Iosua Faur, 12 scopuri ale Crăciunului


1.”Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37)
2. „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3:8 cf. Evrei 2:14-15)
3. „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Marcu 2:17)
4. „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10)
5. „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45)
6. „Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” (Galateni 4:4-5)
7. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)
8. „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” (1 Ioan 4:9)
9. „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)
10. „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire […] ca să se descopere gândurile multor inimi.” (Luca 4:34)
11. „M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi” (Luca 4:18)
12. „Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească făgăduinţele date părinţilor şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui” (Romani 15:8-9)
Sărbători fericite! 
Iosua Faur

Meditatia zilei – 25 DECEMBRIE 2011 O ISTORISIRE NEMAIPOMENITĂ. NU-I ASA?


 „l-au adus daruri” (Matei 2:11) –

Din povestirea de la Naşterea Domnului aflăm că:

1) Dumnezeu va folosi oameni pe care nu-i cunoşti pentru a te binecuvânta. Magii nu erau nişte iudei sau creştini devotaţi, ci nişte privitori în stele persani. Nu fii selectiv! Deschide-ţi inima şi-L vei vedea venind şi apropiindu-se de tine prin cei mai interesanţi oameni.

2) Dumnezeu se va îngriji de ziua de mâine, Iosif şi Maria au fost nevoiţi să plece de acasă şi să meargă în Egipt. Din ce aveau să trăiască? Aur, smirnă şi tămâie; daruri pe care numai cei bogaţi le pot face. Când eşti în voia lui Dumnezeu, El se va îngriji de tine. O poate face prin locul tău de muncă sau prin generozitatea altora, dar o va face. Nu trebuie să stai treaz toată noaptea şi să te îngrijorezi despre cum o vei scoate la capăt. Psalmistul a spus: „Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Psalmul 37:25).

3) Dumnezeu nu va ţine seama de sistem şi îţi va da ajutorul de care ai nevoie. „Steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul”. În istoria sistemului solar nu a mai existat ceva asemănător. Dumnezeu a mutat o stea aşa cum noi mutăm un pion pe tabla de şah, şi aceasta pentru că El „face toate după sfa­tul voiei Sale” (Efeseni 1:11). Textul spune aşa: „Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă”. O istorisire nemaipomenită, nu-i aşa?

www.misiune.ro

Darul lui Dumnezeu


 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan 3:16)

Au trecut peste peste doua mii de ani de cand in lumea noastra s-a nascut Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nașterea Sa a impartit istoria in doua, „inainte de Hristos” si „dupa Hristos”. Chiar si ateii recunosc aceasta interventie in istoria omenirii noastre denumindu-le astfel: „inaintea erei noastre” si „era noastra”. Hristos Domnul s-a nascut prin fecioara Maria, venind in lumea noastra ca dar al lui Dumnezeu pentru noi toti. Era DARUL SUPREM al lui Dumnezeu oferit din dragoste fata de noi cei vinovati si pacatosi care meritam pedeapsa vesnica. In dragostea Sa, Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Sau sa vina la noi ca sa ne salveze de la moartea vesnica, luind prin intruparea Sa natura noastra si vina noastra sa o poarte inaintea lui Dumnezeu, dandu-ne iertare si viata vesnica prin credinta si pocainta noastra  pesonala. Versetul citat mai sus (Ioan 3:16) recunoscut ca si versetul de aur al intregii Scripturi ne arata cateva superlative :

1.      Cea mai mare dragoste.

„ … atat de mult a iubit Dumnezeu lumea…”  Oamenii au fost creati de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa (Geneza 1:26). Omenirea intreaga a pacatuit despartindu-se voit de Creatorul ei (Romani 3:23). Mania lui Dumnezeu ar fi putut nimici tutul intr-o clipa… dar Dumnezeu este Dragoste (1 Ioan 4:8,16) si in dragoste Sa a dat tot ce a avut, adica pe Domnul Isus Hristos, ca sa nu fim pierduti pe vecie de la fata Lui (1 Ioan 4:9), devenind astfel cea mai mare dragoste cunoscuta vreodata.

2.      Cel mai mare dar.

„…incat a dat pe singurul Lui Fiu…”

Domnul Isus era singurul Fiu al lui Dumnezeu. Pe El L-a dat Dumnezeu pentru noi. Era tot ce avea mai scump. L-a dat sa se intrupeze, L-a dat sa creasca printre noi, L-a dat sa moara pe cruce purtand astfel pacatele noastre inaintea lui Dumnezeu, L-a dat sa fie ingropat, L-a inviat din morti aratand astfel ca I-a primit jertfa adusa pentru noi, L-a chemat la dreapta Sa si-L va trimite din nou la noi sa ne ia ca sa fim cu El pentru totdeauna.

3.      Cel mai mare har.

„… pentruca oricine crede in El…”

Harul este oferta lui Dumnezeu nemeritata de niciunul dintre noi. Ce mare har ! Oricine... nu numai unora, ci oricui de pe pamant, oricui din toate timpurile. Oricine crede… nu prin fapte, nu cu bani, nu prin merite personale, ci numai prin credinta (Efeseni 2:8,9). Oricine crede in El… nu orice credinta, nu credinta in oricine… ci in El, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

4.      Cea mai mare binecuvantare.

„… sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

Multe sunt binecuvantarile oferite de Dumnezeu celor ce cred in Hristos ca Mantuitor al lor personal. Dar cea mai mare binecuvântare este si ramane aceasta : viata vesnica. Aceasta inseamna ca noi vom fi primiti sa fim ca El si cu El pentru veci de veci.

Pastor, Elisei Pecheanu

Iarăși e Crăciun!


De fiecare dată când sărbătoresc Crăciunul îmi răsună în minte  un cântecel al copilăriei, ale cărui versuri spuneau:
Iarăși e Crăciun
Clopote răsun
Ding, dong, ding
Sună peste crâng
S-a născut un Prunc!
 
Cred că trăsătura Crăciunului de a fi „iarăși” poate fi privită ca o dublă reflecție:
1.              Pentru unii, „iarăși e Crăciun” reflectă monotonia. Nimic special, nimic ieșit din comun. E pur și simplu, încă odată, Crăciun. Și dacă tot e, din nou, Crăciun, atunci cel care sărbătorește monotonia se prinde într-un lanț al lui „iarăși”: iarăși cumpărături, iarăși cadouri, iarăși brad, iarăși decoruri, iarăși curățenie, iarăși vizite, iarăși colinde, iarăși tradiții și ritualuri… Nu e nimic nou! Totul este un „iarăși”. Și ce credeți? Monotonul o va lua „iarăși” de la capăt și anul viitor!
2.              Pentru alții, „iarăși e Crăciun” reflectă harul. Totul este special, totul este ieșit din comun. Cel credincios știe că încă o ocazie de a sărbători Crăciunul înseamnă har. Înseamnă că ne aflăm „în anul de îndurare al Domnului”, că ne mai putem pocăi, că se mai poate ca sufletele să fie salvate… „Iarăși e Crăciun” este pentru copilul lui Dumnezeu o serbare a harului. Este, parcă, o șansă în plus dăruită de Dumnezeu omenirii. „Iarăși? Iarăși? Nu-mi vine să cred! Câte șanse ne mai dă Dumnezeu? Ce har!!!…”, spune creștinul adevărat. Toate colindele, poeziile și predicile de Crăciun aduc „iarăși”, cu o prospețime nouă, același mesaj: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul.” (Luca 2:10,11).”
Rezultatele, sunt în deplină concordanță cu ceea ce înțelegem atunci când „iarăși e Crăciun”. Dacă minunea întrupării lui Mesia vibrează cu monotonia din viața și inima noastră, rezultatul va fi un „iarăși” cu condimentat cu sărbătoare… Iarăși am cântat, am mers la biserică, ne-am dăruit cadouri și am rămas aceiași oameni. Nu se va schimba nimic nici în relațiile dintre noi, nici în frecventarea bisericii, nici în relația cu păcatul, nici in biruirea firii. „Iarăși-ul” monotoniei duce la un „același” al superficialității.
Dacă miracolul nașterii Mântuitorului vibrează cu conștientizarea harului pe care Dumnezeul îl revarsă peste noi încă odată, rezultatul va fi ceva cu totul nou. O transformare pe care o va face Duhul lui Dumnezeu și care ne va afecta pe fiecare în parte. Când înțelegi harul te smerești așa cum au făcut-o magii și păstorii și pleci acasă schimbat, plin de bucurie. Credința devine din superficialitate, o pasiune vie pentru Domnul.
Astăzi, „iarăși e Crăciun”. Ce înseamnă pentru tine? Monotonie sau har? Doar atunci când poți da al doilea răspuns, ai cu adevărat parte de   Sărbători Fericite!
________
Pastor, COSTEL GHIOANCA 

Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)

http://www.emanueldej.ro