Arhive categorie: Biblie

Noul Testament de la Bălgrad 1648/1998 format pdf via Pro(-) scris


Linkurile de descarcare a pdf-ului sunt: aici  si aici.

Informația a fost preluată de aici: http://sldsjd.wordpress.com

Iosua Faur, Scopul nasterii si venirii pe pamant a lui Isus


Iosua Faur, Copilul mi-a sărit în pântece de bucurie – Luca 1:24-45 (despre avort)


Scopul acestui mesaj este ca Domnul să stârnească în inimile noastre şi să trezească şi să intensifice un respect plin de bucurie şi recunoştinţă pentru darul vieţii de la concepere până în eternitate.

Începutul vieţii umane este un lucru extraordinar. Nu este nimic asemănător. Doar oamenii, vin în fiinţă, zi după zi, creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pentru a trăi o veşnicie cu Dumnezeu sau în iad. Doar oamenii. Nu există o dovadă clară în Biblie sau altundeva că vreun animal vine în fiinţă, având suflet sau că vor mai trăi după ce mor. Nu există o dovadă clar în Biblie sau altundeva că îngeri mai sunt creaţi astăzi. Singura fiinţă, în tot universul, care continuă să se reproducă în imaginea lui Dumnezeu şi să trăiască veşnic, este această fiinţă extraordinară numită om.

La început, Geneza 1:27, Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 5:3 – Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set şi scopul acestui verset este să arate că ceea ce a început cu Adam şi Eva, continuă generaţie după generaţie. Nu ei sunt singura pereche făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Continuă din generaţie în generaţie. Gen. 9:6 Dumnezeu îl avertizează pe Noe: Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. Deci chiar şi după potop, cu tot răul din lume, Dumnezeu spune: Toţi oamenii sunt făcuţi după chipul Meu. Continuă din generaţie în generaţie.

Iacov 3:9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Deci de la început, generaţie după generaţie şi până la Iacov şi în zilele noastre: Dacă eşti om, atunci eşti creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Poate că îi deformat, poate că eşti neascultător, dar acesta eşti tu. Eşti creat după chipul lui Dumnezeu şi eşti singura fiinţă care reproduce astfel de fiinţe. Extraordinar! Originea fiinţei umane este un lucru măreţ!

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui. Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! (Ps. 8:3-6) Originea fiinţei umane este un Dumnezeu minunat şi maiestos! Deci mă rog ca Domnul să stârnească în inimile noastre şi să trezească şi să intensifice un respect plin de bucurie şi recunoştinţă pentru darul vieţii de la concepere până în eternitate. Pentru asta mă rog şi acesta îmi este scopul.

După cum ştiţi în România avortul este legal până în săptămâna a 12-a de sarcină. De asemenea România este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte rata avorturilor. Nici la nivel mondial nu stăm rău, suntem printre primii. „1 din 6 femei care fac avort în lume pretind a fi creştin evanghelic, 5.6 milioane de femei din biserici evanghelice în toată lumea au apela odată în viaţă la avort. În fiecare an, 1.5 milioane de femei în America avortează. Dintre acestea 250.000 sunt creştini evanghelici. 32% din avorturi sunt făcute de femei între 20-24 de ani. 20% din avorturi sunt făcute de adolescente. 40% dintre femeile între 15-44 de ani au avut cel puţin odată un avort. 50% din femeile care avortează, folosesc această metodă ca şi singura metodă anticoncepţională.”

Majoritatea celor care conduc ţări sunt de acord cu avortul. De ce noi suntem pro-viaţă? Suntem motivaţi politic? Nu! Suntem motivaţi biblic pentru că şi Dumnezeu este pro-viaţă. Şi pe noi ne interesează ce spune Dumnezeu. Aşadar haideţi să ne întoarcem la cuvântul Lui. Vă dau câteva exemple şi apoi mergem la textul nostru. Iov este un exemplu. Vă aduceţi aminte că a venit un vânt, casa în care erau copii lui s-a dărâmat şi toţi au murit. Şi când a auzit vestea, a căzut la pământ şi s-a închinat lui Dumnezeu zicând: „Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” Ce înseamnă: Domnul a dat? Copii au fost darul lui Dumnezeu, El le-a dat viaţă şi tot Domnul i-a luat. Este prerogativul Său. Şi suntem de acord că acestea sunt drepturile lui Dumnezeu: de a da şi de a lua. De aceea noi nu ne atingem, nu punem mâna, nu avem dreptul.

Sau Psalmul 139:13 – Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: ce se întâmplă în pântec este lucrul manual a lui Dumnezeu. Când o fiinţă umană vine în fiinţă Dumnezeu este implicat în mod activ. De aceea creştinii de-a lungul secolelor au spus: Nu avem voie să ne băgăm în lucrul manual şi intim pe care Dumnezeu îl face, ca şi cum am avea dreptul să ne băgăm şi să stricăm.

Însă textul la care vreau să privim în detaliu este Luca 1. În Biblie găseşti câteva ferestre spre ceea ce se întâmplă în pântec, sunt câteva în Geneza, avem aici în Luca, nu sunt prea multe, dar Biblia ne spune ce se întâmplă acolo şi ce părere are despre asta. Esau şi Iacov – două popoare care se băteau în pântec. Dar aici situaţia este diferită. Atât Elisabeta cât şi Maria primesc un copil în mod miraculos. Elisabeta pentru că era în vârstă şi a fost stearpă toată viaţă. Şi Maria, pentru că este o fecioară şi fecioarele nu fac copii. Însă Duhul lui Dumnezeu vine peste Maria şi ea rămâne însărcinată cu Fiul lui Dumnezeu.

Să privim la v.24 – Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. Iar apoi v.26 – În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară şi Maria rămâne însărcinată prin Duhul Sfânt. Aşadar până aici Elisabeta avea 24 de săptămâni, Maria proaspăt însărcinată.

v.36-37 – îngerul îi spune Mariei un cuvânt de încurajare cu privire la imposibilitatea unei sarcini. Maria ştia că este imposibil să rămâi însărcinată dacă eşti fecioară. Şi îngerul îi spune Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. sau Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu.  Apoi îngerul pleacă şi Maria fuge să se întâlnească cu Elisabeta. Ce întâlnire! Cele mai importante sarcini din istoria lumii! Şi amândouă miraculoase. Despre ce vor vorbi femeile acestea?

v.39-44 – Acum desigur că acest text nu vorbeşte despre avort. Nu? Ştim cu toţi asta. Nu asta-i ideea textului. Cu toate acestea este scris cu anumite prezumţii şi anumite implicaţii. Şi acestea sunt destul de serioase şi cred că sunt nişte prezumţii şi implicaţii uriaşe pe care trebuie să le îmbrăţişăm. Să privim la două lucruri:

1. Cuvântul copil. Poate crezi că îi lipsit de importanţă, dar nu este lipsit de importanţă. v.41 – când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei şi v.44 – de îndată după ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie. Acum cuvântul acesta copil este un cuvânt obişnuit. Nu are nici o conotaţie medicală referindu-se la embrion, sau fetus sau ce cuvânt de specialitate mai este. Pur şi simplu se referă la copil. De unde şti? Sunt două feluri de-a face asta. Una este teologia sistematică. Adică iei toate versetele şi subiectele şi tot ce or zis toţi în legătură cu acest domeniu şi îţi faci o părere. Sau teologie bibilică, în care urmăreşti felul în care autorul a folosit şi în alte contexte cuvântul pe care îl cauţi.

Prima data la Luca apare în v.41 – copilul a săltat în pântece. Apoi v. 44 – mi-a săltat copilul în pântece de bucurie. Acelaşi cuvânt. Unii vor spune: „Dar este diferenţă între copilul din pântec şi copilul ieşit de acolo. Unul are drepturi civile, altul nu are.” Mergem mai departe: Luca 2:12 – veţi găsi un Copil nou-născut. Numele Lui? Copil nou-născut, care are nume, înscris. Ce cuvânt se foloseşte pentru El? Copil. Luca 18:15-16 – I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! Acelaşi cuvânt pentru un ne-născut şi pentru un nou-născut îl foloseşte dr. Luca şi când vorbeşte de copii de 5-10 ani. Ultima referinţă: Fapte 7:19 – Acesta ne-a exploatat cu viclenie neamul şi i-a tratat rău pe strămoşii noştri, cerându-le să-şi abandoneze copiii, ca să nu mai trăiască.

Aşadar înţelegem că în măsura în care Isus şi Ioan Botezătorul erau persoane în afară pântecului, în aceeaşi măsură erau persoane în interiorul pântecului. Isus Cristos era Omul-Dumnezeu şi în pântecul Mariei. În momentul în care Duhul Domnului a umbrit-o pe Maria şi a lăsat-o însărcinată, cu ce a fost însărcinată? A fost mai puţin Fiu al lui Dumnezeu în pântec în prima săptămână decât peste 9 luni? A fost un copil în pântec aşa cum a fost copil în afara pântecului. Domnul Isus în iesle este numit copil, Ioan Botezătorul în pântec este numit copil. Aceasta este prezumţia în gândirea biblică. Nu sunt lucruri diferite. Când este înăuntru este embrion, când este afară este copil. Nu aşa gândeşte Biblia.

Şi astăzi, ştiinţa ne ajută să credem lucrurile acestea. Tehnologia aceasta a ultrasunetelor îţi dă posibilitatea să vezi copilul la 8 săptămâni. Şi la 8 săptămâni copilul stă cu degeţelul în gură, se mişcă, zâmbeşte, răspunde la sunete, creierul îi funcţionează, inima îi pompează, ficatul produce celule,  rinichii curăţă şi la 8 săptămâni au amprente. Şi de obicei avortul se face după 8 săptămâni. Doctorii recomandă tinerilor să facă avort după 6 săptămâni pentru că este mai sigură operaţia, mai clară. Aşadar spun ei, perioada cea mai bună este între 6-13 săptămâni pentru că îl poţi vedea mai clar şi mergi la sigur. Ştiinţa ne lasă să vedem că 99% dintre copilaşi tăiaţi bucăţi şi omorâţi între 6-13 săptămâni sunt fiinţe umane la fel ca oricare dintre noi.

2. Cum a răspuns acest copil la prezenţa Mariei şi a Domnului Isus care se afla în pântec? V.41 – când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei şi în v.44 Elisabeta interpretează aceea săltare  a copilului v.44 – de îndată după ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie. De unde ştie ea asta? Ştia pentru că era umplută de Duhul Sfânt. Aceasta este ideea lui Luca. Şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi ea a exclamat cu glas tare. Ideea este că Duhul Sfânt o trezeşte şi o îndeamnă pe Elisabeta să vorbească despre ceea ce se întâmplă în pântec. Nu este doar părerea ei emoţională. Este mai mult decât atât.

Dacă priviţi înapoi în cap. 1:14-15 îngerul îi spune tatălui acestui copil, Zaharia: El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. Aşadar Elisabeta nu greşeşte când spune că are roada Duhului Sfânt: bucuria. În acest copil se împlineşte profeţia îngerului şi anume că el va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei. Ei bine care este implicaţia acestui lucru? A faptului că un copil este umplut de Duhul Sfânt şi saltă de bucurie încă din pântecul mamei?

Niciodată în Biblie nu se spune că vreun animal a fost umplut cu D.S. O capră, un măgar… nici un animal nu a fost umplut de D.S.  Niciunde în Biblie nu se spune că vreun braţ, ori vreo mână, sau vreun picior, sau un rinichi, sau ceva piele a fost umplut de D.S. Ţesutul nu este umplut cu D.S. O singură fiinţă este umplută cu D.S: omul, fiinţele umane sunt umplute cu D.S. nu lucruri. Oameni, suflete sunt umplute cu D.S. Aşadar ceea ce Luca face aici când ne spune căci copilul a fost umplut de D.S. este să-l trateze ca pe o persoană. Foloseşte cuvântul copil, foloseşte cuvântul bucurie, ceea ce simt fiinţele umane, nu animalele sau ţesuturile, foloseşte termenul umplut de D.S., ceea ce Dumnezeu face cu fiinţele umane. Şi de fapt arată că Dumnezeu îl tratează pe acel copil din pântec ca şi fiinţă umană. Şi asta trebuie să facem şi noi. Concluzie: asta trebuie să facem şi noi.

Ce spune Biblia despre asta? Exod 21:22-25 – o femeie gravidă este lovită de un bărbat şi pierde sarcina, uitaţi pedeapsa în V.T.: Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. Viaţă pentru viaţă. Nu faci un marş, nu pui un tricou pe tine, nu lipeşti un abţibild pe maşină, ci mori.

Maria şi Elisabeta astăzi dacă ar fi trăit ar fi fost sfătuite să apeleze la avort. Amândoi băieţi aveau să moară de tineri. Unul ca profet, altul ca Mântuitor. Şi cel care va muri ca Mântuitor va muri şi pentru păcatul avortului. Aşadar există şansă, există soluţii. Pentru toate mamele criminale, pentru toţi taţi complici şi pentru toţi doctori păcătoşi care fac lucrul acesta, D.I. a zis: „Viaţă pentru viaţă, rănile mele pentru rănile provocate de voi, mâna mea pentru mâna voastră care face chiuretaj.” Acesta este Domnul Isus!

El este Dumnezeu şi El este autorul vieţii. Viaţa aparţine lui Dumnezeu. El este singurul care decide când să te naşti şi când să mori. Rugaţi-vă pentru femeile care au avut avort. Rugaţi-vă pentru bărbaţii care le-au susţinut. Rugaţi-vă pentru tinerele abuzate şi care au fost parcă împinse spre această decizie. Rugaţi-vă pentru medicii care fac astfel de crime. Rugaţi-vă pentru cei care se gândesc să facă lucrul acesta. Rugaţi-vă pentru prietenii voştri. Rugaţi-vă pentru că există speranţă în Cristos.

Începutul vieţii umane este un lucru extraordinar. Este lucrarea lui Dumnezeu în pântec. Este crearea unei persoane de către Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, care va trăi o veşnicie cu El sau în iad, fără El. Fie ca Domnul să ne dea o reverenţă bucuroasă, plină de recunoştinţă, intensă, profundă, puternică pentru fiinţa umană încă de la concepere şi până în eternitate. Niciodată să nu încetăm să fim miraţi şi impresionaţi de acest miracol pe care Dumnezeu îl face: copii, fiinţa umană.

Înregistrarea video a acestui mesaj poate fi urmărită aici:

Iosua Faur, Avortul

The Christmas Story


‘The Christmas Story’ (2010), as told by the children of St Paul’s Church, Auckland, New Zealand. Anyone is welcome to show this film publicly, but not change it in any way, nor make money out of it. The music is not available to download. We also welcome you to view the sequel/prequel (2011), ‘Good News of Great Joy’

Mulțumesc lui Iosua Faur pentru semnalarea acestui material

Tim Makins, un fotograf britanic, afirmă că a descoperit Chivotul Legii


Chivotul Legii, despre care Biblia spune că adăposteşte Tablele Legii, date de către Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, s-ar afla într-o capelă a Bisericii St. Mary din Etiopia, încă din anul 1960, susține fotograful britanic Tim Makins, care spune că ar fi descoperit chivotul într-o excursie întreprinsă în Etiopia.

dreamstime_l_11185387_400Chivotul ar putea fi mutat din cauza lucrărilor de renovare la care va fi supusă biserica, iar acest lucru ar putea oferi creştinilor şansa de a vedea Tablele Legii, susţin reprezentanţii Bisericii Ortodoxe din Etiopia.

Chivotul Legii, una dintre cele mai căutate relicve biblice, este construit din lemn de salcâm placat cu aur, iar pe capac are fixaţi doi heruvimi din aur. Referitor la mutarea Chivotului, Makins susţine că în felul acesta s-ar putea confirma sau infirma afirmaţiile reprezentanţilor Bisericii etiopiene privind existenţa acestuia în capela Bisericii St. Mary.

Anterior afirmației fotografului britanic,  Abuna Paulos, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Etiopiene a afirmat în anul 2009 în timp ce se afla la Roma că: “<<Chivotul Legii se află în Etiopia de mai multe secole şi nimeni nu ştie pentru cât timp>>.Chiar dacă multe legende spuneau că preţiosul cufăr construit pentru a depozita tablele cu cele 10 porunci ar putea fi în îndepărtata ţară africană.

4095-171342-1.jpg

 

Mai mult, Paulos a dat asigurări că obiectul se află în stare bună, fiind aproape identic cu cel descris în Biblie. El ar conţine şi resturi de mană, biblica hrană a evreilor.”

Noi descoperiri despre autorii sulurilor de la Marea Moartă


Noi descoperiri făcute de arheologii care studiază manuscrisele de la Marea Moartă lărgesc perspectiva existentă cu privire la cine ar fi putut redacta sulurile de la Qumran.

manuscrisele de la marea moartaÎn prezent, nu există un consens între arheologi cu privire la cine ar fi putut scrie sulurile de la Marea Moartă.

Potrivit unei ramuri a arheologilor, cei care au scris materialele găsite în peșterile de la Qumran (Cisiordania) ar fi fost membri ai sectei esenienilor. Alți specialiști susțin că manuscrisele ar fi fost redactate de evrei din Ierusalim, care s-au refugiat în zona Qumran, în anul 70 d. Chr. Pentru a fugi din calea persecutorilor romani.

În lumina noilor descoperiri, o perspectivă care devine tot mai plauzibilă este aceea că sulurile au fost scrise de o sectă iudaică, însă nu există, momentan, garanții că ar fi vorba de secta esenienilor.

Arheologii au exclus ipoteza scrierii în Ierusalim și a depozitării în Qumran, după ce au descoperit că cele mai multe suluri sunt din fibră de in, nu de lână – care era materialul textil cel mai des utilizat în Israel din acea perioadă.

Cercetătorii au subliniat și importanța faptului că materialul făcuse parte din articole de îmbrăcăminte și că, deși oamenii obișnuiau să poarte țesături colorate, materialele găsite sunt de culoare albă. Hainele albe par să se potrivească descrierii pe care istoricul Iosif Flavius o făcea esenienilor, despre care deși nu menționa că ar fi folosit doar inul, scria că se îmbrăcau numai în alb.

În plus, așa cum susțin Orit Shamir şi Naama Sukenik, de la Autoritatea Israeliană pentru Anthichități, faptul că materialele sunt rareori peticite indică faptul că cei care purtaseră hainele nu erau săraci.

Aceeași idee o susține și Robert Cargill, profesor la Universitatea din Iowa, care spune că analizând artefactele (sticlăria și monedele) descoperite nu se poate ajunge la concluzia că locuitorii regiunii nu erau săraci. Totuși, afirmă profesorul, este dificil de spus sigur dacă este vorba de esenieni sau nu.

Scrise de-a lungul unei perioade care pornește cu 3 secole înainte de Christos și ajunge până în anul 70 după Christos, cele circa 900 de manuscrise de la Marea Moartă au fost descoperite de un păstor beduin, în anul 1947. Sulurile conțin o varietate de scrieri, inclusiv copii timpurii ale Bibliei iudaice, imnuri, calendare și psalmi, precum și alte lucrări scrise.

Surse: MSNBCLive ScienceChristian Post

http://www.semneletimpului.ro

Iosua Faur – Thanksgiving


Deși la noi a trecut ziua/duminica multumirii, cred ca este o ocazie buna sa ne aducem aminte de lucrurile pentru care suntem recunoscători.

Bible

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! – 1 Cor. 15:57
*
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare! – 2 Cor. 9:15

*

Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. – Efes. 5:20
*
Mulţumindu-I cu bucurie Tatălui, Care ne-a îndreptăţit să avem parte de moştenirea sfinţilor în Împărăţia luminii. – Col. 1:12
*
Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. – Col. 3:17
 *
Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii – 1 Tim. 2:1
 *
Întotdeauna Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi, din pricina harului lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Cristos Isus – 1 Cor. 1:4
 *
Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul – Iona 2:9
 *
Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule, Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape, astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale! – Ps. 75:1
 *
Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire şi în curţile Lui – cu laudă! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele! – Ps. 100:4
*
Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema Numele Domnului – Ps. 116:17
*

Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig – 1 Tim. 6:6
*
Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire şi împlineşte-ţi promisiunile faţă de Cel Preaînalt! – Ps. 50:14
*
Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu – Ps. 50:23
*
Închinaţi-vă Domnului cu mulţumire, cântaţi-I Dumnezeului nostru din liră! – Ps. 147:7
*
Stăruiţi în rugăciune! Vegheaţi în ea cu mulţumire! – Col. 4:2
*

Cu multumire si recunostinta în Domnul, 
Iosua Faur

Iosua Faur – Omul acesta a plecat acasa Justificat. Luca 18: 9-14


Luca 18:9-14

Undeva în primăvară am cumpărat o carte care se numeşte Ce pretinde Isus de la lume? dar pe care am apucat să o citesc doar în vară. Şi am înţeles mai bine căci poruncile Domnului Isus sunt relevante şi funcţionează aşa cum trebuie, doar atunci când înţelegi cine a fost Domnul Isus, ce a făcut Domnul Isus şi ce a învăţat Domnul Isus cu privire la inima omului şi cum se raportează ea la Dumnezeu.

Nu poţi înţelege poruncile Domnului Isus, ca de ex: iubiţi-vă duşmanii, da-ul vostru să fie da, rugaţi-vă să nu cădeţi sau strângeţi-vă comori în ceruri, nu poţi să le înţelegi şi să le aplici dacă nu îţi pui câteva întrebări: Ce impact are faptul că Fiul lui Dumnezeu spune aceste lucruri? Sau ce impact are faptul că motivul principal pentru care a venit în aceasta lume nu îi ca să i se slujească ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi şi să ofere iertare celor ce cred? Are vreun impact? Sau care-i treaba cu starea noastră păcătoasă, cu faptul că suntem atât de răi încât trebuie să fim născuţi din nou pentru ca să vedem Împărăţia lui Dumnezeu?

Cu alte cuvinte, crucea, finalul Evangheliei, îşi arunca umbra asupra tuturor Evangheliilor. Şi fiecare verset din Matei, Marcu, Luca şi Ioan trebuie citit în lumina crucii. Aşadar, dragi copii, uitaţi o întrebare pe care să le-o adresaţi părinţilor astăzi la cină. Mai întâi voi face o afirmaţie şi apoi întrebarea. Cu toţi ar trebui să citim Evangheliile invers, de la coadă la cap. Vreau să spun că atunci când începi să citeşti Evangheliile de la început, ar trebui să şti deja ce te aşteaptă la sfârşitul Evangheliei şi anume: Cristos a murit pentru păcatele noastre, a înviat ca şi Domn al Universului şi fiecare verset de la început până la sfârşit ar trebui citit în lumina realităţii că El a murit, a înviat şi domneşte astăzi. Aşa trebuie citite Evangheliile.

Fiecare Evanghelie ne dă acest secret al citirii. Matei 1:21 – „Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Acest Isus împreună cu învăţăturile Sale etice a venit să salveze păcătoşi. Marcu este cel mai remarcabil exemplu. Are 16 cap. dintre care 8 vorbesc numai despre Săptămâna Mare. Ciudată biografie. Jumătate de biografie numai despre ultima săptămână în viaţă. Am prins ideea? Ideea este că Domnul Isus a venit pentru aceea ultimă săptămână. Tot ce a făcut şi a zis este în lumina acelei săptămâni. Luca 2:10 – „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor” acest copil mic nu este aici doar pentru a da porunci şi învăţături ci şi pentru a fi un Mântuitor. Şi în Ioan 1, Ioan Botezătorul zice: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! Aşadar toţi autorii Evangheliei ne spun că aceste Evanghelii trebuie invers, cunoscând sfârşitul.

Dacă încercăm să interpretăm învăţăturile Domnul Isus fără ca ele să fie pătate de sânge şi fără perspectiva crucii, atunci nu le vom înţelege corect. Aceste învăţături ale Domnul Isus nu sunt mici sfaturi pentru a avea o familie mai bună, cum să-ţi linişteşti conştiinţa, cum să-ţi meargă bine afacerea. Isus Cristos nu a venit ca să-ţi facă afacerea mai de succes. El a venit să te salveze de iad şi să-ţi dea desfătări veşnice în prezenţa Lui. Poruncile Domnul Isus sunt descrieri ale felului în care omul nou se comportă. Acel om care a fost născut din nou, care datorită unei lucrări supranaturale vede gloria lui Cristos, care recunoaşte grozăvia păcatului propriu şi care încetează să se mai încreadă în El şi se încrede doar în Cristos pentru iertare şi justificare. Şi asta ne aduce la Luca 18:9-14

Domnul Isus se uită în ochii unor oameni care nu au priceput nimic. Nu ştiau cum pot fi socotiţi neprihăniţi. Nu au realizat că tot ceea ce scria în V.T. şi fariseii ştiau V.T. pe de rost, arăta de fapt spre un Mântuitor, spre cel Neprihănit, spre un Înlocuitor. Nu au înţeles. Aşadar care a fost greşeala lor? Greşeala lor a fost că ei se încredeau în propria lor neprihănire. A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. Acesta este contextul pe care Luca ni-l prezintă.

Vă puteţi da seama că apogeul pildei este v. 14 şi apogeul ne spune şi despre ce îi vorba în pilda aceasta. Textul acesta ne învaţă cum putem fi socotiţi neprihăniţi, justificaţi. Vedeţi lucrul acesta în v.14 – Eu vă spun că mai degrabă omul acesta (nu celălalt; este un mod de a fi şi un mod de a nu fi) s-a coborât acasă socotit neprihănit. Ţineţi minte, aceasta pildă este spusă înainte ca Domnul Isus să moară. Dar noi trebuie să citim Evangheliile invers. Domnul Isus ştie încotro se îndreaptă. El merge spre cruce, va învia din morţi şi Domnul Isus vrea să privim şi noi astfel lucrurile.

Care este problema aici? V. 9 – A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. Uitaţi ceea ce Biserica Nădejdea nu trebuie să facă! Dacă cerem ceva în seara aceasta este: Oh, Doamne nu mă lăsa să fiu şi eu aşa! Pentru că această pildă vorbeşte despre ce se întâmplă cu un om care face aşa. Un om care se încrede în sine că este neprihănit. Despre asta este vorba: Nu fă şi tu la fel! Acum pentru a nu face acest lucru, trebuie să şti ce înseamnă acest lucru. Şi sunt o grămadă de oameni care nu pricep ce este condamnat în această pildă. Aşa că vreau să lucrăm împreună aici pentru că totul depinde de înţelegerea acestor adevăruri: viaţa noastră, eternitatea noastră atârnă de a ne încrede sau nu în noi că suntem neprihăniţi. Dacă faci acest lucru, vei ajunge în iad. Dacă nu, atunci vei ajunge în cer, justificat. Totul depinde de acest lucru. Aşadar staţi împreună cu mine pentru câteva minute.

Trei lucruri vreau să spun despre acest fariseu şi despre ce înseamnă că se încredea în el însuşi că este neprihănit. 1. Neprihănirea lui era una morală. 2 Neprihănirea lui era una religioasă. 3. Fariseul credea că aceasta neprihănire a lui este darul lui Dumnezeu.

v.10-11 pentru a vedea primul lucru – „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: (şi acum zice cum nu este) hrăpăreţi, (adică nu este tâlhar) nedrepţi, (este drept în toate afacerile sale) preacurvari (acest om era credincios soţiei sale şi îl credem). Aşadar observaţi moralitatea neprihănirii lui. Nu este doar ceva de duminica ci este o neprihănire morală.

Al doilea lucru. Neprihănirea lui este şi una religioasă. V.12 – Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Aceste două afirmaţii nu au de-a face cu felul în care te relaţionezi la alţi oameni. Dacă furi, sau minţi ci ele au de-a face cu relaţia ta pe verticală, relaţia religioasă: postesc şi dau zeciuială. Acest om era drept moral şi devotat spiritual. Aşa se prezintă şi aşa credem că era.

A treia observaţie. El crede că neprihănirea lui este un dar de la Dumnezeu. Această moralitate şi pioşenie este un dar de la Dumnezeu şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu. v.11 – Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc! Tu eşti cel care a făcut asta, tu eşti cel care m-a ajutat să fiu moral, devotat, Tu mi-ai dat putere şi îţi mulţumesc că ai lucrat în mine această neprihănire morală şi religioasă. Este de la tine Dumnezeule! El nu este un pelagian. Un pelagian, numit după dl. Pelagius (1500 de ani în urmă) este o persoană care crede că fără nici un ajutor de la Dumnezeu, suntem capabili să producem neprihănirea de care avem nevoie. Fariseul nu era un pelagian. El spune: Îi mulţumesc lui Dumnezeu, Dumnezeu a făcut asta în mine.

Dar problema aici nu este dacă acest om crede că el şi-a produs neprihănirea sau Dumnezeu a produs-o. El spune clar ce crede. Problema lui era că se încredea în el că este neprihănit. Ce înseamnă asta? Nu înseamnă că se încredea în propriile lui puteri pentru a deveni neprihănit. Nu asta spune. El deja a spus în rugăciune că îi mulţumeşte lui Dumnezeu care a produs neprihănire în el. Aici Luca nu spune că Domnul Isus a zis această pildă pentru legalişti. Un legalist este o persoană care încearcă să-şi câştige mântuirea crezând că el o poate produce şi îl poate impresiona pe Dumnezeu cu moralitatea lui. Dar fariseul ne-a spus clar că el nu este aşa. Dar totuşi se duce în iad. Putea să creadă pe deplin în suveranitatea lui Dumnezeu. Putea să spună: Nu eu, ci harul lui Dumnezeu în mine a lucrat această neprihănire.

Greşeala lui a fost că odată ce Dumnezeu i-a dat aceea neprihănire, fariseul a început să se încreadă în el însuşi. Baza a fost greşită, temelia nu era bine pusă. Şi am încercat să înţeleg de ce atât de mulţi predicatori şi învăţători ai Scripturii se întorc de la doctrina scripturală, istorică a justificării prin credinţă pe baza jertfei Domnului Isus şi iau poziţia acestui fariseu. Am vrut să înţeleg ce se întâmplă că cea mai preţioasă doctrină a Scripturii este dată la o parte pentru poziţia fariseului. Şi nu vreau ca cineva din biserică să facă aceeaşi greşeală. Vreau să înţelegem clar cum putem fi drepţi înaintea lui Dumnezeu deşi am păcătuit toată viaţa.

Ce a făcut vameşul? De ce a fost socotit neprihănit? V.13-14 – Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit, justificat, acceptat de către Dumnezeu. Ce a făcut vameşul? Aici avem esenţa, finalul încă nu avusese loc. Justificarea încă nu se întâmplase, dar avem ferestre spre ceea ce urma. Ce a făcut vameşul? Vameşul nu a privit deloc, deloc, deloc la el însuşi ci a privit la mila lui Dumnezeu. Credinţa nu înseamnă să te uiţi aici, ci înseamnă să te uiţi acolo. Nu te uiţi la credinţa ta ca şi temelie a neprihănirii tale, credinţa nu te îndeamnă să te uiţi la credinţa ta. Dacă te uiţi la credinţa ta înseamnă că nu crezi. Credinţa înseamnă să te uiţi la Dumnezeu, să uiţi de tine şi să-L vezi pe Cristos şi harul Său!

Aşadar asta a făcut vameşul diferit de fariseu. Dar să fim atenţi. Poate spunem: „Normal că s-a uitat altundeva, vameşul nu avea nici o neprihănire. Dar eu am. Dumnezeu a avut milă faţă de mine. Am crescut în biserică, părinţi pocăiţi, Dumnezeu m-a păzit de păcate şi vicii, am o neprihănire, sunt o persoană morală.” Şi şti ce? Ai dreptate! Şi ar trebui să-i mulţumeşti lui Dumnezeu. Dar să nu crezi, oh te rog, să nu crezi că aceasta este baza, temelia acceptării tale de către Dumnezeu. Ai fost în stare să trăieşti aşa, pentru că deja Dumnezeu te-a acceptat prin meritele lui Cristos şi numai Cristos. Sfinţirea, această creştere progresivă în neprihănire, pe care toţi mântuiţii o experimentaţi, sfinţirea este bazată pe justificare, pe faptul că am fost acceptat, iertat şi socotit neprihănit odată pentru totdeauna. Şi acum Isus Cristos, care este neprihănirea mea, produce în mine, prin meritele Sale, o neprihănire pentru care sunt recunoscătoare.

Poţi să mulţumeşti Domnului că nu ţi-ai înşelat partenerul de viaţă, că te-a păzit în afaceri şi nu ai furat şi că ai fost un om moral şi trebuie să mulţumeşti Domnului pentru toate acestea! Dar vai de noi, dacă facem ce a făcut şi fariseul acesta. Dacă ne încredem în noi că suntem neprihăniţi. Că neprihănirea noastră este temelia acceptării înaintea lui Dumnezeu. Vai de noi! 2 Cor. 5:21 – Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. Aşadar în încheiere haideţi să-i dăm Domnului toată gloria, nu doar jumătate din glorie! Să-i dăm gloria ca Cel care este neprihănirea noastră şi Cel care lucrează în noi neprihănire. Vă invit să privim doar la Isus, să nu ne încredem în noi ci doar în El! Amin!

Iosua Faur

Israelul va avea un Muzeu al Bibliei


Guvernul israelian a dat undă verde pentru construirea unui Muzeu al Bibliei în ţara unde s-a născut Iisus. Proiectul va combina exponate reprezentând personaje ale Vechiului Testament cu artefacte biblice.

Biblii

Parlamentul Israelului a aprobat această iniţiativă, urmând ca foarte curând să fie stabilit şi locul pentru construirea muzeului. Toate locurile posibile sunt situate în afara Ierusalimului, printre acestea numărându-se regiuni istorice ca Neot Kendumin sau Adulam, notează christianpost.com.

Ideea proiectului îi aparţine lui Emek Hatanakh, un israelian care consideră că o mai bună cunoaştere publică a Bibliei este bine-venită. Ca atare, mai mulţi politicieni au apreciat iniţiativa lui Hatanakh, considerând-o o necesitate.

„Este absurd că tocmai în ţara Bibliei nu există un centru special dedicat acesteia”, a declarat Benjamin Netanyahu, premierul Israelului.

„Nu există nicio altă carte în lume asemenea Bibliei, ale cărei pagini sunt atât de vechi şi uscate, dar cu idei atât de proaspete şi vii. Biblia este veşnică şi are o semnificaţie pentru fiecare generaţie”, a precizat Shimon Peres, preşedintele Israelului.

 

(Foto: Dreamstime)

 

Dilemele Fidelitatii


 

http://vaisamar.wordpress.com/