A plecat la Domnul, Mihai Wurmbrand
Text de Doru Radu
A plecat la Domnul Mihai Heinhich Wurmbrand. A fost singurul fiu natural al familiei Wurmbrand. In anii 50-60, familia vorbea de un alt fiu, Sandu -parca- adoptat.
Am preluat numele de la dl. Bic. Mi s-a parut o ironie a soartei sa poarte acelasi prenume cu Himler..
Stiu putine lucruri despre dinsul; din amintirile parintilor sai si ale unei prietene din copilarie, Rodica.
Mihai a suferit mutle privatiuni si discriminari in timpul condamnarii paritnilor si dupa aceea. Intr-o vreme cind ambii parinti erau inchisi, Mihai era in grija invatatoarei de copii de la scoala duminicala a bisericii lor. Apoi, muncea ca si acordor de piane pt a se intretine pe el si pe mama lui.
S-a zbatut mult sa ajunga student dar nu i s-a permis sa dea examen la facultate din cauza dosarului parintilor. Va ajunge inginer abia in USA unde se va casatori avind 3 copii.
A participat alaturi de sotia lui si tatal sau la proteste in SUA contra persecutarii crestinilor in URSS,
Intr-un document (CNSAS) publicat chiar de dinsul se arata ca Securitatea a trimis un emisar sa-l otraveasca pe Richard Wurmbrand si cum acesta a incercat sa se imprieteneasca cu Mihai W pt a ajunge la Richard. Securitatea a abandonat ulterior planul de asasinare din cauza contextului international.
Potrivit fratilor Smilovici (apropiati familiei W.) dl. Mihai a fost un crestin dedicat. Este insa evident ca nu s-a ridicat la nivelul paritntilor sai.
Dupa Revolutie, dinsul s-a dedicat dezvaluirii suferintelor parintilor sai. In acest sens ii suntem recunoscatori pentru adevarurile pe care ni le-a facut cunoscute.
Din pacate, spre batrinete el a devenit suspicios fata de directia in care a mers organizatia Vocea Martirilor -infiintata de tatal sau- organizatie cu care dinsul a intrat in conflict. Nu mi-e cunoscut motivul nemultumirilor domniei sale. De asemenea s-a aratat suspicios fata de unii care au vrut sa scrie despre tatal sau. Si poate ca v-a fi avut experiente amare care l-au facut suspicios.
As fi curios daca exista ceva scris de dinsul despre propria familie.
Este greu sa fii urmasul unor oameni mari. Ii suntem recunoscator lui Mihai Wurmbrand pentru efortul depus pentru a documenta suferintele parintilor sai pentru credinta crestina si lupta pentru protejarea celor persecutati.
P.S. 1- Stiam din amintirile pastorului Cocian ca Mihai ar fi fist admis initial la Seminarul Luteran din Sibiu daca ulterior ar fi fost dat afara. Nu am vazut niciunde vreo referire la alta. Se poate ca amintirile orale ale oamenilor sa nu fie corecte.
https://www.facebook.com/share/p/1CCUE5Nk3i/?mibextid=wwXIfr
Partajează asta:
John Knox : The Man who shook a nation
Partajează asta:
Istoria protestantismului în România – documentar de Cristi Țepeș
Partajează asta:
Orthodox vs Catholic vs Protestant
Partajează asta:
Forumul Dialogos : Cortul amintirilor – despre piedicile în calea credinței în timpul regimului comunist | invitat Ioan T Morar
Un dialog de calitate între Mirel Talpeș și Ioan T. Morar în calitate de invitat al acestei ediții a Forumului Dialogos.
Partajează asta:
HotNews : „Așa ceva nu s-a mai văzut niciodată”. Bisericile ortodoxe din SUA atrag valuri record de noi credincioși
Parohiile creștin-ortodoxe din SUA elaborează strategii pentru a putea să găzduiască mai mulți potențiali convertiți decât poate gestiona în mod rezonabil clerul existent de unul singur, relatează Ruth Graham, reporteră de profil a prestiogioasei publicații americane The New York Times (NYT), remarcând că lucrurile se schimbă într-un colț altfel liniștit al creștinismului din țară, unul care se mândrește cu cât de puțin s-a schimbat de-a lungul timpului.
În SUA, tradiția străveche a creștinismului ortodox atrage adepți noi, plini de energie, în special din rândurile tinerilor conservatori. Aceștia sunt atrași de ceea ce descriu ca fiind o practică a creștinismului mai exigentă, chiar dificilă. Noile valuri de tineri convertiți spun că ortodoxia le oferă adevăruri dure și le afirmă masculinitatea.
În SUA, tradiția străveche a creștinismului ortodox atrage adepți noi, plini de energie, în special din rândurile tinerilor conservatori. Aceștia sunt atrași de ceea ce descriu ca fiind o practică a creștinismului mai exigentă, chiar dificilă. Noile valuri de tineri convertiți spun că ortodoxia le oferă adevăruri dure și le afirmă masculinitatea.
Între preoți circulă povești despre numărul record de participanți, iar membrii mai în vârstă se adaptează – sau nu – la afluxul de adepți noi.
„În întreaga istorie a Bisericii Ortodoxe din America, așa ceva nu s-a mai văzut niciodată”, a spus Preasfințitul Andrew Damick, preot ortodox antiohian și autor din estul statului american Pennsylvania, despre grupurile mari de tineri care își fac apariția în parohii. „Acesta este un teren nou pentru toată lumea”, a adăugat el.
În Statele Unite, creștinismul ortodox este de departe cea mai mică și mai puțin cunoscută dintre cele trei ramuri majore ale creștinismului, reprezentând aproximativ 1% din populație, comparativ cu ponderea de aproximativ 40% a protestanților, respectiv de 20% a catolicilor.
Mulți sunt atrași spre ortdoxie de influenceri din social media
Stranele ortodoxe din bisericile americane au fost ocupate din punct de vedere istoric de imigranți din Ucraina, Grecia și alte țări cu comunități ortodoxe numeroase. Copiii lor, născuți în SUA, aleg adesea alte biserici.
Totuși, remarcă reportera Ruth Graham, un creștinism ortodox autohton este în plină ascensiune în SUA. Mulți tineri americani care nu mergeau până acum la biserică au fost inițiați în ortodoxie de influenceri de pe YouTube și rețelele sociale. Criticii îi numesc pe noii adepți tineri „Orthobros” (un termen colocvial ironic care se traduce drept „frați ortodocși”).
Ortodoxia „rezonează cu sufletul masculin”, a spus Josh Elkins, student la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, care discuta cu alți tineri. (…)
Ortodoxia le cere practicanților să facă sacrificii precum postul, în loc să le ofere melodii contemporane emoționante și predici terapeutice, pe care criticii le descriu ca fiind experiența tipică a megabisericii evanghelice.
Citește articolul integral pe hotnews.ro
Partajează asta:
Metope cu Theodor Paleologu și invitatul Emanuel Conțac
Partajează asta:
Lansare volumului Omul evanghelic, încotro? – Otniel Bunaciu
Prelegerea Prof. univ. Otniel Ioan Bunaciu despre identitatea evanghelică este unul care merită ascultat și înțeles
Partajează asta:
Evocare pastor Iosif Țon | Dumitru Lungu
Dumitru Lungu, născut în anul 1928 (97 de ani în 2025 septembrie) a fost implicat în perioada comunistă în acțiuni de colportaj de literatură religioasă. În acest context l-a cunoscut personal pe pastorul Iosif Țon pe vremea tinereții acestuia.
În cadrul acestei evocări îl menționează pe Iosif Țon în anii ‘70 ca pastor la Biserica Baptistă din strada Mihai Bravu, București, clădire dărâmată de autorități în anii ‘80 când s-a lărgit strada.
Dumitru Lungu menționează că a primit clandestin din străinătate Biblii, cărți religioase și pixuri. Despre pixuri se menționează că era ceva nou în perioada respectivă. Acesta continuă mărturia menționând că a luat câteva pixuri, una, două Biblii și o carte care avea o perspectivă creștină despre teoria lui Darwin, precum și un răspuns la teoria marxist – leninistă. A așteptat încheierea serviciului religios și s-a dus la Taloș și Țon cărora le-a dat câte un pix, iar lui Țon i-a dat și cartea care combătea teoria darwinistă și oferea un răspuns marxism – leninismului. Țon a mai cerut câteva exemplare din această carte menționând că are de lucru cu ea.
Ca urmare a acestei cereri, Dumitru Lungu revine la Biserica Baptistă din Mihai Bravu și i-a mai dat lui Țon cărțile cerute.
Despre Țon se menționează faptul că era tânăr și proaspăt căsătorit, cu sensul că era tânăr și căsătorit (lămuriri ulterioare
Observații:
- Iosif Țon a predicat de mai multe ori la Biserica Baptistă din Mihai Bravu, dar nu a fost păstor al acelei biserici. El venea și predica frecvent acolo
- Iosif Țon se căsătorește cu Elisabeta prin anul 1959, așadar în anii ‘70 avea peste zece ani de căsnicie, dar Dumitru Lungu a dorit să evidențieze tinerețea lui Țon, nu faptul că era căsătorit de curând
