Arhive etichetă: Adrian Petcu

Preotul Constantin Burducea – „când cu steaua, când cu crucea“


Un articol de Adrian Nicolae Petcu pentru Ziarul Lumina

Constantin Burducea

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în mediul politic bucureştean, circula o butadă despre ministrul cultelor din noul guvern Petru Groza, preotul Constantin Burducea: „- Ce mai faci?/- Ce să fac, ca Burducea. / Când cu steaua, când cu crucea”. Evident că aceasta fusese lansată de cercurile politice ale partidelor istorice care se conturau într-o opoziţie tot mai înverşunată la adresa Partidului Comunist şi a sateliţilor săi politici. În fapt, reflecta oportunismul multor români, care încercau să-şi găsească loc sau să li se uite antecedentele legionare interbelice în noul context politic din România. Dar cine era preotul Burducea? Era originar din Năenii Buzăului, iar după absolvirea Seminarului Teologic de la Buzău a urmat Teologia la Chişinău. Îl are ca îndrumător la licenţă pe profesorul Petre Constantinescu-Iaşi, după care este hirotonit preot. Cu sprijinul ministrului liberal C. Angelescu, este numit paroh al Bisericii Progresul, de lângă Bucureşti. Încearcă să-şi facă loc în mediul politic naţional-cuzist, apoi din septembrie 1940, ca mulţi alţi oportunişti, încearcă să se afirme în Mişcarea legionară, însă fără succes. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial avea să-i aducă notorietatea în mediul politic românesc. În timpul bombardamentelor Aliaţilor asupra Bucureştiului din vara lui 1944 îl adăposteşte pe fostul său profesor Constantinescu-Iaşi, care de acum era văzut ca viitor om politic. Aşa se face că, la iniţiativa acestui profesor, alături de alţi clerici, preotul Burducea se raliază mişcării preoţeşti „democratice”, ca o contrapondere la activitatea vechii asociații generale a preoţilor. Prezenţa la înscăunarea patriarhului Alexei al Moscovei, apoi decesul liderului mișcării preoțești, profesorul Nicolae Popescu-Prahova, i-au netezit calea preotului Burducea pentru a ajunge preşedintele Uniunii Preoţilor Democraţi şi ministrul cultelor la 6 martie 1945. Preotul Burducea nu va putea păstra multă vreme aceste funcţii, atât din cauza iniţiativelor sale extrem de radicale în relaţia cu Patriarhia Română și confraţii de slujire, cât şi a rivalităţilor care se pronunţau tot mai mult în culisele puterii comuniste. Oficial, toate organizațiile politice afiliate Partidului Comunist erau aliate în drumul pentru cucerire

a puterii în statul român, însă erau lideri cu veleităţi tot mai individualiste de afirmare a loialităţii faţă de „marele aliat de la Răsărit”. Burducea era văzut ca omul lui Constantinescu-Iaşi. Nu era bine văzut însă de Petru Groza, care prin organizaţia sa, „Frontul plugarilor”, încerca să convingă tot mai mulţi clerici de necesitatea sprijinirii guvernului pe care îl conducea.Din acest motiv a iniţiat organizarea unui congres al „preoţilor democraţi”, care s-a ţinut la Bucureşti, în octombrie 1945 şi într-un context politic nefavorabil dominat de greva regală. Manifestarea a fost un eșec total, clericii fiind într-o prezenţă foarte mică, ceea ce a dat de înţeles că preoţii români nu aderă la politica guvernului Petru Groza. Eşecul s-a datorat mai ales din cauza unei participări minimale şi chiar a dezavuării exprimate neoficial de către patriarhul Nicodim. Groza nu şi-a atins scopul, dar a considerat că vinovat de eşec este chiar organizatorul: ministrul Burducea. În contextul încheierii grevei regale şi în acordul reprezentanţilor marilor puteri pentru aducerea în guvern a unor lideri ai partidelor istorice, în martie 1946, ministrul Burducea a fost demis. Groza trebuia să-şi asigure un sprijin al preoţilor români pentru alegerile care se pregăteau în toamna lui 1946. După această debarcare, preotul Burducea s-a retras la Parohia Progresul. Însă, pentru că întreţinea relaţii cu Legaţia Franţei, a fost urmărit de Siguranţă şi chiar i s-a înscenat un dosar penal. Cu toate acestea, în august 1948, el reuşea să fugă, împreună cu familia, în Iugoslavia titoistă, de unde, cu sprijin american, să fie internat într-un lagăr de lângă Roma. Prin 1956, în documentele Serviciilor Secrete era semnalat în Buenos Aires, pentru ca zece ani mai târziu să fie în Venezuela. Din documentele de arhivă nu reiese cum şi unde a activat sau când a decedat.

http://www.ziarullumina.ro/

Sfârşitul regimurilor comuniste


În perioada 25-28 Iunie 2009 s-a desfăşurat la Făgăraş – Sâmbăta de Sus, Simpozionului Internaţional

SFÂRŞITUL REGIMURILOR COMUNISTE.CAUZE, DESFĂŞURARE ŞI CONSECINŢE

Temele abordate în cadrul simpozionuluiau fost:

a) cauzele care au determinat prăbuşirea regimurilor comuniste în România şi în Europa Centrală şi de Est,

b)  sfârşitul regimurilor comuniste: studii de caz, analiză comparativă

c) consecinţele căderii regimurilor  comuniste (politice, economice, sociale, culturale)

d) valorificarea muzeală a istoriei regimurilor comuniste.

În cadrul secţiunii ,,Ipostaze ale comunismului românesc” au fost prezentate 3 comunicări, a căror teme se pot subscrie şi istoriei evanghelice:

  • Adrian Nicolae PETCU (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) – Serviciul Culte din Securitate, 1948-1989, structură, evoluţie, atribuţii şi metode

O importantă structură a Securităţii înfiinţată de autorităţile comuniste în 1948 a fost Serviciul Culte din cadrul Direcţiei de Informaţii Interne. Această structură moştenea o serie de atribuţii avute, până la data înfiinţării, de către fosta Siguranţă a Statului. Rolul său în noua configuraţie politică a României era de a supraveghea şi controla activitatea cultelor recunoscute şi nerecunoscute de legislaţia abia instituită. Directivele date de liderii PMR în perioada 1948-1949, atunci când trebuia pusă în aplicare noua lege a cultelor, au constituit jaloanele de activitate ale Serviciului de la constituirea sa şi până la căderea regimului comunist. În activitatea sa încifrată, Serviciul culte din Securitate se ajuta de Ministerul/Departamentul cultelor, care reprezenta interfaţa represivă a regimului în relaţia cu bisericile recunoscute. Prin structura guvernamentală a cultelor, Serviciul culte dirija funcţionarea şi activitatea confesiunilor recunoscute, de multe ori implicându-se decisiv în mişcări de personal, autorizaţii, acţiuni represive (închideri de lăcaşuri de cult, inclusiv, mănăstiri), relaţii interconfesionale etc.

În comunicarea de faţă dorim să trasăm câteva coordonate necesare pentru înţelegerea organizării, funcţionării, Serviciului culte şi a metodele pe care le-a folosit în exercitarea atribuţiilor primite. Totodată, această întreprindere îi va avea în vedere pe cei mai importanţi ofiţeri care au condus această structură represivă a Securităţii.

  • Drd. Marius SILVEŞAN (Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti) – Relaţia dintre cultul baptist şi statul român între anii 1948-1989

Prin intermediul acestei comunicări dorim să realizăm o incursiune în istoria comunităţii baptiste din România începând cu anul instaurării comunismului, până la momentul prăbuşiri acestuia, în decembrie 1989. Perspectiva istorică este subscrisă relaţiei dintre statul roman şi Cultul Creştin Baptist. Introducerea temei se realizează prin intermediul definirii termenilor cheie, a termenilor, precum şi a legislaţiei. Evoluţia idei de libertate religioasă şi de conştiinţă în cadrul comunităţii baptiste române s-a cristalizat odată cu evoluţia vieţii politice româneşti având ca bază conceptul englez asupra libertăţii.

Schimbările politice din perioada 1944-1948 au determinat raportul relaţiilor cu statul precum şi trecerea de la statutul de organizaţie religioasă la cea de cult.

Perioada 1948-1965 este una în care statul se foloseşte de cultele religioase pentru atingerea scopurilor sale, în paralel cu exercitarea unei presiuni din ce în ce mai mari asupra membrilor acestora pentru a-şi renega credinţa şi valorile creştine.

Perioada 1965-1989 este cea în care statul abordează alte strategii de relaţionare. Se urmărea în acest fel menţinerea sub controlul statutului a Cultului Creştin Baptist, controlarea vieţii religioase şi folosirea propagandistică a acestuia în susţinerea păcii mondiale.

Presiunile la care au fost supuşi credincioşii baptişti, coroborat cu diferite favoritisme determină şi coabitarea unora dintre aceştia cu organele de securitate. Astfel spus în plasa Securităţii au căzut tot felul de persoane datorită ameninţărilor, şantajului sau promisiunilor.

Tactica pentru distrugerea bisericilor creştine care activau în România a diferit de la un caz la altul. Scopul urmărit era însă acelaşi: dezrădăcinarea credinţei şi impunerea ateismului materialist dialectic.

Cu toate acestea, baptişti, alături de credincioşii altor dominaţiuni creştine şi-au lăsat definitiv amprenta asupra societăţii româneşti prin mărturiile şi activitatea unor personalităţi precum Iosif Ţon, Petre Dugulescu, Pavel Nicolescu, Vasile Talpoş, Vasile Taloş. Aceştia alături de mulţi alţii au dus mai departe speranţa în libertatea pe care românii şi-o vor cuceri singuri prin jertfă de sânge în decembrie 1989.

  • Drd. Denisa BODEANU (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) – Informatorii din Cultul Baptist în ultimul deceniu comunist

Supravegherea cultelor religioase din România a fost unul dintre obiectivele permanente ale Securităţii de-a lungul perioadei comuniste. Între 1979-1989 această activitate era desfăşurată de Serviciul IV din Direcţia I şi de ofiţerii specializaţi pe problemă din cadrul Inspectoratelor Judeţene de Securitate.

În cadrul urmăririi informative a membrilor cultului baptist, ofiţerii de securitate îşi propuneau: controlul şi limitarea relaţiilor credincioşilor baptişti cu străinii, identificarea canalelor de procurare şi răspândire a literaturii religioase, izolarea şi eradicarea manifestărilor de „disidenţă religioasă”, supravegherea deservenţilor de cult, zădărnicirea prozelitismului religios. Pentru îndeplinirea cu succes a acestor obiective, Securitatea avea nevoie de „serviciile” unor informatori proveniţi din rândul Cultului Baptist.

Pe baza documentelor identificate în arhiva C.N.S.A.S. şi a mărturiilor orale, în studiul de faţă vom prezenta modul în care erau atraşi la colaborare adepţii Cultului Baptist, mediile din care proveneau aceştia, categoriile de informaţii pe care trebuiau să le culeagă, beneficiile obţinute de pe urma colaborării şi cauzele încetării legăturii lor cu Securitatea.

Organizatorii manifestării au fost:

Fundaţia Culturală„Negru Vodă” Făgăraş, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Mănăstirea „Brâncoveanu”Sâmbăta de Sus, Universitatea de Arte Bucureşti, Asociaţia Culturală„Mozaic”Cluj-Napoca

%d blogeri au apreciat asta: