Arhive etichetă: Martin Luther

The Protestant Reformation – Part 1+2


The Protestant Reformation – Part 1

The Protestant Reformation – Part 2

Jean Calvin pe intelesul tuturor


Cu ocazia Zilei Reformei care se celebreaza la data de 31 octombrie in fiecare an, un grup de profesori vor avea o serie de conferinte pe teme conexe mișcarii protestante ce a inceput la 1517 atunci când, Martin Luther și-a bătut în cuie tezele sale (95) pe ușa catedralei din Wittenberg.

Sursa: Ruben Ologeanu

Maxima zilei – 28 septembrie 2011


Eu și cu Dumnezeu formăm majoritatea.

Franţa a interzis rugăciunea pe stradă


Franţa a interzis rugăciunile pe stradă şi în spaţiile publice, cel mai afectaţi de această lege fiind cei 5 milioane de musulmani care trăiesc în această ţară. Rugăciunea rămâne în atenţia publicului şi în Australia, unde o şcoală a interzis rostirea rugăciunii „Tatăl nostru”, dar şi în Germania, unde Papa intenţionează să se roage împreună cu creştinii protestanţi.

 

Rugăciune

Musulmanii din Paris au fost îndrumaţi spre locuri amenajate temporar pentru ca aceştia să îşi poată spune rugăciunile zilnice. Ministrul de Interne Claude Gueant a avertizat că, în caz de nevoie, dacă musulmanii nu vor respecta noua interdicţie, forţele de poliţie vor recurge la forţă pentru a-i împiedica să se roage în spaţiile publice, conform Reuters.

 

Noua lege arată încă o dată că Franţa se confruntă cu probleme serioase în ceea ce priveşte asimilarea comunităţii musulmane lipsită de spaţii adecvate în care să îşi desfăşoare activităţile religioase. Decizia a venit cu 7 luni înainte de alegerile prezidenţiale şi este văzută ca o încercare de atragere a electoratului extremei drepte spre candidatul Nicolas Sarkozy.

 

Musulmanii din Franţa îl consideră responsabil pentru legea care le interzice să se roage pe stradă pe liderul extremei drepte, Marine Le Pen. Acesta a declarat anterior că rugăciunile musulmanilor pe străzi reprezintă un fenomen care se extinde şi l-a catalogat drept o „invazie”.

 

Franţa este ţara europeană care are cea mai mare comunitate musulmană. Totuşi, doar 10% din cei 5 milioane de musulmani din Franţa sunt musulmani practicanţi. Câteva zeci de tineri musulmani au protestat faţă de noua lege. „Niciun sistem din univers nu poate să ne controleze, în afară de Allah”, a declarat unul dintre protestatari.

 

Rugăciunea a stârnit anumite tensiuni şi în vestul Australiei unde o şcoală publică a interzis rostirea rugăciunii „Tatăl nostru”. Conducerea şcolii Edgewater şi-a motivat decizia prin faptul că a primit mai multe reclamaţii din partea părinţilor unora dintre elevi. Decizia de interzicere a rostirii rugăciunii „Tatăl nostru” întrerupe o tradiţie a şcolii, veche de 25 de ani, informează The Christian Post.

 

Julie Tombs, directoarea şcolii, a declarat că „Tatăl nostru” va fi rostit în preajma marilor sărbători creştine, Crăciunul şi Paştele. „Oricum, în această şcoală avem elevi care au fundaluri religioase diferite şi este important să luăm în considerare toate perspectivele şi să nu promovăm un anumit set de credinţe şi practici religioase în defavoarea altuia”, a spus Tombs.

 

„Părerea mea este că Australia de Vest este esenţialmente o comunitate cu temelii creştine şi cred că este de dorit să avem rugăciunea Tatăl nostru„, a declarat premierul Colin Barnett. „Însă decizia rămâne la nivelul şcolii. Unele şcoli pot şi le încurajez să păstreze rugăciunea Tatăl nostru. Nu cred că aceasta ofensează pe cineva; ea reflectă pur şi simplu valorile şi coloana vertebrală a societăţii noastre.”

 

Liderul anglican John Shepherd a exprimat o opinie similară, susţinând că „Tatăl nostru” poate să fie păstrat aşa cum pot fi păstrate şi practicile altor credinţe religioase.

 

Între timp, Papa Benedict al XVI-lea a anunţat că în cursul vizitei sale în Germania natală – programată pentru zilele de 22-25 septembrie – intenţionează să viziteze oraşul Erfurt, unde a locuit, cu secole în urmă, reformatorul Martin Luther. De asemenea, Benedict al XVI-lea şi-a anunţat intenţia de a se ruga împreună cu protestanţii germani. „În mănăstirea augustiniană şi în biserica unde şi-a început Luther drumul, voi avea şansa să întâlnesc reprezentanţi ai Bisericii Protestante din Germania. Ne vom ruga împreună, vom asculta Cuvântul lui Dumnezeu, vom medita împreună şi vom discuta”, a declarat liderul de la Vatican, conform Reuters.

 

(Foto: franciscans.org)

http://www.semneletimpului.ro/stiri/Franta-a-interzis-rugaciunea-pe-strada-4243.html

Maxima zilei – 18 septembrie 2011


Dumnezeu a facut toate lucrurile din „nimic”. Pana ce nu te vezi „nimic”, Dumnezeu nu poate face mare lucru din tine.

Martin Luther

Vaticanul va expune documentul excomunicării lui Luther


Vaticanul va expune pentru public documentul papal de excomunicare a lui Martin Luther, în cadrul unei expoziții care va conține sute de documente din arhivele secrete ale Vaticanului.

Decet Romanum Pontificem

Documentul cu privire la Martin Luther este datat în 3 ianuarie 1521, informează AFP.

Renumitul document emis de Papa Leo al X-lea, intitulat Decet Romanum Pontificem, care a marcat ruptura dintre romano-catolici și viitorii protestanți și a fost începutul unor conflicte care aveau să degenereze în războaie religioase, este unul dintre cele mai prețioase documente ce vor fi prezentate în cadrul expoziției.

Surse de la Vatican au afirmat că se intenționează și expunerea unor documente care nu reflectă neapărat în mod corect istoria Bisericii Catolice.

Bula papală de excomunicare a lui Martin Luther are ca titlu primele 3 cuvinte din textul său. Anterior publicării acestui document, Leo al X-lea emisese, în 1520, o altă bulă papală – Exsurge Domine – prin care îl amenința pe reformator cu excomunicarea.

De-a lungul secolului al XX-lea, luteranii le-au cerut catolicilor să anuleze excomunicarea lui Luther, însă răspunsul Vaticanului în această privință a fost că anularea unei excomunicări se poate face doar pentru persoane în viață.

(Foto: bookofconcord.org)

http://www.semneletimpului.ro/

Top zece profetii despre sfarsitul lumii


William Miller

William Miller

Pastorul american Harold Camping nu este primul care a prezis sfârşitul lumii. De la calendarul mayaş şi până la prezicerile Martorilor lui Iehova, Revista Time a făcut un top al celor mai înfricoşătoare profeţii despre sfârşitul lumii.

Milleriţii

William Miller este probabil cel mai faimos profet din istorie. În 1840 a început să predice despre sfârşitul lumii, spunând că Isus Hristos se va întoarce pentru a doua oară şi că Pământul va fi înghiţit de foc cândva în perioada 21 martie 1843 – 21 martie 1844. Miller şi-a promovat mesajul în adunări publice şi prin utilizarea tehnologiilor – afişe, buletine tipărite şi diagrame. Peste 100.000 de „milleriţii” convinşi de această profeţie şi-au vândut lucrurile între 1840 şi 1844 şi s-au dus la munte să aştepte sfârşitul lumii. Atunci când profeţia nu s-a împlinit, Miller a schimbat data pe 22 octombrie. Dar nici de această dată, profeţia lui nu s-a adeverit. Chiar şi aşa, adepţii lui au rămas uniţi şi au înfiinţat mişcarea adventistă.

Harold Camping, 1994

Predicţia lui Harold Camping că lumea se va termina sâmbătă, 21 mai 2011, nu este prima pe care acesta o face. În 1992, pastorul a publicat o carte numită „1994”, în care scria că undeva la mijlocul lunii septembrie 1994, Hristos se va întoarce şi lumea se va termina. Camping şi-a bazat calculele pe numerele şi datele găsite în Biblie în acea perioadă şi a declarat că este 99,9% sigur că că matematica lui este corectă. Dar lumea nu s-a sfârşit în 1994. Nici pe 31 martie, 1995 – o altă profeţia a lui Camping după ce luna septembrie 1994 a trecut fără incidente. „Sunt ca băiatul care a strigat lupul din nou şi din nou şi lupul nu a venit. Acest lucru nu mă deranjează câtuşi de puţin” a declarat Camping în 1995 pentru ziarul San Francisco Chronicle.

2012

În timp ce unii susţin că în anul 2012 oamenii vor suferi o transformare fizică şi spirituală radicală, alţii prezic că în acest an, Pământul va intra in coliziune cu o gaură neagră sau o planeta numita Nibiru. Dar cea mai populară credinţa este probabil cea atribuită (în mod fals susţin mulţi cercetători) calendarului vechii civilizaţii mayaşe. Diferite interpretări ale calendarului sugerează că lumea a patra, în care trăim acum, se va încheia pe 21 decembrie 2012. Această credinţă a inspirat filmul 2012, în care un tsunami aruncă portavionul USS John F. Kennedy pe Washington, zdrobind Casa Albă şi omorându-l pe preşedinte.

William Branham şi predicţia penticostală

Înainte de apusul soarelui pe 28 februarie 1963, locuitorii din nord-vestul statului Arizona au urmărit ceea ce un ziar local a descris ca un „nor izbitor de frumos şi misterios” care s-a extins asupra deşertului. În aceeaşi zi, pastorul penticostal William Branham – care a fondat după Al Doilea Război Mondial mişcarea de vindecare prin credinţă – a urcat pe Muntele Sunset şi a pretins că s-a întâlnit cu şapte îngeri, care i-au dezvăluit sensul celor şapte semne din capitolul Apocalipsa din Biblie.

Câteva zile mai târziu, Branham s-a întors la congregaţia sa din Jeffersonville şi a ţinut şapte predici în şapte nopţi, explicând sensul semnelor şi cele şapte viziuni pe care el a primit. Aceste viziuni l-au ajutat să prevadă că Isus va reveni pe Pământ în 1977. El nu a trăit pentru a apuca Ziua Judecăţii. În decembrie 1965, ca Branham şi familia sa au fost loviţi mortal de un şofer beat. Branham a murit şase zile mai târziu, în Ajunul Crăciunului.

Anabaptiştii din Munster

După reforma protestantă, în lume au apărut multe secte radicale care predicau un crez apocaliptic. Mesajele lor i-au influenţat chiar şi pe disidenţii bisericii anglicane precum Martin Luther. Anabaptiştii au respins majoritatea formelor de organizare politică şi ierarhia socială în favoarea unei comunităţi creştine ideale. Numele anabaptiştilor derivă din latină şi înseamnă „cel care se botează din nou”. În 1530, pe fondul unor revolte ţărăneşti, un grup de anabaptişti au preluat controlul oraşului german Munster şi l-au ales ca pe un Nou Ierusalim unde să aştepte întoarcerea lui Hristos. Numele anabaptiştilor derivă din latină şi înseamnă „cel care se botează din nou”.

 Anabaptiştii au fost înlăturaţi din fruntea oraşului printr-o revoltă sângeroasă în 1535.

Articole similare

Când a mai venit sfârşitul lumii

Care erau teologii preferaţi ai lui Richard Wurmbrand? via Biografistu


Răspunsul ni-l dă Ferenc Visky în volumaşul 70 de povestiri despre puşcărie şi prietenie:

Richard nu era entuziasmat de organizarea disciplinară a bisericilor istorice de dinaintea Re­formei. Personajele sale favorite din istoria biseri­cilor erau, pe lângă Luther şi Calvin,

Sfântul Augustin şi Sfântul Francisc din Assisi.

Se referea cu plă­cere la ei şi, în predicile sale evoca nu doar gândirea acestora ci, adesea, şi felul lor de viaţă, îi plăcea să-şi condimenteze din belşug spusele. Se ştia că dispune de o colecţie de ilustraţii cu­prinse în patruzeci de mii de plicuri ordonate cu grijă.

Din concepţiile lui Calvin le aprecia pe cele privitoare la liberul arbitru şi la dubla predes­tinare, dar teologul lui favorit rămânea tot Martin Luther.

Era de acord cu îndemnul lutherian: „în­drăzneşte să păcătuieşti” şi propovăduia că iubi­rea lui Dumnezeu şi îndurarea Lui nu pot fi supra­licitate. Atracţiile ori simpatiile teologice nu-l îm­piedicau în critica obiectivă a protestantismului.

Cu interpretarea abuzivă a expresiei „sola fide”, cu poveştile de adormit copiii despre mântuirea printr-o credinţă lipsită de viaţă, cu astea sunt în­dopaţi credincioşii – aşa şi-a început, îmi aduc aminte, una din predici.

Dispreţuia profund sectarismul mărginit, dar deopotrivă şi clericalismul arogant, gol, dornic de putere, rupt de izvorul originar.

Care erau teologii preferaţi ai lui Richard Wurmbrand? from Biografistu’ by emsal (25.02.2011)

Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25


În cadrul acestui post prezint lista mesajelor pastorului Iosif Țon în ordinea cronologică a apariției acestora și a postării lor pe site-ul istorieevanghelica.ro.

Pute-ți consulta de asemenea Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii de pe blogul Istorie evanghelică precum și pagina

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, sunt următoarele:

1. Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)

2. Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui

3. Iosif Ton – 03. Martin Luther (1483-1546)

4. Iosif Ton – 04. Sa gandim cum gandea Fiul lui Dumnezeu

5. Iosif Ton – 05. Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Insusi

6. Iosif Ton – 06. Cartea Geneza si bunatatea lui Dumnezeu

7. Iosif Țon – 07. O bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu

8. Iosif Ton – 08. David si bunatatea lui Dumnezeu. Confruntarea dintre rautate si bunatate

9. Iosif Ton – 09. Osea si bunatatea lui Dumnezeu

10. Iosif Ton – 10. Concluzii despre bunatatea lui Dumnezeu in Vechiul Testament

11. Iosif Ton – 11. Domnul Isus – Invatatorul

12. Iosif Ton – 12. Subiectul central: in Scoala lui Isus

13. Iosif Ton – 13. Imparatia lui Dumnezeu a venit

14. Iosif Ton – 14. Doua imparatii in conflict

15. Iosif Ton – 15. Constitutia Imparatiei (1)

16. Iosif Ton – 16. Constitutia Imparatiei (2)

17. Iosif Ton – 17. Prioritatea poruncilor Domnului Isus

18. Iosif Ton – 18. La ce ne cheama Domnul Isus

19. Iosif Ton – 19. Scopurile mortii Domnului Isus

20. Iosif Ton – 20. Cum sa facem ucenici

21. Iosif Ton – 21. Robia pacatului

22. Iosif Ton – 22. Domnul Isus – Eliberatorul

23. Iosif Ton – 23. La inceputul lumii

24. Iosif Ton – 24. Programul Fiului lui Dumnezeu

25. Iosif Ton – 25. Vindecare si eliberare

Iosif Ton – 03. Martin Luther (1483-1546)


Martin Luther reprezintă cel de-al treilea mesaj din seria de răspunsuri ale lui Iosif Ton in ceea ce generic numim în agora evanghelica cazul Iosif Țon – Străjerii. Primele două mesaje le-am publicat sub următoarele titluri:

1. Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)

2. Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui (04.01.2011)

Martin Luther era un călugăr augustinian care se lupta cu îndârjire împotriva păcatului din sine. El se spovedea zilnic și își aplica cu strictețe pedepsele (la catolici ”penitențele”, la ortodocși ”canoanele”) pe care i le dădea duhovnicul lui. Universitatea catolică din Wittemberg i-a cerut lui Luther să predea un curs despre epistola către Romani. Studiind capitolul trei din Romani, Luther a înțeles că Dumnezeu L-a încărcat pe Fiul Său cu toate păcatele noastre și L-a pedepsit pe El pentru toate. Luther și-a pus imediat întrebarea: ”De ce să mă mai pedepsesc și eu pentru păcatele mele, când Isus Cristos a fost pedepsit pentru ele?”

Așa s-a trezit Luther să vadă că învățătura Bisericii catolice că omul trebuie să facă penitențe pentru păcate este greșită. Cu gândirea lui de jurist (începuse să studieze dreptul, când a intrat în mânăstire), el a ajuns să formuleze învățături noi, prin care a făcut Reforma creștinismului. Iată care sunt acestea:

1.      Dumnezeu a făcut un transfer: a luat păcatele noastre și le-a pus pe Fiul Său.

2.      Dumnezeu ne cere să credem în moartea Fiului Său în locul nostru.

3.      Când noi credem vestea aceasta bună, Dumnezeu ne transferă nouă dreptatea Fiului Său.

4.      Prin acest dublu transfer, noi ”suntem socotiți drepți”, sau suntem ”îndreptățiți”. Aceasta se numește ”îndreptățirea prin credință.”

5.      Actul de îndreptățire se numește și ”mântuirea prin credință.” Subliniem că pentru Luther mântuirea este numai un act juridic: noi suntem declarați drepți, nu suntem și făcuți drepți. Adică, noi rămânem păcătoși dar, prin repetate acte de credință, suntem în continuare ”îndreptățiți”.

Actul prin care Dumnezeu ne-a procurat mântuirea este un act al harului, înțeles ca un dar nemeritat al lui Dumnezeu. Luther a citat din Efeseni 2:8 că mântuirea este ”prin har, prin credință”. Dar el a adăugat un cuvânt în plus, cuvântul ”numai” care dă acestei doctrine un înțeles total diferit de ceea ce scrie Pavel: ”numai prin har, numai prin credință”, formulă ce intenționa să spună că faptele noastre bune nu pot fi incluse în procesul mântuirii. (…)

Sursa: Iosif Ton – Mesaje

Un rebel reformează Biserica: Cu 475 de ani în urmă, Luther a publicat traducerea germană a Scripturii Sfinte


 

 

În ajunul Crăciunului din 1990, preotul luteran Eginald Schlattner, care avea să devină cel mai cunoscut scriitor de limbă germană din România, şi-a găsit biserica goală. Aproape toţi saşii din comuna Roşia emigraseră în Germania în decursul unui an. În prezent, comunitatea evanghelică din România cuprinde doar 14.300 de enoriaşi. La baza protestantismului se află ideile lui Martin Luther.

În secolul al XVI-lea, mântuirea sufletului părea o chestiune extrem de costisitoare. Chiar şi cei mai săraci oameni încercau să-şi răscumpere păcatele cu sume frumuşele, pentru a evita chinurile purgatoriului. Această practică a vânzării indulgenţelor era foarte răspândită în rândurile preoţilor catolici din acea perioadă. Riscând chiar să fie ars pe rug, călugărul german Martin Luther a fost primul care a condamnat deschis abuzurile sistemului cu indulgenţe în cele „95 de teze”, care au stârnit furia Papei Leon X. Pentru Luther, mântuirea nu avea nici o legătură cu aceste aspecte materiale, ci doar cu graţia divină. Fiecare fiinţă umană poate să se bucure de iubirea lui Dumnezeu prin credinţă şi prin cunoaşterea Cuvântului Domnului.

„Pentru a traduce bine, trebuie să asculţi cum vorbeşte o mamă acasă”

Pentru a facilita accesul poporului la învăţăturile Bibliei, Martin Luther a tradus Sfânta Scriptură din latină în germană. El a finalizat varianta germană a Noului Testament între 1521 şi 1522, pe când era nevoit să se ascundă în castelul Wartburg. Traducerea Vechiului Testament avea să dureze încă 12 ani.

 Luther îşi dorea ca şi oamenii simpli să poată citi Biblia, motiv pentru care a apelat la un limbaj cât mai clar, renunţând la acrobaţii intelectuale şi literare. „Pentru a traduce bine, trebuie să asculţi cum vorbeşte o mamă acasă, copiii pe stradă şi omul simplu când merge la piaţă, căci totul depinde de graiul poporului” – aceasta era reţeta lui Luther. Astfel, cel ce avea să devină părintele bisericii evanghelice, nu a tradus cuvânt cu cuvânt, ci s-a străduit să explice sensul versetelor biblice pe înţelesul fiecăruia.

Goethe: „Germanii au deventi un popor datorită lui Luther”

Pe 6 august 1534 a fost lansată varianta germană a Bibliei, care a devenit piatra de temelie a reformei Bisericii realizate de Luther, dar şi baza limbii şi literaturii germane. În timpul lui Luther nu exista încă o germană unitară, ci doar diverse dialecte şi variante, aşa încât germana folosită în Biblie a devenit un important punct de referinţă. Secole mai târziu, Goethe avea să remarce că „germanii au devenit un popor datorită lui Luther.”

Biserica evanghelică din România

Luther joacă un rol central pentru saşii transilvăneni, care au trecut în anul 1550 în majoritate la confesiunea evanghelică. Mai târziu, Ardealul avea să devină patria unor protestanţi alungaţi din spaţiul austriac, aşa-numiţii „landleri”, care s-au stabilit în secolul al XVIII-lea în Transilvania. După exodul minorităţii germane în Republica Federală începând cu anul 1989, au mai rămas mai puţin de 15.000 de enoriaşi protestanţi pe teritoriul României, potrivit site-ului oficial al Bisericii Evanghelice. Cei mai mulţi dintre ei au peste 60 de ani.

Autor: Alexandra Sora
Redactor: Medana Weident

 Deutche Welle

%d blogeri au apreciat: