Maxima zilei – 27 septembrie 2016

Viața nu e o glumă, ci un lucru măreț, solemn.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 54.
Maxima zilei – 26 septembrie 2016

A-L demonstra pe Dumnezeu este ca și cum ți-ai demonstra propria existență.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 40.
Maxima zilei – 25 septembrie 2016
În fiecare suflet există o sete după fericire și un sens în viață.
Toma d’ Aquino
Maxima zilei – 24 septembrie 2016
Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!
Iacov 3:13 VDCC
Maxima zilei – 23 septembrie 2016

Dumnezeu schimbă totul, dar nu se schimbă pe sine.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 34.
Maxima zilei – 22 septembrie 2016

A întreba dacă există Dumnezeu e ca și cum te-ai întreba: eu exist ?
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 33.
Maxima zilei – 21 septembrie 2016

Faptele din credință întăresc credință. Credința produce fapte.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 32.
Maxima zilei – 20 septembrie 2016

Nu soarele e cel ce se mișcă, ci pământul se întoarce spre el; tot astfel nu timpul trece, ci lumea, ascunsă de timp, se descoperă sieși.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 30.
Maxima zilei – 19 septembrie 2016

M-am gândit la libertatea voinței. Libertatea pe care o avem de a schimba cursul vieții noastre nu poate schimba mersul general al vieții. Ca atunci când risipim un roi de albine, fiecare albină poate să-și schimbe locul, dar urmările generale ale risipirii vor fi aceleași. La fel și în cazul oamenilor care nu se supun legii generale. Libertatea constă în faptul că omul se poate supune conștient legii supreme a vieții lui.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 30.
Maxima zilei – 18 septembrie 2016

Pentru a ierta trebuie să uiți, să vrei să uiți pentru ce ierți și să iei relațiile de la început.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 27.











