ARHIVELE COMUNISMULUI „Primăvara de la Praga“: percepţii sovieto-române (I)
Adunarea poporului, din 21 august 1968. când Ceaușescu a criticat invadarea Cehoslovaciei de către URSS
KGB a folosit ghizii şi traducătorii pentru a afla de la turiştii români ce cred cetăţenii de rând din dreapta Prutului despre invadarea Cehoslovaciei de către URSS, în 1968, criticată dur de Ceauşescu.
Relaţiile sovieto-române devin tensionate la începutul anilor ’60. După retragerea trupelor sovietice din România în 1958, Bucureştiul începe să articuleze treptat o politică independentă în raport cu străinătatea.
Este repusă pe tapet chestiunea basarabeană, iar în presă şi literatură sunt date replici pretenţiilor sovietice cu privire la originea etnică a populaţiei din RSSM şi interpretărilor potrivit cărora Rusia ţaristă a „eliberat” în 1812 provincia pruto-nistreană, iar România ar fi „ocupat-o” la 1918.
CEHOSLOVACIA, 1968: CONTEXT ŞI REPLICA MOSCOVEI
Tensionarea relaţiilor sovieto-române atinge punctul culminant în 1968 în contextul „primăverii de la Praga”. Cehoslovacia avea o industrie dezvoltată înainte ca sovieticii să-i impună regimul comunist, în 1945.
Destalinizarea, lansată oficial de Hruşciov la congresul al 20-lea al PCUS din 1956, nu a cuprins Cehoslovacia decât tangenţial şi relativ târziu, abia de la sfârşitul anilor ’50 – începutul anilor ’60.
O aripă reformatoare a Partidului Comunist din Cehoslovacia a început, mai ales din 1967, să promoveze insistent un program care avea drept scop democratizarea societăţii cehoslovace şi renunţarea, în timp, la modelul politic comunist. Acest lucru nu avea cum să nu deranjeze Moscova.
Forţele conservatoare cehoslovace au apelat direct la Brejnev, dar acesta, când a văzut cât de dur e criticat Antonín Novotný, prim-secretar al Partidului Comunist cehoslovac, a preferat să accepte alegerea unui lider reformator, Alexander Dubček, la 5 ianuarie 1968.
În aprilie 1968, Dubček a făcut public programul său, care prevedea crearea „socialismului cu faţă umană”, care să fie însoţit de creştere economică (accentul fiind pus pe bunurile de consum în detrimentul versiunii staliniste, bazată pe industria grea), libertatea presei şi a cuvântului, libertatea de circulaţie a persoanelor şi instituirea unui sistem pluripartidist.
URSS a organizat la Bratislava, pe 3 august 1968, o conferinţă a partidelor comuniste şi muncitoreşti, s-a vorbit despre dreptul Moscovei de a interveni în statele din blocul socialist în cazul în care există riscul revenirii „sistemului capitalist” (aşa-numita doctrină Brejnev).
Articolul complet pe http://www.adevarul.ro
Partajează asta:
1968 Invasion of Prague
În cadrul unor discuții deosebit de interesante avute cu domnul Paul Chișu depspre care puteți citi aici și aici, legate de cartea lui Larry Watts, Ferește-ma Doamne de prieteni, precum și de relațiile externe ale Uniunii Baptiste în perioada comunistă am ajuns inevitabil și la poziția lui Ceaușescu și momentul 1968. Din acest motiv, m-am gândit că ar fi util să rememorăm ceea ce s-a întâmplat în 1968 și care a fost reacția României la momentul respectiv.
1968 Invasion of Prague
*
Reacția României (discursul lui Ceaușescu din Piața Palatului)
Anul 1968 este considerat anul de glorie al lui Ceaușescu deoarece atunci adeziunea populară se afla la cele mai înalte cote.
Despre anul 1968 a scris și profesorul Mihai Retegan în cartea, 1968 din primăvară până în toamnă, carte în care este prezentată și reacția americanilor. Aceștia prin vocea președintelui Lyndon Johnson ar fi spus ceva de genul: „nu zloboziți câinii războiului” expresie prin care le transmitea rușilor să nu atace România. Rușii nu au atacat România pentru că aceasta nu reprezenta o amenințare la adresa sistemului comunist precum Cehoslovacia. Spre deosebire de Dubcek, Ceaușescu nu a contestat sistemul ci numai hegemonia sovietică. Prin asta ne referim la faptul că el nu a vrut să iasă din sistemul comunist, dovadă și politica pe care a dus-o în interior.
Istorie Evanghelica 