Nota de protocol vs nota informativă
În cadrul sintezei despre alegerile de la Brașov, ajunsă acum la concluzii sub titlul Rezumatul întâlnirii de la Brașov (009), Vasilică Croitor analizează cauzele neadaptării Declarației de colaborare sau necolaborare cu Securitatea de către pastorii prezenți la întâlnirea de la Brașov, menționând ca principală cauză confuzia. Este vorba de confuzia care a fost creată în rândul personalului de cult prin nediscutarea declarației al cărei conținut a rămas necunoscut de către cei mai mulți dintre păstorii prezenți la întrunire, declarație pe care am prezentat-o și eu sub titlul Model de declarație privind colaborarea sau necolaborarea personalului de cult cu Securitatea. Participanții au fost duși în eroare și de confuzia creată prin punerea pe același palier a colaborării cu Departamentul Cultelor și Securitatea, a semnului egal între nota de protocol și nota informativă.
Pentru a îndepărta confuzia, este necesar să precizăm:
- Declarația nu spune nimic despre relația cu împuternicitul cultelor. Cum nici măcar NU s-a dat citire declarației în cadrul întrunirii de la Brașov, cei neavizați aveau motive să se îngrijoreze și să refuze semnarea ei.
- Diferența dintre Departamentul Cultelor şi Securitatea Statului este profundă: relația cu Departamentul Cultelor era legală, iar cea cu Securitatea era ocultă.
- Prin lege era stabilit cadrul de funcționare a Cultelor. Legea definea rolul împuternicitului care își avea cel mai adesea sediul în clădirea Consiliului Local. Niciun credincios nu poate fi acuzat pentru că a mers să discute cu împuternicitul. Era ceva asumat de Cult în momentul recunoașterii legale. Este o mare greșeală a pune pe același nivel relația cu Securitatea, instituția care cu o ură demonică s-a luptat să distrugă Biserica, făcând din slujitori ai Domnului vânzători de frați, asasinându-i moral pe cei mai dedicați conducători și promovându-i pe cei compromiși.
Vă reamintesc cum arăta un angajament de colaborare cu Securitatea:
„…voi culege informații despre persoane și fapte care îmi vor fi indicate și despre alte situaţii care le voi costata singur. Toate datele care le voi culege le voi scrie sub forma de note informative pe care le voi semna cu numele conspirativ… Sunt conştient de importanţa acestui angajament şi mă oblig să-l respect întru totul fără a divulga nimănui faptul că sprijin în acest mod organele de Securitate.”
Am explicat pe larg și în carte, și în alte intervenții pe blog, că nu trebuie confundate declarațiile date sub anchetă, notele de protocol date de slujitori în conformitate cu cerințele legale, scrisorile oficiale sub formă de petiții și plângeri etc. și notele informative ale persoanelor care colaborau cu Securitatea Statului. Când un credincios semna un angajament de conspirativitate, primea un nume de cod, intra în case conspirative și dădea informații despre alți credincioși, această activitate era în mod evident o activitate necinstită. Cei care întrețin această confuzie o fac în mod conștient și nu din cele mai bune motive.
Libertatea de expresie și alegerile din Cultul Penticostal. Studiu de caz: Brașov 2010
Sfârșitul de an calendaristic este perioada în care se organizează alegeri în cadrul Cultului Creștin Penticostal din România. Scopul acestora este alegerea unei noi echipe (la vremuri noi, tot noi). După cum am fost informați în Duminica orbului s-au desfășurat alegeri la Brașov, motiv de consolidare a unor poziții, de discreditare a unor lideri și de neacceptare a deconspirării. Din prezentarea atmosferei de la Brașov observ cu tristețe că Vasilică Croitor a devenit un Don Quijote care se luptă cu morile de vânt. Pentru a înțelege ce au însemnat aceste alegeri preiau partea a patra a rezumatului de la Brașov de pe site-ul lui Vasilică Croitor, un rezumat care ne îndeamnă la cugetare și meditație aducând încă o dată în actualitate necesitatea Răscumpărării memoriei. Astfel aceasta devine parcă mai prezent în memoria colectivă decât în trecut.
După cum bine știți, principala acuzație împotriva „Răscumpărării memoriei” a fost aceea că aș fi ieşit în public cu o discuție care trebuia păstrată doar în interiorul cultului. De ce o carte? De ce tipărită și distribuită? De ce o lansare de carte? De ce interviuri în presă? De ce un blog? De ce?!?
Am decis să scriu o carte și să o promovez prin internet fiindcă liderii cultului AU ÎMPIEDICAT ÎN MOD SISTEMATIC SĂ SE FACĂ LUMINĂ ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ.
La fel au făcut și la Brașov, când au încercat să îmi aplice banda adezivă.
Patru persoane cu funcții de conducere (Moise Lucaci, Nelu Gurău, Relu Moldovan și Nelu Moldovan) au vorbit de la prezidiu, acuzând categoric cartea și autorul, în timp ce Riviș Tipei le ținea isonul. I-am ascultat, mi-am luat notițe, iar când au terminat de vorbit, am încercat să răspund, dar nu am fost lăsat. Un grup de agitatori (cu care președintele Cultului se întâlnise cu o seară înainte) a început să mă huiduiască, iar președintele (care știa de intenția lor), mi-a cerut să mă așez, sub pretext că „nu mai este timp, suntem aici pentru a vota”.
M-am așezat cuminte, și ce credeți că a urmat? Un discurs al domniei sale, Pavel Riviș Tipei, tot despre Răscumpărarea Memoriei! Am intervenit din nou și i-am spus: „dacă nu mai este timp, atunci treceți la alegeri, iar dacă aveți timp de carte, dați-mi voie să răspund”. Vizibil încurcat, a încheiat fraza și a trecut la alegeri.
După acest simulacru de dezbatere, la finalul alegerilor, ultimele cuvinte rostite de la prezidiu au fost ale actualului vice-președinte al Cultului, Nelu Moldovan, care a cerut senin „să nu se mai scrie pe situri până la Congres”. Concluziile?
- Conducerea recunoaște, implicit, că este normală scrierea pe situri, doar că nu îi convine să se întâmple aceasta înaintea congresului.
- Oricine poate să scrie pe bloguri, asta nu-i mai deranjează pe lideri. Ei s-au învățat să ignore orice apeluri la normalitate. Însă îi deranjează dacă le sunt date pe față năravurile atunci când candidează la o funcție de conducere.
Rezumatul întâlnirii de la Brașov (004) a fost preluat de pe site-ul Răscumpărarea memoriei
Richard Wurmbrand despre Constantin Caraman
Constantin Caraman, ,,cel mai faimos penticostal român persecutat”, după cum îl prezintă Lect. univ. dr. Valeriu Andreiescu în Istoria Bisericii Penticostale, pastor penticostal și colaborator de încredere al lui Richard Wurmbrand a fost închis timp de 15 luni datorită implicării sale în activitatea subterană de distribuire a materialului religios în România și URSS. Urmărit de Securitate, Constantin Caraman a fost anchetat, arestat şi ,,a executat munci forţate la „Canalul morţii” Dunăre-Marea Neagră între 1951 – 1952. El a devenit mai târziu un reprezentat al tuturor creştinilor persecutaţi şi a fost din nou închis (1963 – 1964; 1971 – 1972; 1977).”
Despre el, Richard Wurmbrand scrie următoarele:
La întoarcerea în țară ,,am fost de asemenea sărutat de Constantin Caraman, unul din principalii oameni de legătură între Misiunea noastră și pastorii care nu fuseseră aici cunoscuţi de stat. Prin el noi am putut aduce alinarea familiilor care fuseseră persecutate.
Și el a fost în închisoare de trei ori. A muncit ca deţinut, ca și soţia mea, la construirea canalului Dunăre – Marea Neagră. O câtă cruzime a fost în acel loc!” p.17
Ce a fost special la reîntâlnirea acestor doi oameni? Ne-o spune chiar Wurmbrand atunci când scrie că acest ,,sărut , [primit de la Constantin Caraman, nu înseamna] atât de mult o atingere a două perechi de buze, cât aceiaşi simţire a două inimi iubitoare” , iar Constantin Caraman nu avea doar o inimă iubitoare ci şi o bucurie interioară extraordinară.
,,Am privit fața strălucitoare a lui Caraman, fostul muncitor-sclav. Pe buze avea un zâmbet triumfător și atât de iubitor! Privindu-l nimeni nu și-a putut închipui prin ce trecuse el de fapt.” p.18
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, Editura Stephanus, București, 1994, p.17, p.18.
Pentru a-l cunoaşte pe acest om extraordinar vă invit să-i citiţi mărturia, povestea fascinantă a vieţii şi încercărilor prin care a trecut într-un interviu care dezvăluie măreţia lui Dumnezeu.
Mihail Neamțu, director științific la IICCMER despre deconspirarea clericilor care au colaborat cu Securitatea

Foto: MihailNeamtu.com
Mihail Neamțu, director științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, și-a exprimat în cadrul unui dialog online cu cititorii Hotnews, poziția față de deconspirarea clericilor colaboratori ai Securității.
Susțin fără echivoc deconspirarea tuturor colaboratorilor Securității – laici și clerici, foști activiști PCR, etc. Regret faptul că bisericile din România – toate, fără excepție – nu au asumat cu mai mult curaj trecutul maculat de acomodare ieftină și colaboraționism zelos. În același timp, nu trebuie uitat niciodată – insist, niciodată – faptul că din sânul comunităților religioase au apărut eroi ai rezistentei anticomuniste, de la monahi și laici până la episcopi și înalți prelați. Avem două dimensiuni așadar: compromis, dar și martiriu. HotNews
Explicând convergenta dintre ariile de expertiza academică și calitatea de director științific la institut, Mihail Neamțu scrie următoarele:
Studiile de filosofie nu pot evita problema ideologiei, nașterea modernității, problematica utopiei, geneza totalitarismului. Studiile de teologice presupun o reflecție asupra problemelor etice: culpa, vinovăție, bine, rău, iată categorii fundamentala fără de care nu putem judeca istoria, memoria, trecutul. Punctual, am scris studii despre dizidenta culturala sub comunism, anticomunismul american, cultura materiala și rezistenta in anii ceaușismului târziu, despre Biserica și Securitate. Fac trimitere la volumele Povara libertății (2009) sau Zeitgeist (in curs de apariție, 2010). HotNews
CV și preocupările domnului Mihail Neamțu sunt prezentate detaliat pe site-ul http://www.mihailneamtu.com/
Necesitatea înfiinţării unei comisii care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal
Comunismul a afectat nu numai viața politică ci și cea socială și religioasă a românilor. Timp de peste patru decenii, comunismul ca și religie politică și-a propus înlocuirea lui Dumnezeu cu sine însuși. În anii 50 Stalin era tătucul nostru, cel căruia trebuia să-i dăm slavă și cinstire. După ce acesta a murit , comuniști au condamnat comportamentul și acțiunile sale. Mitul invincibilității acestuia s-a spulberat. Treptat a apărut o destindere în plan politic care s-a reflectat într-o anumită măsură și în plan religios. Curând însă în România avea să se construiască un alt mit, cel al lui Ceaușescu. La rândul să și acesta solicita să fie slăvit și cinstit, adorat de milioane de oameni așa cum creștinii îl adoră pe Dumnezeu. În 1989, dintr-o dată acest dumnezeu care părea la rândul lui invincibil a căzut. A venit o perioadă de libertate politică și religioasă dar și de reconsiderare a trecutului. Timp de 20 de ani am avut timp să reconstruim ceea ce ni s-a dărâmat în perioada comunistă și să revalorizăm relația cu Dumnezeu. Să ne verificăm fiecare din noi și să vedem dacă suntem pe calea veșniciei, dacă nu să ne întoarcem de unde am căzut și să mergem în direcția corectă. Această verificare, autoanaliză este necesară în toate compartimentele societății și cu atât mai necesară în Biserică, instituția căreia românii îi acordă o încredere sporită. Tocmai de aceea Adunarea Generală a Comunității Regionale Constanța a emis o rezoluție prin care cere înființarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze în mod obiectiv ,,impactul comunismului asupra formării și dezvoltării Cultului Penticostal”.
REZOLUȚIE
Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, întrunită în data de 4 septembrie 2010 la Galaţi, a adoptat următoarea rezoluţie:
Având în vedere faptul că în urmă cu 4 ani CRPC a adresat Congresului Cultului Penticostal o rezoluţie care nu a primit niciun fel de răspuns până în prezent, ne adresăm astăzi din nou Congresului Cultului Penticostal care va avea loc la Bistriţa în 9 noiembrie 2010.
Suntem în punctul în care realităţile istorice făcute publice ne silesc să fim oneşti cu privire la trecutul mişcării penticostale din România în perioada comunistă. Chemăm aşadar Cultul Penticostal din România să analizeze şi să voteze următoarele propuneri:
- Înfiinţarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal.
- Asumarea trecutului printr-o declaraţie publică, urmată de o pocăinţă publică. Considerăm că declararea unui post la nivel naţional ar fi cea mai bună reacţie imediată faţă de trecutul împovărător.
- Înfiinţarea unei comisii care să analizeze fiecare caz de colaborare cu Securitatea comunistă. Toţi pastorii din Cultul Penticostal să fie obligaţi să depună la această comisie o declaraţie notarială pe proprie răspundere că nu au avut angajament cu Securitatea, nu au dat informaţii la Securitate şi să îşi dea acordul pentru a fi verificaţi la CNSAS, iar rezultatele verificării să fie comunicate acestei comisii. Cei care refuză să facă astfel să îşi piardă dreptul de a sluji în bisericile penticostale.
- Reconsiderarea, în lumina Bibliei, a relaţiilor cu Statul şi implicarea în politică.
- Pentru a face posibilă reformarea instituției Cultului Penticostal și pentru crearea unui mediu sănătos în implementarea acestor măsuri, este necesară limitarea imediată a numărului de mandate în conducerea executivă a Cultului Penticostal la maxim două mandate succesive. Totodată, propunem ca fiecare dintre candidații desemnați la funcțiile executive la nivel central să prezinte în data alegerilor viziunea pe care o are pentru Cultul Penticostal.
Adoptată în Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, la 4 septembrie 2010, în Galați.











