Maxima zilei – 14 martie 2012
Credința ta se poate asemăna cu o hartă a ţării făgăduinţelor lui Dumnezeu.
Dar nu te mulţumi cu harta.
Vizitează ţara! Aceasta se face prin rugăciune.
Vei vedea astfel ce înseamnă prietenia cu Dumnezeu, vei cunoaşte mângâierile Lui in clipe grele.
Din istoria neoprotestantismului la români: Creştinii după Evanghelie
Semnalez celor interesați de istoria recentă un articol al lui Bogdan Emanuel Răduț prin intermediul căruia acesta realizează o prezentare succintă din punct de vedere istoric a Adunărilor Creștine după Evanghelie.
Cunoscute pe plan mondial ca Mişcarea Frăţească, Adunările Creştine după Evanghelie din România au apărut la sfârşitul anului 1899 ca urmare a misiunii lui Eduard H. Broadbent din Anglia şi Francis Berney cu Charles Aubert din Elveţia. Astfel, prima adunare de vestire a Evanghelie, într-o formă de felul acesta, a avut loc în limba franceză, în str. Teilor Nr.82 Bucureşti, de unde s-a răspândit pe teritoriul României. În 1900 avea să se deschidă o nouă adunare în Calea Călărași Nr.46, de data aceasta în limba română. Plecarea, în 1902, a lui Aubert înapoi în Elveția a dus la unirea celor două adunări. În primii ani de răspândire a mișcării apar Adunări la Ploiești, Goicea Mare (Dolj), Iași, Suceava, Râșnov, Sibiu, ș.a. În 1929 existau deja 47 de adunări în România, iar în 1924 a avut loc prima Conferință Națională a Creștinilor după Evanghelie din România.
http://emyradut.blogspot.com/2012/03/din-istoria-neoprotestantismului-la.html














