Poarta Albă (2014) – Un film despre Colonia de muncă de la Poarta Albă
Adrian și Ninel se numără printre deținuții înghesuiți în vagoanele de marfă care tocmai au sosit într-unul din lagărele de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În lagăr, periplul lor este dramatic. Printre cei condamnați alături de ei se găsesc profesori, avocați, poeți, filozofi, țărani, artiști, oameni de știință. Cu toții își dau seama treptat că munca forțată la Canal nu are scopul construirii unei căi de transport între Dunăre și Marea Neagră, ci crearea unui loc al suferinței organizate unde cei indezirabili regimului comunist trebuie exterminați. Filmul este inspirat din cartea Vărul Alexandru, de Adrian Oprescu.
Regia
Nicolae Margineanu
Cu
Cristian Bota, Sergiu Bucur, Mădălina Craiu
Bucureşti – Film documentar de propagandă realizat în anul 1980 pentru cei din anul 2080
Un film despre cum arăta orașul București în anii 80 ai secolului XX.
Frânturi de speranță – scurt metraj
Regia și scenariul – CĂTĂLIN DUPU
Personajele principale sunt: Pictorul, Impresarul, Gloria
Binecuvântată fii, închisoare – un film despre anchetarea și detenția scriitoarei Nicole Valéry-Grossu
„Binecuvântată fii, închisoare” este un film românesc realizat de regizorul Nicolae Mărgineanu în anul 2002, ecranizare a scrierii cu caracter autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu „Bénie sois-tu, prison”.
Nicole Valéry-Grossu (Nicoleta Valeria Bruteanu), nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu este soția lui Sergiu Grossu.
Acțiunea se petrece în România din jurul anului 1950, aflată sub influența stalinismului. 24 august 1949: Nicoleta, o tânără intelectuală, este arestată pentru simplul motiv că făcea parte dintr-un partid politic de opoziție și că era nepoata lui Iuliu Maniu. Este închisă în clădirea numită Malmaison. Aici este interogată și torturată până la extenuare, dar rezistă redescoperindu-și credința religioasă.
După trei luni, este transferată la penitenciarul de la Mislea, Prahova, unde se remarcă prin caracterul său ferm, apoi ajunge la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După patru ani de detenție, este eliberată fără a fi niciodată judecată.
Titlul cărții a fost împrumutat de la scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn (1918 – 2008), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1970, și el fost dizident anticomunist și deținut politic al Gulagului comunist: „Toți scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simțit obligați să-și arate simpatia față de deținuți și să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul și pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare…, binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!” Aleksandr Soljenițîn
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Binecuv%C3%A2ntat%C4%83_fii,_%C3%AEnchisoare
Despre Sergiu Grossu aflăm că este licențiat în filosofie, filologie modernă și teologie, al Universității din București, iar ca tânăr licențiat acesta a refuzat să fie profesor în școlile comuniste, pentru a nu fi obligat să-i învețe pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. Sergiu Grossu a activat clandestin în mișcarea religioasă ortodoxă „Oastea Domnului”, interzisă de regimul comunist.
În anul 1957, s-a căsătorit cu Nicoleta Valeria Bruteanu, nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu. În 1959 este arestat și condamnat pe motive politice, la 12 ani de detenție grea. În urma unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962.
Împreună cu soția sa, se hotărăște să se refugieze în Occident și cei doi soți reușesc să se stabilească în Franța, în anul 1969.
În Franța s-a consacrat popularizării situației religioase a credincioșilor din România comunistă și din celelalte țări comuniste, denunțând comunismul ca fiinddușmanul lui Hristos în lume.
Începând cu anul 1971, a editat la Paris revista „Catacombes” (1971-1992), care avea drept subtitlu: mesager supraconfesional al „Bisericii Tăcerii”. Împreună cu soția sa Nicole Valéry-Grossu inițiază conferințe la radio (Radio Europa Liberă), precum și în numeroase orașe din Franța și Belgia, pentru a scoate la iveală, în rândul francezilor și belgienilor, adevărata soartă a credincioșilor din țările comuniste.
După 27 de ani de exil, Sergiu Grossu s-a întors pentru totdeauna la București, la 18 ianuarie 1996, cu sicriul soției sale, Nicoleta Valeria Grossu. La București, el a creat Fundația Foștilor Deținuți Politici „Nicoleta Valeria Grossu”, editura „Duh și adevăr”, și asociația „Centrul de Cultură creștină Nicoleta Valeria Grossu.”
În Chișinău, Sergiu Grossu a fondat Centrul Internațional de Cultură pentru Copii și Tineret „Sergiu Grossu” și a sponsorizat crearea Muzeului Memoriei Neamului, condus de fostul său coleg de clasă, Vadim Pirogan.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Grossu
12 Years a Slave – Movie
”This is a story about Hope, Love, and Courage.” Take a look behind the scenes of Steve McQueen’s epic historical drama 12 Years a Slave, nominated for 9 Academy Awards, including Best Picture.
12 Years a Slave – Official trailer
12 Years a Slave – Movie
Ruben Ologeanu : Risen. Perspective personale
Ruben Ologeanu realizează prin intermediul articolului semnalat de mine aici o cronică a filmului Risen, tradus în limba română sub titlul Misterul înălțării.
Cărți despre creștinii evanghelici din România în perioada comunistă
În această seară la întâlnirea de tineret de la Biserica Baptistă Isus Mântuitorul din București s-a proiectat filmul Cartea care a schimbat lumea și s-a vorbit despre implicarea credincioșilor evanghelici în transportul ilegal de Biblii.
În acest context s-a vorbit și despre lucrări care tratează persecuția politică și religioasă din perioada comunistă.
Voi reveni cu amănunte despre această întâlnire
AUDACITY – Full Movie (2015) HD – Ray Comfort
Acest documentar este produs de cei care au făcut documentarele: Noah (aici), 180 (aici), Genius (aici) și Evolution vs. God (aici)
Puteți să descărcați o broșură gratis (aici) cu titlul Cum ar trebui să răspundă creștinii la căsătoria homosexualilor?
și încă o broșură intitulată: Dumnezeu și sexualitatea (aici)
Mulțumesc lui Lucian Liță pentru semnalare și resurse
Peter (Travis Owens) is an aspiring comedian encouraged by his friend Ben (Ben Price, Australia’s Got Talent finalist) to perform at the local comedy club. But stage fright isn’t Peter’s only fear. When confronted with one of today’s most divisive issues, he feels compelled to speak, but can he? Challenged by his coworker Diana (Molly Ritter) to defend his convictions about homosexuality and gay marriage, will he have the courage to stand for what he believes—even at the risk of losing a friendship? And how will he respond when faced with a harrowing life-or-death experience?
“Audacity” uses a unique approach to address a very sensitive subject in contemporary society. Regardless of your views on homosexuality, you’ll gain fresh insights and a new perspective.
DVDs available for as low as $1 each at: http://www.AudacityMovie.com
Filmul Noe: Un potop de fantezie
Filmul Noe, lansat de curând a determinat poziții mai mult critice decât pozitive din partea creștinilor datorită modului în care regizorul a ales să transpună pe pelicula cinematografică viața lui Noe și potopul biblic, eveniment despre care vorbesc mai multe din culturile importante ale lumii.
În cadrul fragmentului de mai jos puteți citi o opinie sub formă de recenzie realizată de către Ruben Ologeanu, care a pus în paralel narațiunea biblică cu narațiunea regizorului filmului Noah.
Deși este recomandabil, spun unii, ca un articol să
înceapă mai degrabă cu o afirmație decât cu o negație, trebuie să afirm de la bun început că filmul lui Aronofsky, Noah, pe numele său, nu este un film pentru cei care își fundamentează întreaga teologie pe cântecelul Domnul lui Noe i-a spus să facă o arcă… Și sunt suficiente motive pentru afirmația anterioară pe care le vom discuta în rândurile care urmează. Dar înainte de a porni la drum trebuie să ținem cont de faptul că filmul nu este evanghelistic și nici nu reprezintă vreun tratat teologic de referință. Este artă cinematografică.
Întâi de toate trebuie să remarcăm faptul că filmul împarte publicul în trei categorii distincte, foarte evidente. Prima categorie este a celor care Continue reading
Making of film La frontiera
Filmul va fi proiectat în cadrul unui eveniment organizat în data de 6 aprilie 2014 în București de către Revista Artă și Credință.ro în parteneriat cu site-ul Istorie Evanghelică.ro
Filmul document La frontieră transpune în imagini un episod din lupta evanghelicilor români pentru libertate religioasă cu referire în acest caz la transportul ilegal de Biblii și alte materiale religioase.
Marius Silveșan în interviu cu Cătălin Dupu (1)
Cătălin Dupu: De când netul s-a întins si peste crestele Carpaților am primit prin e-mail mai multe întrebări legate de activitatile efectuate. Dupa ce am raspuns la ele, am avut surpriza sa le primesc și de la alții. Pentru a simplifica lucrurile, după ani si ani, Marius Silvesan a fost gata sa strângă sub un titlu, întrebările și răspunsurile, de subliniat, mult mai putine decat cele gasite in casuta postala electronica.
Marius Silveșan: Mesajele sunt făcute pentru a fi transmise, pentru a fi vizualizate, ele au o forță deosebită. Prin intermediul cuvintelor ele transmit sfaturi, gânduri de care oamenii sunt interesați. Dumneavoastră sunteți un om de cultură, dar și un predicator și fiindcă trăim în era informației digitale tot mai mulți oameni sunt interesați să găsească în mediul on-line predicile dumneavoastră. Negăsindu-le v-au adresat următoarea întrebare: De ce nu găsim pe internet predicile?
CD: Pe net sunt doar câteva, iar cine mi-a spus ca vrea sa le posteze, l-am rugat sa stea liniștit. Romanii au încă foarte multe prejudecați. Dacă te aud ca vorbesti prea mult despre credința, își fac o părere care nu are nimic de-a face cu realitatea. Eu si colaboratorii ii invitam pe oameni la inchinare in biserica. Acolo sa ne rugam, sa cântam, sa învățam din Sfantul Cuvant al Bunului Dumnezeu. Ce e de biserica e pentru biserica. Din 1999 colaborez cu multe institutii culturale, educative, administrative si unii nici nu vor sa auda de cele bisericesti, dar doresc sa colaboreze. Dupa ce lucrezi cu omul iti dai seama cine e si ce vrea de la viata. De multe ori Mântuitorul Isus Hristos întâi le-a dat oamenilor paine, i-a vindecat si apoi le-a vorbit. La noi se vorbește foarte mult și se face mai puțin! Din pacate! Celor interesați de mesajele susține public cu prilejul diferitelor evenimente la care particip le pot trimite filmarile prin e-mail. La evenimente, nici chiar cu transmisiile in direct nu prea sunt de acord. Am primit invitatii sa preia altii conferintele, in direct pe net, insa de multe ori am refuzat. Stiu ca se spune: “poate cineva va auzi chiar atunci Cuvantul”, dar mai stiu ca internetul e plin de predici, apo trebuie sa ne învățam a conștientiza că lumea aceasta într-o zi va merge și fără noi! Multumesc lui Dumnezeu ca pana acum, fata in fata, am putut vorbi la peste 187000 de oameni, in 124 de localitati din 7 tari.
M.S: Mulți au vizionat filmele și documentarele făcute de dumneavoastră, s-au implicat emoțional alături de personajele create, sau chiar jucate în aceste producții și s-au întrebat care este scopul filmelor pe care le-ați realizat. Există ceva anume care vă îndreaptă gândurile către acest domeniu? De unde vă inspirați? Mai urmează ceva, vă mai implicați în acest domeniu sau v-ați oprit din a mai realiza filme?
CD: Da, dupa 5 filme TV de lung metraj m-am oprit. Banii si cine sa joace au fost “problema”. Am avut doar câțiva actori cu care sa lucrez. Tot din cauza banilor. Degeaba ai un scenariu bun dacă nu ai bani de producție și actori profesioniști. Am colaborat cu câțiva, dar alții au cerut sume foarte mari. Dar am bucuria ca aceste 5 filme, s-a făcut o statistica de carte Asociația Alege Viata – care le-a produs, au fost văzute, fără cele piratate, de peste 300.000 de oameni, până în 2012. Nu mai vorbesc de scurt-metraje sau date la TV. Și subliniez sunt filme TV. Nu am alte pretenții. Însă cred ca e mult mai profi și necesar acum sa public povestirile care ar putea deveni filme. Și mă bucur că se citesc. Scopul filmelor pe care le-am făcut a fost acela de a arata o altă perspectivă asupra vieții. Una pozitivă, a doua șansă, salvarea prin credința în Dumnezeu. De ce așa? Pentru că nu este alta. Am fost foarte bucuros când am primit și o nominalizare în 2007 la un festival international de film. Și n-a fost bunica în juriu.
Gifted Hands: The Ben Carson Story (2009)
Cei interesați de viața și valorile doctorului Ben Carson depre care am mai relatat în cadrul a mai multor articole sunt invitați să urmărească acest film.
Dintre articolele recente referitoare la Dr. Ben Carson recomand DISCURSUL DR. BEN CARSON LA CASA ALBĂ CU SUBTITRARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ și DISCURSUL DR. BEN CARSON ÎN CADRUL EVENIMENTULUI NAŢIONAL MIC DEJUN CU RUGĂCIUNE pentru a vedea valorile pe care acesta le promovează precum și faptul că pe lângă bisturiu știe să mânuiască și vorbele. Toate acestea se datorează înzestrării primite de la Dumnezeu, dar și a faptului ca la un moment dat mama lui îl trimitea la bibliotecă să citească o carte, iar apoi să-i facă un rezumat din ea. Ulterior a aflat că mama lui nu știa să citească (ptr detalii vezi discursul de la Casa Albă), dar era prea târziu fiindcă prinsese deja gustul lecturii.
Festivalului Internațional de Film Transilvania – Apocalipsa pe înţelesul cinefililor
Psihoza sfârşitului lumii, care a însoţit finalul anului 2012, a inspirat secţiunea tematică de anul acesta a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, ce va avea loc în perioada
31 mai – 9 iunie, la Cluj-Napoca, numită „This is the End“ („Acesta e sfârşitul“). Cele 12 filme, care concurează pentru Premiul FIPRESCI, vorbesc pe tonuri diferite despre apocalipse globale sau personale.
„Bătrâneţe, moarte, relaţii aflate pe ultima sută de metri, molime, lumi date peste cap sau care dispar. Voit sau nu, toată tevatura cu sfârşitul lumii din 2012 s-a tradus în diverse obsesii în filmele ultimilor ani, traversate de certitudinea că ceva sau cineva ajunge la capăt de drum. E un filon terminal care merge de la «Melancholia» lui Lars von Trier (foto) până la «Amour» al lui Michael Haneke, de la apocalipsa globală la cea personală. Asta îşi propune să exploreze secţiunea tematică «This is the End»”, spune directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov. „În mod evident, nu e o secţiune foarte optimistă, dar există şi filme care vorbesc despre sfârşit pe un ton mai puţin sumbru”, se arată
într-un comunicat al organizatorilor TIFF. O combinaţie de comedie morbidă şi SF metafizic, în tradiţia „Călăuzei“, de Andrei Tarkovski, „Me Too“ (regia Alexei Balabanov) trimite mai multe personaje, toate jucate de actori non-profesionişti, într-un bizar „turn al fericirii”, de unde nu mai există întoarcere. Filmul a fost proiectat în secţiunea Orizzonti, la Festivalul de la Veneţia. Din competiţia de la Veneţia vine şi „La cinquième saison“ (regia Peter Brosens şi Jessica Woodworth, prezenţi anterior în competiţia TIFF-ului cu „Altiplano“), despre o misterioasă calamitate naturală care dă peste cap viaţa tuturor, undeva în Munţii Ardeni: primăvara refuză să mai vină. Apocalipsa se apropie şi în „El Limpiador“ (regia Adrian Saba), când o molimă ciudată şi devastatoare cuprinde Lima.
Sfârşitul vieţii, sfârşitul iubirii
Cu gândul la sfârşit conduc o bătrână pe ultimul drum, mai lung decât le stă în puteri, sătenii din „Panihida“ (regia Ana Felicia Scutelnicu), un hibrid de ficţiune şi documentar despre ritualurile de înmormântare dintr-un sat basarabean. Decisivă este şi călătoria dură a celor cinci tineri evadaţi din închisoare din „Los Salvajes“ (regia Alejandro Fadel), film selecţionat în Semaine de la Critique, a Festivalului de la Cannes. Fără resurse şi fără repere, cei cinci se întorc unii împotriva celorlalţi. Despre durerea morţii şi puterea imaginaţiei, capabilă să-i menţină în viaţă pe cei dragi, vorbeşte prin trei poveşti diferite „Living“ (regia Vasili Sigarev), un film cu tuşe suprarealiste şi metafizice, proiectat la Rotterdam şi premiat de critică la Festivalul Filmului Central şi Est-European „goEast“.
„My only friend, the end“
O turbulentă poveste de dragoste trăieşte tânărul din „Hors les murs“ (regia David Lambert), care se aruncă cu capul înainte într-o fragilizantă relaţie de dependenţă, iar un cuplu căsătorit se destramă încet în „Lifelong“ (regia Asli Ozge), o radiografie clinică a unei separări, într-un decor elegant şi atent ales, într-un Istanbul atipic filmat. Un eseu fascinant despre moarte, văzută prin ochii unor adolescenţi care rătăcesc împreună printr-o pădure, „Leones“ (regia Jazmín López) aminteşte deopotrivă de Terrence Malick şi Gaspar Noé. Pasionant este şi thailandezul „36“ (regia Nawapol Thamrongrattanarit), un film experimental despre sfârşitul memoriei, distins cu trofeul Festivalului Internaţional de Film de la Pusan.
În selecţia de 12 titluri intră şi două documentare: „Forget Me Not“ (regia David Sieveking), un film cu un subiect dramatic, dar plin de candoare şi umor, despre mama regizorului, bolnavă de Alzheimer, care moare încet şi se decuplează de restul lumii, şi „The Last Black Sea Pirates“ (regia Svetoslav Stoyanov), povestea dispariţiei unei lumi romantice, cea a piraţilor de Marea Neagră.
The Ultimate Gift – full movie
Scurta descriere:
The Ultimate Gift filmul, are la baza romanul cu acelasi nume de Jim Stovall. Prezinta povestea tanarului Jason Stevens un pusti arogant si rasfatat care nu a muncit nici macar o zi din viata lui, o poveste a calatoriei in sensul de initiere.
Cand bogatul sau bunic moare,Jason se gandeste ca va mosteni o buna parte din averea batranului, dar pentru a intra in posesia ei are de indeplinit conform testamentului douasprezece sarcini lunare(fiecare sarcina este centrara in jurul unui cadou) , la finalul carora ar trebui sa aiba raspunsul la intrebarea : “Care este relatia dintre bogatie si fericire?”
In timp ce isi indeplineste sarcinile Jason o cunoaste pe Alexia si fiica acesteia Emily,o fetita misterioasa care sufera de leucemie. Pe parcursul celor douasprezece luni Jason ii ofera lui Emily compania si sprijinul lui incercand sa ii infrumuseteze viata pe care o mai are de trăit, tot atunci Jason realizeaza ca bunicul sau insemna mai mult decât un multimilionar.
Câteva opinii despre acest film pe care le-am considerat relevante.
AlinaIrascu la data de 11 mai 2010
Superb film!
The Ultimate Gift este un film educativ, un film de la care multi in situatia lui Jason Stevens (Drew Fuller), ar avea de invatat.
Cat despre Abigail Breslin, este adorabila si atat de talentata….Ea este esanta acestui film, fara de care nu ar fi avut acelasi impact asupra mea (cel putin).Cu rolul ei a reusit sa ma faca sa am simultan sentimentul de tristete si de bucurie. Atitudinea ei in fata bolii este una atat de matura si plina de curaj…iar felul in care ii da lectii arogantului si rasfatatului Jason,felul in care isi iubeste mama este admirabil!
Un film ce merita vazut macar pentru rolul Abigailei si pentru mesajul pe care il transmite.
Eu pentru asta l-am notat cu 10!
deia24 la data de 15 decembrie 2008
„The ultimate gift” este cel mai frumos film pe care l-am vazut de ceva vreme, pe mine m-a impresionat…la modul cel mai sincer. Nu mi se pare o drama ieftina, din contra, este o poveste de viata, care te invata ca oamenii se pot schimba, trebuie doar sa le oferim increderea noastra, rabdare si mai ales o a doua sansa. Sub puterea mistificatoare a banului, omul se degradeaza, insa supus la toate acele lectii expuse superb in finalul filmului, el poate deveni mai bun, isi poate recapata valorile morale…iar in fata noului om, banul isi pierde orice putere, el nu mai poate pune stapanire pe suflet, ci devine obiectul unor realizari materiale. Asta si multe altele am invatat eu din acest film. Poate pentru unii, acest film este mult prea siropos, dar vazut cu sufletul iti poate oferi o alta perspectiva asupra vietii si asupra prioritatilor pe care ar trebui sa le avem in viata!
BrindusaLia la data de 24 iunie 2009
Darul Suprem – s-ar putea numi acest film.
Un film care ne amintește că cele mai adevărate cadouri sunt de natură spirituală.
Comentariile sunt luate de pe http://www.cinemarx.ro
Filmul a fost recomandat de către Doina Băjenaru .
George Muller – biography (documentar TV)
George Müller (German – born as : Johann Georg Ferdinand Müller) (27 September 1805 – 10 March 1898), a Christian evangelist and Director of the Ashley Down orphanage in Bristol, England, cared for 10,024[1] orphans in his life. He was well-known for providing an education to the children under his care, to the point where he was accused of raising the poor above their natural station in life. He also established 117 schools which offered Christian education to over 120,000 children, many of them being orphans.
Robber Of The Cruel Streets: George Muller
Povestea Dragostei (Filmul Most) – Ioan 3.16
Most (numit și The Bridge sau Podul, în limba română) este un film de origine cehă din anul 2003, regizat de Bobby Garabedian, scris și produs de actorul american William Zabka, nominalizat ca fiind cel mai bun film de scurt metraj.
Un film de exceptie de 18 minute care ne invata intr-un mod deosebit ce este Dragostea.
*
Povestea pe scurt a filmului cu explicații în limba română se regăsește mai jos:
Filmul redă povestea unui tată care-și crește băiatul de opt ani, care se numește Lada, singur, pe care într-o zi îl ia cu el la lucru, la podul mobil de cale ferată, unde lucrează ca master al podului. Cu o zi înainte băiatul se întâlnește la gară cu o femeie, dependent de droguri.
La pod tata intră în camera de motor, și îi spune băiatului să stea la marginea lacului. Vine un vapor, și podul este ridicat. Deși ar trebui să ajungă peste o oră, trenul deja vine. Băiatul observă fumul și vede cum se apropie trenul. Încearcă să-l înștiințeze pe tatăl lui, care nu poate vedea apropierea trenului de la locul unde se află. Încercând el să lase jos podul cade la roțile zimțate ale podului. Tatăl este pus în fața unei alegeri oribile. Până la urmă decide să lase jos podul, care-l strivește pe băiat. Oamenii din tren sunt complet ignoranți de faptul că un băiețel a murit încercând să-i salveze, doar femeia dependentă de droguri observă tatăl disperat prin geam. Filmul se termină cu omul pribegind într-un alt oraș, unde se întâlnește cu femeia, care nu mai este dependentă de droguri, și ține în brațe un băiețel.
Filmul trage paralel creștin între sacrificiul pe care face băiatul și tatăl lui și jertfa lui Isus și Dumnezeu. Cei care vizionează filmul sunt mișcați adânc în inima lor prin mesajul ei. Revista creétină periodică Christianity Today a afirmat faptul că filmul Most este unul care schimbă vieți.
De multe ori ne referim la Domnul Isus ca fiind Podul dintre noi și Dumnezeu. Păcatele noastre au creat o prăpastie care ne separă de Dumnezeu. Biblia ne învață că singura cale care ne leagă peste prăpastia aceasta este jertfa de ispășire pentru noi a lui Cristos. Dumnezeu a trebuit să aleagă între omenire și Singurul lui Fiu.
Fără întunericul din Vinerea Mare, Duminica Paștelui este doar o altă duminică. Fără sacrificiul tatălui viața femeii tulburate din tren se sfârșește tot așa cum a fort trăită până atunci – fără nici un scop. În schimb o găsim la sfârșitul filmului fericită, bucurându-se de viața pe care a adus la lume, și de viața ei, care are acum un sens.
Astfel și tatăl lui Lada prinde curaj și își capătă din nou dorința de a trăi, să înainteze în viață cu speranța care poate veni doar de la Cristos, podul cel din urmă.
Predica următoare se bazează pe filmul sus amintit. Este un mesaj biblic extraordinar, cu subtitrare în limba română, în 18 minute despre dragostea lui Dumnezeu, care schimbă inimi. Este o ilustrare deosebită, plină de semnificație a versetului de aur a bibliei, Ioan 3:16:
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
http://chitighaz.wordpress.com/2012/01/07/povestea-dragostei-filmul-most/
Iată și o variantă mai veche a filmului care nu mi se pare la fel de expresivă ca varianta mai nouă însă mesajul este același: Dumnezeu a ales să-Și sacrifice Fiul ca să salveze lumea.
The Bridge (Podul)
Amazing Grace 2006 – full movie with Romanian subtitle
The idealist William Wilberforce maneuvers his way through Parliament, endeavoring to end the British transatlantic slave trade.
Articole relaționate
The Dark Knight Rises (1)
Un material de Iosua Faur
