Arhive etichetă: Marius Cruceru

Marius Cruceru “Studenţia de succes înseamnă disciplină”


Dacă ai venit la „studenţie” cu ideea că „ai scăpat”, eşti în sfîrşit liber-ă să faci ce vrei, că nu te mai vede mama şi tata … eşti pe calea cea sigură spre nenorocire. Studenţia de succes înseamnă disciplină, rigoare, stat în bibliotecă, mai puţină găşculeală.

http://mariuscruceru.ro/2012/09/20/top-10-greseli-studentii-la-inceput-de-an-universitar/

Reclame

Marius Cruceru: Cine sîntem noi?


Cine sîntem noi? Pentru ce trăim noi? Unde sîntem așezați? Care ne este adresa? Care ne sînt propritățile și declarația de avere?

Sîntem fii de Dumnezeu, trăim pentru lauda slavei Lui, sîntem înfiați prin harul lui, răscumpărați, iertați, îmbogățiți după bogățiile harului Său. 

Adevărata adresă? În locurile cerești, în Cristos și adresa ne este ascunsă cu Cristos în sînul lui Dumnezeu. 

Ce proprietăți avem? Tot felul de binecuvîntări cerești în Cristos.

http://mariuscruceru.ro/2017/10/17/ziua-69-al-cui-esti-unde-stai-cum-il-cheama-pe-taticul-tau-sau-despre-supra-vietuire/

La mulți ani, Marius Cruceru !


Marius Cruceru este doctor în filologie, decan al Facultății de Teologie din cadrul Universității Emanuel din Oradea și profesor universitar în cadrul aceleiași instituții.

Un CV poate fi consultat aici: https://mariusdavidcruceru.wordpress.com/cv/

Maxima zilei – 21 octombrie 2015


Ceea ce adâncește consecința păcatului este stăruința în El, întârzierea și statornicia în rău.
Marius Cruceru
Creștinul Azi 4-5/2006

Credo TV: Între Scriptura și ziar (Ep. 2) Liviu Mocan


Liviu Mocan (tedxeroilor.com)

Liviu Mocan (tedxeroilor.com)

Marius Cruceru în dialog cu sculptorul Liviu Mocan la emisiunea „Între Scriptură şi ziar” la Credo TV

Cum este finantata Biserica in alte state europene


O primă formă este finanţarea Bisericii prin intermediul direct al statului, cum este cazul Belgiei, Luxemburgului sau Greciei. O a doua formă este finanţarea Bisericii direct de către credincioşi, sub diverse forme: prin donaţii sau colecte, cum se întâmplă în Franţa, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Olanda; prin taxă (cotizaţie) pentru Biserică (Kirchenbeitrag), cum este cazul în Austria; prin impozitul pentru Biserică (Kirchensteuer), în Elveţia, Germania şi Ţările Scandinave; prin alte modalităţi de impozitare, în Italia şi Spania. Aceste modalităţi de finanţare funcţionează însă numai într-o formă combinată, nu în forma pură în care au fost prezentate mai sus. Subvenţiile din partea statului sunt direcţionate în majoritatea ţărilor Uniunii Europene spre activitatea social-caritativă a Bisericii (aziluri de bătrâni, spitale, case de copii), spre şcolile private bisericeşti (în special spre cele pentru pregătirea personalului clerical), spre asistenţa religioasă din închisori sau unităţile militare sau pentru întreţinerea bisericilor monumente istorice.

Articolul integral pe site-ul catholica.ro

Un punct de vedere diferit în cadrul sintezei  Dosar “Abdicări şi complicităţi între stat şi biserică”

Simpozionul international Secularizarea si Europa contemporana in imagini (2)


 

Articole similare:

Simpozionul international Secularizarea si Europa contemporana- program

Marius Cruceru despre secularizare si problemele contemporane ale baptistilor

Baptistii romani in contextul noilor tensiuni – concluziile moderatorului

Simpozionul internațional Secularizarea și Europa contemporană în imagini (1)

Marius Cruceru despre secularizare si problemele contemporane ale baptistilor


Baptiștii români în contextul noilor tensiuni între religios și secular – tendințe, provocări, soluții reprezinta comunicare lui Marius Cruceru, decanul Facultății de Teologie Baptista din cadrul Universității Emanuel din Oradea și vicepreședinte al Comunității Baptiste Oradea, susținută în data de 5 martie 2011 în cadrul Simpozionului International Secularizarea și Europa contemporana. Particularități Europei centrale și de Sud – Est pe care l-am anunțat aici și am prezentat programul aici. Acest material reprezinta ultimele 15 minute ale comunicării. Vor mai urma încă doua materiale filmate referitor la aceasta comunicare în care Marius Cruceru răspunde întrebărilor despre cum vede rezolvată problema autorității în cultul baptist, precum și care este in opinia sa cea mai potrivită formulă  administrativă în cadrul Uniunii baptiste. În cadrul comunicării, Marius Cruceru  identifică lipsa de autoritate a organismelor executive ale cultului baptist că fiind o problemă actuală a baptiștilor. Mai sunt abordate aspecte legate de rolul creștinului în societate precum și de aspectul misionar.

Inaugurez prin intermediul acestei postări o serie de articole în care voi prezenta câteva impresii de la simpozion, probabil un rezumat al comunicării mele și fotografii.

Înregistrarea video a fost retrasa de site la cererea lui Marius Cruceru. Am luat în considerare cererea sa ținând cont de faptul că materialul este parte a unei comunicări pe care autorul o va publica sub forma unui articol în cadrul volumului cu comunicările simpozionului.

Martiriul creştin şi persecuţiile anticreştine în Antichitate şi în secolul XX: teme, dezbateri, personaje


În perioada 2-5 iunie 2011, Academia Civică din România împreună cu Fundaţia Civitas Dei organizează colocviul

Martiriul creştin şi persecuţiile anticreştine

în Antichitate şi în secolul XX:

teme, dezbateri, personaje

Lucrările propriu-zise se vor desfăşura în zilele de vineri şi sâmbătă, 3 şi 4 iunie 2011 în Sala de conferinţe a Memorialului Sighet (pentru detalii: http://www.memorialsighet.ro/).

 

Acest colocviu îşi propune să precizeze noţiunea de „martiriu” în spaţiul şi istoria religiei creştine, în contextul persecuţiilor totalitare, traversând literatura primelor secole creştine (Ciprian, Origen, Actele martirilor, etc.) şi recompunând o panoramă, cât se poate de amplă, a martiriului în secolul XX, cu accent pe totalitarismul comunist.

Sursa: Oglindanet.ro prezentat și de Marius Cruceru

Colocviul de la Providenta si asocierea lui Iosif Ton cu Miscarea Strajerilor


În perioada 27-29 ianuarie 2011 la Biserica baptistă Providența din Oradea s-a desfășurat colocviul LUCRAREA CUVÂNTULUI REVELAT ŞI A DUHULUI SFÂNT ASTĂZI

Au prezentat

  • Dr. Silviu Tatu, conferenţiar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, care a vorbit despre Funcţiile profetului în societatea israelită a Vechiului Testament.
  • Dr. Radu Gheorghiţă, conferenţiar la Seminarul Teologic Baptist din Kansas City, SUA, şi la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, care a vorbit despre „Cum zice Duhul” – Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în epistolele generale ale Noului Testament.
  • Dr. Marius-David Cruceru, conferenţiar la Universitatea Emanuel din Oradea, care a vorbit despre Nimic nou sub soare, o scurtă descriere a crizei carismatice din primele secole creştine şi a răspunsului biblic oferit acesteia, cu referire specială la montanism, Augustin (şi capadocieni).
  • Dr. Emil Bartoş, conferenţiar la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, care a vorbit despre O incursiune în istoria mişcărilor de trezire şi înnoire spirituală din bisericile evanghelice.

sursa: Biserica Providența Oradea

Teofil Stanciu, a participat la colocviu și a scris articolul Ce am înțeles de la colocviu, pe care Alin Cristea îl sintetizează în cadrul unei postări intitulată 10 lucruri despre Colocviul de la Providența. În  cadrul articolului menționat, Alin Cristea consideră articolul lui Teofil Stanciu o ,,lectură obligatorie pentru oricine e interesat de evenimentele din ultimele luni declanșate de asocierea lui Iosif Țon cu Mișcarea Străjerilor, așadar un document de interes pentru studiul istoriei evanghelicilor din România”. După cum spune și titlul articolului, Alin Cristea sintetizează în 10 puncte articolul lui Teofil Stanciu, iar primul punct, personal îl consider a fi o sinteză, concluzia analizei colocviului desfășurat la Oradea prin prisma analizei lui Teofil Stanciu. 1. “Acest colocviu a fost util, însă doar a deschis anumite „dosare” sensibile. Dacă nu va fi urmat și de alte întreprinderi similare, se va dovedi cu totul insuficient pentru nevoile actuale ale evanghelicilor români.”

Dănuț Mănăstireanu semnalează articolulul lui Teofil Stanciu sub titlul Ce am înțeles de la colocviu « Cu drezina

În cadrul articolului său, Dănuț face referire la faptul că, colocviul  de la Biserica Providența din Oradea, a avut  ,,teme legate de criza produsa de ralierea lui Iosif Ton la Mișcarea Strajerilor”, iar analiza lui Teofil Stanciu este caracterizată ca fiind ,,lucida si echilibrata”.

 

Lumea academica baptista.


În ultimul an de liceu tata se oferise să îmi plătească meditaţii pentru a da la facultate. Dar ceea ce îmi plăcea mie nu s-a făcut în liceul industrial ce îl frecventam sau erau atît de puţine locuri (de ex. design, la Braşov parcă, 2 locuri) încât din start nu aveam ce căuta acolo. Aşa că nu am dat la facultate. Ulterior am auzit poveştile din Timişoara cu Nae Pokeristul ce lua examenele după ce îi golea pe profi de bani, punea pariu că poate să treacă Bega călare pe un contrabas (se spune că a cîştigat acel pariu) şi altele de acest gen în care viaţa studenţească era descrisă în roz-bombon. Mai auzeai şi de părinţi ce făceau vizite profilor încărcaţi de se rupeu, după principiul deschiderii uşii profului cu capul pentru că mîinile erau prea ocupate. În practică, cu unele excepţii, am văzut că inginerii cu care eram coleg nu rezolvau probleme mai complexe decît tehnicienii care nu aveau facultate, dar aveau cinci ani de industrial şi cîţiva ani de practică. Cu subinginerii era şi mai rău, unii sau unele neştiind cu ce se mănîncă construcţia de maşini-unelte. Nu ştiu exact care erau racilele învăţămîntului superior român de atunci, dar auzeam poveşti despre profi care nu o treceau pe o studentă pînă cînd aceasta nu trecea prin patul său.  Se copia dacă se putea, dar copierea nu era generalizată. Se mai picau grupe întregi dacă proful nu avea chef. Proful era un fel de zeu sau semi-zeu.

În cele din urmă am luat contactul cu învăţămîntul academic britanic, ce mi-a plăcut foarte mult. Era vorba despre onestitate, precizie, realism şi obiectivitate. La acestea se adăuga punctualitatea şi seriozitatea britanică, dar nu lipsea caracteristicul umor britanic. A fost vorba de un BA de trei ani, plus un MTh transformat în PhD după ce am scris ceva mai mult de 50% din teză.

După BA am revenit în România şi am predat din 1994 pînă în 2010 în trei instituţii de învăţămînt superior diferite: Institutul Biblic Emanuel din Oradea, transformat în Universitatea Emanuel din Oradea pînă în 2003, apoi Facultatea de Teologie Didactică Betania din Arad, secţie a ITP-ului din Bucureşti, şi cu un an înainte de închiderea acesteia, Secţia de Teologie Didactică de la Facultatea de Ştiinţe Umaniste a Universităţii Aurel Vlaicu din Arad. Ca urmare aş încerca să trag unele concluzii despre plusurile şi minusurile acestor instituţii.

Mi se pare că o analiză obiectivă fără prezentarea faptelor care au generat unele situaţii ar da naştere la mai multe întrebări, aşa că am decis să o iau tot pe cale istorică şi personală, în finalul fiecărei etape încercînd să trag nişte concluzii. Textul nu este de factură academică în sensul strict al cuvântului.

 

IBEO

Începutul jobului de la Oradea se pierde în timp… ca să mă exprim poetic. Încă de la începutul proiectului L.B.C. (London Bible College) ni s-a spus că noi cei ce studiem teologia în străinătate vom preda la Oradea. Nimeni nu a spus ceva despre Bucureşti sau alte şcoli. Aşa că atunci când am terminat BA la LBC şi am upgradat la MTh/PhD eram deja îmbarcat spre Oradea. Primul job l-am datorat relaţiei cu Paul Negruţ (cu care mă cunoşteam din 1982, la scurt timp după convertirea mea). El a fost acela care m-a invitat la Oradea şi cum în întrunirile studenţilor de la teologie din Marea Britanie fiecare îşi definise cît de cît domeniu de competenţă şi cum îmi plăcea istoria, m-am angajat să mă ocup de Istoria Bisericii, aşa că în anul II am optat pentru cursul suplimentar de Istoria Bisericii cu Meic Pearse, iar la propunerea de research am înaintat un plan în domeniul Bisericii Greco-Catolice din Transilvania.

Am fost admis la research (detalii în episodul VIII din LBC-LST) şi după ce am ajuns înapoi în România am participat la un interviu cu bordul de conducere al IBE din Oradea (Paul Negruţ, Petrică Vidu, Iosif Ţon, Cornel Iova). Interviul a depăşit limitele academice şi un om mai vanitos ar fi refuzat să răspundă la unele întrebări ce nu aveau legătură directă cu jobul în sine. Acele întrebări însă nu au făcut decît să îmi dezvăluie stilul de conducere dur şi intrusiv al bordului. Aceasta venea să completeze ceea ce Paul Negruţ afirma despre conducerea de la Oradea: „Noi discutăm orice problemă, fiecare îşi spune părerea şi apoi votăm. Indiferent cine cîştigă, dacă majoritatea votează pentru, toţi ceilalţi ne conformăm deciziei şi acţionăm pentru punerea ei în practică.” Interviul a marcat şi despărţirea temporară de actualul rector, Iosif  Ţon, care pleca în străinătate să îşi concretizeze studiile de doctorat. De remarcat că IBEO funcţiona în baza unei hotărîri de guvern, fiind acreditat temporar pentru a organiza examene de admitere şi a ţine cursurile.

Am fost chemat la primul concurs de admitere, la supraveghere şi corectare. Am stat la hotelul UGSR din Felix şi am mîncat la cantina Bisericii Baptiste nr 2 împreună cu cei ce munceau la ridicarea clădirii. Tot acolo am întîlnit studenţi care erau obligaţi să muncească la aceiaşi construcţie, sub forma de practică, chiar dacă nu erau din Oradea. Unul dintre ei dormea pe o bancă din viitoarea biserică. Mi se părea că este vorba de muncă silnică spre slava Domnului. Vivat academia!

În hotelul UGSR din Felix, în timpul admiterii (septembrie 1994) am dat peste nişte studenţi ce mi-au împuiat capul cu lucrurile abominabile ce se întîmplau în acel loc şi al cărui principal protagonist era unul din studenţii din anul IV. La începutul anului academic Paul Negruţ a spus că este la curent cu situaţia şi că se vor lua măsuri la timpul potrivit, ceea ce s-a dovedit a fi jumătatea semestrului doi.

IBEO era într-un fel continuarea Şcolii profeţilor începută pe vremea lui Ceauşescu. Era o şcoală tot mai mare şi în 1994 a dat prima promoţie de teologi. Dintre aceştia unii vor preda în anii următori, dar niciunul dintre ei nu va rămâne la Oradea. Ca număr de studenţi IBEO era unul dintre cele mai mari, dacă nu chiar cel mai mare institut de profil din Europa. La acea dată nu avea campus, biblioteca funcţiona în sediul Societăţii Misionare Române, iar cadrele didactice nu erau calificate să predea. Situaţia cadrelor didactice era oarecum ciudată. De exemplu eu eram preparator, dar cu toate că nu intra în atribuţiile mele, eu făceam cursul, eu predam, eu ţineam seminariile şi tot eu examinam şi puneam notele. În acelaşi timp, în cartea mea de muncă scria că sunt preparator, dar de fapt pe schemă tot ce făceam eu era acoperit de o persoană mai calificată, numele acesteia variind, de la Iosif  Ţon, Ioan Bunaciu, la Paul Negruţ.

Deschiderea oficială a anului academic a fost marcată de un serviciu divin în BB2, unde a predicat Paul Negruţ, noul rector (şi PhD la King’s College London) şi unde au fost prezentaţi noii veniţi: Leslie McCurdy (cu doctorat proaspăt din Anglia), Alexandru Nădăban, Doru Hnatiuc (absolvent al Seminarului Baptist Bucureşti), ulterior adăugîndu-se Marius Cruceru (absolvent al Facultăţii de Limbi Clasice) şi Dănuţ Mănăstireanu (MA la LBC). Tot în acel an Emil Bartoş a plecat pentru a-şi finaliza studiile. În predica de inaugurare a mandatului său de rector, Paul Negruţ a folosit ilustraţia cu şirul de cocori care are în frunte un deschizător şi care după ce oboseşte, trece la coadă pentru a se odihni pînă cînd îi vine din nou rîndul la conducere. În scurt timp am constatat că în practică exista o realitate ciudată: cîrdul era compus şi doi cocori ce alternau la conducere, după un timp, unul dintre cocori fiind eliminat, cîrdul era format dintr-un cocor!

Dintre cei ce predau, unii nu aveau o pregătire formală în teologie, ceea ce impieta asupra calităţii teologiei predate, dar contribuia la diversitatea locului. În afara rectorului Paul Negruţ cei ce predau nu aveau mai mult de un BA sau un MA în teologie, fără ca cineva să fi intrat pe filiera BA plus MA plus PhD, toate în teologie. Unii dintre cei ce predau erau şi pastori (Negruţ, Ţundrea, Galchiş, Ţon, Hnatiuc, McCurdy, Iova), dar aceasta nu era o condiţie, existînd un echilibru (faţă de cei ce nu erau pastori ca şi Mănăstireanu, Radu Gheorghiţă MA USA, Bunta MA USA, Handaric MA USA, Nădăban, Cruceru, Bartoş), cum nu era o condiţie să locuieşti în Oradea.

Institutul funcţiona în clădirea liceului baptist, la etajul II, unde ocupa trei săli de clasă şi în clădirea veche a bisericii unde se ţineau cursurile cu anii combinaţi teologie plus dublă specialitate. Biblioteca era unul dintre primele locuri ce prezenta un interes pentru mine la Oradea, fiind una dintre condiţiile continuării activităţii de research. Era mică, cărţile erau vechi şi majoritatea în limba engleză, periodicele fiind aproape inexistente. Am vizitat biblioteca ortodoxă, nimic spectaculos, din contră. În cea greco-catolică, multe lucrări în limba italiană, unele în latină, cîteva în română. Totuşi exista o librărie unde mai apăreau traduceri ale autorilor catolici.

Predam cursul de Istoria Bisericii Universale, cel de Erezii moderne şi un curs de Istoria culturii şi civilizaţiei, ce era facultativ. Facultativ-obligatoriu mi s-a spus de la secretariat, dar în cele din urmă am insistat că dacă e facultativ, să rămînă aşa. Era vorba de anul III teologie. Am transformat cursul într-unul de metodologie pentru a le da posibiltatea studenţilor să scrie un eseu în orice domeniu al teologiei şi de a primi îndrumări la nivelul unui curs tutorial. Aşa că am rămas cu circa 4-5 studenţi mai încăpăţînaţi în întreprinderea aceasta. Cursul de erezii era pentru anul II teologie si anul IV specialităţi duble (teologie-litere, didactică, asistenţă socială, muzică). Cursul de Istoria Bisericii Universale se adresa studenţilor de anul I teologie şi anul II specialităţi duble. Am devenit şi îndrumătorul anului II teologie-litere. Pe lîngă acestea existau şi cursuri F.F. din doi în doi ani, la care participau circa 40 de studenţi. Studenţii locuiau la hotelul UGSR unde cazarea, prînzul şi cina erau gratuite. (Ulterior toate gratuităţile au fost eliminate, fondurile mergînd spre construirea unui campus propriu.) Unii studenţi manifestau o „la dolce vita far niente” rămănînd deliberat repetenţi pentru a se bucura de o astfel de viaţă.

Cursul de Erezii a fost un experiment în care am încercat să îi provoc pe cei de la teologie anul II să încerce să aibă un discurs închegat în faţa unei audienţe critice, vanitoase şi greu de ţinut în frîu. Verificarea s-a făcut printr-un eseu, la care cei de anul IV au luat note de la 5 la 10 (probabil pentru prima dată în istoria instituţiei), fiind atenţionat vehement de către unii dintre studenţi (cu care mă cunoşteam de ani de zile) „să am grijă, că notele mele le strică unora mediile şi o să am probleme!” Ca răspuns la aceste ameninţări şi la repetatele cereri de explicare de ce am dat note mai mici de 9 şi 10, le-am propus studenţilor să facă contestaţie la decanat. Lucrările au fost re-corectate de Vasile Bunta care a dat aceleaşi note fără nici o ajustare. Ulteriror, cîteva dintre studente au fost angajate ca preparatoare la catedra de asistenţă şi mi-au amintit printre zîmbete că eu am fost acela care le-a stricat media.

În prima sesiune la Istoria Bisericii Universale am căzut o droaie de studenţi din anul II ce avuseseră iluzia unei note bune după recitarea a două-trei propoziţii din curs, dar care nu aveau habar de materie. Anterior acestei sesiuni (din ianuarie 1995), două studente m-au informat la curs că studenţii erau obişnuiţi cu examene în care trebuiau să reproducă doar textul cursului, fără să emită unele judecăţi de valoare. Fiind un tip precaut, am comunicat aceasta rectorului care mi-a dat carte blanche. Mesajul lui a fost „În fiecare duminică de la orele 16 fratele cutare ţine caticheza în biserică. Dacă nu au trecut de faza catichezei, pot să participe sau să plece acasă.” Mesajul a fost anunţat la curs aşa că cele două studente au trecut examenul cu 8, fără probleme. Începea o schimbare de optică. De asemenea am sesizat opoziţia anumitor studenţi din anul II a căror limba română nu era limba maternă. Ciudat sau nu, aceştia aveau impresia că vor lua note de trecere doar pentru că erau prezenţi/prezente. S-au înşelat.

Cu toate acestea şocul cel mai mare l-am avut la anul III la un curs de sistematică ţinut de Leslie McCurdy, un canadian ce nu cunoştea limba română şi care m-a rugat să corectez eseurile pe trei-patru teme date. Cu mici excepţii (cinci sau şase) eseurile erau un colaj de citate de prin cărţile bibliotecii institutului. La aşa ceva nu se putea da note de trecere. Am rămas cu un gust amar: în anul III studenţii la teologie nu ştiau ce înseamnă un eseu şi ce înseamnă plagiat. La fel de şocat, McCurdy s-a dus să îl întrebe pe rector care ar fi soluţia pentru un an ce nu promovase în proporţie de 90%. Indicaţia a fost să trateze problema pastoral. Aici cei doi nu au ajuns la un consens, având păreri diferite despre ceea ce ar însemna „pastoral”. Pentru McCurdy ar fi însemnat exmatriculare.

În naivitatea mea aveam intenţia să îi cer rectorului să amîne sesiunea de iarnă. În aşteptarea sa, la cercul de teologie i-am întrebat pe Radu Gheorghiţă şi Ilie Ţundrea ce i-au învăţat pe studenţi pînă în anul acela. Vasile Ţundrea, fost inginer, m-a întrebat dacă eu n-am trecut la proiectele pe care le-am făcut stasul de pe borcanul de iaurt la stasul pentru burghie. Răspunsul meu a fost negativ, stasul pentru burghie îl ţin minte şi acum pentru că era cel mai frecvent folosit, operaţia de găurire fiind prezentă la mai toate procesele tehnologice. În acea seară am decis să nu îi mai spun nimic rectorului, pentru că nu avea sens. Purtam un război de unul singur. De ce se ajunsese în această situaţie? Probabil datorită calităţii celor care predaseră pînă atunci, mulţi dintre aceştia fiind americani.

Din această cauză studenţii din anii superiori îşi manifestau superioritatea în fel şi chip asupra celor din anii inferiori, chiar asupra cadrelor didactice. În urmă cu un an, unul dintre cei mai buni studenţi de la LBC ce terminase cu First şi preda la IBEO a fost trimis acasă în urma sesizării conducerii Institutului că susţinea că „Daniel” fusese scris după desfăşurarea evenimentelor menţionate în carte. În vreme ce Iosif Ţon l-a trimis acasă, Paul Negruţ a sugerat că situaţia se putea aranja.

La acea dată la IBEO nu exista un sistem unitar şi obiectiv de notare, studenţii se bazau pe „papagal”, nu exista niciun fel de metodologie pentru seminarii sau pentru scrierea eseurilor. Nu exista metodologie pentru ţinerea examenelor, iar conducerea indica să fie căzuţi cei care au probleme de disciplină (whatever this means). Aici am decis să nu mă aliniez, nota fiind dată nu pe ochi frumoşi, ci pe ştiinţă.

Cu toate acestea exista un început, în ciuda tuturor tensiunilor existente între formă şi fond.

UBEO

De remarcat că IBEO era proprietatea BB2, o asumare oarecum ciudată, avînd în vedere statura intelectuală a instituţiei superioare de învăţămînt vs. ceea ce reprezenta BB2. Practic păstorii BB2 luau deciziile importante, neexistînd o clarificate în domeniul teologic. IBEO şi UEO nu au acţionat ca o forţă ce se afla cu un pas înainte în domeniul teologiei şi care ar fi putut determinat direcţia bisericii. Din contră, interesele bisericii au determinat direcţia instituţiei de învăţămînt. Din această cauză au apărut unele tensiuni ce s-au soluţionat pe alte principii decît cele creştine biblice, un principiu de care se făcea atîta caz …în principiu. De remarcat că la revenirea în Oradea după terminarea doctoratului alţi membrii ai bordului îi dădeau sfaturi în gura mare lui Paul Negruţ, după formula „Frate Paul, noi aici la Oradea obişnuim să facem aşa…” Curînd, Negruţ a manevrat foarte abil şi a reuşit să îşi impună voinţa în mod mai mult sau mai puţin diplomatic, folosind manipularea demnă de un absolvent al facultăţii de psihologie. În acelaşi timp folosind metoda recompensei şi a sancţiunilor a instituit ceea ce el avea să numească „cercul de protecţie” din care făceau parte printre alţii secretară şefă, Hnatiuc, Ţundrea, Marius Cruceru. Deşi Negruţ mi-a propus, nu am acceptat să intru în acest joc meschin ce m-ar fi transformat într-o marionetă cu postul asigurat.

Examenul de licenţă dat de prima promoţie de studenţi la teologie a fost invalidat, aceştia trebuind să dea un nou examen. Prima comisie a fost de la Cluj, membrii ei neasistînd la procesul corectării lucrărilor care au fost în totalitate scrise. Nu au lipsit perlele. Nu a existat o bună coordonare a corectorilor ceea ce a făcut ca Sorin Sabou ce deja era preparator la NT şi concepuse subiectele de licenţă să ia doar nota 7 la propria sa materie. În comisiile următoare au apărut Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu şi Vasile Talpoş, de la Seminarul Baptist Bucureşti, primul şi cel din urmă singurii baptişti cu doctorat şi profesori universitari. La ultima comisie de import a mai participat şi Daniel Mariş.

În ciuda tuturor disensiunilor şi animozităţilor existente între Oradea şi Bucureşti, a invidiei şi a concurenţei pentru studenţi, conducerea de la Oradea nu a avut altă soluţie pentru acreditarea IBEO, aşa că cei doi profesori universitari, Bunaciu şi Talpoş, au făcut legea şi în deplasare. Ei au făcut parte şi din prima comisie în faţa căreia am dat examen pentru postul de asistent. Tot atunci, a fost examinat şi Gheorghe Ille. Ioan Bunaciu i-a tăiat speach-ul spunînd: „Mai lasă-i pe Noica şi pe ăştia, de Isus nu ne spui nimic?” No comment! Comisia ne-a căzut pe toţi, mai puţin pe Paul Negruţ ce candida pe un alt post şi cu care s-au luptat, s-au certat, dar n-au avut ce face pentru că era vorba doar de hîrtiile din dosar.

La IBEO au fost eliminate fraudele (copierea la examene), studenţii nu mai pierdeau timpul cu transportul între Felix şi sălile de curs datorită construcţiei unui campus la ieşirea din Oradea înspre Felix. Calitatea studenţilor a crescut, aşa cum a crescut şi (cu mici excepţii) şi calitatea comisiilor de admitere. După depăşirea pragului de trei promoţii pentru acreditare lucrurile s-au mai limpezit, dar acreditarea în sine a rămas o problemă de durată mai lungă ce a fost soluţionată diplomatic, academic şi prin …alte mijloace. Conform mărturiei lui Paul Negruţ printre cei ce au intervenit din proprie iniţiativă pentru ca IBEO să beneficieze de prelungirea acreditării a fost Corneliu Vadim Tudor prin rostirea, citez din memorie, ,,Daţi-le oamenilor ăstora acreditarea, în memoria părinţilor mei!” Dar despre întreaga afacere a acreditării, cum, cine, ce s-a făcut, e altă poveste, şi o lăsăm pe altă dată…

În anul 2001 IBEO s-a transformat în UEO (sau cel puţin aşa arată cartea mea de muncă, un înscris oficial). De remarcat că între timp s-a finalizat construcţia unui campus cu un corp principal ce cuprindea săli de cursuri, seminarii, birouri, şi camere pentru studenţi. Iniţial se voia o cazare 3-5 stele, în practică paturile metalice acoperite cu pături militare nu aveau cum să se încadreze în această zonă a confortului, mai ales că din trei paturi ale camerei unul era etajat. Spaţiul n-ar fi fost o problemă, fiind două camere la o baie mare cu spălător, două duşuri şi două toalete, plus o cameră de studiu cu balcon. Studenţii aveau voie să îşi instaleze un frigider, dar nu facilităţi pentru gătit ce ar fi putut provoca un incendiu. Sălile de clasă erau mici şi înguste, contrastînd cu coridoarele întunecate, dar largi şi întinse aidoma unor autostrăzi. Etajul era superior pentru săli de curs şi seminarii, unul pentru studente şi ce a mai rămas la parter şi încă un nivel pentru studenţi. Mi se părea ciudat că intenţia iniţială declarată a lui Iosif  Ţon era aceea de a trimite misionari sub forma unor profesori de literatură în zonele defavorizate sau puţin populate ale României, a fost anulată de comfortul campusului. O construcţie ieftină din lemn, adaptată condiţiilor de misiune ar fi contribuit la menţinerea etosului de început. În actualul campus mulţi studenţi au optat pentru un loc cald şi plăcut la mama acasă, nu la riscurile şi discomfortul unui cîmp de misiune. Rezultatul a fost că în anii ce au trecut doar în jur de 30%  dintre absolvenţi lucrau în domeniu. În acelaşi timp atracţia academică şi mirajul studiului în vest, ce ar fi trebuit luate în calcul, cît şi relaţiile cu străinii ce predau la IBEO a ridicat ştacheta pentru standardul de viaţă al unora. Maşinile străine, călătoriile în străinătate şi anturajul select şi explicit „spiritual” au făcut să existe un decalaj între studentul de rînd, cel cu relaţii sau „bine-văzut” de conducere şi cadrele didactice ce se aflau în postura mai sus-amintită. Mulţi studenţi întrebau cum pot să ajungă la research, ceea ce nu era condamnabil, dacă filiera era una bazată pe merite academice. Aici au existat unele manevre şi practici despre care nu vreau să pomenesc deocamdată.

În scurt timp a apărut o capelă americană tip prefeb, de fapt cea mai mare sală din campus după cantină. Cantina s-a schimbat considerabil fiind un succes deosebit după deschiderea Facultăţii de management, în special datorită contribuţiei britanice în domeniu. Ulterior a mai apărut arca lui Noe sau capela, o clădire ciudată, în stilul BB2. Unul dintre prietenii americani de la Oradea mi-a povestit un vis în care se făcea că şcoala era împrejmuită de un gard de fier ce îi împiedica pe oameni să intre sau să iasă. În urmă cu ceva timp îi atrăsesem atenţia la gardul de metal al BB2 ce probabil costase o avere şi la faptul că prea mult semăna cu o închisoare. În visul său, în interiorul împrejmuirii era o fîntînă din care nişte bărbaţi îmbrăcaţi în negru, ca nişte călugări, cu faţa acoperită, ce se deplasau cu paşi foarte mici scoteau un pic apă, cîtă se mai găsea. Spusele sale au fost confirmate la data visului său şi nu numai. Şcoala s-a dovedit a fi o închisoare nu numai pentru spiritul studenţilor, dar şi pentru Spirit, iar deviza lui Paul Negruţ „paşi mici, viaţă lungă” a dus-o exact acolo unde este azi.

Politica de cadre la IBEO-UEO era ciudată. De exemplu americanii erau preferaţi românilor din motive „politice” sau mai degrabă financiare. Nu o dată am cedat ore pentru a-i lăsa pe americani să îşi facă numărul. Întrebînd studenţii despre ce au vorbit americanii, am fost uimit să aflu că subiectul nu avusese nici o tangenţă cu teologia, nici măcar cu ceea ce în Anglia se numea Mickey Mouse Theology. Un alt exemplu l-a constituit examenul de Istoria bisericii redactat de un american ce deja predase semestrul I şi II FF. O fi fost cursul extraordinar, dar formularul de examen conţinea întrebări de genul „în ce cartier al Londrei i s-a furat cutărui personaj ceasul pe cînd acesta îl vizita împreună cu cutărescu în secolul XIX…?” Relevanţa pentru România? Zero! Am decis să le dau studenţilor de la FF o şansă mai bună şi le-am dat să scrie un scurt eseu (două ore) despre Contribuţia lui Luther la Reformă. După circa 15 minute de stat cu ochii în gol a început răscoala: ei nu ştiu să scrie un eseu, ei habar n-au ce e aia, în notiţe ia uitaţi-vă cît avem despre Luther. M-au înduplecat pînă la lacrimi, aşa că am schimbat subiectul cu …un scurt eseu de spre contribuţia la Reformă a lui Calvin. Credeam că sunt într-un spital de boli mentale. Le-am spus că o să cadă examenul, aşa că în final cam toată lumea a scris cîte ceva. Unul singur ce făcuse o altă facultate s-a încăpăţînat şi nu a scris o iotă. Ba nu, greşesc, şi-a scris numele.

Decanatul de la Oradea a trecut de la Vasile Bunta la Radu Gheorghiţă, apoi Emil Bartoş şi după eliminarea acestuia la Nicolae Bica, acesta fiind profesor de muzică… No comment! Cu toate că nu avea doctoratul terminat, şef  la Catedra de teologie a ajuns Marius Cruceru, iar pro-rector era Hnatiuc care nici în ziua de azi nu şi-a terminat doctoratul. Au apărut unele figuri noi, cam ciudate după gustul meu, cum era cancelarul universităţii,  o figura controversată din Cluj, precum şi Ilie Soriţău şi pastorul Gheorghe Dobrin.

Una dintre metamorfozele principale după 2001 a fost în domeniul clericalizării instituţiei, după modelul ortodox. Ni s-a spus clar de către Paul Negruţ că toţi trebuie să fim implicaţi în biserică pentru că un teolog trebuie să îşi pună în practică teologia. Această impunere era contrară statutului Uniunii baptiste din România ce stipulează preoţia tuturor credincioşilor, dar probabil că se mula pe politica de cadre a rectorului. Între timp chiar şi pastorii din BB2 au avut parte de surprize, unii dintre aceştia fiind înlăturaţi. Ulterior a existat chiar şi surpriza unei reveniri în persoana lui Petrică Vidu. Dar acest subiect bineînţeles că nu ţine de lumea academică.

Printre cadrele didactice ale Universităţii s-au mai numărat temporar şi Dorin Axente (MA LBC), Mircea Mitrofan (MA LBC), Gelu Paul (MA USA), dispărînd Handaric, Iova, Galchiş, Mănăstireanu (MA LBC-PhD LBC), Ţon (Phd) şi apoi Emil Bartoş (PhD). Pentru mult timp în biroul rectorului Paul Negruţ stătea rezemată perete o efigie din broz a primilor doi rectori, Iosif Ţon şi Paul Negruţ, ce a fost făcută şi adusă de un american pentru a fi fixată pe faţada noului campus în care Ţon nu a mai pus piciorul. Ştie cineva ce s-a întîmplat cu ea?

Unii dintre foştii studenţi au fost angajaţi la catedra de teologie: Sorin Sabou (PhD LBC – predă la Bucureşti, împreună cu soţia sa, Simona Sabou), Adi Vidu (PhD UK), Silviu Tatu (MA bibioteconomie, PhD Oxford), Petric Paulian şi Corneliu Simuţ (PhD UK), Daniel Fărcaş (PhD Paris IV), Daniel Cojiţă, Bulzan Ovidiu (PhD arhitectură USA), dintre cei menţionaţi doar Simuţ, ce domiciliază în Oradea, mai există pe ştate. În urma diverselor conflicte au plecat Ken Tucker, James McGrath, David Cathey, Susan Strohschein, Richard Mooney toţi PhD), Matt Roberts şi alţii a căror nume nu le reţin. Matt Roberts a fost cel care le-a spus la discuţia finală hibele instituţiei, rămănînd în Oradea pentru încă cîţiva ani. Ce mi s-a părut ciudat în toate aceste plecări şi expulzări a fost faptul că cei în poziţii de autoritate acţionau aidoma unei haite de lupi care îl sfîşiau pe cel condamnat. Pus de obicei în faţa unui complet de judecată format din minimum trei fraţi, de obicei Ţundrea, Paul Negruţ şi Hnatiuc, nimeni nu putea face faţă unui atac susţinut.

De remarcat că unii dintre cei eliminaţi de la Oradea s-au îndreptat spre Bucureşti, la ITBB sau ITP: Sorin Sabou deja menţionat, împreună cu soţia, ambii PhD LBC, Emil Bartoş şi Silviu Tatu. Tot absolvenţi LBC BA şi PhD, dar fără experienţa Oradiei, mai predau la ITBB Cornel Boingeanu şi Octavian Baban (coleg de suferinţă încă din anul I LBC).

În luna septembrie 2004 ni s-a comunicat că în urma unui control din luna august de la minister, nu se justifică numărul mare de praparatori şi asistenţi, aşa că peste 20 de persoane din toate facultăţile şi-au pierdut locurile de muncă. La întrebarea lui Hnatiuc cum vreau să mi se desfacă contractul de muncă, prin înţelegerea părţilor sau demisie am răspuns cu „Nici una nici alta, vreau să fiu dat în şomaj”. Interlocutorul meu telefonic mi-a replicat că „Noi nu dăm în şomaj!” – o chestie absolut ruşinoasă de dus la îndeplinire, dar o cerere perfect legală din partea mea. În cele din urmă am plecat în şomaj la 22 octombrie 2004 de la UBEO, după zece ani de predare fără să văd faţa celui ce mă chemase acolo, acesta stînd în biroul său la doi paşi distanţă. Situaţia era ciudată pentru că în urmă cu ceva timp şeful meu îmi spusese că înainte de plecarea în SUA Iosif  Ţon nu i-a vorbit timp de şase luni.

O scurtă privire asupra cadrelor didactice existente acum la UBEO vedem că printre cei ce predau se află fiica rectorului, ginerele rectorului, fiul pastorului instituţiei, iar decanul Facultăţii de teologie tot nu are nu are studii de teologie. No comment, again!

În acelaşi timp trebuie avut în vedere că această analiză este subiectivă, deloc exhaustivă, dar văzută prin prisma unuia care a predat timp de zece ani în acest loc. Dincolo de plusurile şi minusurile instituţiei, se poate constata (paradoxal) o evoluţie şi o involuţie, o dezvoltare şi diversificare, dar în acelaşi timp o auto-îngustare a cîmpului academic. Întrebarea finală este: Chiar este nevoie de două Facultăţi de teologie baptistă într-o ţară cu circa 100000 de baptişti? Probabil că nu. În primii ani ai IBEO-ului la Oradea au apărut două americance de la Weathon ce făceau o cercetare despre impactul instituţiei. Acesta o fi existînd acum. Cu toate acestea, nu văd o explozie, nu percep o schimbare de orientare ca „lumea” să dea buzna în bisericile baptiste şi să cadă la pămînt aşa cum spune fratele noastru mai mare Iacov. Nu cred că a căzut cineva la pămînt nici datorită impactului academic al acestei instituţii de învăţămînt, mai ales că nu am auzit nimic despre vreo schimbare de mentalitate la românii din partea de vest a ţării (cel puţin), ce s-ar datora muzicii, managementului sau teologiei izvorîte de la sus-amintita instituţie de învăţămînt superior baptistă. Însă, în contextul politic actual noua lege a educaţiei va aduce unele schimbări, dacă acestea nu vor fi „driblate” academic sau pastoral de confesiunea în cauză. Dincolo de tentativa eşuată a actualului rector, cîndva preşedinte a Uniunii baptiste din România, de a desfiinţa instituţia de învăţămînt superior baptistă situată în Bucureşti, de obstrucţionarea deschiderii unei facultăţi protestante la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, aceste acţiuni (în viziunea sa de „politică bisericească”) ar putea să fi semănat destul vînt ca la un moment dat să culeagă furtună, în spiritul relaţiilor frăţeşti.

În ceea ce mă priveşte, doar la doi ani de la plecarea de la UBEO am scăpat de aritmia datorată stresului cauzat de etosul locului, aşa că în cele din urmă, mă bucur că în prezent există o prăpastie atît de mare între mine şi ei, încît de la mine la ei nu se mai poate trece şi invers. Nu pot să trec cu vederea că în toţi aceşti ani am avut posibilitatea să îmi termin doctoratul, şi din acest motiv pot să îi mulţumesc rectorului Paul Negruţ pentru ajutorul acordat de dînsul, cît şi de directorul campusului ing. Dorel Tiutin. Dar în acealşi timp nu pot să îi mulţumesc rectorului că în toţi aceşti zece ani a dus o politică de de cadre bazată pe o etică situaţionistă cu tente clare de nepotism, fijnd clar marcată de un clericalism neobişnuit pentru România şi o lipsă frapantă de atracţie a uceniciei creştine. În antiteză cu ultima zi de la LBC-LST în care directorul instituţiei Peter Cotterell, fost misionar în Etiopia ne-a spus că scopul LBC-ului de-a lungul a celor trei ani de studiu şi practică nu a fost să creeze mici Peter Cotterelli sau mici Nick Merceri (vice-principal), ci nişte mici Jesus Christ, Paul Negruţ şi echipa nu au reuşit să atingă un asemenea obiectiv.

Avînd în vedere toate acestea închei această prezentare a IBEO-UBEO lasîndu-vă pe dumneavoastră să concluzionaţi şi să completaţi ceea ce lipseşte sau să tăiaţi ceea ce prisoseşte.

Alexandru Nadaban

http://www.scribd.com/doc/44486174/Lumea-academic%C4%83

“Ceai de rinichi” via Marius Cruceru


Va veți întreba ce legătura are ceaiul de rinichi cu Istoria evanghelica. Un posibil răspuns ar fi următorul: amândouă sunt vechi domnule. Trecând peste această glumă doresc să recomand cititorilor interesați de un remediu natural, articolul “Ceai de rinichi” pe blogul lui Marius Cruceru.

Să trăiți sănătoși!

Costel Ghioanca, Bisericile emergente vestice din perspectiva baptista romaneasca


 

 

Costel Ghioancă este și autorul unei cărți despre Bisericile emergente vestice din perspectiva baptistă românească.  prin intermediul acestei cărți, autorul realizează o incursiune în teologia emrgentă prezentând elementele pozitive și negative ale modului de închinare care se practică în cadrul acestor biserici.

Costel Ghioancă, șef de promoție la Institutul Teologic Baptsit din București, doctorand al Universității București și asistentul Prof. Dr. Vasile Talpoș, rectorul Institutului, a realizat o incursiune în  teologia și practica bisericilor emergente prin intermediul carții Bisericile Emergente vestice. Elementele cheie ale cărții  se regăsesc în cadrul următorului articol:  https://istorieevanghelica.ro/2010/11/03/bisericile-emergente-vestice-din-perspectiva-baptista-romaneasca-editia-ii/

O prezentare mai detaliată gașiți aici: http://mariuscruceru.ro/2010/08/06/bisericile-emergente-vestice/ unde se află și următorul comentariu:

Costel Ghioancă says: noiembrie 6, 2010 la 5:05 pm

Permiteți-mi să intervin și eu pentru a face câteva precizări:
1. Mi se pare ciudat că trăim într-o lume plină de tensiuni (cele mai multe, devastatoare) care ne forțează să ne acceptăm limitele, nimicnicia, paradoxurile, șocurile etc. , și cu toate acestea ne este greu să acceptăm și tensiunile teologice. Vrem să explicăm totul și asta se poate doar trăgând întreaga discuție într-o extremă, și, evdient, greșind. Cred că și cele mai multe biserici emergente au căzut în această capcană: supralicitează aspectul prezent al Împărăției lui Dumnezeu.

2. În ce privește părerea mea față de bisericile emergente, optez pentru o abordare deschisă. Se poate vedea acest lucru și în carte, unde aloc spațiu mare pentru caracterisitcile bisericilor emergente și unde găsesc și aspecte pozitive în cadrul mișcării.

3. Îmi place să fiu critic știind că și alții au Duhul Sfânt (chiar și în biserica emergentă) și că Dumnezeu îmi poate vorbi prin ei, dar nu înghit gogoșile pe nerăsuflate. Am totuși un etalon: Scriptura. Dincolo de gusturi, subiectivism și preferințe culturale, cred că Biblia are un mesaj universal valabil ,care se pierde în momentul în care nu știm să trăim cu tensiunile teologice.

4. Nu am avut scopul de a face o analiză detaliată a predicii lui Edwards și a contextului în care ea a apărut. Eu critic cartea lui Chalke în mai multe puncte (nu atât de mult cât se putea face) iar predica lui Edwards este doar unul din ele.

5. În sfâșit, spun și eu cu toată inima: Să învățăm de la alții, să fim deschiși și smeriți dar să nu ne pierdem identitatea doar de dragul de a fi contemporani și relevanți.
Mulțumesc.

După ce i-am semnalat articolul despre bisericile emergente apărut pe blogul lui Marius Cruceru, Costel a scris următorul comentariu:

Costel Ghioancă says: ianuarie 22, 2011 la 4:49 pm

Cred ca discuția despre bisericile emergente este încă la început la noi în țara dar nu am nicio îndoială că în anii care vor urma ea va capta atenția multor teologi.
Eu sunt interesat de acest subiect drept pentru care am și publicat o carte cu titlul: Bisericile emergente vestice din perspectivă bapistă românească. Fratele Marius chiar a avut bunăvoința și a făcut o recenzie a primei ediții pe care a publicat-o pe acest blog. A doua ediție poate fi găsită pe http://www.risoprint.ro

Nu am pretenția că totul este clar despre bisericile emergente (nici măcar pentru ei lucrurile nu sunt clare) dar am sintetizat într-un articolasș câteva idei care au fost dezvoltate în cartea mai sus menționată. Articolul a fost publicat în Creștinul Azi.

Pentru cei care vor o scurtă prezentare a bisericilor emergente redau în continuare acest mic articol:

Scurtă prezentare a Bisericilor Emergente

Citeste mai departe…

De când există baptişti în România şi care e situaţia actuală?


De când există baptişti în România şi care e situaţia actuală?

Baptiştii au venit în România din trei direcţii: Ungaria (Transilvania, Bihor, Banat), Germania (Regat, Bucureşti), Rusia (Dobrogea, Tulcea). Prima biserică baptistă a fost înfiinţată în anul 1856, în Bucureşti. Cea mai mare creştere a numărului de baptişti a avut loc în perioada interbelică, în partea de Vest a ţării. La ora actuală sunt circa 1.800 de biserici baptiste în ţară, plus câteva zeci în diaspora.

”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro

Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010

Teodor Baconschi la Universitatea Emanuel din Oradea


Romanian Foreign Minister Teodor Baconschi at ...

Image via Wikipedia

Joi, 13 ianuarie 2010, începînd cu ora 10.30, domnul ministru Teodor Baconschi va susţine o scurtă conferinţă despre proiectul creştin-democrat în Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea.

Tema : Creştinism şi democraţie în politica românească

Teodor Baconschi la Universitatea Emanuel din Oradea – Update from Marius Cruceru by Marius David

Componența Consiliului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România


Membrii Consiliului UBCBR, care în opinia lui Marius Cruceru au șansa de a ocupa funcția de președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (UBCBR) sunt:

1. pastor Dorel Popa (Arad-Sebiş)

2. pastor Florian Negruţiu (Peştiş – Oradea)

3. pastor (prof.) dr. Petru Bozianu (Arad)

4. pastor Dorin Hnatiuc (Oradea)

5. pastor Florian Leuce (Oradea)

6. pastor dr. Daniel Mariş (Bucureşti)

7. pastor dr. Vasile Talpoş (reprezentantul Facultăţii de Teologie de la Bucureşti)

8. pastor Irinel Cazacu (Ploieşti – Bucureşti)

9. pastor Teofil Cotrău (Alba Iulia – Sibiu)

10. pastor Gheorghe Pădure (Oradea)

11. pastor Mihai Mihuţ (Reşiţa – Caraş)

12. pastor Valentin Sfercoci (Oraviţa – Caraş)

13. pastor Ilie Milutin (Pescari – Caraş)

14. pastor Ilie Ţundrea (reprezentant al Universităţii Emanuel, pastorul universităţii)

15. pastor Viorel Cruceru – înlocuitor pastor Ioan Maior (Oltenia)

16. pastor Ovidiu Ghiţă (Galaţi – Brăila)

17. pastor dr. Paul Negruţ (vicepreşedinte cu educaţia în cadrul Uniunii)

18. pastor Viorel Candrianu (vicepreşedinte cu misiunea în cadrul Uniunii)

19. pastor dr. Otniel Bunaciu (preşedintele Uniunii )

20. pastor dr. Ionel Tutac (secretar general al Uniunii)

21. pastor Ilie Tinco (vicepreşedinte cu pastorala în cadrul Uniunii)

22. pastor dr. Istvan Borsashy – (preşedinte interimar Convenţia Maghiară)

23. pastor Ioszef Kovacs – (secretar Convenţia Maghiară)

24. pastor Marius Ianc (Timişoara)

25. pastor Alexandru Lapugean (Timişoara)

26. pastor Samuel Tutac (Timişoara)

27. pastor Daniel Popa (Hunedoara)

28. pastor Mircea Ursu (Hunedoara)

29. pastor Dan Boingeanu (Suceava)

30. pastor Ionel Chivoiu (Bacău – Suceava)

31. pastor dr. Romică Iuga (Arad)

32. pastor dr. Viorel Iuga (Arad)

33. pastor Vasile Tămaş (Cluj)

34. pastor Ghiţă Marian – înlocuitor Daniel Fodorean (Constanţa)

35. pastor Marcel Cordoş (Alba Iulia – Sibiu)

36. pastor Cornel Vereş (Cluj)

37. pastor Vasile Paul (Tg. Mureş – Cluj)

38. pastor Liviu Cioflica (Cluj)

39. pastor dr. Timotei Rusu –secretar general adjunct (Deva-Hunedoara)

40. pastor Constantin Chisăliţă  (Sebiş)

Marius Cruceru – disprezideţiabil (Oradea)

invitaţi:

Consilier economic: ec. Marin Tincu

Consilier juridic: avocat Salonica Taloş

Coordonator departament misiune: Alex Vlaşin

Preşedintele în exercițiu al UBCBR, prof. dr. Otniel Bunaciu, şi-a declarat “disponibilitatea de a sluji într-un nou mandat”.

Prezentarea membrilor Consiliului Uniunii Baptiste este realizată în sensul acelor de ceasornic față de poziția în care a fost așezat Marius Cruceru la ultimul Consiliu din 19 octombrie 2010.

Sursa: Prezidenţiabili – de această dată Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România from Marius Cruceru by Marius David (05.01.2011)

Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XIV) Scrisorele


Agora evanghelică este un termen care vrea să desemneze ceea ce generic denumim cu termenul de blogosfera evanghelică. Un spațiu de discuții și dezbateri precum sunt cele referitoare la cazul Iosif Țon, ajuns acum la numărul XIV pe blogul Istorie evanghelică, plus câteva ,,studii de caz” cum ar fi Cazul Iosif Țon în dezbaterile evanghelicilor români,  Iosif Țon-AGA RVE 1,2,3, sau Iosif Țon- Societatea Misionară Română. Dezbaterile care se poartă în agora evanghelică au ca și subiect central problema cesaționistă, precum și relațiile baptiști-penticostali. Dincolo de poziția față de cazul Iosif Țon, scrisoarea  pastorului Adrian-Mihai Mateaş aduce în discuție și aspecte doctrinare și de relaționare baptiști -penticostali, fapt care a generat o serie de răspunsuri dintre care amintesc cele două articole ale lui Emanuel Conțac, precum și  Scrisoarea lui Gavrilă de Petru Lascău. Așa cum am menționat și în sinteza anterioară (Nr.XIII), Emanuel Conțac răspunde prin intermediul a două posturi (articole) scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş deoarece acesta a  ”făcut în mod generos  referire la mișcarea penticostală”. Marius Cruceru răspunde la rândul său articolelor lui Emanuel Conțac prin intermediul unui post în care susține ideea că, cazul Iosif Țon – Străjerii este unul periferic. Cu toate divergențele și punctele de vedere pro și contra lui Iosif Țon, se poate observa faptul că popularitatea acestuia nu a fost afectată de deciziile luate la sfârșitul anului 2010. O analiză a dezbaterilor din ultima vreme din agora evanghelică este realizată de către Dyo prin intermediul articolului În săbii să ne luptăm sau în scrisorele să ne denigrăm?. Poate datorită faptului că dezbaterile se îndreptau într-o direcție greșită, Marius Cruceru a decis să-și prezinte scuze publice pentru găzduirea scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş.

 

Scrisoarea lui Gavrilă from Paşi spre lumină by Petru Lascău (04.01.2011)

Am primit mai deunăzi o scrisoare de la prietenul meu Găvrilă Penticostalu, cioban în Poiana Sibiului. Amu că-s la modă scrisorile deschise (ca aceea a Mateiaşului căruia i-a sărit ţandura), m-am gândit s-o deschid şi eu pe a lui Gavrilă şi s-o împărtăşesc cu dumneavoastră. Că amu aşa se face, publici scrisori aşa de la talpa ţării, scrise de oameni din popor, care ştiu să scrie din topor.
Gavrilă are şi el lăptop de ştie tare multe de furtuna asta de vorbe care s-a iscat acuma cu Iosif Ţon. El scrie ca la ei la stână, interpretând evenimentele în graiul şi lumina obiceiurilor lui. Vă dăruiesc şi dumeavoastră spre delectare scrierea lui Gavrilă. Domnul să-l alduiască pe el şi oile sale! Mă tare tem să n-o facă de oaie cu scrierea lui. Dar cine face oare mai mare brânză astăzi cu scisul? Că tot scriem noi, dar oare cine ne-o fi citind?

 

În săbii să ne luptăm sau în scrisorele să ne denigrăm? from Frică şi cutremur by Dyo (04.01.2011)

Se încetăţeneşte tot mai mult un stil, un model dezonorant de a lupta pe câmpul minat al apologeticii confesionale. A început prin guest-posturi, timide, încă deficitar calibrate în raport cu dimensiunea duşmanilor atacaţi, după care s-a trecut la misive întinse pe câte douăsprezece pagini, sau porţionate pe episoade. Vorbesc binenţeles despre războiul scrisorelelor deschise, în toi pe blogosfera evanghelică românească, un război care modelează tot mai radical taberele combatante înspre idealul drăcesc al dezbinării totale.

Fără îndoială, acest mod de întreţinere a unei dispute şi de decontare a poliţelor restante oferă nişte avantaje celor ce recurg la el. În primul rând, îl pune pe găzduitor la adăpostul disclaimerelor şi al neasumării în totalitate a afirmaţiilor din scrisoarea găzduită. Convenabilă manevră de eschivare de la asumarea unei poziţii clare, bărbăteşti, într-o dispută … Spune că scrisoarea nu îl reprezintă, însă o publică, strecurând dacă se poate şi câteva finuţe tuşeuri de marketing (ex. precizia de diamant a afirmaţiilor autorului, bunul său simţ, coerenţa şi, nu în ultimul rând, titlurile acestuia)  Spune că nu este în totalitate de acord cu ea, dar numai bunul nostru Dumnezeu ştie ce aprobă el acolo şi ce nu; se aşteaptă însă de la cititori să facă distincţia asta, să citească printre rânduri şi să fie de acord cu el în ceea ce susţine împreună cu autorul scrisorii şi să treacă cu vederea derapajele acestuia, neglijabile în raport cu scopul nobil al mesajului transmis.

 

Scuze publice from Marius Cruceru by Marius David (04.01.2011)

Doresc să prezint scuzele mele publice faţă de fraţii penticostali răniţi sau întristaţi, prin ricoşeu, de remarcile dure din scrisoarea publică a pastorului Mateaş, scrisoare pe care am găzduit-o pe blogul meu.

Aşa cum am precizat, intenţia mea a fost cu totul alta decît de a-mi răni fraţii şi/sau rudeniile (reamintesc faptul că bunicul din partea mamei a făcut parte dintr-o biserică penticostală). Exerciţiul s-a vrut cu totul altul, dar … fiecare mai avem de învăţat. (…)

 

Scuze publice (via Marius Cruceru) from Vaisamar by Vaisamar (04.01.2011)

Preiau acest semnal nu pentru că am socotit că suntem îndreptăţiţi să primim scuze publice, ci pentru că mi se pare imperativ necesar să ne reconsiderăm fiecare poziţia de pe care îi privim pe fraţii noştri în credinţă. Experimentul hermeneutic al fr. Marius Cruceru şi răspunsul meu au scos la iveală un trecut dureros. În faţa unei asemenea crize n-aş vrea să flutur în faţa cititorilor o lozincă de tipul “Isus este soluţia”, fiindcă Isus nu este un soi de soluţie cu care stropim peste probleme, făcându-le să dispară ca prin farmec; Isus lucrează în noi şi prin noi în măsura în care avem urechi de auzit şi inimi sensibile la vocea Lui.

Isus este rezolvarea pentru situaţiile tensionate în măsura în care înţelegem că El ne adună în jurul Lui şi că nimic din ceea ce adesea folosim ca marcă identitară (pentru a ne lăuda) nu ne aparţine. Ce avem care să nu fi fost un dar de la El?

Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XIII)


Începutul de an este dominat în ,,agora evanghelică” de cazul Iosif Țon -Străjerii. Discuțiile se concentrează în jurul scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş care a primit un răspuns prin intermediul a două articole scrise de Emanuel Conțac dar și prin Scrisoarea lui Gavrilă de Petru Lascău. Așa cum am menționat, Emanuel Conțac răspunde prin intermediul a două posturi (articole) scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş deoarece acesta a  ”făcut în mod generos  referire la mișcarea penticostală”. Marius Cruceru răspunde la rândul său articolelor lui Emanuel Conțac, prin intermediul unui post în care susține ideea că, cazul Iosif Țon – Străjerii este unul periferic. Cu toate acestea pastorul Iosif Țon, a predicat în două biserici penticostale din SUA și se află în continuare în topul preferințelor cititorilor, sau a unei părți din cititorii blogosferei evanghelice după cum o dovedește și rezultatele sondajului Omul anului 2010 la evanghelicii din România publicat la sfârșitul acestei sinteze. Alături de sondajul propus de Alin Cristea la finalul acestei postări se regăsesc și rezultatele parțiale a  unui sondaj de opinie este propus de Vasilică Croitor având ca subiect decizia AGA RVE de interzicere alui Iosif Țon la postul Radio Vocea Evangheliei.

Un răspuns pastorului Adrian-Mihai Mateaş (1) from Vaisamar by Vaisamar (02.01.2011)

Disclaimer: Nu aş fi răspuns scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş dacă (1) autorul ei n-ar fi făcut în mod generos referire la mişcarea penticostală (văzută ca sursa celei „mai active şi mai masive erezii actuale – mişcarea carismatică”), dacă (2) autorul ei n-ar fi fost licenţiat şi dacă (3) scrisoarea n-ar fi beneficiat de „timp de antenă” pe unul dintre cele mai citite bloguri evanghelice. Am mulţi prieteni între baptişti şi sper ca prietenia cu ei să reziste în ciuda momentului dificil creat de această scrisoare. Severitatea intervenţiei mele este cerută atât de multele nonsensurile răspândite pe cele douăsprezece pagini, cât şi de atitudinea care stă în spatele ei.

 

Un răspuns pastorului Adrian-Mihai Mateaş (2) from Vaisamar by Vaisamar

Prima partea a textului AICI.

Ne considerăm fraţi, dar ne tolerăm şi convieţuim vrând-nevrând

Pentru Adrian Mateaş, cea mai masivă erezie din creştinismul actual este mişcarea carismatică, ai cărei „părinţi fondatori” sunt penticostalii. Secţiunea care tratează acest subiect se întinde pe 3 pagini şi dă la iveală o rană care în aparenţă încă nu s-a vindecat. „Probabil că cei mai afectaţi de penticostalism au fost baptiştii, în România acest lucru fiind de notorietate”. „Vrând-nevrând, noi baptiştii convieţuim cu ei şi, mai mult sa mai puţin, ne tolerăm reciproc şi ne considerăm fraţi creştini”.

Afirmaţia de mai sus spune că pe de o parte ne tolerăm (deh, ce să facem, n-avem de ales) şi pe de altă parte că „ne considerăm fraţi”. Dacă ne tolerăm şi convieţuim „vrând-nevrând”, înseamnă că „înfrăţirea” de care vorbim e de paradă. Nu cunosc decât un singur factor care îi face pe oameni să se tolereze reciproc şi să convieţuiască „vrând-nevrând” – politica. Adică tocmai factorul deplâns mai sus de preopinentul meu. Citatul arată că, dacă e adevărat că „politica nu garantează acurateţe religioasă”, nu e mai puţin adevărat că politica nu garantează nici „înfrăţire religioasă”.

 

În virtutea dreptului la replică… Emanuel Contac despre scrisoarea pastorului Mateas from Marius Cruceru by Marius David (03.01.2011)

Cred că este onest, deşi aşteptările mi-au fost înşelate în privinţa acestui tip de postare, să prezint reacţiile dr. Emanuel Contac faţă de scrisoarea pastorului Mateaş de Bratca.

Prezint legăturile spre textului dr. Contac şi din pricina disclaimerului din faţă. Cred că este onest ca ambele tipuri de texte (cel “submediocru” al pastorului Mateaş) şi textul dr. Contac, care, după părerea mea, face risipă de academism şi timp vrednic de cauze mai bune şi ratează tocmai esenţa “nemulţumirilor lui Mateaş”, să se bucure de acelaşi tip de vizibilitate. Dar … ce să spun… a fost o încercare din care cred că avem de învăţat cu toţii.


MĂ TEM CĂ AM AVUT DREPTATE from Popas pentru suflet by cristianionescu (02.01.2011)

Am atras atenția destul de devreme că dacă nu vom fi atenți, problema mișcării de trezire a Străjerilor va deveni o confruntare doctrinară între baptiști și penticostali. Am avertizat că prea se face caz și se batjocoresc niște principii și practici care seamănă foarte mult cu cele penticostale! Era o problemă de timp până cineva […]

Iosif Ton in Seattle from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted (03.01.2011)

Pastorul Iosif Ton a predicat in seara de Revelion la Biserica Penticostala din Kenmore, WA.  Aici aveti inregistrarea mesajului.

Warning:

Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (03.01.2011) from România Evanghelică by Alin Cristea

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga (03.01.2011)

Dintre cele 400 de voturi exprimate pînă acum, 79% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 12% o consideră corectă statutar, dar imorală.

 

Votați Omul Anului 2010 la evanghelicii din România – 3 ianuarie 2010 from România Evanghelică by Alin Cristea

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/12/28/sondaj-omul-anului-la-evanghelicii-din-romania

După 350 de voturi:

Iosif Țon – 142
Vasilică Croitor – 74
Vladimir Pustan – 50
Ionatan Piroșca – 19
Bodo – 14
Liviu Mocan – 6

Cum înțeleg baptiștii notiunea de traditie


Spuneţi că baptiştii resping tradiţia. E un punct care nu poate fi revizuit? Dvs predaţi greaca veche şi patrologia. Cum înţelegeţi noţiunea de „tradiţie”?

Da, conceptul de „Tradiţie” cu majusculă versus „tradiţii” a fost reevaluat de teologii baptişti mai ales în ultimii 30-40 de ani. Nu ne trebuie mult să descoperim că oricât am studia Biblia acolo nu găsim expresia „Sfânta Treime” şi nu există concordanţă biblică în care să găsim „Trinitate”, „uniune ipostatică” sau „consubstanţialitate” etc. Ca urmare a acestor „extraordinare descoperiri”, chestiuni de bun simţ, după părerea mea, mulţi teologi baptişti au reevaluat tezaurul dogmatic adunat de Biserica Universală. În felul acesta Sola Scriptura capătă noi conotaţii. Vorbim deja de rolul presupoziţiilor în interpretarea Sfintelor Scripturi şi de tradiţii interpretative. Pentru baptişti textele patristice reprezintă „o istorie a interpretărilor Scripturii”. Din această perspectivă putem vorbi de Tradiţie ca suma tradiţiilor interpretative. Dezbaterile sunt încă în curs. Fiecare mişcare îşi are fundamentaliştii ei. Avem şi noi tipul acela de fundamentalism care a căzut, pornind de la Scripturile Sfinte în „logolatrie”. Dar trist şi comic în acelaşi timp este că idolatrizează traducerea King James, „cea mai bună traducere din lume”, după cum s-a exprimat un misionar baptist. Este tipul acela de atitudine „If King James was good enough for Apostle Paul is good enough for me too…”. În acest context s-a născut preocuparea pentru istoria gândirii creştine, pentru istoria formării dogmelor, pentru cunoaşterea diferitelor puncte de vedere ale altor confesiuni.
Baptiştii au dovedit o sensibilitate deosebită faţă de contextul cultural şi teologic în care vieţuiesc. Spre exemplu, dacă gândim în proporţii, numărul tezelor de doctorat scrise de baptişti referitoare la teologia ortodoxă şi în mod special la Dumitru Stăniloae este foarte mare.

”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro

Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010

Asupra tradiției la baptiști s-a pronunțat și Alin Cristea în cadrul articolului Observații la articolul lui Mihai Oara: “Concluzii la o controversă” din 10.12.2010 care scria următoarele:

În articolul său, Mihai Oară folosește conceptul de “tradiție” în două sensuri diferite.

Iată cum construiește o anumită formulă:

“Biserica Ortodoxă recunoaște existența și importanța Tradiției, în timp ce baptiștii resping în principiu tradiția ca autoritate.”

Ca ipoteză de lucru, eu aș porni de la următoarea idee:

Baptiștii nu resping tradiția ca autoritate, ci resping Tradiția ca autoritate. Dacă această ipoteză de lucru se dovedește valabilă, atunci există o anumită legitimitate în modul în care Paul Negruț face apel la “practica” baptistă.

Alexa Popovici folosește conceptul de “uzanță”, cînd se referă la un caz din 1978, cînd “Comunitatea din București dorea să-l excludă pe Aurelian Popescu pentru că a calomniat conducerea cultului și autoritățile de stat”:

“Comunitățile bisericești vizate nu au considerat creștinește și nu a fost în uzanța lor de de a exclude vreo persoană, căci potrivit învățăturii nou-testamentale, numai biserica are dreptul de a exclude și de a primi pe cineva în cult.” (p. 826)

Conceptul “Tradiție” la ortodocși și cel de “tradiție” la baptiști sînt din două zone diferite de semnificație.

Pentru ortodocși, “Tradiția” “a ajuns să facă referire la Scriptură și crezuri, iar mai tîrziu să includă înțelepciunea și explicațiile despre credință acumulate de către biserică de-a lungul istoriei” (Dicționar de termeni teologici, Editura Logos 2005, p. 130)

Conceptul “Tradiția” este… un termen teologic!

Pe cînd conceptul “tradiție” la baptiști este un termen descriptiv, este vorba de tradiționalism, de uzanță, de practică confesională, care, de-a lungul anilor, a integrat un ansamblu de concepții, obiceiuri, datini (care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale).

Alin Cristea, Observații la articolul lui Mihai Oara: “Concluzii la o controversă” pe blogul România Evanghelică 10.12.2010 (accesat 01.01.2011)

In Memoriam Marin Constantin


,,A incetat din viata un mare artist, un om care si-a dedicat viata valorilor inaltatoare ale spiritului ”  este opinia lui Vladimir Tismăneanu

Maestrul Marin Constantin, fondatorul şi dirijorul celebrului cor Madrigal, a murit, aseară, la vârsta de 85 de ani, informează Agerpres.

Compozitor şi dirijor, Marin Constantin a pus bazele corului Madrigal în 1963, fiind un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian şi baroc precum şi muzica tradiţională românească.

Născut în Uretea, judeţul Prahova, la 27 februarie 1925, a absolvit Conservatorul din Bucureşti (1949) şi a urmat în paralel Facultatea de Filosofie (pedagogie-psihologie). A fost doctor în muzicologie şi filosofie a muzicii (1985). S-a dedicat muzicii, debutând ca dirijor de coruri studenţeşti şi de amatori (1949-1953). Din 1954, a fost şeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creaţiei Populare (1954-1955), director general, dirijor al Ansamblului Tineretului din România (1951-1974), secretar al Consiliului muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi conferenţiar la catedra de dirijor de cor la Conservator (din 1960). Între 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române.

A fost fondator, dirijor şi director pe viaţă al Corului de cameră Madrigal. Din 7 iulie 1963, când a avut loc primul concert, până la concertul de adio din 1999, a fost dirijorul Corului „Madrigal” al Conservatorului Bucureşti, un ansamblu de excepţie, care s-a făcut cunoscut prin numeroase turnee în toată lumea, întreprinse de-a lungul anilor. Maestrul a susţinut peste 3.500 de concerte în ţară şi în lume, în festivaluri: George Enescu (România), Bordeaux (Franţa), Viena (Austria), Handel (Germania), UNICEF (Franţa), Toamna Varşoviană (Polonia, Anul Marcian (Veneţia, Italia), Primăvara la Praga (Cehia), Musica Antiqua Europae Orientalis (Polonia, Ohridsko Leto şi Belef (Belgrad), Olanda etc.

A înregistrat zece discuri sub genericul „Arta construcţiei şi interpretării corale” (comandă Columbia, SUA), CD-uri şi DVD-uri cu Madrigal, filme documentare.

Contribuţia în domeniul muzicii corale, ca dirijor şi compozitor, i-a fost recunoscută prin premii şi distincţii: premii la Concursul internaţional al Festivalului Mondial al Tineretului (Bucureşti -1953, Moscova -1957, Viena -1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (Germania, 1971), „Il Sagitario d’Oro” (Italia, 1976), Diploma de onoare şi Premiul „Grand Due Adolf” (Luxembourg, 1979), Premiul excepţional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Arta construcţiei şi interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO’” (1992), titlul „Omul Internaţional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhală a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer (2000), Premiul pentru „Vocaţia măiestriei artistice”, oferit de Fundaţia Balcanii şi Europa (2006). Pentru întreaga activitate este menţionat în şapte ediţii „Who’s Who” din Anglia şi America şi în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.

In Memoriam Marin Constantin from Memorie, libertate, moderaţie by Tismaneanu

 

Marius Cruceru scrie că A murit organistul de voci umane.

Numai cine a participat vreodată la un concert pe viu al Madrigalului înţelege ce spun prin “orgă de voci”.

Sunetul era cu totul altfel faţă de celelalte coruri. Timbrul? Parcă tot corul avea un singur timbru vocal.

Suprinzător este faptul că atunci cînd un corist intră într-un astfel de cor, îşi modifică vocea substanţial şi sună diferit.

Marin Constantin parcă avea nişte registre nevăzute şi schimba culorile sunetului pentru fiecare bucată, crescendouri şi descrescendouri atît de bine conduse!

Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XII)


Orice Iosif Ţon are pace! from Beni Cruceru by beniamincruceru

Dacă Iosif Ţon are pace, nu ştiu. Dacă liderii noştri au pace, iar nu ştiu. Tot ce ştiu este că orice oaie adăugată la turma lui Hristos are pace. Asta înseamnă de fapt în ebraică Iosif Ţon:צֹאן yasap – adăugă oile sau a adăuga turma. În cazul particular, numai Dumnezeu ştie unde vrea să-l adauge la vârsta dânsului.

În sensul acesta vă doresc tuturor să fiţi oi adăugate la turma lui Hristos, având pacea pe care numai El o poate oferi. Pacea o putem avea doar dacă îl urmăm pe Păstorul Nostru ascultându-i glasul (Ioan 10:4-5)

Stând cu un picior în pragul anului, doresc să vă dedic tuturor acest cântec deoarece am fost mulţi tulburaţi de toate mişcările realizate la nivel de Ţon, adică de turmă. Mesajul cântecului şi contextul în care a fost scris este unul special. Doamne dă pace tuermei Tale!

 

Iosif Ţon – Evanghelia Domnului Isus from Paşi spre lumină by Petru Lascău

Evanghelia Domnului Isus

Iubiți frați și prieteni,

În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință.

 

Fratele Iosif încearcă să se explice from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan

(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

A aparut primul eseu in care fratele Iosif Țon caută să-si justifice deruta teologica in care se afla.
Este suficient sa va spun ca Scot McKnight este unul din promotorii miscarii aiurite „emergent Church“, care sustine ca Biblia este o istorie despre adevar, dar nu Adevarul …  pe acesta trebuind să-L căutăm și să-L găsim fiecare dintre noi în parte, prin specificul experienței noastre personale. Deși spune că nu împărtășește învățătura acestui McKnight, dânsul pleacă de la o premiză care-l caracterizează pe acest om și care caracterizează mișcarea emergentă, premiză neîmpărtășită de crezurile evanghelice de până acum.
Așa cum v-am spus deja, o controversă cu fratele Iosif Țon este o ocazie de a învăța lucruri noi, chiar dacă nu suntem de aceeași părere. Profităm de ocazie pentru a învăța câte ceva și despre această înșelare modernă (sau post-modernă).

 

Nevoia anului 2010 from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted (31.12.2010)

Este vorba despre nevoia de trezire spirituală!

Dorinţa după trezire spirituală cred eu stă atât la baza recursului la asanare morală şi spirituală al lui Vasilică Croitor în cartea sa „Răscumpararea Memoriei„ cât si la baza deciziei lui Iosif Ţon de a se alătura unei mişcări ca aceea a „Străjerilor”.

 

De ce cred că nici Cultul Baptist, nici AGA RVE n-au fost suficient de „inchizitoriali” cu Iosif Ţon from Vaisamar by Vaisamar (31.12.2010)

Am început de curând să audiez un curs audio despre inchiziţie. Ceea ce poate multă lume nu ştie este că numele temutei inchiziţii vine de la latinescul inquisitio, care înseamnă „cercetare”, „investigare”, „examinare”. Inchiziţia le oferea oamenilor şansa de a avea parte de un proces în care se puteau apăra.

În sens etimologic, aş spune că nici Cultul Baptist şi nici AGA RVE n-au fost suficient de inchizitoriali cu Iosif Ţon. Inchizitoriali au fost prezbiterienii din ani ’70 de care vorbeam recent într-o postare.

 

De ce cred că nici Cultul Baptist, nici AGA RVE n-au fost suficient de „inchizitoriali” cu Iosif Ţon « Methoughts, mefeats and medefeats from Persona by DanutM

Excelent argumentat, Emanuel. Si, repet, sa-l arda odata pe rug, ca sa stim o treaba.

 

Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (01.01.2011) from România Evanghelică by Alin Cristea

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga

Dintre cele 350 de voturi exprimate pînă acum, 79% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 12% o consideră corectă statutar, dar imorală.

 

Iosif Ţon în Ţara Minunilor from Vaisamar by Vaisamar (31.12.2010)

S-ar spune că de când a trecut la carismatici Iosif Ţon a intrat cu adevărat în Ţara Minunilor.

Se încheie un an. N-am reuşit să fac retrospectiva lui, aşa cum mi-aş fi dorit. Îmi rămâne ca sarcină pentru începutul celui viitor.

Afacerea „Iosif Ţon şi Străjerii” încă vremuieşte în blogosferă. Şi asta în principal din cauza lipsei unor lucruri care mi se par de bun simţ: comunicate oficiale judicios argumentate şi corect scrise.

Cei care mi-au urmărit blogul ştiu că am luat în trecut poziţii critice faţă de Iosif Ţon. Dacă scriu acum despre acest caz nu o fac fiindcă sunt îndrăgostit isteric de Iosif Ţon şi de teologia lui, ci fiindcă aşa îmi dictează principiile. Iosif Ţon nu este penticostal, deci nu scriu din solidaritate confesională. Nu e suficient de exact în ce scrie (iar lipsa acribiei mi se pare extrem de gravă), dar asta nu are importanţă aici.

 

Emanuel Conțac: Iosif Țon în Țara Minunilor from România Evanghelică by Alin Cristea

“Modul în care a fost tratat nu arată bine şi nici nu miroase bine. Toată situaţia îmi aduce aminte de un episod din Alice în Ţara Minunilor.

 

Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? from Vaisamar by Vaisamar

Citesc cu mult interes fragmente din cartea Perspectives on Spirit Baptism

Care este ideea cărţii?

Cinci teologi din cinci tradiţii diferite (baptistă, penticostală, carismatică, wesleyană, catolică) discută conceptul de „Spirit Baptism” (pe care îl las netradus).

Am citit introducere cărţii şi jumătate din expunerea teologului catolic. Sunt uluit de măiestria cu care au navigat catolicii chestiunea spinoasă a integrării acestei experienţe în complexa lor teologie!

 

 

Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? « Methoughts, mefeats and medefeats. from Persona by DanutM

Emanuel Contac ne ofera un alt exemplu recent de raportare coerenta la manifertarile carismatice – de data aceasta din spatiul catolic.

Ce ar fi sa mai invatam si noi, macar din cind in cind, de la altii. caci smerenia este semnul spiritelor mari.

 

De reflectat (27) – FOARTE IMPORTANT from România Evanghelică by Alin Cristea

Shifu (comentariu pe blogul lui Marius Cruceru în 31 decembrie 2010): “Erezia se stabilește în funcție de aspectele fundamentale ale unei dogme, nu în funcție de chestiunile de importanță secundară.”

Teofil Stanciu (comentariul pe blogul său în 29 noiembrie 2010): “Nu cred (…) că e neapărată nevoie să existe un singur punct de vedere, ci o viziune unitară (în care încap și opinii contradictorii) de ansamblu. La ortodocși există dogma (incontestabilă), teologumene (unde se negociază) și opinii teologice (de obicei individuale). Deci măcar în aspectele fundamentale ce țin de dogmă, cred că ar trebui să existe unitate, altfel nu se justifică apartenența la același cult.

 

Cîteva observaţii despre acţiunea “inchizitorială” de la RVE cu privire la Iosif Ţon şi scrisoarea deschisă a pastorului Mateaş de Bratca from Marius Cruceru by Marius David

Am observat că în ultimul timp blogosfera românească s-a inflamat puternic pornind de la o acţiune a AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) de la Radio Vocea Evangheliei.

S-au spus tot felul de lucruri, unii îi plîng de milă lui Iosif Ţon cum că suferă “iar” pentru Cristos (asta mi se pare la limita invectivei faţă de cei care au suferit în puşcăriile comuniste pentru credinţa lor…. dar n-am avut nici cu alte ocazii aşteptări mai mari de la cel care afirmă chestiunea că tot vorbim despre hermenutică ideologiza(n)tă), alţii, sub capacul ironiei de prost gust şi vrednică de idealuri mai înalte, propun arderea cărţilor lui Iosif Ton şi alte asemenea acţiuni. Simplă joacă de condei. Ştiu cum se face!

 

Reacții la Scrisoarea lui Mateaș Zidarul from România Evanghelică by Alin Cristea

Emanuel Conțac: “Am citit (deocamdată) scrisoarea în diagonală şi, ca regina Victoria, n-am putut spune la final decât „We are not amused”. […] Asupra scrisorii pastorului Mateaş sper să pot reveni într-una din zilele următoare.”

Alin Cristea: “Ce ne-am face dacă cel puțin JUMĂTATE dintre foștii studenți ai Universității Emanuel s-ar trezi să scrie o scrisoare deschisă cică “într-o atitudine deschisă, polemică și principială”?

Deschisă? Polemică? Principială?

OF, OF!

Om mai vedea dacă așa e…”

 

Joacă din condei la cumpăna dintre ani. Una simplă, cum ar zice Marius Cruceru … from Frică şi cutremur by Dyo

Marius Cruceru cataloghează într-o postare pe blogul său reacţiile unora, între care cu delicateţe îl viza şi pe subsemnatul, drept “simplă joacă de condei” ( O puteţi citi AICI. ). Se înţelege, este vorba de reacţiile care nu îi conveneau domniei sale, cele care nu aplaudă cu simţ de răspundere tot ce iese din condeiul liderilor baptişti împotriva lui Iosif Ţon. Naivităţile unui păstoraş de ţară – alminteri poate fi o persoana cat se poate de onorabila, nu il cunosc – sunt recomandabile, sunt coerente, gândite şi de bun gust, doar pentru că, în spiritul vremilor de mult apuse, înfierează cu indignare derapajul marelui duşman al baptismului românesc.

Da, Iosif Ţon este un duşman; la fel şi carismaticii. Să ne fie clar. Iată ce spune Adrian Mihai Mateaş în scrisoarea sa, negru pe alb (sublinierea îmi aparţine):

În cartea mai recenta, „Misticism si crestinism autentic” de care se plânge Ton, pe care recunosc ca n-am citit-o înca, dar o voi procura cât de repede, însa citind si alte carti ale lui Pop si cunoscându-i deci stilul, cred ca Timotei Pop face ce stie el mai bine, trage cu „mitraliera” în toti dusmanii baptistilor, recte crestinilor autentici.

 

Declaraţie de uimire a baptiştilor români faţă de (aparent) fraţii lor penticostali from Frică şi cutremur by Dyo

Adevărul a ieşit în sfârşit la lumină. Necosmetizat, limpede ca cristalul, rece, nemilos. Iată cum este văzută relaţia dintre baptişti şi penticostali de către un pastor de la ţară din România. Nu-l învinovăţiţi: el a avut curajul să spună tuturor, cu sinceritate, ceea ce destui lideri baptişti doar cugetă în taină …

Este vorba, din nou, despre acea scrisoare a pastorului Mateaş, pe care Marius Cruceru o cadoriseşte prietenilor săi penticostali, în prag de An Nou. Luaţi de aici (sublinierile îmi aparţin):

Perfidia acestei erezii crestine (cea carismatică, nota mea), consta în faptul ca miscarea penticostala a început în biserici neoprotestante foarte bune si sanatoase din punct de vedere doctrinar. Probabil ca cei mai afectati de penticostalism au fost baptistii, în România acest lucru fiind de notorietate. Deoarece penticostalii se aseamana foarte mult cu baptistii, împrumutând de la acestia doctrina si sistemul de închinare aproape integral, ei au aparenta unui cult evanghelic sanatos. Dupa circa un secol de existenta (în România au cu ceva mai putin de un secol) penticostalii formeaza un cult si biserici recunoscute si respectate în plan social. Vrând-nevrând, noi baptistii convietuim cu ei si, mai mult sau mai putin, ne toleram reciproc si ne consideram frati crestini.

 

2010 – UN AN FIERBINTE: IOSIF ȚON ȘI STRĂJERII from Popas pentru suflet by cristianionescu

Când credeam că ne-ajunge o pacoste, a venit una mai mare. Chiar la sfârșitul anului. Dacă în primul caz, m-a deranjat lipsa de atitudine responsabilă din partea celor demascați în ”Răscumpărarea memoriei”, de data aceasta am fost revoltat de atacurile nemiloase, lipsite de orice fel de rezerve împotriva Străjerilor și, mai ales, împotriva pastorului Iosif […]

 

Istoria evanghelică necosmetizată (9) from România Evanghelică by Alin Cristea

Petru Lascău: “Pentru că nu am acceptat să plătesc câte $60.00 pentru fiecare predică am fost scos din program [RVE]. Predică altcineva care are şi poate să dea banii aceştia. Nu este vorba de nici un atac împotriva nimănui, şi nici de egalitate de participare între cele trei culte, şi nici de democraţia uzitată de acest comitet local. Alte interese decât cele ale Alianţei sunt la mijloc, şi ele au funcţionat şi în decizia de la Suceava. Păcat!

 

Ce învățăm din experiența fraților din America?

from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan

(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

În urma evenimentelor dela sfârșitul anului trecut, preocupările baptiștilor din Romania trebuie să acopere și studierea unor precedente din experiența fraților lor din alte țări. Iată o foarte interesantă relatare despre relațiile baptiștilor(din Southern Baptist Convention, cu care se aseamănă și asociază foarte mult baptiștii români)cu bisericile pentecostale

 

Cine sunt baptistii de ziua a 7 – a


Ce înseamnă exact baptiști de ziua a șaptea? Aparțin administrativ Cultului baptist?

Această ramură a baptiștilor este foarte asemănătoare cu adventiștii  Au început să formeze comunități în jurul Londrei pe la 1650. Se închină sâmbăta, țin Sabatul în stil veterotestamentar. Nu aparțin administrativ uniunilor de biserici baptiste. În România nu știu să avem biserici de acest fel, există însă în Statele Unite. Există o Federație a Baptiștilor de Ziua a Șaptea, care numără foarte putini credincioși și sunt răspândiți în circa 20 de țări.

„Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro

Vezi pe larg Marius Cruceru,  „Baptiști nu sunt o sectă” în Otniel Vereș….. Biserici, Secte, Erezii? Dialoguri neconvenționale despre marile tradiții creștine, Editura Vremea, București, 2011, p.

Articole relaționate

Marius Cruceru despre elementele distinctive și definitorii ale Bisericii baptiste

Marius Cruceru despre elementele distinctive și definitorii ale Bisericii baptiste


Puteti enumera si descrie, pe scurt, elementele distinctive si definitorii ale Bisericii baptiste?
Exista cateva trasaturi definitorii ale baptistilor. Poate ca este necesar un alt dialog separat si mult mai amplu pe acest subiect, dar voi incerca sa fac totusi o schita telegrafica:

1. Baptistii sunt credinciosi trinitarieni, niceeni si calcedonieni. Marturisim Sfanta Treime si pe Isus ca Dumnezeu si Om. De asemenea, credem ca Duhul Sfant este o persoana, nu o putere, cum cred martorii lui Iehova, care neaga si dumnezeirea Fiului. Mentionez acest lucru pentru ca adesea suntem confundati cu acest cult.

2. Baptistii, asa cum spuneam, sunt revizionisti. In virtutea principiului Sola Scriptura, resping traditia. Trebuie inteles faptul ca exista o distinctie intre buna predanie a invataturilor Bisericii Universale, pe care si baptistii le-au adoptat si traditii, practici pe care baptistii le considera “nebiblice” si care nu se regasesc in practica Bisericii Primare (liturghia cu forma fixa, cultul mortilor, icoanele etc. )

3. Baptistii sunt iconoclasti si resping orice forma de reprezentare a Persoanelor Treimii.

4. Baptistii resping preotia, dar cred in preotia universala a tuturor credinciosilor. Fiecare credincios se poate ruga lui Dumnezeu direct si nu are nevoie de un alt Mijlocitor intre om si Dumnezeu in afara de Isus Cristos.

5. Baptistii boteaza adultii, de aici vine si denumirea confesiunii (baptizein inseamna „a boteza” in limba greaca veche), dar binecuvanteaza copiii mici, care devin apartinatori pana la maturitate, cand se convertesc. Acestia sunt numiti „nascuti din nou” si sunt botezati. De asemenea, sunt primiti la botez toti noii convertiti, indiferent de confesiunea anterioara.

6. Exista o cvadriga a disciplinelor spirituale pe care le-au practicat baptistii in propria traditie: citirea zilnica si personala a Sfintelor Scripturi, rugaciunea libera personala si directa catre Dumnezeu prin Isus Cristos si in Duhul Sfint, frecventarea saptamanala a bisericii locale si postul saptamanal, de obicei vinerea sau cand este nevoie. Baptistii nu tin cele patru posturi de peste an, nici sarbatorile de sfinti. Singurele sarbatori recunoscute de baptisti pe parcursul anului sunt sarbatorile legate de Mantuitorul si de Duhul Sfant (Buna Vestire, Craciunul, Boboteaza, Pastele, Coborarea Duhului Sfant).

7. Slujirea publica este simpla, compusa din cantari comune, slujiri ale unor enoriasi (cantari, poezii) si predicarea Cuvantului. Toate acestea au loc intr-un mod destul de liber.

8. Baptistii au un mare zel in propovaduirea Evangheliei, marturisind oricui bucuria de a fi mantuit si calea, asa cum o inteleg ei, spre mantuire. Aceste practici ne-au adus de multe ori acuzatii de prozelitism.

9. Conceptul de taina sau sacrament este cu totul absent in liturgica baptista. Exista doua asa numite „randuieli duhovnicesti” sau simboluri: Cina Domnului sau Euharistia, pe care o celebreaza la fiecare inceput de luna, in prima duminica din luna, si Botezul, o data sau de doua ori pe an, in functie de numarul celor convertiti. Acestea sunt cele mai importante acte liturgice. Pe langa acestea, sunt considerate „servicii divine speciale” urmatoarele: serviciul de binecuvantare a copiilor, casatoria, inmormantarea.

10. Desi exista si Baptisti de ziua a saptea, baptistii se inchina duminica.

Ce înseamnă exact baptişti de ziua a şaptea? Aparţin administrativ Cultului baptist?

Această ramură a baptiştilor este foarte asemănătoare cu adventiştii. Au început să formeze comunităţi în jurul Londrei pe la 1650. Se închină sâmbăta, ţin Sabatul în stil veterotestamentar. Nu aparţin administrativ uniunilor de biserici baptiste. În România nu ştiu să avem biserici de acest fel, există însă în Statele Unite. Există o Federaţie a Baptiştilor de Ziua a Şaptea, care numără foarte puţini credincioşi şi sunt răspândiţi în circa 20 de ţări.


”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro via  CrestinulAzi.ro (a nu se confunda cu site-ul Revistei  Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România ”Creștinul Azi”)

Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010

Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XI) AGA RVE(3)


Sunt prezentate în acest post poziții ale evanghelicilor români față de decizia AGA a RVE precum și față de poziționarea diferită a RVE Suceava. Interesant de văzut și punctul de vedere al lui Iosif Țon exprimat în cadrul eseului Evanghelia Domnului Isus

Comitetul local radio Suceava catre AGA Vocea Evangheliei from Suceava Evanghelică by suceavaevanghelica

Către comitetul AGA al RVE, Iubiti frați, Vă facem cunoscut că în sedința care a avut loc în data de 29 Decembrie 2010, Comitetul local radio al RVE Suceava, a discutat hotărârea AGA privind interzicerea difuzării mesajelor fratelui Iosif Țon în cadrul programelor Vocii Evangheliei. (…)

 

Comitetul local radio Suceava catre AGA Vocea Evangheliei from Istorie Evanghelica by Marius Silvesan

Către comitetul AGA al RVE,

Iubiti frați,

Vă facem cunoscut că în sedința care a avut loc în data de 29 Decembrie 2010, Comitetul local radio al RVE Suceava, a discutat hotărârea AGA privind interzicerea difuzării mesajelor fratelui Iosif Țon în cadrul programelor Vocii Evangheliei. (…)

 

O primă reacție demnă în Cazul Iosif Țon from România Evanghelică by Alin Cristea

Comitetul local RVE Suceava a adresat un mesaj către AGA – Adunarea Generală a Acționarilor, în care precizează, în legătură cu decizia AGA de interzicere a lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei

 

CLR -RVE Suceava schimbă macazul în cazul Țon from Răscumpărarea memoriei by Vasilică Croitor

O știre de sfârșit de an, de pe Suceava Evanghelică, mai frânează din graba cu care s-a trecut la dărâmarea lucrării lui Iosif Țon.

 

John Tipei: Factorii de răspundere de la RVE au obligaţia morală să explice în baza cărui articol din Statut au luat această hotărâre from România Evanghelică by Alin Cristea

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga/#comment-5287

 

Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (31.12.2010) from România Evanghelică by Alin Cristea

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga

Dintre cele 300 de voturi exprimate pînă acum, 77% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 13% o consideră corectă statutar, dar imorală.

 

Cîteva observaţii despre acţiunea “inchizitorială” de la RVE cu privire la Iosif Ţon şi scrisoarea deschisă a pastorului Mateaş de Bratca from Marius Cruceru by Marius David

Am observat că în ultimul timp blogosfera românească s-a inflamat puternic pornind de la o acţiune a AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) de la Radio Vocea Evangheliei.

S-au spus tot felul de lucruri, unii îi plîng de milă lui Iosif Ţon cum că suferă “iar” pentru Cristos (asta mi se pare la limita invectivei faţă de cei care au suferit în puşcăriile comuniste pentru credinţa lor…. dar n-am avut nici cu alte ocazii aşteptări mai mari de la cel care afirmă chestiunea că tot vorbim despre hermenutică ideologiza(n)tă), alţii, sub capacul ironiei de prost gust şi vrednică de idealuri mai înalte, propun arderea cărţilor lui Iosif Ton şi alte asemenea acţiuni. Simplă joacă de condei. Ştiu cum se face!

 

Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010) from Istorie Evanghelica by Marius Silvesan

Postez aici răspunsul lui Iosif Țon scris sub forma unui eseu așa cum a apărut el pe blogul lui Daniel Brânzei cu puțin timp în urmă. Eseul în format pdf poate fi descărcat apăsând aici.

Evanghelia Domnului Isus

Iubiți frați și prieteni,

În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință.

Sunt obligat față de toți cei ce mă iubesc, sau nu mă iubesc dar sunt interesați de ce se întâmplă cu gândirea mea să dau socoteală de ce cred și de ce gândesc și, deasemenea, să le spun la toți ce planuri am de viitor în urma atâtor acțiuni care s-au făcut împotriva mea.

 

Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by Alin Cristea

from Comments for Persona by Alin Cristea

– Articolul lui Nelu Balaj dezinformează.

– Un prim semn de reacție demnă:

http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2010/12/31/comitetul-local-radio-suceava-catre-aga-vocea-evangheliei

 

Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton from Nelu’s blog by nelu

This is the man the Romanian Baptists have recently declared him (excommunicated him?) as an heretic. Does the history repeat itself? The communists persecuted him and now the Baptists, his brothers and sisters, the people he stood up for, are now denigrating him – executing him morally. He is charged because he declared himself to […]

Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by DanutM

from Comments for Persona by DanutM

Articolul lui Nelu Balaj nu avea cum sa ‘dezinformeze’ decit daca:
1. aceasta decizie, a RVE Suceava, era luata si facuta publica inainte de scrierea articolului sau; si.
2. Nelu Balaj ar fi stiut despre el si l-ar fi ignorat in mod intentionat.
Ceea ce, in mod evident, nu este cazul.
Putem fi de acord sau nu cu Nelu Balaj. Putem socoti ca e exagerat de critic sau ca a generalizat in mod nepermis, dar nu ca a ‘dezinformat’.

 

Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by nelu from Comments for Persona by nelu

Domnule Cristea as fi asteptat sa fiti consecvent in citirea textului meu. Rezolutia RVE a fost luata – ca Suceava nu a aplicat-o asta-i altceva. Bravo lor! Iar postul meu a vrut sa faca acest lucru cunoscut amicilor mei care nu vorbesc romana si unii dintre ei au cunostinta de Ton.

 

Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by DanutM from Comments for Persona by DanutM

Desigur, Alin, ai dreptate, ca de obicei, in detalii. Totusi, chiar daca comunicatul nu contine CUVINTUL ‘erezie’, sensul implicit (si acesta este cel care conteaza) este absolut evident. Potrivit dogmei baptiste, in inter[retare paulina (de la PN, nu de la apostol) noile convingeri teologice ale lui Iosof Ton sunt eretice. ‘Dezinformarea’, pe de alta parte, presupune insa intentie. Ori tocmai asta contest eu.

 

Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by Alin Cristea from Comments for Persona by Alin Cristea

Domnule Balaj,

Nu despre “rezoluția RVE” e discuția.

Textul dvs. se referă la Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste. Acolo ați oferit link. (…)

 

 

 

 

 

 

Cum ar fi arătat istoria evanghelicilor dacă n-ar fi existat dorința de supraviețuire?


Pornind de la  de la argumentația lui Iosif Țon din anul 1989 prezentată și de mine sub titlul Iosif Țon despre supraviețuirea Bisericii sub comunism, coraborat cu o felicitare de Crăciun primită de la Episcopul greco-catolic de Oradea, Marius Cruceru se întreabă în cadrul articolului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton cum ar fi arătat istoria baptiștilor și a celorlați evanghelici în comunism dacă nu ar fi fost dorința de supraviețuire. Fiind o problemă de istorie contrafactuală, personal îmi este greu să ofer un astfel de răspuns deși încerc în cadrul cercetărilor mele să înțeleg care au fost motivațiile acțiunilor liderilor evanghelici din perioada comunistă. În acest context lansez următoarea întrebare: Se poate realiza o disociere între liderii evanghelici și instituția pe care aceștia o reprezentau din punct de vedere administrativ în perioada comunistă? Spre exemplu, putem face o disociere între acțiunile unor lideri baptiști, care s-au ”apropiat” mai mult de autorități decât considerăm noi acum că trebuia, și Uniunea Baptistă, văzută în acest caz ca un organ administrativ, ca o instituție? Revenind la problema supraviețuirii, a jertfirii de sine, iată ce scrie Marius Cruceru:

Am primit o felicitare de la Episcopul Greco-Catolic de Oradea-Mare. Pe felicitare erau aşezaţi cu mîndrie doar episcopii care au murit în temniţele comuniste.

Nu m-am putut abţine să întreb: oare cum ar fi arătat şi istoria noastră, a baptiştilor, dacă nu am fi dorit atît de mult să supravieţuim cu orice preţ, să ne apărăm orchestrele de mandoline şi serviciile, clădirile şi podurile.

Ce-i foloseşte copilului să-i explice mă-sa că s-a curvit ca să le aducă cozonac de Crăciun, ca să nu mai mănînce pîine? Ce diferită ar fi fost istoria pastorului Wurmbrand dacă sora Sabina nu l-ar mi mînat spre pupitru cu vorbele: “Decît un şoţ laş, mai bine fără… “.

Oare cum ar fi arătat istoria baptiştilor, a penticostalilor, a creştinilor după Evanghelie, adventiştilor, dacă am fi luat calea greco-catolicilor.

Sursa: “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton by Marius Cruceru

Voi reveni cu detalii despre poziția exprimată de Richard Wurmbrand în Congresul cultelor din anul 1948 la care face referire Marius Cruceru în partea de final al articolului său.

Iosif Țon despre supravietuirea Bisericii în comunism


Marius Cruceru publică în cadrul postului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton mesajul lui Iosif Țon la Revival Forum 1989  care a avut ca temă persecuția în România, mesaj în care este tratată dorința de supraviețuire a creștinilor și a Bisericii. Aspecte privind modul în care Iosif Țon a înțeles supraviețuirea și ”persecuțiile” la care a fost supus de către autoritățile române în perioada comunistă au fost publicate și în cartea Confesiuni, apărută în mai multe ediții la Editura Cartea Creștină Oradea.

Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (V)


Revista ”blogurilor evanghelice” despre cazul Iosif Țon a ajuns la numărul V cu o diversificare a problemelor abordate de către evanghelicii români. Datorită faptului că acest subiect a suscitat  pe alocuri dezbateri aprinse ducând la ”îmbolnăvirea” unora dintre cititorii sau scriitori, rămâne să găsim remediul potrivit.  Fiindcă mâine este o zi deosebită și vom dori să mergem la biserică, trebuie să ne  însănătoșim, să ne întărim credința.  Urmând sugestia  pastorului  Petru Lascău cred că cea mai bună soluție este administrarea unui tratament corect și eficient că să ne vindecăm de durerile de inimă provocate de postările lui Marius Cruceru. Personal cred că cred că  durerile au fost mai mult de cap decât de inimă provocate nu atât de postările lui Marius în sine cât de relaționarea noastră cu cazul Iosif Țon. Din acest motiv propun să facem pași spre lumină și în lumină.

Putem vorbi de ierarhie în cadrul Cultului Baptist? Răspuns adresat lui Alin Cristea, from Beniamin Cruceru by Beniamin Cruceru. Posted on 16 decembrie 2010.

Ca urmare a postului de AICI de pe romaniaevanghelica am hotărât să dau acest răspuns deschis domnului Alin Cristea.

Iată răspunsul meu:
Într-adevăr, nu putem vorbi de o ierarhie baptistă în sensul catolic sau ortodox. Termenul  Ιεραρχία este derivat de la ιερός– sacru, și άρχω– regulă. Rangurile conducerii bisericești sunt fondate pe anumite reguli de ordin interior (Statutul). Statutul este o regulă, dar nu una sacră, ci una ce se poate schimba cu timpul. Mărturisirea de credință este un caz diferit, pentru că aceasta ar trebui să se fondeze pe Sfintele Scripturi. (…)

Discrepanțe teologice?

Conform căror etaloane?

Discrepanțe teologice în Cultul Baptist din România?

Doar în ultima vreme? Nu existau și înainte?

Care sunt documentele după care evaluează… discrepanțele teologice?

Au fost evaluate discrepanțele discrepanțele teologice?

“O persoană din conducere a spus referitor la această problemă a Străjerilor că nu-și va bate capul să explice în ce se greșește pentru că ar fi o pierdere de timp pentru el.” – CINE a spus acest lucru?

Ce e cu șopîrlița asta – Președintele Otniel Bunaciu evită să abordeze subiectul accesării fondurilor de la stat?

DE CE postarea de mai sus ar fi un răspuns la cele ce am scris eu?

 

De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme from Pași spre Lumină by Petru Lascău. Posted on 17.12.2010.

Jurnalul lui Ion Pocăitu (3)

N-am mai scris demult în caietul meu, că de când cu lăptopul lui Neluţu, citim toată seara până noaptea târziu. De la un blog (sau bleg, nici nu ştiu cum îi zice corect), la altul. La unul facem câte un popas pentru ca să ne mai tragem sufletul, după ce făcurăm paşi mulţi spre lumină. Trecem apoi la vindecător să ne mai vindecăm de durerile de inimă pe care le-am primit de la Marius care ne-a crucificat nu alta. Toţi au domnule, treabă cu Ţon. Unul zice că Ţon ar fi chiar o instituţie. Ciudat. Foarte ciudat!

Pentru că Ţon s-a trezit şi merge la Străjeri, fraţii baptişti i-au retras, cică, ordinarea. Cum or fi făcut? Mă tot întreb că nu prea pricep cum se poate retrage o ordinare? Unde o retrag? Cine o preia de la el? Cum se procedează? O să-l cheme la Bucureşti şi acolo o să ia de pe el rugăciunile de la ordinarea sa? De ce mă frământ eu de treaba asta, e că o să intre la idei şi penticostalii noştri. Să am eu grijă ce scriu şi în caietul ăsta! (…)

Doamne cum m-aş bucura eu să văd pe unii de la noi că se trezesc! Stau ca morţii pe băncile bisericii. Parcă i-a amendat poliţia în fiecare duminică dimineaţa. Când cântăm, ei nu cântă. Când ridicăm mâinile la rugăciune sau cântare ei nu le ridică nici dacă le-ai pune un pistol în spate. De rugat nu se roagă, de dat bani la biserică nu dau, de ajutat la ceva nu ajută. Sunt ca nişte statui de slănină.

 

De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme | paşi spre lumină from Persona by DănuțM. Posted on 18.12.2010.

De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme | pași spre lumină.

 

 

“Chestia drăguță” a lui Ciprian Simuț” from România Evanghelică by Alin Cristea. posted on 18 december 2010

Ciprian Simuț (pe blogul lui Marius Cruceru, 17 decembrie 2010):

“inca o chestie draguta:

-odata ce a inceput talmes-balmes-ul acesta cu Iosif Ton, am inceput sa intru pe site ale fratilor penticostali. partea trista este ca de cate ori am pus intrebarea:

-care e diferenta intre doctrina carismatica, cea penticostala si cea a strajerilor, raspunsurile au fost evazive, si evident, universalul: citeste in carti ca scrie acolo!

-pai daca nu clarifica nimeni care e diferenta in cateva cuvinte, pe ce ne luptam? pentru ce mai discutam?”

Pentru documentare citește și….

Comunicatul Consiliului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România în cazul Iosif Țon-străjerii

Raspunsul lui Iosif Ton la Comunicatul Uniunii Baptiste

Ecoul comunicatului UBCBR refritor la ”retragerea ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon (I)

Declarații și reacții față de decizia Consiliului Uniunii Baptiste de ”retragere a ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon (II)

Comunicatul Uniunii Baptiste și reacțiile mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (III)

Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (IV)

Secularizarea şi Europa contemporană – particularităţile Europei Centrale şi de Est


Europa s-a construit pe sinteza dintre filosofia elenistă, dreptul roman şi culturile locale specifice populaţiilor europene, prin aderarea acestora la mesajul universal al creştinismului.

De-a lungul istoriei găsim această sinteză în Imperiul Bizantin şi la formaţiunile formate după căderea lumii eleniste şi romane astfel încât, de-a lungul secolelor, valorile creştine au format mentalitatea europenilor: Evanghelia ne învaţă iubirea, caritatea, solidaritatea, respectul faţă de om, fundamentele familiei şi nevoia de formare a spiritelor libere care gândesc şi muncesc pentru propria mântuire şi a celorlalţi. Respectul pentru om şi pentru libertatea sa a inspirat lupta pentru  drepturile omului, iar acestea au permis afirmarea unui spaţiu public neutru care permite convieţuirea indivizilor cu credinţe şi religii diferite.

Astăzi, câteva trăsături fundamentale ale Uniunii Europene aparţin moştenirii creştine:

a)     drepturile fundamentale ale omului;

b)    conştiinţa rădăcinilor creştine ale patrimoniului spiritual al popoarelor europene;

c)     reglementarea raporturilor dintre Biserică şi Stat, încredinţate dreptului naţional al fiecărui stat în cadrul principiului libertăţii religioase.

Globalizarea pune în discuţie validitatea acestor principii, iar Europei îi aduce o provocare specifică, rediscutarea legăturii dintre specificul şi universalismul identităţii europene.

Pentru a aprofunda aceste subiecte din perspectiva filosofiei, istoriei sau teologiei, vă invităm să participaţi la lucrările simpozionului

Secularizarea şi Europa contemporană – particularităţile Europei Centrale şi de Est –

care va avea loc la Oradea, în 4 şi 5 martie 2011, la sediul Departamentului Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, str. Parcul Traian nr. 20.

Vă rugăm să confirmaţi participarea D-vstră şi titlul comunicării până la data de 20 decembrie 2010, la adresa de poştă electronică gctoradea@gct.ubbcluj.ro

sursa dr. Ionuţ Popescu via Marius Cruceru

Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (IV)


“Când glutenul determină teologia” – guest post Daniel Chiu pe blogul lui Marius Cruceru (16.12.2010)

Mă bucur că nu mă număr printre tinerii teologi cu care Iosif Ţon vrea să întreţină un dialog şi pe care nădăjduieşte să îi convingă de veritabilitatea şi acurateţea noii lui poziţii teologice. În ce mă priveşte, am încercat să port un dialog cu el înainte de a pune pe piaţa ideilor noile lui convingeri. I-am lăsat un mesaj telefonic şi i-am trimis un e-mail pledând cu el pentru a amâna postarea „clarificărilor” propunându-i un dialog (împreună cu toţi cei apropiaţi lui) în care speram să ne ofere o reflecţie analitică şi critică a noilor sale achiziţii în domeniul teologiei. Totodată nădăjduiam să îl putem duce la un moment de sinceritate când să îşi rezolve bagajul multelor probleme etice ale trecutului ce îi prejudiciază lucrarea. Recunosc că am fost naiv.

Prima mea intervenţie în controversa ce s-a iscat prin postarea explicaţiilor sale a dat glas revoltei pe care am simţit-o în faţa lipsei lui de interes pentru comunicare cu cei care i-au purtat poverile ani de-a rândul refuzând să expună public labilitatea sa ce s-a concretizat în inconsecvenţă şi revirimente continue. Că i s-a arătat înţelegere lui Iosif Ţon de-a lungul anilor, toţi cei ce au avut contact cu el o ştiu. După ce în 1979 i-a adresat scrisoarea „Cine eşti dumneata, domnule Iosif Ţon,”(1.)  acelaşi Aurel Popescu i-a acordat circumstanţe atenuante şi l-a acceptat din nou în cercul său de prieteni şi colaboratori. La fel au procedat mulţi predicatori care au fost adandonaţi de el din convenienţă când interesele momentului o cereau, fraţi care ar fi fost îndreptăţiţi să îl ţină la distanţă. De fapt Aurel Popescu a fost acela care l-a introdus pe Iosif Ţon la radio Europa Liberă ştiind că acesta îşi ruinase creditul la acea instituţie prin condamnarea fraţilor săi antrenaţi în lupta cu Departementul Cultelor şi cu Uniunea de la Bucureşti. După ce s-a instalat comod la emisiunea creştină a Europei Libere, Iosif Ţon a întors din nou spatele prietenului său Aurel Popescu, deoarece acesta a cerut explicaţii cu privire la cele două note adresate de Iosif Ţon securităţii. Experienţa fratelui Popescu cu Iosif Ţon a fost paradigmatică pentru alte  prietenii pe care acesta le-a întreţinut de-a lungul anilor cu diverse personalităţi ale Cultului Baptist, care i-au acordat din nou şi din nou credit şi şanse, nădăjduind într-o finalizare pozitivă a carierei sale de predicator. Nimeni nu a bănuit turnura radicală pe care o va face Iosif Ţon, aparent cauzată de pierderea influenţei ce o avea atât la Oradea, cât şi pe plan naţional în sânul comunităţii baptiste. Ceea ce se întâmplă acum este o restituţie pentru refuzul comunităţii baptiste de a fi oferit lui Iosif Ţon o platformă de manifestare. Iosif Ţon ştie că pretenţia sa de deschizător de drumuri nu este luată în serios de pastorii baptişti, de aceea a căutat o audienţă pe care o crede dispusă să îi accepte revendicările. (…) Citește articolul integral pe blogul lui Marius Cruceru

 

 

Mărturisirea de credință baptistă nu este cesaționistă de Alin Cristea pe România Evanghelică (16.12.2010)

Iosif Țon: „Mărturisirea de credință a cultului baptist din România nu ne spune altceva decât că credem în Duhul Sfânt și înșiră textele din Noul Testament care vorbesc despre El. Nu se vorbește nimic despre darurile Duhului Sfânt și nu se spune că unele dintre acestea ar fi încetat. Prin urmare mărturisirea noastră de credință baptistă nu este cesaționistă.

Tupeul pastorului Daniel Chiu de Alin Cristea pe România Evanghelică (16.12.2010)

Mai multe expresii trebuie reținute din discursul construit de pastorul Daniel Chiu. Deocamdată, să căscăm ochii doar la o formulă: „În Biserica lui Christos nu cunoştinţele dau măsura adevărată a individului, ci integritatea trăirii.” Oare își dă seama pastorul Daniel Chiu că această formulă îl incriminează MAI ÎNTÎI pe el însuși și apoi pe Iosif Țon sau pe oricine altcineva?

 

 

Întrebări întrebăcioase (19) de Alin Cristea pe România Evanghelică (16.12.2010)

„…ce ar trebui să li se facă pastorilor care nu se sfiesc să arunce cu mizerie, pe internet, în tovarășii lor de slujire, fără să producă probe pentru tot ceea ce spun? Punerea mâinilor la ordinare le dă acest drept?” – Daniel Fărcaș

 

 

Decretele mahalagioicei Elisa: „Fratele Chiu este baptist cu state vechi”, de Alin Cristea pe România Evanghelică (16.12.2010)

“Fratele Chiu este baptist cu state vechi, are deja o marturie in lume; (…)

Ca să vezi…

Dacă vorbim de…lume, atunci e clar că Iosif Țon are DEJA o mărturie în lume…

Mintenaș o să aibă și în… România. (…). Continuarea pe România Evanghelică

Putem vorbi de ierarhie în cadrul Cultului Baptist? Răspuns adresat lui Alin Cristea

 

 

De ce i s-a retras lui Iosif Țon „ordinarea”? de Andrei Croitoru pe blogul Trezire spirituală (16.12.2010)

Se tot vehiculează pe bloguri, în urma comunicatului uniunii baptiste, că Iosif Țon ar fi fost „exclus” din rândul baptiștilor datorită exercitării unor daruri pe care bisericile baptiste le cred inactive.

Afirm de la bun început că nu cred că lui Iosif Țon i s-ar fi retras ordinarea pentru că practică darul vorbirii în limbi sau profeția fiindcă unul dintre ucenicii lui tocmai declara într-o scrisoare deschisă că știe cel puțin despre o formă a darului profeției pe care Iosif Țon o manifestă de cel puțin 20 de ani!

În plus – frații baptiști ar trebui să retragă ordinarea și altor pastori (sunt ferm convins de acest lucru) dar și să excludă o seamă întreagă de membri ai bisericilor baptiste care susțin și practică aceste daruri! (…). Continuarea pe blogul Trezire spirituală

 

 

Tam-tam si excluderi rapide de Laurențiu Balcan pe blogul Penticostalul (16.12.2010)

Ca l-au dat  afara pe Iosif Ton si pe liderii strajerilor nu ar fi o asa mare mirare – functia sistemelor religioase e sa taie in carne vie, nu sa inlesneasca treziri – dar ca nu au argumentat decent decizia lor este strigator la cer. Pana la urma, de ce i-au “exmatriculat” cand Iosif Ton si ceilalti s-au delimitat de practicile exagerate ale carismaticilor? Li s-a imputat “strajerilor” ca practica invataturi nebiblice (mie mi-a placut formularea “practicarea profetiilor nebiblice”) si ca nu se conformeaza invataturilor baptiste, dar cum au probat acuzatia, cand insusi Iosif Ton spune, imediat dupa comunicat, ca si el se delimiteaza de aceste invataturi care li s-au imputat? Realitatea este ca nu mai stii ce sa crezi.

Marius Cruceru ne spune ca Demeter este un “pseudovindecator”, dar Iosif Ton si  fiica dumnealui ne spun ca Dumnezeu l-a folosit pe Demeter ca sa vindece o boala grava. Pe cine sa mai crezi? (…) Continuarea pe blogul Penticostalul

 

 

Cîteva precizări despre Biserica Baptistă Emanuel din Oradea de Alin Cristea pe România Evanghelică (17.12.2010)

Shifu: “Cum cand au fost treziri? 1974-1978, in timpul slujirii fratelui Liviu Olah, care – in acea vreme – facea botezul in raul Crisul Repede, ca marturie publica a credintei celor nascuti din nou. Atunci Biserica Baptista Nr. 2 din Oradea (acum Emanuel) a ajuns de la o mana de oameni la aproape 2000 de membri. (…)”

Iată comentariul meu:

Atenție la datele vehiculate:

“Atunci Biserica Baptista Nr. 2 din Oradea (acum Emanuel) a ajuns de la o mana de oameni la aproape 2000 de membri.”

– Ce înseamnă “o mînă de oameni”? 100? 200?
– Ce înseamnă “aproape 2000 de membri”? 1.800? 1.900?

Următoarele date sînt prezentate în Istoria Bisericilor Baptiste din România (p. 314-316):

Nicolae Covaci a fost pastor în perioada 1934-1973.

În 1934 Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea avea 50 de enoriași. În

1973 crescuse la 570.

Liviu Olah a venit în 1973, în 1974 au avut loc 4 botezuri totalizînd 400 de oameni, iar pe data de 8 decembrie a aceluiași an a fost oficiat un botez de 150 de persoane (nu se înțelege dacă acesta a fost al 5-lea).

În 1977, Liviu Olah s-a transferat la Arad, iar în 1979 a plecat în SUA la Detroit.

Iosif Țon a fost pastor în perioada 1976-1981. (…)

În ce măsură creșterea numărului de membri al unei biserici este un indicator al sănătății unei biserici? (…)

Din păcate, evenimentele din această toamnă au confirmat opinia mea.

Biserica Emanuel nu s-a confruntat cu anumite chestiuni delicate (polemica Paul Negruț – Iosif Țon) (…)

Universitatea Emanuel cu atît mai mult e în situația în care nu s-a confruntat cu chestiuni ignobile din scurta ei istorie, iar în contextul fenomenului generat de Mișcarea Străjerilor nu a avut contribuții la dezbaterea teologică. (…)

Articolul integral pe blogul România Evanghelică

 

 

Concluziile unui studiu prezbiterian din 1970 cu privire la fenomenul neopenticostal de Danuț Mănăstireanu pe blogul Persona (17.12.2010)

Scandalul izbucnit zilele acestea în legătura cu reacțiile exagerate și iraționale ale liderilor baptiști din România fata de aderarea lui Iosif Ton la mișcarea străjerilor a dat naștere la un șuvoi de reacții, cele mai multe emoționale și lipsite de consistență.

Intre acestea se distinge o postare recenta a lui Emanuel Contac, care compara reactia oficiala penibila a Uniunii Baprtiste la aceste evenimente cu raspunsul dat unui fenomen neopenticostal asemanator, dar mult mai raspindit in cadrul confesiunii numite astazi Presbyterian Church USA. (…) Articolul integral pe blogul lui Dănuț,  Persona.

 

 

Citește și ….

Comunicatul Consiliului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România în cazul Iosif Țon-străjerii

Raspunsul lui Iosif Ton la Comunicatul Uniunii Baptiste

Ecoul comunicatului UBCBR refritor la ”retragerea ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon

Declarații și reacții față de decizia Consiliului Uniunii Baptiste de ”retragere a ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon (II)

Comunicatul Uniunii Baptiste și reacțiile mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (III)

Dionis Bodiu: ,,Iosif Ţon, acest veritabil Băsescu al evanghelismului românesc”

Vladimir Tismăneanu: Democrația este un teritoriu al confruntării

Prețul informației la români

Iosif Țon la Conferința de post și rugăciune de la Băile Felix 11.12.2010 -foto

Iosif Țon la Biserica Baptistă Mihai Bravu – foto 1977

Declarații și reacții față de decizia Consiliului Uniunii Baptiste de ”retragere a ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon (II)


Acuzat fiindca doresc sfintenie – Iosif Ton

Ca urmare a comunicatului Uniunii Baptiste prin care se menționează poziția publică a acestei instituții față de cazul Iosif Țon – Străjerii și se iau următoarele decizii (1) „retragerea ordinării” pentru Iosif Ţon; (2) suspendare temporară din slujire pentru pastorii Ioan Peia şi Ilie Popa; (3) cerere de excludere pentru Nelu Demeter” (vaisamar.wordpress.com), au apărut o serie de reacții în mediul on-line. Unele pro, altele contra deciziei Consiliului UBCBR. Am publicat prima parte a reacțiilor aici, iar în cadrul acestui post voi prezenta reacțiile care au apărut între timp sau de care am luat eu cunoștință după realizarea grupajului anterior de declarații și reacții.

 

Comunicatul din partea Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România – UPDATE, de Marius Cruceru pe blogul Marius Cruceru

Vă transmitem salutări sfinte și pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinși, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim nașterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie și de recunoștință pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toți oamenii.

 

Reacția Uniunii Baptiste la declarațiile dr. Iosif Ton și la Mișcarea “Străjerilor” – un demers ferm, dar necesar, de Adrian Sârbu pe blogul J u r n a l u l s â r b u l u i

Fara indoiala, lumea virtuala a protestantismului evanghelic romanesc a fost caracterizata de indelungi framantari in ultima perioada, numele dr. Iosif Ton si al Miscarii Strajerilor fiind “auzite” extrem de frecvent. As indrazni chiar sa afirm, datorita amplorii pe care au luat-o discutiile in mediul online, pe diversele liste de discutii si in blogosfera, ca a marcat in mod categoric sfarsitul de an al nisei evanghelice.

Desigur, nu au lipsit abordarile extreme nici dintr-o parte, nici dintr-alta. Voci care s-au erijat fie in aparatori ai dr. Iosif Ton, fie in crestini care, cand e vorba sa dea, dau cu sete (nu de alta, dar n-au mai dat demult… nu neaparat ca le-ar fi lipsit ocaziile, ci pentru ca au trebuit sa isi reprime aceste porniri de ochii si de gura fratietatii… dar, deh… acum tot e pe val aruncatu’ cu piatra in erezia tonista…) au starnit numeroase pasiuni, dar si pozitii mai echilibrate care m-au facut sa mai trag nadejde in viitorul crestinesc, biblic, nou-testamentar, al bisericilor romanesti. Da, am citit atat glosari care-l puneau pe dr. Ton in acelasi taler cu profetii lui Baal, cat si unele abordari pastorale, care vizau mai degraba interesul pentru recuperarea domniei sale pentru o cauza mai buna decat cea pe care, si in opinia subsemnatului, domnia sa a imbratisat-o deschis in ultima perioada.

 

Atribuțiile Consiliului Uniunii Baptiste, de Alin Cristea pe blogul  România Evanghelică

Art. 93. – (1) Consiliul Uniunii coordonează activitatea Uniunii Baptiste între conferințele naționale și duce la îndeplinire hotărârile Congresului și ale Conferinței naționale.

(2) Consiliul Uniunii îndeplinește următoarele atribuții:

a) convoacă Conferința națională, stabilește ordinea de zi și pregătește lucrările acesteia;

b) stabilește strategia și obiectivele pentru activitatea Uniunii Baptiste, pe care le supune aprobării Conferinței naționale;

c) îndrumă și controlează activitatea Comitetului executiv al Uniunii, a Comisiei pastorale, a Comisiei de educație biblică, a Departamentului de misiune și a celorlalte departamente;

 

Comunicatul Uniunii Baptiste referitor la “Străjeri”, de Adrian Condrea pe blogul Ambasadorul

Iubiți frați și surori în Domnul Isus Hristos,

Vă transmitem salutări sfinte și pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinși, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim nașterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie și de recunoștință pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toți oamenii. Prin îndurarea lui Dumnezeu, bisericile creștine baptiste s-au bucurat și în anul acesta de harul Său pentru creștere spirituală și pentru mântuirea multora. Suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru libertatea religioasă din țară și pentru dedicarea slujitorilor și a bisericilor noastre în slujirea încredințată și în dorința de a rămâne neclintite lângă Domnul, păstrând curată „credinta care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3).

 

Răspunsul lui Iosif Ţon la Comunicatul Uniunii Baptiste, de Petru Lascău pe blogul Pași spre Lumină

Preaiubiţii mei fraţi din Consiliul de conducere al Uniunii Baptiste din România:

Cu respect față de voi toți și cu multă dragoste izvorâtă din Domnul Isus și din Duhul Sfânt, vă trimit reacțiile mele imediate la comunicatul dumneavoastră că ați ”decis retragerea ordinarii pentru slujire a fratelui  (Iosif Țon) în bisericile baptiste din Uniunea Baptistă din România, până la o vreme de îndreptare și pocăință.”

Mă voi referi întâi la decizia dumneavoastră exprimată în aceste cuvinte:

”Consiliul Uniunii Baptiste din România se delimitează de practicile și învățăturile nebiblice și străine de practica și învățătura bisericilor baptiste promovate de cei care se numesc ”Strajerii” (de exemplu: predicarea evangheliei prosperității, practicarea profețiilor nebiblice, practica condiționării prezenței Duhului Sfânt de vorbirea în limbi, practica vindecărilor la comanda unei persoane, promovarea învățăturilor grupării din Africa condusă de Chris, asocierea cu ”Şcoala de vindecare”).

Vă anunț că și eu mă delimitez de aceste practici,  pentru simplu faptul ca practicile mai sus numite nu sunt sustinute de Strajeri, cu exceptia “Scolii de vindecare”, care nu are scopul de a-i învăța pe alții să fie ”vindecători”, ci este o școală în care oamenii învață cum să primească vindecarea.

 

Raspunsul lui Iosif Ton la Comunicatul Uniunii Baptiste, pe blogul crestinulazi.ro, preluare  de pe  blogul lascaupetru.wordpress.com

Acuzat fiindca doresc sfintenie – Iosif Ton

Preaiubitii mei frati din Consiliul de conducere al Uniunii Baptiste din Romania:
Cu respect fata de voi toti si cu multa dragoste izvorata din Domnul Isus si din Duhul Sfant, va trimit reactiile mele imediate la comunicatul dumneavoastra ca ati ”decis retragerea ordinarii pentru slujire a fratelui  (Iosif Ton) in bisericile baptiste din Uniunea Baptista din Romania, pana la o vreme de indreptare si pocainta.”

Ma voi referi intai la decizia dumneavoastra exprimata in aceste cuvinte:

”Consiliul Uniunii Baptiste din Romania se delimiteaza de practicile si invataturile nebiblice si straine de practica si invatatura bisericilor baptiste promovate de cei care se numesc ”Strajerii” (de exemplu: predicarea evangheliei prosperitatii, practicarea profetiilor nebiblice, practica conditionarii prezentei Duhului Sfant de vorbirea in limbi, practica vindecarilor la comanda unei persoane, promovarea invataturilor gruparii din Africa condusa de Chris, asocierea cu ”Scoala de vindecare”).

 

De ce Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste este nul, de Alin Cristea pe blogul România Evanghelică

Comunicatul Uniunii Baptiste este nul, la fel ca și deciziile menționate, întrucît nu are la bază documentele Uniunii Baptiste.

Consiliul Uniunii nu are vreo bază juridică prin care poate “considera” ceva, Consiliul Uniunii trebuie să-și legitimeze deciziile pe baza votului care are loc pe baza documentelor de organizare a Cultului Baptist: Mărturisirea de credință și Statutul.

Conferința Uniunii Baptiste din 25-26 martie 2010 a fost convocată astfel:

“În conformitate cu articolul 93 coroborat cu art. 105 al (3) din Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist din România, Consiliul Uniunii Baptiste a hotărât convocarea Conferinţei Naţionale a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România…”site-ul Uniunii Baptiste.

Cu altă ocazie am afirmat că Florin Negruț, președintele Comunității Baptiste din Oradea, nu cunoaște Statutul Cultului Baptist.

 

Raspunsul lui Iosif Ton la Comunicatul Uniunii Baptiste, de Marius Silveșan pe blogul istorieevanghelica.ro, preluare   lascaupetru.wordpress.com

Preaiubitii mei frati din Consiliul de conducere al Uniunii Baptiste din Romania:

Acuzat fiindca doresc sfintenie – Iosif Ton

Cu respect fata de voi toti si cu multa dragoste izvorata din Domnul Isus si din Duhul Sfant, va trimit reactiile mele imediate la comunicatul dumneavoastra ca ati ”decis retragerea ordinarii pentru slujire a fratelui  (Iosif Ton) in bisericile baptiste din Uniunea Baptista din Romania, pana la o vreme de indreptare si pocainta.”

Ma voi referi intai la decizia dumneavoastra exprimata in aceste cuvinte:

”Consiliul Uniunii Baptiste din Romania se delimiteaza de practicile si invataturile nebiblice si straine de practica si invatatura bisericilor baptiste promovate de cei care se numesc ”Strajerii” (de exemplu: predicarea evangheliei prosperitatii, practicarea profetiilor nebiblice, practica conditionarii prezentei Duhului Sfant de vorbirea in limbi, practica vindecarilor la comanda unei persoane, promovarea invataturilor gruparii din Africa condusa de Chris, asocierea cu ”Scoala de vindecare”).

Va anunt ca si eu ma delimitez de aceste practici,  pentru simplu faptul ca practicile mai sus numite nu sunt sustinute de Strajeri, cu exceptia “Scolii de vindecare”, care nu are scopul de a-i invata pe altii sa fie ”vindecatori”, ci este o scoala in care oamenii invata cum sa primeasca vindecarea.

%d blogeri au apreciat asta: