Moise a scris cartea Geneza cândva în cursul călătoriilor de 38 de ani prin pustie. A scris-o cu siguranță după revelația lui Dumnezeu de la Sinai și când gândirea lui Moise era formată și modelată de bunătatea generoasă și de credincioșia lui Dumnezeu.

Tema principală a cărții Geneza este enunțată în capitolul întâi, ca punct culminant al creației și ca scop al creației:

”Apoi Dumnezeu a zis: ”Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său. I-a făcut după chipul Său: parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a zis: ”Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți…” (1: 26-28).

La această încoronare a creației, Dumnezeu privește tot ce a creat, și mai ales pe prima pereche de oameni și constată: ”Iată că toate erau foarte bune”! (1:31). (…)

Iosif Ton – 06. Cartea Geneza și bunătatea lui Dumnezeu

Dumnezeu și-a făcut un Autoportret în Exod 34:6-7. Ca să-L înțelegem în profunzime, trebuie să-L vedem în contextul larg al evenimentelor de la Sinai. În Exod 20-23 avem textul pe baza căruia se încheie Legământul de la Sinai (”Cartea legământului” sau textul contractului de asociere dintre Dumnezeu și poporul Său). În textul Legământului, Dumnezeu Se descrie pe Sine ca fiind ”gelos”, ceea ce înseamnă că El pretinde ca poporul Lui să fie numai al Lui. Tot acolo, Dumnezeu se leagă prin Legământ să pedepsească nelegiuirea cu foarte mare asprime (Exod 20:5).

Poporul I-a promis credincioșie lui Dumnezeu, dar de îndată ce Moise s-a dus pe munte și a întârziat cam mult acolo, ei și-au făcut un vițel de aur și i s-au închinat, zicând: ”Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului” (Exod 32:4).

Aceasta era fărădelege, era răzvrătire și era păcat. Era ceva care, conform Legământului, trebuia pedepsit cu moartea. Era normal atunci ca Dumnezeu să-i spună lui Moise că va ucide întregul popor și că din Moise va începe un alt popor. Moise, însă, mijlocește cu pasiune pentru ca Dumnezeu să cruțe poporul. Aici, băgați bine de seamă: Dumnezeu era obligat prin Legământ să-i pedepsească pentru trădarea lor. Când Moise Îi cere să nu-i pedepsească,el de fapt îi cere lui Dumnezeu să-Și calce cuvântul dat. Și dacă Dumnezeu nu-i pedepsește, înseamnă că în El nu este ”adevăr”, ci este minciună! Iată de ce, abia după ce Dumnezeu îi spune lui Moise că nu va nimici poporul, Moise își pune întrebarea referitoare la caracterul lui Dumnezeu: ”Arată-mi căile Tale”, idiom ebraic care trebuie tradus: ”Arată-mi ce fel de Persoană ești, ce caracter ai.” (…)

Iosif Ton – 05. Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Însuși

 

Prima Pagina Mesaje Video Articole noi Mesaje scrise Descarca Predici Contactati-ne Asculta aici peste 300 de mesaje ale lui Iosif Ton! Logare Salut Wavell  Statistici web Meniul tau Detalii user Elemente Personalizate Iesire Vizitatori

05. Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Insusi

”Să fie în voi gândirea care era în Cristos” (Filipeni 2:5)

”Noi avem gândirea lui Cristos” (1 Cor. 2:16)

”Înarmați-vă și voi cu același fel de gândire” (1 Petru 4:1)

 

Ca să pătrundem în gândirea Domnului Isus, trebuie să ne însușim învățătura Lui. Este de la sine înțeles că Domnul Isus Și-a pus gândirea Lui în învățătura Lui. Deci, dacă eu vreau să încep să înțeleg gândirea Lui, trebuie să pun în mintea mea învățătura Lui. Pe măsură ce memorizez cuvintele Lui și pe măsură ce meditez asupra lor și, mai ales, pe măsură ce le trăiesc în viața mea, ele îmi modelează gândirea, și caracterul și trăirea.

Pornim, deci, la drum, să explorăm gândirea Domnului Isus așa cum ne-a împărtășit-o El în învățătura Lui.

Primul lucru pe care trebuie să-l vedem este că toată gândirea Domnului Isus este ancorată în Vechiul Testament. Când a crescut El în Nazaret, Vechiul Testament era Sfânta Scriptură. Nu știm dacă tânărul Isus a citit vreo altă carte. El nu citează nici un alt autor decât pe Autorul Sfintei Scripturi. El știa Vechiul Testament pe de rost. Știm lucrul acesta deoarece El a fost Rabin, și toți rabinii știau Scriptura pe de rost și-i învățau pe ucenicii lor să știe pe de rost fiecare verset și să știe cum să explice pe de rost fiecare verset.

 

Un aspect special al gândirii Domnului Isus a fost faptul că El considera că El Însuși este subiectul principal al Vechiului Testament. El le-a spus iudeilor: Scripturile ”vorbesc despre Mine” (Ioan 5:39).  După ce Domnul Isus a înviat din morți, în drum spre Emaus, ”a început de la Moise și de la toți proorocii și le-a explicat în toate Scripturile ce era cu privire la El” (Luca 24:27). Apoi, în aceeași seară, le-a zis ucenicilor care erau adunați laolaltă: ”Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în Psalmi” (Luca 24:44).

Dar există ceva și mai important pentru noi: să descoperim ce știa Domnul Isus despre propria Lui învățătură în raport cu ceea ce a dat Dumnezeu în Vechiul Testament. Moise însuși știa că învățătura pe care a dat-o Dumnezeu prin el are un caracter temporar. De aceea, la sfârșitul carierei lui de învățător al lui Israel, Moise spune acestui popor: ”Domnul, Dumnezeul tău îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un prooroc ca Mine: să ascultați de EL” (Deut. 18:15). Imediat după ce face acest anunț, Moise spune că Dumnezeu însuși i-a comunicat această veste: ”Atunci Domnul mi-a zis: Le voi ridica din mijlocul fraților lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura Lui și El le va spune tot ce-I voi porunci Eu” (v.18). (…)

Iosif Ton 04. Sa gandim cum gandea Fiul lui Dumnezeu