Capitolul 1. Femeia şi… statutul de casnică.

 Nu ai fost creată doar să te căsătoreşti, să suferi din punct de vedere fizic (în special când naşti!) şi să îngrijeşti de bunul mers al vieţii de familie.

Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa Morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuinţă, nici ştiinţă, nici întelepciune.

 (Eclesiastul 9:10) (…)

*

Femeia care muta muntii. Capitolul 2. Femeia şi… căsnicia.

Capitolul 2. Femeia şi… căsnicia.

 Nu cere de la soţul tău, ceea ce doar Dumnezeu, îţi poate da! Te vei scuti, astfel, de multe lacrimi!

Necurăţia sentimentală a femeii este redată prin dorinţa ei de a avea un alt soţ mai bun, iar celui de lângă ea să-i nutrească, într-un fel, moartea. (Shannon Ethridge).

La începutul căsniciei, am făcut o mare greşeală: am pretins şi am aşteptat să primesc de la soţul meu, ceea ce doar Dumnezeu îmi putea dărui, astfel că, m-am ales cu un rezultat trist: multe lacrimi. Am crezut că odată căsătorită cu iubitul şi cuceritorul inimii mele, eu voi fi cea mai fericită şi împlinită femeie de pe pământ, şi nu voi mai vărsa lacrimi, niciodată. M-am înşelat însă…

 Nu te căsători având aşteptări prea mari! (…)

*

Femeia care muta muntii! Capitolul 3. Femeia şi… oalele!

Oalele din bucătăria unei femei pot fi „instrumentele” prin care Dumnezeu toarnă, sau ia, anumite binecuvantari! 

În bucătărie, de trei ori pe zi, program divin!  (Gigi Graham Tchividjan)

 În planul Său măreţ, şi bazat pe potenţialul deosebit pe care l-a pus în tine, Dumnezeu te-a aşezat într-o familie, alături de care să-ţi petreci viaţa pe acest pământ, şi împreună cu care să te bucuri de nebănuite bucurii familiale. Aşteaptă de la tine, însă, să fii, de dragul lor, o femeie care mută munţii, o mamă, o soție şi chiar o gospodină care luptă, în fiecare zi, să aibă atitudinea potrivită şi evlavioasă, faţă de provocările vietii de familie.

 Femeia care mută munţii… în bucătărie!

Cât de des ne aflăm, în calitate de femei, în postura de a curăţamunţii de oale sau vase murdare din bucătăria casei noastre!? Ne-am întrebat, însă, vreodată faptul că, în funcţie de atitudinea cu care prestăm această activitate, noi, femeile, aducem sau blocăm anumite binecuvântări peste căminul nostru? Nu este uşor să facem această slujbă, de ce să nu o recunoaştem? De multe ori, ne simţim copleşite de această activitate zilnică, monotonă, grea şi care pare că nu dă rezultate evidente, sau poate prea puţin: abia ai spălat vasele, iar dacă ai copii mici, te trezeşti, în timp record, cu chiuveta plină şi murdară, din nou. Ce faci în astfel de situaţii? Care este atitudinea ta? (…)

*

Femeia care muta muntii. Capitolul 4. Femeia şi… lacrimile!

Capitolul 4. Femeia şi… lacrimile!

 Nu suferinţa este cea care contează, la urma urmei, ci revelarea Chipului lui Hristos din mine!

 Văd o formă frumoasă ţinută captivă înăuntru. Mie nu-mi rămâne altceva de făcut decât să iau ciocanul şi dalta şi să dau la o parte, bucată cu bucată, până când forma aceea este eliberată. ( Michelangelo Buonarroti)

 Lacrimile vărsate de femeie, în viaţa trăită pe acest pământ, pe motive de suferinţă, fizică sau sufletească, de neputinţă, de dezamăgire, de frustrare, de neînțelegere a planului lui Dumnezeu pentru viaţa ei, sau de neînţelegere a rolului ei în familie, în biserică şi în societate sunt, sau pot fi, multe.

 Pentru ce atâtea lacrimi în viaţa mea? Ce rost au ele? (…)