Biserica Baptistă BUTENI este una dintre cele mai celebre biserici din istoria baptiștilor români, din motive întemeiate.

La Buteni a avut loc primul congres al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România în 14-16 februarie 1920, cînd a fost votat primul statut, cu 14 capitole și 63 de articole, intitulat: Statutul Organic al Uniunii Comunităților Române din România Mare.

Președintele congresului a fost Teodor Sida, ordinat ca pastor în 1903, care a avut un rol important în răspîndirea credinței baptiste pe Valea Crișului Alb.

Tot la Buteni a avut loc conferința ad-hoc din 8-10 iunie 1919, unde s-au întîlnit pastori din Crișana, Banat, România Veche, pentru a discuta formarea unei organizații a baptiștilor din România și convocarea primului congres. În 28-30 noiembri 1919 a avut loc un precongres la București.

În perioada 1920-1933, 6 dintre primele 16 congrese baptiste au avut loc la Buteni.

La Buteni a avut loc…

Teofil Stanciu, editor la Editura Casa Cărții, este cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici români. Blogul său Cu drezina, alături de Recitirea și Scriptorie, contribuie la conturarea tezaurului evanghelic românesc de la începutul secolului XXI.

Într-o perioadă de tranziție complicată, cu convulsii și speranțe, pentru evanghelicii români, Teofil Stanciu a oferit, prin eseurile sale, nu doar o privire de ansamblu asupra unor fenomene ale mediului confesional evanghelic românesc, ci a constituit un turnesol care a revelat spectrul cromatic al unui mediu religios minoritar bîntuit de clișeizare și ghetoizare.

Triada Teofil Stanciu – Dionis Bodiu – Marius Corduneanu a constituit, în acești ani de obezitate blogosferică, o escadrilă de avangardă care a survolat perimetrul confesional evanghelic cu o eficacitate pe care ar fi trebuit să o obțină o revistă a evanghelicilor din România, care însă nu a existat și nu sînt semne că va exista.

Așa…

O observație preliminară este că nu cred că homeschooling-ul este pentru oricine. Nu mă înșel singur crezând că e ușor și că poate fi făcut de oricine. Dar cred că sunt destui părinți care își pot educa acasă copiii. Totuși, sunt și obiecții legitime care trebuie luate în considerare. Haideți să vedem câteva.

1. Nu ai cum să-i predai toate materiile

Obiecție: Cine o să predea matematica? Fizica? Dar chimia? Obiecția este că un părinte nu are cum să stăpânească toate materiile care vor fi predate. Unele materii precum matematica sunt ușor de stăpânit în primii ani, dar din clasa a V-a în sus trec peste nivelul de cunoștințe al părinților de obicei. În școală sunt profesori care sunt specializați pe fiecare materie și cunosc subiectul mult mai bine decât părinții.

Răspuns: Sunt perfect de acord. Niciun părinte nu

Mi-am dorit mult să văd acest film, mai ales că auzit multe despre el, păreri contradictorii, nedumeriri, provocări. Entuziasmul unora mi-a amplificat nerăbdarea, cârcoteala altora m-a pus în gardă să nu merg la pomul lăudat cu ditamai sacul. În general, îmi place Scorsese și stilul său oarecum brutal, necizelat, de a descrie situații conflictuale și de a ne propune idei folosindu-se de mijloacele pe care cinemaul le are la îndemână.  Nu am citit cartea, în ciuda recomandărilor în acest sens. N-am premeditat asta, pur și simplu n-a fost să fie. Așadar, înainte de toate, rog să se consemneze că cele ce urmează sunt reflecțiile unuia care judecă lucrurile exclusiv din perspectiva oferită de film asupra acestei istorioare cu (mult) tâlc.

Așadar, avem o tăcere, cea a lui Dumnezeu. Pe fondul acesteia se întâmplă cam toate în acest film. Și avem niște oameni convinși de unicitatea adevărului credinței lor…