Lacrimile de durere era un cîntec creştin pe care îl cântam cu lacrimi de emoţie în perioada persecuţiei comuniste. Cântecul era, în egală măsură, expresia durerii şi a speranţei în eliberarea de opresiunea sufocantă sub care ne ţinea regimul comunist. Ca şi în cazul mai tuturor imnurilor pe care le cântam în perioada aceea, nu ştiu cine este autorul muzicii şi al textului. Redau mai jos textul original al cântecului (veţi înţelege imediat de ce trebuie să fac asta). Din pacate, n-am reuşit încă să găsesc o înregistrare muzicală a acestei versiuni. Poate mă ajută cineva în acest sens.

Lacrimile de durere când se vor sfârşi?

O, poporul meu, liber când vei fi?

Lanţul greu sfăr’mându-l,

Ca un şoim să zbor aş vrea,

Să zbor spre ţara mea.

/:Inima zboară spre ceruri:/

Gândul se-avântă departe…

Acolo-i ţara mea!

Oare-atâtea chinuri grele când se vor sfârşi?

Oare pentru noi dreptatea va-nflori?

Lanţul greu sfăr’mându-l,

Ca un şoim să zbor aş vrea,

Să zbor spre ţara mea.

Sursa Dănuț Mănăstireanu