschi


Jean Staneschi

Jean Staneschi a fost profesor si director al Seminarului Teologic Baptist din București.

A se vedea și Greva foamei la Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti

Greva foamei la Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti


Istoria nu este una liniară și nici una care să reflecte doar elementele pozitive. Ca și alte domenii, și cel religios a fost unul cu lumini și umbre care trebuiesc analizate împreună pentru a descoperii adevăratele sensuri ale acțiunilor instituțiilor sau persoanelor care reprezentau acele instituții.

Instaurarea regimului comunist a  adus cu sine o anumită normalizare a relațiilor dintre culte, dar a determinat și răsturnarea valorilor pe care era construită vechea societate precum și promovarea unor oameni noi care să implementeze directive venite de la puterea seculară. Un exemplu în acest sens este și cel al lui Constantin Bălgrădeanu, pastor și secretar al Cultului Creștin Baptist, Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. Din documentele consultate (mai puțin cele de la C.N.S.A.S.) rezultă clar că el a fost omul Securității în cadrul cultului, așezat în funcția de secretar cu ocazia Congresului Uniunii Baptiste din anul 1955, la sugestia și presiunile reprezentanților Ministerului Cultelor.

În cadrul acestui articol nu mă voi referi la modul în care Bălgrădeanu a fost folosit de către autorități pentru a transpune în practică diferitele directive ale Statului prin care se urmărea restrângerea activității religioase, ci la un caz mai puțin cunoscut, respectiv o grevă a foamei care a avut loc la Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1957,  și al cărei inițiator a fost. Înainte de a prezenta un pasaj edificator din memoriul pastorului Jean Staneschi, care era la momentul respectiv director al Seminarului Teologic Baptist, aș dori să menționez că acțiunea lui Bălgrădeanu, descris ca o persoană arogantă și fără a da dovadă de milă creștină în relațiile cu semenii, avea ca scop subminarea autorității și prestigiului directorului Seminarului cu care s-a aflat în conflict. Memoriul la care facem referire, a fost redactat de către Jean Staneschi, în contextul în care, Departamentul Cultelor prin intermediul Directorului Gheorghe Nenciu (director în cadrul instituției menționate și nu al acesteia), i-a retras recunoașterea atât din funcția de pastor cât și din funcțiile administrative deținute la momentul respectiv.

„C. Bălgrădeanu a instigat pe elevi împotriva conducerii Seminarului la greva foamei. Faptul s-a petrecut astfel:

În seara de 27 februarie 1957, s-a prezentat la mine-scrie Jean Staneschi-, o delegație de elevi, din fiecare clasă câte unul, în frunte cu fr. Ieremia Găvăgină, care mi-a cerut să schimb bucătăreasa seminarului. Le-am spus că am și angajat o nouă bucătăreasă, care-și va lua serviciul în primire peste o zi sau două. I-am rugat să păstreze liniștea și ordinea, și elevii mi-au promis.

Însă șeful delegației, fr. Ieremia Găvăgină, ieșind de la mine, s-a dus deadereptul la locuința fratelui C. Bălgrădeanu de la parter (Martor ocular e fratele Radu Cruceru, păstor la Bis. Baptistă din Turnu Măgurele, care mi-a comunicat cazul), și ieșind de acolo, a început imediat propaganda între elevi de a refuza a doua zi mâncarea . (Martor: Ilie Lazău, absolv. anului III.)

A doua zi la 28 februarie 1957, dis-de dimineață, fr. C. Bălgrădeanu a plecat pentru 24 de ore în provincie. Jumătate din elevi nu au băut ceaiul de dimineață, iar o parte din ei au lipsit în mod ostentativ de la cursuri.

Pe scara blocului B. la intrarea în clasele I și IV., prof. Popa N. Petre, mi-a spus textual: „Greva e opera lui Bălgrădeanu!” și în repetate rânduri. Același lucru mi l-a spus și fratele Bunaciu Ioan, profesor și secretar al Seminarului.”

%d blogeri au apreciat asta: