Un scurt montaj video despre principalele momente din istoria de 90 de ani a bisericii via Alin Cristea în Monografia Cultului Baptist din România. 100 de chestiuni (10-12)
Biserica și-a început lucrarea în anul 1932 cu 11 membri, iar 5 ani mai târziu, în 1937 ajunge la 200 membri, pastor fiind fratele Gheorghe Pop.
În anul 1938 biserica se mută într-un alt spațiu, iar adunarea a fost frecventată și de Richard Wurmbrand până la arestarea sa.
În anul 1956, când în Polonia și Ungaria au loc revolte anticomuniste, biserica se mută într-un nou lăcaș de închinare amenajat în clădirea achiziționată în strada (în prezent Șoseaua) Mihai Bravu, Nr. 106 unde va rămâne până în anul 1983.
În perioada cât biserica s-a întâlnit în lăcașul din Șoseaua Mihai Bravu, aceasta a avut aproximativ 400 membri, un număr important nu numai pentru perioada comunistă, cât și pentru cea postcomunistă. În istoric se menționează faptul că în această perioadă, posibil 1974, s-a organizat prima evanghelizare liberă din țară în urma căreia se pocăiesc 163 de persoane și are loc primul botez liber din țară. Ca și istoric cred că se impun niște clarificări aici. În primul rând cred că cei care au furnizat datele se referă la perioada comunistă, pentru că altfel avem o dilemă foarte mare. Nu a existat o evanghelizare liberă organizată de baptiști de la 1856-1974? Ce înseamnă evanghelizare liberă știut fiind faptul că anul 1974 este un moment în care regimul virează din ce în ce mai mult către național comunism, o accentuare a ideologizării și exacerbare a cultului personalității conducătorului, respectiv Nicolae Ceaușescu. Aceleași observații se aplică și afirmației că în anul 1974 a avut loc primul botez liber din țară. Care sunt caracteristicile unui botez liber? Ce îl diferențiază de unul controlat? Departamentul Cultelor nu a mai fost informat de ținerea unui botez nou testamental? Nu s-a mai cerut liste cu candidații? Discuția este mai complexă aici și trebuie luate în considerare acțiunile de contestare și răspuns, un rol important avându-l Iosif Țon, dar și acțiunile Uniunii Baptiste, aspecte despre care am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România : între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, precum și în Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă 1975 scrisă împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.
Pastor principal al bisericii este Vasile Alexandru Taloș care rămâne pastor până în anii ‘90 când plecă și pune bazele Bisericii Baptiste Buna Vestire din București.
În anul 1980 predică în Biserica din Mihai Bravu, cum era cunoscută Biserica Baptistă Sfânta Treime în epocă, evanghelistul Samuel Kemaleson de la World Vision International.
În anul 1983 în contextul sistematizării urbane impusă de Ceaușescu și a demolărilor din zonă pentru lărgirea străzii Mihai Bravu, clădirea Bisericii Baptiste Sfânta Treime este demolată. Tot în același an, 1983, după mai multe intervenții la Departamentul Cultelor, la Guvern și alte autorități, intervenții menționate de pastorul de arunci al bisericii, Vasile Taloș, se obține un imobil pe strada Profesor Iuliu Valaori, Nr. 20.
În anul 1984 se încep lucrările de amenajare a clădirii din strada Iuliu Valaori, care a fost proprietatea unui grec, confiscată de regimul comunist. La momentul respectiv biserica avea 770 membri.
Sfârșitul anilor ‘80 a dus la prăbușirea regimului comunist, la schimbări în societate și în cultul baptist, mai mici decât în primul caz. Biserica a trecut prin perioade de glorie și de frământări. În prezent se pregătește de centenarul pe care îl va celebra în anul 2032.
Soli Deo Gloria!
Istorie Evanghelica 
Interesant. Biserica a fost foarte activa si o sursa de indei noi. La un moment dat, biserica a testat metode de organziare/evanghelizare ale argentinianului Ortiz. Despre perioada din preajma celui de-al doilea razboi mondial, Miha Ciuca mi-a scris: „La scurt timp clădirea de pe Olteni a fost confiscată așa că RW cu un grup de evrei creștini au fost primiți de pastorul baptist Gheorghe Pop în biserica lui. Se pare că treaba s-a făcut cu opoziția Uniunii, care se temea că baptiștii vor fi periclitați prin asta. Pop a rămas pe poziție și a colaborat cu RW, oferindu-i o umbrelă de neprețuit pentru acea perioadă. Intre timp, RW fusese ordinat diacon in biserica germana din Bucuresti. Cum la 30 decembrie 1942 Antonescu i-a scos pe baptiști în afara legii, momentan au rămas toți fără umbrelă. După scurt timp, Wurmbrand cu Magne Solheim și cu Arhimandritul Scriban (și cu ceva pile de la ambasadorul Suediei) au mers la Ministrul Cultelor și au obținut aprobare să aibă servicii religioase creștine pentru evrei în Galați și București sub pavăza Misiunii Suedeze care preluase scriptic pe cea Norvegiană. Practic RW a preluat biserica lui Pop care se întrunea pe șoseaua Mihai Bravu în casa unui tip, Vlad. Doar că nu i-a mai dat niciun rol lui Pop, nu știu dacă de frică sau ce… El nu vorbește de loc de treaba asta, spunând că a început de la zero o lucrare, care a atras foarte mulți neoprotestanți care aveau bisericile închise. După 23 august el s-a întors pe Olteni iar Pop a reluat biserica din Mihai Bravu. ” – nu stiu daca se pot dovedi d/spusele lui Ciuca ar e interesant ca Wurmbrand a avut o perioada baptista…
ApreciazăApreciază
Da, informații interesante. Wurmbrand a predat o perioadă de timp și la Seminarul Teologic Baptist din București în perioada interbelică.
ApreciazăApreciază
Multumesc. Cred ca stiusem dar am uitat. Desigur, nu acesta e subiectul. RW a ignorat insa diferentele confesionale. In perioada aceea a incerca sa fie ordinat anglican ca sa scape de nazisti; n-a reusit insa. RW era „foarte flexibil” in perioadele de perscutie referitor la propria-i identitate religioasa, un aspect cu care eu nu sunt complet de-acord. Oricum, el a ramas formal luteran pina la sfirsit desi pt misiunea sa el a s-a sprijinit mai mult pe evanghelicii din US. Pt mine e amuzant zvonul lansat de ortodocsi cum ca RW ar fi devenit ortodox pe patul de moarte. Ar fi fost contrar doctrinei sale relaxate fata de afilierea religioasa si imposibl intrucit duhovnic pe patul mortii i-a fost pastorul baptist Branzai. Dar e off-topic.
ApreciazăApreciază
Desi este off-topic discuția este interesanta
ApreciazăApreciază
Nu-i de mirare ca RW a predat la Seminar. Era o personalitate si-i depasea in cultura pe baptistii vremii , majoritatea putini educati, desi unii profi erau americani. Psastorul Cocian fugea de la seminar ca sa-i asculte pe RW si T. Popescu. Toti Cocian a incercat sa-l convinga pe RW sa devina baptist cind luteranii il sicanau din cauza comunstilor. I-am luat un „interviu” in ’90 la revenirea in tara. A fost din mers pt ca era asaltat de lume si tirziu am realzat ca auzea rau. „Povestiti despre perioada cind ati fost comunist”- l-am rugat. „Citeste cartile mele”-s-a amuzat. „Nu ma duceit”-i-am spus” evitati in ele acest subiect”…. Apoi, parca. a regretat; si-a intrerupt discursul si mi-a spus:”Am o intelegere cu Iliescu. Eu nu ma amestec in politica iar el ma lasa sa predic”. Incredibill. Am o simpla banuiala. RW a obtinut terenul pt libraria Stefanus prin intermediul ovreiului Petre Roman. De ce? Mi-a spus” Unchiul lui Roman a fost ranit in Sapnia si tratat la clinica cumnatului meu din Paris”. Lucru posibil avind in vedere stingismul familiei Sabinei. Prin ei, RW a intrat in contact cu ambasada URSS din Paris si-a fost recrutat.
ApreciazăApreciază
Interesant
ApreciazăApreciază
Slavă Domnului!
ApreciazăApreciază