Luca 10:42 „ … un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea buna care nu i se va lua.”

Psalm 73:25  „ Pe cine altul am eu în cer afară de Tine ? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.”

Dacă ne-ar cere cineva să alcătuim o lista completă cu lucrurile care ne-ar trebui, spuneţi dumneavoastră  cititorilor, cât de lungă v-ar fi lista proprie ? Sincer vorbind, fiinţa umană este nelimitată în gândire, în dorinţe, în imaginaţie… ş.a.m.d. Realmente, fiecare dintre noi, zilnic, dis de dimineaţă, ne alcătuim cel puţin în minte, o listă cu „ce ar trebui” pentru ziua care vine şi pentru viitor. Seara, înainte de culcare, în meditaţia personală asupra activităţilor din ziua ce aproape a trecut, constatăm că mai aveam încă ceva de făcut… Lucrul nu se termină niciodată.

Iată care este atitudinea Domnului Isus faţă de Maria, în confruntarea cu reacţia critică a sorei acesteia, adică  a Martei: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună care nu i se va lua .” Singurul lucru care trebuie ales în viaţă este „să fii”. Să fii fiu de Dumnezeu, să fii pocăit, să fii credincios, să-L ai pe El, pe Domnul Isus, singurul în care să te încrezi şi în care să-ţi găseşti toată plăcerea ta. Aceasta este partea cea bună care nu ţi-o poate lua nimeni niciodată. Toate celelalte alegeri sunt trecătoare, chiar dacă multe dintre ele sunt şi necesare… mâncarea se termină, ordinea se transformă repede în dezordine, praful se aşterne din nou… totul trebuie luat de la capăt ! Isus are să-ţi spună ceva. Ascultă-L. Nu ştii dacă se va mai întoarce. Acum este momentul potrivit. Fii gata să-ţi începi slujirea în fiecare zi plecând de la picioarele Lui, dându-I ascultarea cuvenită.

„ A fi ”  este superior lui „ a face ”. Suntem fiinţe active, dorim să facem întotdeauna câte ceva, chiar şi atunci când nu ni se cere specific… dar constatăm cu durere de multe ori că degeaba facem ceva dacă nu suntem ceea ce trebuie să fim. Marta era o foarte buna gospodină, de mare folos familiei şi musafirilor. Îngrijorările ei însă nu sunt pe placul Domnului Isus. Chiar dacă Domnului Isus Îi este foame, iată El este mai mulţumit de ascultarea Mariei decât de îngrijorările Martei.

„ A fi ” este superior lui „ a avea ” . Lumea decăzută în care trăim doreşte cu nesaţ să aibă, să posede, să stăpânească dacă se poate mult mai mult faţa de alţii ! Fiul Omului, Domnul Isus, n-a avut nimic în această lume, nici măcar unde să-Şi  plece capul, în lumea în care chiar şi vulpile au ceva, au vizuinile lor !!! El însă a putut spune:  „ Eu sunt Fiul lui Dumnezeu ! ”

„ A fi ” este superior lui „ a exista vremelnic ”. Ne naştem, trăim şi murim. Tot ce rămâne este uitarea care se aşterne încet chiar şi peste cuvintele săpate pe piatra funerară. Dacă nu eşti „cineva” atunci degeaba ai trăit aici, în vremelnicie. Ce înseamnă „cineva” ? Exact cuvintele Domnului Isus : Fiul (copilul) lui Dumnezeu.

Acesta este singurul lucru care trebuieşte : siguranţa că eşti fiul lui Dumnezeu, că Îi aparţii Lui pentru vremelnicie şi pentru veşnicie. Cine are această siguranţă atunci poate face voia lui Dumnezeu, are tot ce îi trebuie deoarece Domnul este Păstorul lui si nu va duce lipsă de nimic, şi există nu numai vremelnic ci pentru veşnicie cu Dumnezeul lui. Singura cale de rezolvare a acestei probleme este pocăinţa şi credinţa în Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Mântuitor personal.

Un singur lucru trebuie … îl ştii şi tu ?  Eşti copilul lui Dumnezeu ?  Te încrezi în El ? Îl asculţi ?

Pastor, Elisei Pecheanu

“ Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” 2 Cronici 16:9/a

Asa, împăratul lui Iuda, a fost un împărat despre care Cartea Cronicilor ne spune că a avut o inimă în totul predată Domnului, pe tot parcursul vieţii lui (2 Cronici 15:17). Către sfârşitul domniei sale însă, atacat de către armatele lui Baeşa, împăratul lui Israel, Asa în loc să se sprijinească pe Domnul Dumnezeul lui şi al părinţilor lui, cere ajutorul armatelor străine de poporul Domnului, şi anume ale Siriei, conduse de Ben-Hadad. Lucrul acesta nu a plăcut Domnului care-l trimite pe Hanani văzătorul la Impăratul Asa să-i spună : „ Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta…” (versetul 9/b), sau cu alte cuvinte : Scopul nu scuză mijloacele ! După cum Domnul te-a scăpat de Etiopieni şi de Libieni pentru că te-ai încrezut în El,  tot aşa te putea scăpa şi de noua ameninţare ! De ce nu te-ai încrezut în Domnul ca şi mai înainte ? A slăbit oare Dumnezeu în putere sau înţelepciune ? Nicidecum.

Dragi fraţi şi surori în Domnul Isus, scopul nostru este să ne închinăm lui Dumnezeu, să ne echipăm şi să ne edificăm prin Duhul Sfânt ca mădulare în Trupul spiritual al Domnului Isus (Biserica), şi să ducem mai departe Evanghelia la cei pierduţi în păcat, ca şi ei să fie mântuiţi. Suntem încurajaţi să ne  îndeplinim scopul şi misiunea noastră de următoarele adevăruri :

1.Domnul Dumnezeul nostru îşi întinde privirile peste tot pământul. El, Creatorul, Susţinătorul şi Desăvârşitorul tuturor lucrurilor are aceeaşi putere acum ca şi atunci. Avem un Dumnezeu Atotputernic, Atoatevăzător… nimic nu se poate ascunde de privirea Lui. Putem spune ca şi psalmistul :” Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de faţa Ta ?” (Psalmul 139:7), sau ca şi proorocul Zaharia care zice :”Aceşti şapte sunt ochii Domnului, cari cutreieră tot pământul ” (Zaharia 4:10/b). Fiind deci încredinţaţi că „ Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face „ (Evrei 4:13), să mulţumim Domnului împreună cu Moise, că am căpătat trecere înaintea ochilor Săi (Exodul 33:13,16; 34:9).

2.Domnul Dumnezeul nostru are putere suficientă să sprijinească, să ajute. El nu este un om, o creaţie a cuiva, o fiinţă limitată, ci este Creatorul lumilor văzute şi nevăzute, Atotputernicul. Oştile cereşti sunt la dispoziţia Sa. Un singur înger, la porunca Domnului, a nimicit într-o noapte 185.000 de soldaţi asirieni (Isaia 37:36). Cât de întristat a fost Dumnezeu atunci când împăratul Asa a apela la ajutorul omenesc şi a neglijat ajutorul divin pe care îl experimentase adeseori în viaţa lui ! De aceea l-a trimis pe văzătorul Hanani la împărat, să-l mustre pentru necredinţa lui. Să ne încredem deci în puterea lui Dumnezeu, în toate împrejurările prin care vom trece în viaţa aceasta.  El are o deosebită plăcere să ajute pe oameni. Este ca un tată bun şi iubitor care îşi găseşte plăcerea în a-şi ajuta copiii.

3.Domnul Dumnezeu nostru ne vrea să-I aparţinem cu totul numai Lui. Da, El ajută şi este gata să spijinească, dar nu pe oricine, ci numai „ pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui”. De aceea glasul Domnului răsună şi astăzi: „Fiule, dă-Mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele!” (Proverbe 23:26).  Să ne predăm cu sinceritate întreaga fiinţă Domnului !

Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeul nostru pe toţi !

Pastor, Elisei Pecheanu

Exod 33:15 “Moise I-a zis (Domnului): “Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.”

Suntem într-o permanentă călătorie. De când ne naştem şi până când murim, călătorim. Mai bine, mai rău, mai fericiţi, mai supăraţi, mai săraci, mai bogaţi, mai cu soare, mai cu nor, singuri sau însoţiţi, încrezători sau şovăitori, cu maşina sau pe jos, … călătorim. Lumea este un furnicar în plină activitate. Dar câţi dintre aceşti călători sunt conştienţi de prezenţa sau absenţa divină din viaţa lor ? Câţi stau o clipă doar să mediteze la acest mare adevăr  şi anume, prezenţa lui Dumnezeu în viaţa şi activitatea lor ? Unii cred că se descurcă singuri, aşa că o iau înainte şi nu se gândesc la consecinţe. Alţii, ca Moise, stau şi gândesc profund la ce poate însemna o călătorie în necunoscut, fără prezenţa şi călăuzirea lui Dumnezeu. Tu printre care eşti ? Acum la început de nou an, ai cerut ca şi Moise prezenţa lui Dumnezeu lângă tine ? Iată de ce este nevoie să facem această rugăciune :

Suntem fiinţe limitate. Nu cunoaştem viitorul. Nu ştim ce poate veni la următorul pas. Nu ştim ce poate aduce ziua de mâine, şi nici dacă o vom apuca. Ne culcăm şi nu ştim dacă ne mai sculăm. Plecăm şi nu ştim dacă vom ajunge sau dacă ne vom mai întoarce. Începem un lucru şi nu ştim dacă îl vom termina. De aceea nu pleca la drum fără Dumnezeu. El este Atoatecunoscător şi Atotputernic. În mâna Lui este locul cel mai sigur din univers. Cu El nu dăm greş niciodată. El n-a înşelat pe nimeni niciodată. Prezenţa lui înseamnă biruinţă. Mărturie vie stă o istorie întreagă, istoria lui Israel, istoria creştinismului…

Suntem fiinţe dependente. Aşa am fost creaţi de Dumnezeu, să depindem de El. Cine o recunoaşte sincer, va cere prezenţa şi călăuzirea divină, cine nu, merge singur în necunoscut şi neajutorat. Domnul Isus a spus: „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Moise ştie bine lucrul acesta de aceea cere însoţirea divină în călătoria ce le stă înainte. Diavolul ştie şi el lucrul acesta, şi anume nevoia noastră de „cineva” mai tare decât noi. Şi se oferă singur. Unii îl cred pe cuvânt şi ajung rău. Domnul Isus cheamă însă pe toţi ce trudiţi şi împovăraţi la El (Matei 11:28). Tu cu cine te-ai hotărât să mergi anul acesta ? Nu uita, nimeni nu poate sluji la doi stăpâni (Matei 6:24).

Suntem fiinţe veşnice. Pragul veşniciei e la un singur pas de fiecare dintre noi (1 Samuel 20:3). Moartea ne va despărţi de tot ce este vremelnic : de casă, de avere, de cei dragi, de serviciu, de relaţii, de prieteni, de tot ce e pământesc. Dar eu şi tu suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, deci suntem fiinţe veşnice. „Unde vei fi în veşnicii, tu ce de Domnul eşti creat ?” Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi a fost luat de Dumnezeu acasă la El. Bogatul nemilostiv a umblat cu altcineva, şi acel altcineva l-a luat cu el… în chinuri veşnice (Luca 16:23-24). Tu unde vrei să-ţi petreci veşnicia ? Cu cine ? Moise s-a hotărât. El a cerut însoţirea şi călăuzirea lui Dumnezeu. Să o cerem şi noi, şi ne va fi dată negreşit, dacă o cerem sincer (Ieremia 29:11-13).

Doresc din toată inima tuturor pentru anul 2011, o  călătorie fericită şi însoţirea lui Dumnezeu în această călătorie în necunoscut. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi ! Amin.

Pastor, Elisei Pecheanu

Psalmul 46:4

“ Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.”

Cred că poetul creştin s-a inspirat şi din aceste cuvinte ale Scripturii atunci când a scris următoarele versuri :

“Râul binecuvântării, peste noi azi revarsă

Acum când plecaţi Te rugăm, când inima-i deschisă

Doamne revarsă Duhul promis ca pe-un râu

Şi-un strop încă-i fericire, dă-ne`ndeajuns Duhul Tău !”

La început de an nou, anul de graţie 2011, suntem datori să ne plecăm fiinţa în faţa Atotputernicului Dumnezeu, să ne aţintim privirea sufletului spre El şi să recunoaştem că am ajuns aici numai prin harul Său. „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, , să spună Israel acum ! (Psalm 124:1). Slăvit să fie Numele Său în veci de veci ! Dar, de asemenea, noi trebuie să acceptăm prin credinţă valabilitatea acestor promisiuni sfinte şi pentru viitorul necunoscut al acestui an nou.

Este un râu… Râul prezenţei lui Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt. Nu depinde de noi. Nu noi hotărâm când, unde şi cum să se manifeste Duhul Sfânt. El, Dumnezeul Atotputernic hotărăşte. Oamenii cred sau nu cred, acceptă sau nu acceptă, recunosc sau nu recunosc, se tem sau nu se tem, respecta sau nu respectă… El însă, Duhul Sfânt va cerceta în continuare omenirea noastră şi „va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 14:8). Mare atenţie : Râul curge, trece şi pe lângă tine ! Nu vrei, măcar în anul acesta, să îţi stâmperi setea sufletului tău bând din apa curată a Cuvântului Sfânt ?

Este un râu… Râul aducător de bucurie cerească. Lumea aceasta nu aduce nimic bun pentru sufletele noastre. Prietenia cu lumea înseamnă vrăjmăşie cu Dumnezeu (Iacov 4:4). Să ne apropiem dar de Domnul Isus, de Râul Duhului Sfânt şi să scoatem apa vieţii cu bucurie din izvoarele mântuirii (Isaia 12:3), „căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17). Bucuria „negrăită şi strălucită” o putem avea numai prin credinţa în Domnul Isus Hristos (1 Petru 1:8).

Este un râu… Râul care umple orice fiinţă care se deschide înaintea Lui. Eu şi tu putem deveni „cetatea lui Dumnezeu”, „sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt” cu o singura condiţie : să acceptăm umplerea fiinţei noastre cu „apa” Râului Duhului Sfânt. El, Duhul Sfânt, a treia Persoană din Dumnezeire, vrea să locuiască în inimile noastre. Să-L lăsăm, spre binecuvântarea noastră şi spre slava Sa veşnică !   Amin !

Pastor, Elisei Pecheanu

Luca 2:11

Mesajul  îngerului  predicator care a însoțit oastea cerească în noaptea nașterii Domnului Isus, la Betleem, cuprinde și aceste cuvinte: “vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”

Astăzi, în zi de sărbătoare, să lăsăm Cuvântul Sfânt să  ne vorbească prin Duhul Sfânt :

1. Hristos Domnul, Cel veșnic, născut printre noi.

Isaia 7:14 …”Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”

Luca 2:12 …”veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.”

2. Hristos Domnul, Cel veșnic, născut pentru noi.

Luca 2:11 …”Vi s-a născut…” … vouă (zicea îngerul păstorilor), adică NOUĂ, pentru noi…

Luca 19:10 „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Luca 9:56 „ Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”

Ioan 8:12 „Isus le-a vorbit din nou, şi a zis : Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

3. Hristos Domnul, Cel veşnic, născut în noi.

Galateni 4:19 „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi !”

Romani 8:29 „Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său..”

Coloseni 2:10 …”v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” (adică după chipul lui Hristos !)

4. Hristos Domnul, Cel veşnic, născut ca să ne nască în familia lui Dumnezeu.

Ioan 1:12-14 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Pastor, Elisei Pecheanu

Matei 2:8 “Duceti-vă de cercetaţi cu deamăruntul despre Prunc: şi când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.”

Irod, împăratul, s-a tulburat la auzirea veştii adusă de către Magii din Răsărit că s-a născut un alt împărat pentru Iudei. El ţinea foarte mult la tronul său. De aceea şi-a pus de gând să-L omoare pe noul născut din ţinutul său. Deci pretenţia de a se duce să se închine a fost una prefăcută, făţarnică, cu gânduri mârşave şi criminale. De aceea Domnul din ceruri nu i-a îngăduit să se apropie de Pruncul din Betleem.

Dar oare în zilele noastre toţi închinătorii sunt sinceri ? Ce zici despre închinarea adusă de tine însuţi, Domnului din ceruri ?

1.      Un închinător adevărat şi sincer va căuta el personal să-l cunoască pe Acela căruia vrea să I se închine. Irod trimite pe alţii. El avea alte treburi mai importante de făcut. Căutarea Pruncului era treaba Magilor, aşa considera el, Irod. Tot aşa se întâmplă cu cei mai mulţi oameni din zilele noastre. Să caute preoţii, să caute pastorii, să caute cei plătiţi pentru aceasta, apoi să ne spună şi noi îi vom asculta. Dar dacă pentru rezolvarea problemelor trecătoare ale acestei vieţi depunem atâta efort personal, nu se merită oare pentru problema sufletului care este veşnic, să ne ocupăm tot personal ? Tu, dragul meu, L-ai căutat personal pe Domnul Isus ? L-ai întâlnit vreodată în viaţa ta până acum ? Ai cercetat tu ce deamăruntul despre El în Scripturi ? Ai ocazia acum la acest Crăciun, anul de graţie 2010, să te întâlneşti cu El prin credinţă. Nu pierde şansa. E poate ultima !

2.      Un închinător adevărat şi sincer va vedea în persoana Pruncului din Betleem ceea ce Tatăl din ceruri hotărâse mai dinainte, din veşnicie. El era „Împăratul”, „Căpetenia” şi „Păstorul”(versetul 1şi 6). Tocmai de aceea Irod vrea să-L omoare. Închinare adevărată aduc numai acei oameni care recunosc în persoana Pruncului din Betleem pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, pe Mântuitorul. Cât de mulţi oameni, poate şi la acest Crăciun, ar dori să-L mângâie pe creştet pe Copilul din iesle !!!! Dar dacă ar veni din nou în persoană vizibilă Domnul Isus şi le-ar deranja afacerile, cu siguranţă L-ar răstigni din nou. Tu, cine crezi că a fost Pruncul născut la Betleem ? Implică-L în viaţa ta şi vei vedea atunci adevărata ta credinţă prin atitudinea care o vei lua faţa de El şi faţă de cei ce cred cu adevărat în El. Nu te înşela singur crezând că dacă vei cânta o colindă sau dacă vei primi colindători, va fi OK ! Nu este de ajuns atât !

3.      Un închinător adevărat şi sincer va fi binecuvântat cu călăuzire divină. Magii, călăuziţi de stea şi îndrumaţi de îngeri, L-au găsit pe Domnul Isus, Pruncul din Betleem. I s-au închinat, I-au adus daruri, şi apoi au plecat la casele lor, ducând cu ei vestea cea minunată : S-a născut Mântuitorul lumii ! Irod nu a avut şansa aceasta ! A fost împiedecat să facă o crimă şi în furia lui a ucis atunci o mulţime de copii nevinovaţi. Dragul meu, caută-L sincer pe Domnul Isus şi vei fi călăuzit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în închinarea ta. Această binecuvântată călăuzire o doresc tuturor închinătorilor la acest Crăciun. Dumnezeu să ne binecuvânteze !

Pastor, Elisei Pecheanu

“…aşteptând fericita noastră nădejde…” Tit 2:11-13

Suntem în perioada adventului, a aşteptării. Soseşte Crăciunul 2010. Ce sărbătoare minunată ! După o aşteptare de mii de ani a omenirii în vederea împlinirii promisiunii din Eden, „la împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie…”(Galateni 4:4), întrupându-se astfel şi venind în lumea noastră să ne mântuiască. Aşteptăm deci să sărbătorim împreună acest mare eveniment salvator pentru mulţi păcătoşi. Dacă ar fi şi puţină zăpadă, ar fi minunat… pentru cei tineri, bineînţeles, că pentru bătrâni este un mare pericol ! Domnul din ceruri, va hotărî ce este bine pentru noi toţi. Noi însă aşteptăm şi ne pregătim, atât administrativ cât şi mai ales sufleteşte. Dar dacă vine Domnul până atunci ?  Eşti pregătit ? Iată, Biblia ne spune,  şi noi  credem şi mărturisim, că va fi o a doua venire a Domnului Isus pe pământul nostru. Apostolul Pavel scria lui Tit despre „arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos”, vorbindu-i astfel despre „fericita noastră nădejde” pe care o aşteptăm cu nerăbdare.

Tu ce aştepţi ? Numai sărbătoarea Crăciunului ? Poţi spune şi tu că revenirea Domnului Isus este nădejdea ta şi fericirea ta ? Domnul va veni în curând aşa cum a promis. Iată cum poţi fi fericit în aşteptarea revenirii Domnului Isus :

1. Preţuieşte harul mântuirii. „Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi

oamenii, a fost arătat…” (Tit 2:11). Har înseamnă ceva nemeritat de noi, şi totuşi la dispoziţia noastră. Uită-te în viaţa ta, în familia ta, în jurul tău şi identifică harurile oferite de Dumnezeu. Cel mai mare dintre ele fiind, bineînţeles, întruparea Domnului nostru Isus Hristos, venit şi pentru mine şi pentru tine, şi pentru toţi păcătoşii.

2.      Rupe-o cu păgânătatea. „ Harul acesta…ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti…” (Tit 2:12/a). Păcatul odată săvârşit aduce frica pedepsei, şi moartea spirituală. Justiţia divină cere moartea păcătosului. Dragostea divină cere iertarea păcătosului, cu o condiţie :” Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11). Adică : rupe-o cu păgânătatea !

3.      Trăieşte frumos. „ Harul acesta ne învaţă…să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie…” (Tit 2:12/b). Cumpătare : măsură, moderaţie, continenţă (înfrânare), sobrietate… ; Dreptate : valoare etică şi juridică în funcţie de care se aprobă sau se dezaprobă relaţiile sociale… ; Evlavie : religiozitate profundă, cucernicie, comportare respectuoasă… (DEX, 1978). Modelul nostru suprem este şi rămâne Domnul Isus Hristos, Dumnezeul întrupat. Viaţa Lui este modelul nostru de vieţuire.

Fie că vom sărbători Crăciunul 2010, fie că va reveni Domnul Isus până atunci, rugăciunea noastră aş dori să fie : Doamne ajută-mă să cunosc harul mântuirii, dă-mi putere să o rup cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăiesc frumos, ca Tine, ca să pot aştepta astfel fericit, atât sărbătoarea Crăciunului, cât şi revenirea Ta pe norii cerului.

Pastor, Elisei Pecheanu

Luca 9:13

Ce mare provocare !  Ce chemare înaltă ! Ce slujbă sublimă ! Ce mare responsabilitate !

Da, Domnul Isus a spus ucenicilor Săi aceste cuvinte: “Daţi-le voi să mănânce !” Dar de unde atâta mâncare ? Mulţimea adunată în jurul Domnului Isus număra aproape cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii. Ucenicii Domnului sunt puşi în faţa unei situaţii delicate.

Vor învăţa cât de repede o lecţie ce va dura peste veacuri, şi iată că aceasta a ajuns până la noi prin grija Domnului.

Dragi fraţi şi surori în Domnul Isus Hristos,

Porunca Domnului ne priveşte şi pe noi. Oamenii care ne înconjoară au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, iar noi trebuie să înţelegem că suntem fiecare în locul lui, mâna vizibilă a lui Dumnezeu. Atât trupul cât şi sufletul au nevoie de hrană. Iar noi, pocăiţii, trebuie să fim la dispoziţia lui Dumnezeu, la îndemâna Lui, gata pentru orice intervenţie. Dar nu cumva ni se cere prea mult ? De unde atâtea resurse ? De unde atâta putere ? De unde atâta voinţă ? Păi, de la EL ! El este sursa binecuvântată care nu seacă niciodată. De aceea :

1.      Alimentează-ţi sufletul în fiecare dimineaţă cu Cuvântul Domnului. Citeşte, meditează, memorează, păstrează, şi fii gata să împarţi Cuvântul, pe parcursul zilei, celor din jurul tău a căror suflete sunt gata să moară de foame.

2.      Ia în seamă ceea ce ai, nu ceea ce n-ai. Ucenicii spun Domnului scurt şi clar: Doamne nu avem… Printre ucenicii Domnului era un băieţel care auzind şi văzând cele ce se întâmplau, şi-a deschis trăistuţa lui şi a dat de veste: „Am eu cinci pâini de orz şi doi peşti” (Ioan 6:9). Ce copilărie ! „Dar ce sunt acestea la atâţia ?” întreabă nedumerit şi aparent justificat, ucenicul Andrei. O, era suficient de mult, dar cu o condiţie : să fie aduse la Domnul Isus. Caută în propria-ţi fiinţă şi în propria-ţi casă, şi vezi ce ai. Asta contează şi valorează enorm dacă este pus în mâna Domnului.

3.      Apoi lasă-L pe Domnul Isus să ia, să binecuvânteze, să înmulţească şi urmează împărţirea… Nu uita însă, El are nevoie de tine şi de mine. Ne va trimite să dăm cu mâna noastră.

4.      Dacă eşti ispitit să crezi că tu nu vei mai avea nimic după ce alţii se vor sătura, citeşte Scriptura aceasta mai departe. Biblia ne spune că şi ucenicii au cinat în seara aceea din belşug. Fiecare s-a întors cu câte un coş plin cu pâine şi peşte. Aşa lucrează Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să învăţ de la Tine, să lucrez cu Tine, să adun cu Tine, să împart cu Tine, ca apoi să am parte cu Tine în veşnicie ! Amin.

Pastor, Elisei Pecheanu