Zidul Berlinului: 50 de ani de istorie – video
Astăzi se împlinesc 50 de ani de când a fost ridicat Zidul Berlinului, care a împărţit oraşul în două până la căderea sa, noiembrie 1989. Peste 160 de oameni au murit încercând să treacă zidul şi peste 75.000 au fost încarceraţi pentru că au încercat să fugă.
La scurt timp după miezul nopţii, pe 13 august 1961, guvernul est-german a ordonat ca perimetrul de 155 km al Berlinului de Vest să fie închis cu sârmă ghimpată şi păzit de 40.000 de soldaţi est-germani. Primele elemente de beton au fost adăugate pe 15 august 1961. În următoarele luni a fost construită prima variantă a zidului. Un al doilea zid a fost adăugat în iunie 1962. Un zid de beton a fost adăugat în 1965, iar în 1975 a fost construit Grenzmauer75 (Zidul de Frontieră75), versiunea finală şi cea mai sofisticată.
Motivaţia era de a ţine la distanţă „Vestul fascist”. Dar toată lumea ştia că rolul său era să-i împiedice pe est-germani să emigreze. Între sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, şi 1961, circa 3 milioane de oameni au plecat în Vest din Germania de Est. După 1961, nici măcar cei care erau foarte aproape de regim nu puteau călători uşor.
Fâşia morţii
„Fâşia morţii” era un teritoriu neutru între segmentul interior şi cel exterior al Zidului, patrulată de soldaţi cărora li se ordonase să folosească toate mijloacele disponibile pentru a împiedica oamenii să fugă. Estimările privind numărul celor morţi în timp ce încercau să fugă variază. Procurorii din Berlin spun că 169 de oameni au murit astfel între 13 august 1961 şi 9 noiembrie 1989, din care 136 împuşcaţi şi 33 ucişi de mine. Unul dintre grupurile care reprezintă victimele a avansat cifra de 239, care include multe decese ce au ieşit la iveală abia după căderea zidului. Ultimul cetăţean est-german împuşcat în timp ce încerca să treacă zidul este Chris Gueffroy, în februarie 1989. Un alt est-german, Winfried Freudenberg, a murit în încercarea de a trece zidul cu un balon, pe 8 martie 1989.
http://www.adevarul.ro/actualitate/Zidul_Berlinului-_50_de_ani_de_istorie_0_534547061.html
Partajează asta:
În Germania există 30 de biserici de autostradă
Pe drumul spre biserică nu e nicio limită de viteză. Nu e o metaforă, e realitatea pe care o cunosc şoferii germani care participă la slujbele unui lăcaş de cult special: Biserica de pe Autostradă.
Biserica sf Christopher este doar una dintre cele 30 de biserici de autostradă recunoscute oficial pe teritoriul Germaniei. Deşi cele mai multe astfel de biserici sunt protestante sau catolice, ele primesc credincioşi de toate credinţele.
„Avem nevoie de pauză pentru corpurile noastre, de oprire pentru maşinile noastre, dar pentru suflet nu avem nicio odihnă pentru sufletele noastre,” a declarat Guenther Lehner, reprezentant al Bruderhilfe Academy, organizaţia care ajută la coordonarea bisericilor de autostradă din Germania.
Odihna pentru suflet pare să fie elementul cheie care îi atrage pe credincioşi la aceste biserici. O confirmă şi medicul Juerg, un medic oprit în biserică pentru o rugăciune scurtă. El a explicat pentru BBC că „viaţa este prea rapidă,” şi că doreşte „să simtă liniştea din nou”, de aceea se opreşte la biserica de pe autostradă.
Partajează asta:
Germanii din est vor să trăiască fără religie
Germania de Est rămâne, la mai bine de două decenii de la căderea comunismului, o regiune în care predomină ateismul. Oamenii de aici vor să trăiască „fără religie, fără biserică şi fără credinţa în Dumnezeu”, susţine teologul german Wolf Krötke.
Teologul a vorbit despre interesul germanilor pentru religie cu ocazia Convenţiei Bisericilor Protestante din Germania, desfăşurată la Dresda, în estul Germaniei, informează ekklesia.co.uk.
Peste 80% dintre germanii din est făceau parte, după al Doilea Război Mondial, din bisericile protestante. Astăzi, 3 sferturi dintre locuitorii fostei Germanii de Est nu au legături cu religia, susţine Krötke, în opinia căruia aceasta este moştenirea păstrată din perioada celor 4 decenii de comunism.
Krötke l-a citat pe teologul Dietrich Bonhoeffer, executat de germanii nazişti, care scria în 1944: „Ne apropiem de o epocă lipsită în mod complet de religie. Oamenii, aşa cum sunt ei acum, nu mai pot să fie religioşi.” Krötke a notat că dezinteresul pentru religie nu vizează doar creştinismul, ci şi islamul şi alte religii.
Ignoranţa în ce priveşte creştinismul poate să fie însă şi un avantaj, susţine teologul de la Universitatea Humboldt, din Berlin. Acolo unde oamenii nu ştiu prea multe despre religia creştină, bisericile şi creştinii au ocazia să completeze spaţiile goale prin comportamentul şi cuvintele lor. „Lumea lipsită de Dumnezeu ne provoacă să îi invităm pe oameni într-o lume cu Dumnezeu, o lume a reconcilierii şi nu a fanatismului religios”, a declarat Krötke.
(Foto: wolf-kroetke.de)
Istorie Evanghelica 