De fiecare dată când sărbătoresc Crăciunul îmi răsună în minte  un cântecel al copilăriei, ale cărui versuri spuneau:

Cred că trăsătura Crăciunului de a fi „iarăși” poate fi privită ca o dublă reflecție:

1.              Pentru unii, „iarăși e Crăciun” reflectă monotonia. Nimic special, nimic ieșit din comun. E pur și simplu, încă odată, Crăciun. Și dacă tot e, din nou, Crăciun, atunci cel care sărbătorește monotonia se prinde într-un lanț al lui „iarăși”: iarăși cumpărături, iarăși cadouri, iarăși brad, iarăși decoruri, iarăși curățenie, iarăși vizite, iarăși colinde, iarăși tradiții și ritualuri… Nu e nimic nou! Totul este un „iarăși”. Și ce credeți? Monotonul o va lua „iarăși” de la capăt și anul viitor!

2.              Pentru alții, „iarăși e Crăciun” reflectă harul. Totul este special, totul este ieșit din comun. Cel credincios știe că încă o ocazie de a sărbători Crăciunul înseamnă har. Înseamnă că ne aflăm „în anul de îndurare al Domnului”, că ne mai putem pocăi, că se mai poate ca sufletele să fie salvate… „Iarăși e Crăciun” este pentru copilul lui Dumnezeu o serbare a harului. Este, parcă, o șansă în plus dăruită de Dumnezeu omenirii. „Iarăși? Iarăși? Nu-mi vine să cred! Câte șanse ne mai dă Dumnezeu? Ce har!!!…”, spune creștinul adevărat. Toate colindele, poeziile și predicile de Crăciun aduc „iarăși”, cu o prospețime nouă, același mesaj: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul.” (Luca 2:10,11).”

Rezultatele, sunt în deplină concordanță cu ceea ce înțelegem atunci când „iarăși e Crăciun”. Dacă minunea întrupării lui Mesia vibrează cu monotonia din viața și inima noastră, rezultatul va fi un „iarăși” cu condimentat cu sărbătoare… Iarăși am cântat, am mers la biserică, ne-am dăruit cadouri și am rămas aceiași oameni. Nu se va schimba nimic nici în relațiile dintre noi, nici în frecventarea bisericii, nici în relația cu păcatul, nici in biruirea firii. „Iarăși-ul” monotoniei duce la un „același” al superficialității.

Dacă miracolul nașterii Mântuitorului vibrează cu conștientizarea harului pe care Dumnezeul îl revarsă peste noi încă odată, rezultatul va fi ceva cu totul nou. O transformare pe care o va face Duhul lui Dumnezeu și care ne va afecta pe fiecare în parte. Când înțelegi harul te smerești așa cum au făcut-o magii și păstorii și pleci acasă schimbat, plin de bucurie. Credința devine din superficialitate, o pasiune vie pentru Domnul.

Astăzi, „iarăși e Crăciun”. Ce înseamnă pentru tine? Monotonie sau har? Doar atunci când poți da al doilea răspuns, ai cu adevărat parte de   Sărbători Fericite!