Arhive etichetă: Horia-Roman Patapievici

Horia-Roman Patapievici: Școala trebuie să mute accentul de pe însușirea cunoștințelor pe mecanismele intelectuale


Imagini pentru Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul

Școala care pune în centrul procesului educațional „ceea ce este mai de preț” în om și în lume trebuie să mute accentul de pe însușirea cunoștințelor pe mecanismele intelectuale și existențiale ale formării lor.

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, p. 25.

Maxima zilei – 16 noiembrie 2016


Imagini pentru Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul

Răscolirea din sufletul nostru este ca un martor al acuzării care caută dreptatea de-a lungul mileniilor și la capătul timpurilor și nu se satură cu minciuni.

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, p. 22.

Maxima zilei – 15 noiembrie 2016


Imagini pentru Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul

Numai cine își poate apăra ideile prin argumente care vădesc o adâncă familiaritate cu ele, de parcă mintea și trupul ar fi una, numai acela cunoaște cu adevărat.

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, p. 16.

Maxima zilei – 14 noiembrie 2016


Imagini pentru Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul

Ca să întrevezi spiritul, trebuie să vezi întregul; ca să prinzi omul, trebuie să cuprinzi umanitatea; iar ca să regăsești ideea, trebuie să găsești principiul.

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, p. 13.

Maxima zilei – 11 noiembrie 2016


Imagini pentru Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul

Splendoarea ființei depășește splendoarea gândirii, iar fericirea de a fi viu rămâne neînțeleasă exaltării de a putea gândi. Întocmai așa cum numai cu ochii închiși putem simți, în nevăzutul ei, toată splendoarea, măreția și împlinirea lumii pe care Dumnezeu a făcut-o vizibilă, atunci când a pus-o, ca pecete și zăvor, pe curgul lumii invizibile.

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, p. 10.

Maxima zilei – 10 noiembrie 2016


Imagini pentru Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul

Să nu trăim pentru că gândim, ci invers.

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, p. 10.

Maxima zilei – 9 noiembrie 2016


Imagini pentru Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul

Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutelor de care depindem sunt văzutele după care fugim, ori de care fugim ori pe care le pierdem.

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, p. 9.

Forumul Dialogos: Horia-Roman Patapievici, Ce sunt creștinii ?


Horia-Roman Patapievici, Ce sunt creștinii ? – partea I

Horia-Roman Patapievici, Ce sunt creștinii ? – partea II

H.-R. Patapievici – Educaţia liberală şi conversaţia neîntreruptă


Video : Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul


Horia-Roman Patapievici - Partea nevazuta decide totul -

Horia – Roman Patapievici într-o discuție la Digi 24 despre cartea Partea nevăzută decide totul

Vezi și

https://istorieevanghelica.ro/2015/08/25/recomandari-editoriale-8-horia-roman-patapievici-partea-nevazuta-decide-totul/

https://alonewithothers.wordpress.com/2016/01/18/astept-sa-oboseasca-nedreptatea/

Horia-Roman Patapievici – Nașterea sufletului creștin: de la mintea lui Marcus Aurelius la sufletul lui Aurelius Augustinus


Horia-Roman Patapievici într-o nouă conferință Edictum Dei unde vorbește despre Nașterea sufletului creștin: de la mintea lui Marcus Aurelius la sufletul lui Aurelius Augustinus. 

Pentru Patapievici civilizația europeană este una creștină, civilizația modernă este una creștină.

 

Horia-Roman Patapievici – Dumnezeu și experiența modernității


Conferința Dumnezeu și experiența modernității, care l-a avut ca invitat pe Horia – Roman Patapievici, a fost organizată de Edictum Dei la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Această conferință este a doua care îl are ca invitat pe domnul Patapievici, prima intitulându-se  Despre dovezile existentei lui Dumnezeu și rugăciune – cazul fraților Pascal.

Horia-Roman Patapievici – Despre dovezile existenței lui Dumnezeu și rugăciune


Prima Conferință Edictum Dei din anul universitar 2013-2014 s-a intitulat Despre dovezile existentei lui Dumnezeu și rugăciune – cazul fraților Pascal și l-a avut ca invitat pe Horia-Roman Patapievici
Data: 28 octombrie 2013, orele 19.00

Pleșu, Liiceanu, Patapievici, la Digi24: Cum explici comunismul unui tânăr de 23 de ani


Discuția dintre Pleșu, Liiceanu și Patapievici a avut loc în cadrul emisiunii „Imparțial” de la Digi24 realizată de Luca Niculescu.
Cea mai mare cursă din istoria omenirii. Este definiţia dată comunismului de filosoful Gabriel Liiceanu, într-o discuţie, în premieră, la Digi24, cu Andrei Pleşu şi Horia-Roman Patapievici. La 25 de ani de la Revoluţie, încă mai există zvâcniri ale comunismului, spun cei trei scriitori, şi asta pentru că românii nu au reuşit să înţeleagă ce a însemnat, de fapt, regimul totalitar sub care au trăit patru decenii.
În volumul „O idee care ne suceşte minţile”, scriitorii Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi Horia Roman Patapievici încearcă să explice, la 25 de ani de la căderea comunismului, răul care a stat la baza unui sistem politic aparent ideal.
Gabriel Liiceanu: „Cum să explici că oroarea e oroare? Cei care l-au trăit nu vor să își mai aducă aminte. Cei care nu l-au trăit, occidentalii, li s-ar rapi odată cu comunismul ideea că ar putea realiza perfecțiunea aici, pe pământ”.
Andrei Pleşu: „Comunismul are defectul că scoate ce e mai rău în oameni și pune în lucru acest rău latent în oricare dintre noi”
Horia-Roman Patapievici: „Nu are nicio legătură cu egalitate, libertate, fraternitate. Cine invocă aceste idealuri pentru a justifica construcția statală comunistă comite un fals flagrant”.
Meteahna societăţii româneşti este că nu conştientizează gravitatea regimului comunist, care a distrus reperele şi destinul românilor, explică Horia-Roman Patapievici.
Horia-Roman Patapievici: „Oameni transformați în cadavru în fiecare minut și nu o singură dată un singur minut, ci minut de minut, oră de oră, zi de zi, timp de 60 de ani, fără întrerupere. Asta a facut comunismul.
Andrei Pleşu: „Eu zic că locul unde supraviețuiește comunismul e nostalgia comunismului”.
Gabriel Liiceanu: „Apropo de această asimetrie a memoriei, ideea că exista o votcă cu numele Stalin, pe care oamenii o beau cu conștiința împăcată, e din punct de vedere a clarității morale o monstruozitate”.
Provocat să explice unui tânăr care nu a trăit experienţa comunismului ce au însemnat acele vremuri, Andrei Pleşu evocă o închisoare: „O pușcărie e foarte bine așezată, adică sunt ore fixe de trezire, ore fixe de masă, meniu clar, adăpost garantat, securitate garantată. Prin urmare, sigur că atunci când ieși de acolo te simți puțin depășit. Trebuie să îți faci rost singur de mâncare, de adăpost, trebuie să te ocupi. Acolo se ocupă alții. Tu ești doar cu suferința”

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JiuW7gWDXas

Recomandări editoriale (8) Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul


Horia-Roman Patapievici - Partea nevazuta decide totul -

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, Editura Humanitas, București, 2015, 296 pagini.

LibHumanitas.ro – 49 lei
Elefant.ro – 34.30 + transportul
Librărie.net – 29.40 + 12 lei transportul pentru cumpărături până în 150 lei

Prezentare

„Tot sensul vieții noastre poate fi gândit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a părții de nevăzut din lume și din fiecare.

Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumina sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc și nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația.

Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem.“

„La început, esența umanității europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator consta în faptul că, în Eneida, eroul nu a părăsit Troia distrusă de flăcări singur, ci împreună cu esența trecutului său. Enea îl ducea în spinare pe bătrânul său tată, Anchise, care, la rândul lui, purta cu el larii și penații strămoșilor.

Această imagine a fost cifrul simbolic al Romei și, ori de câte ori s-a reinventat, a fost și cifrul simbolic al Europei.“ – Horia-Roman Patapievici

  Citește câteva pagini

http://www.humanitas.ro

Horia-Roman Patapievici: lectură „Partea nevazută decide totul” (2015.04.21, Hum. Cișmigiu)

Recomandări editoriale

Recomandări editoriale (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya

Recomandări editoriale (2) – David Preistland, Steagul roșu. O istorie a comunismului

Recomandări editoriale (3) – Ian M. Randall, Communities of Conviction: Baptist Beginnings in Europe

Recomandări editoriale (4) – Grigore Gafencu, Jurnal

Recomandări editoriale (5) – Rob Riemen, Nobleţea spiritului – Un ideal uitat

Recomandări editoriale (6) – Pr. Daniel Benga, Metodologia cercetării științifice în teologia istorică

Recomandări editoriale (7) Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică

H.R. Patapievici – Despre dovezile existenței lui Dumnezeu și rugăciune. Cazul fraților Pascal


O conferință interesantă susținută de Horia-Roman Patapievici

VIDEO – „Spaţiul public între corectitudinea morală şi corectitudinea politică“ dialog între Jean Sévillia și Horia-Roman Patapievici


„Spațiul public între corectitudinea morală şi corectitudinea politică” a constituit tema dialogului, a discuției dintre Horia-Roman Patapievici și Jean Sévillia care a avut loc în data de 11 aprilie 2014 Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Acesta  a fost prilejuit de organizarea de către Librăria Humanitas Cișmigiu a celei de-a unsprezecea întâlniri din seria Înapoi la argument cu Horia-Roman Patapievici. Invitatul acestei ediţii a fost Jean Sévillia, autor al celebrelor cărţi Corectitudinea morală, Incorectitudinea istorică şi Terorismul intelectual, volume apărute la Editura Humanitas.

Jean Sévillia s-a aflat pentru prima dată în România la invitația episcopului Mihai Frățilă, Vicar greco-catolic al Bucureştilor.

Despre cartea lui Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică am scris în cadrul rubricii Recomandări.

Iată  și afișul evenimentului preluat de pe site-ul ÎnLinieDreaptă.net

Înregistrarea video a dialogului dintre Horia-Roman Patapievici și Jean Sévillia la Librăria Humanitas Cișmigiu preluat prin intermediul celor de la http://inliniedreapta.net

H. R. Patapievici: „Când refuzi să admiţi caracterul criminal al comunismului, nu ai claritate morală”


H. R. Patapievici:
„Când refuzi să admiți caracterul criminal al comunismului, nu ai claritate morală”

http://www.gandul.info

Ziarul Gândul: H. R. Patapievici, la 25 de ani de la Revoluţie: „Oamenii trăiesc într-o societate în care nu este fericirea pe stradă, dar măcar poţi trăi fără să fii urmărit zilnic”


H. R. Patapievici, la 25 de ani de la Revoluţie:
„Oamenii trăiesc într-o societate în care nu este fericirea pe stradă, dar măcar poți trăi fără să fii urmărit zilnic”

La 25 de ani de la căderea comunismului, Horia Roman Patapievici crede că România se află într-un context favorabil. „Ruşii nu sunt la noi în ţară, sunt la ei în ţară. E adevărat că Putin face tot felul de mişcări, dar suntem în NATO, suntem în UE şi de aici decurg avantaje enorme. În plus, suntem pentru prima oară în libertate. Ne facem legile, dacă le facem proaste, noi le face proaste”, a spus filosoful în cadrul unui interviu pentru Gândul, în care a vorbit despre comunism şi despre efectele lui, sunt resimţite şi astăzi în societatea românească. Unul dintre ele este chiar dublul limbaj, rezumat de vechiul principiu: „Zic ca ei şi fac ca mine”. „Subzistă această scindare în personalitate, în personalitatea socială – unul e limbajul legii, altul e limbajul a ceea ce fac eu cu legea. Şi lucrul ăsta nu se va stinge decât în momentul în care autoeducaţia de supravieţuire a majorităţii societăţii româneşti se va fi făcut în condiţii de libertate, în condiţii de legalitate, când cele două niveluri până la urmă se vor unifica.

http://www.gandul.info

Horia Roman Patapievici – Creștinismul și patriotismul englez au ajuns să fie “ofensatori” în UK?


In 1804, William Blake a scris poezia “Jerusalem”, care este o frumoasa poezie religioasa, cu o Anglie rurala, animata de sentimente mesianice. In 1916, in timpul catastrofei razboiului, sir Hubert Parry a compus melodia unui imn patriotic, care a devenit un foarte popular cintec religios in UK (eu am avut norocul sa il aud, intonat de localnici, intr-o biserica anglicana de tara, aflata linga casa, inregistrata in Doomsday Book, a Jessicai Douglas-Home).

Aflu, dintr-un clip de pe you tube ( http://www.youtube.com/watch?v=o4bzRI0BUv0 ), ca BBC Radio a interzis difuzarea acestui cintec, inclusiv in varianta Emerson, Lake & Palmer, pe motiv ca este “ofensator”.

Sa sparie gindul. Blake, Parry, crestinismul, patriotismul englez au ajuns sa fie “ofensatori” in UK? Anglia a ajuns să fie interzisă in Anglia? Pe cind o editie epurata din King’s James Bible? Un Shakeaspeare “pe placul tuturor”? Un creștinism in fine reglementat, care sa poata fi acceptat si de cei care i-ar dori disparitia?

De fapt, ceea ce vedem acum este cum anume, in epoca corectitudinii politice ajunse la putere, mecanismele interne de reevaluare si reajustare a culturii (perfect normale) au ajuns sa fie dominate extern de principiul (complet anormal) “au dreptate in special cei care ne detesta valorile: lor trebuie sa li se acorde intiietate”. Or, acesta este mecanismul urii de sine. Iar ura de sine conduce, implacabil, la falsificare, la degradare morala si la moarte.

E ingrozitor de trist.
Al vostru,
Horia

Mesaj postat de  Paul Dragos Aligica pe facebook și preluat prin intermediul http://inliniedreapta.net

Recomandări editoriale (5) – Rob Riemen, Nobleţea spiritului – Un ideal uitat


În cadrul unui articol recent am văzut menționat un titlu de carte care mi-a atras atenția. Nu știam nimic despre Rob Riemen și cartea acestuia Noblețea sufletului – un ideal uitat tradusă la Editura Curtea Veche în anul 2009. Am căutat informații despre carte și fiindcă ceea ce am găsit mi s-a părut interesant am considerat util să o recomand și altora. Poate unii dintre dumneavoastră ați citit-o iar alții o veți citi.

Rob Riemen, Noblețea spiritului

„O carte plină de îngrijorare şi iubire faţă de civilizaţia europeană, care ne spune unde ne aflăm reamintindu-ne unde am fost şi care reuşeşte să restituie conţinutului istoric şi academic de «umanism» prospeţimea experienţei de viaţă din care acesta s-a născut şi în care autorul vede experienţa de viaţă tipică a civilizaţiei noastre: conversaţia între egali, dezbaterile între prieteni, controversele desfăşurate sub semnul civilităţii. Demnitatea, libertatea, respectul, căutarea sub semnul adevărului, al pietăţii şi al divinităţii – acestea sunt, potrivit lui Riemen, coordonatele umanismului ca mod de viaţă. O carte minunată, de o inactualitate senină, profetică şi vertiginoasă.“

Horia-Roman Patapievici

http://www.curteaveche.ro

Rob RIEMEN

Nobleţea spiritului. Un ideal uitat

Prefaţă de Vladimir Tismăneanu

Postfaţă de Horia-Roman Patapievici

Traducere din neerlandeză (olandeză) de Gheorghe Nicolaescu

Editura Curtea Veche, colecţia „Constelaţii“, Bucureşti, 2009, 176 p.

Scrisă cu o asemenea eleganţă, erudiţie şi elocinţă, cartea gînditorului olandez Rob Riemen nu poate fi decît o scriere de referinţă în istoria ideilor. În Nobleţea spiritului – un ideal uitat, Riemen clarifică simplu dihotomia identităţii omului modern. Relativismului lumii de azi, în care aproape că nu se mai face distincţie clară între Bine şi Rău, îi oferă o alternativă simplă: întoarcerea la valorile umanismului, care sînt universale. Cînd viciile şi virtuţile călătoresc la vagoane de clasă, înţeleptul pribeag ia la pas umanitatea pentru a-i spune simplu cum să revină la principiile morale. Gîndirea lui se bazează pe un argument simplu: o viaţă care nu e trăită în demnitate şi în care nu se caută Adevărul în pietate nu merită trăită.

Compus ca un poem liric antic, într-o formă în care greu găseşti povestitorul, odiseea spiritului trece de la Platon, Socrate pînă în zilele moderne, cu o sfinţenie a scrisului din care rămîne paradisiac ideea, nu autorul. Cu o efuziune iniţiatică, Riemen istoriseşte şi evocă precum un Psalm nevoia omului de a căuta Adevărul.

Cît de fin este autorul se poate înţelege din primele pagini ale cărţii. La New York îşi planifică o cină cu Elisabeth Borgese. Sigur că numele nu vă spune nimic, aceasta fiind, nimeni alta, decît fiica lui Thomas Mann. Distinsa doamnă îi cere permisiunea de a-l invita la River Plate şi pe prietenul ei, Joe, „un pianist strălucit“. Cu o gentileţe demnă de un mare caracter, nu tulbură taina prieteniei profunde dintre cei doi, doar ne sugerează ceva. Omul, îmbrăcat modest şi cu o figură ursuză, intră greu în consonanţă cu olandezul, dar, în cele din urmă, îi destăinuie că nimic în lume nu e ca „nobleţea spiritului“. Se despart nu înainte de a primi confirmarea că ideea va fi cuprinsă într-o partitură. Întors în Europa, cu o meticulozitate nemţească, Riemen caută prin istorie fragmente care să susţină în scris muzicalitatea promisă.

„Adevărul ne face liberi pentru că are putere asupra noastră“, avea să spună, fiind inspirat din Goethe şi Thomas Mann. Cu multe secole înainte, geniul din Weimar afirma că: „civilizaţia este un permanent exerciţiu al respectului“. De unde şi completarea: respect faţă de divin, faţă de pămînt, faţă de semenii noştri.

Cînd să termine de cules dialogurile imaginare despre aristocraţia spiritului, de o naturaleţe debordantă, dintre Socrate şi discipolii săi, Mann şi prietenii, Goethe şi societatea, contrastînd cu nihilismul lui Nietzsche cuprins într-un monolog, află că pianistul din New York şi-a încheiat socotelile cu viaţa, distrugînd înaintea morţii întreaga operă. Deznădăjduit de lipsa de finalitate a proiectului, pune – la îndemnul lui Elisabeth – nestematele culese într-o colecţie de o preţiozitate rară.

 http://www.observatorcultural.ro

Un viitor fără cunoştinţe religioase este unul complet acultural.


 Un viitor fără cunoştinţe religioase este unul complet acultural.

Horia-Roman Patapievici și cardinalul Gianfranco Ravasi

 

%d blogeri au apreciat asta: