Cu greu am reușit, atunci când l-am văzut pentru întâia dată, să asociez vocea lui Iosif Țon cu chipul pe care-l aveam în față. Ani de zile, punctul de atracție al fiecărei duminici în familie era predica lui Iosif Țon, de la Europa Liberă, undeva imediat după știrile de la ora 14.00.
Veneau vecini care nu „prindeau” Europa Liberă să asculte. Se luau notițe. Se discuta. Oamenii se minunau de „profeția” că în câțiva ani comunismul avea să cadă. Revoluția ne-a lăsat oarecum nedumeriți și parcă ușor temători că s-ar putea ca vocea lui Țon să nu mai fie auzită pe undele radio.
Dincolo de această prezență radiofonică, Iosif Țon era o adevărată legendă a copilăriei mele. „Trezirea spirituală” de pe Simion Bărnuțiu, „căderea”, „Oxfordul”, reabilitarea, plecare forțată în străinătate cu amănunte de can-can (niciodată verificate). Vă puteți închipui cât de atent am ascultat, în acest context, prima predică live a acestei legende vii.
http://drezina.wordpress.com/2014/09/30/doi-batrani-controversati/
Vezi și
