“ Femeie, de ce plângi ? ” (Ioan 20:15)

„ Plângând te-ai născut pe-acest pământ,  și cei ce te-au primit, te-au primit poate râzând. Trăiește-n asa fel ca atunci când te vei stinge, râzând să părăsești pe cei ce te vor plânge.” 

Cine se poate lăuda că n-a plâns niciodată ? Toți am plâns şi plângem chiar din clipa nașterii  până în clipa morţii. Nu este zi de la Dumnezeu să nu lăcrimeze ochii noștri  Pentru noi, pentru ale noastre, pentru ai noştri, pentru alţii, din pricina altora, în necaz, în durere, în bucurie… plângem. Plângem în singurătate, plângem în public, plângem şi n-am vrea să fim văzuți de nimeni pentru a nu fi considerați oameni slabi, plângem uneori şi nu ne mai pasă de nimeni şi de părerile lor, da, plângem. Plânsul este la fel pe toate meridianele pământului, ca şi râsul sau bucuria. Plâng albii, plâng negrii, plâng asiaticii, plâng nordicii, plâng săracii, plâng bogaţii, plâng… toţi oamenii. Plânsul cuiva ne sensibilizează, sau mai bine zis ar trebui să ne sensibilizeze.  Iată chiar Domnul Isus după învierea Sa din morţi este sensibil la plânsul Mariei Magdalena care plângea lângă mormântul gol al Domnului ei. Chiar şi îngerii veniţi din ceruri să rostogolească piatra de la gura mormântului dovedind astfel că Isus Domnul este viu şi nu mai poate fi găsit în mormânt, chiar şi ei devin sensibili la lacrimile Mariei. Ei, îngerii, pun Mariei aceiaşi întrebare ca şi Domnul Isus : “ Femeie, de ce plângi ? ”  Deoarece lacrimile cuiva trădează de cele mai multe ori suferinţa trupească sau sufletească ar trebui să ţinem cont de câteva sfaturi practice :

1. Nu determina pe nimeni să plângă, producându-i durere şi suferinţă. (2 Corinteni 2:4) „ V-am scris cu multă mâhnire, şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi…”  Purtarea necuviincioasă a unora dintre credincioşii din Biserica din Corint au determinat lacrimile de durere sufletească a apostolului Pavel.
2. Dacă stă în putinţa ta, opreşte plânsul celui de lângă tine, alină-i durerea. (Luca 7:13) „ Domnul, când a văzut-o (pe văduva din Nain al cărei singur fiu murise şi îl duceau la groapă), I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis : Nu plânge !”
3. Dacă trebuie să plângi când semeni sămânţa Evangheliei, fă-o, pentru că merită. (Psalmul 126:5,6) „ Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii.”
4. Dacă poţi să plângi cu cel ce plânge, fă-o, este biblic. (Romani 12:15) „ Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.” Şi nu uita niciodată : „ Plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui” (Eclesistul 3:4)
5.  Nu uita niciodată, lacrimile sincere sunt cunoscute de Dumnezeu. (Psalmul 56:8) „ Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău; nu sunt ele scrise în cartea Ta ?” 
6. Când vom ajunge acasă la Domnul   „El va şterge orice lacrimă din ochii lor (ai noştri) Apocalipsa 21:4/a)

Pastor Elisei Pecheanu
Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea”
București (România)
http://www.bisericanadejdea.ro

“ Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ” (Psalmul 128:6/a)

Prin harul Domnului în familia noastră s-a născut al patrulea nepoţel, Samuel Andreas Mocanu, fiul lui Andrei şi al Fibiei, alături de ceilalți trei, Naomi, Ruben şi Natanael ai lui Daniel şi ai Martei. Ne dăm astfel seama încă o dată de marea noastră responsabilitate ce o avem în calitate de bunici. Şi cum în Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” avem o mulţime de bunici permiteți-mi să dau câteva sfaturi biblice valabile pentru bunici, adică pentru cei ce şi-au văzut nepoții.

1.      Să fii bunic şi bunică este un har de la Domnul.

Sunt unii oameni care nu au avut harul acesta de a trăi să-şi poată vedea şi ţine în braţe pe copiii copiilor lor. Noi şi voi, bunicii din Biserică, suntem datori să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a lungit firul vieţii să ne putem vedea nepoţeii. Psalmistul urează în psalmul citat mai sus celui ce se teme de Domnul urarea aceasta : “ Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ” Să ne temem deci mai departe de Domnul, pentru ca harul Lui să nu înceteze faţă de noi.

2.      Să fii bunic şi bunică implică o mare responsabilitate.

În Cartea Proverbe 17:6 citim astfel : „ Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor” adică nepoţii sunt cununa bunicilor. Ce este o cunună ? Cununa este o împletitură specială de diferite flori frumoase, o coroană care se aşează pe capul câştigătorilor, a învingătorilor, a premianţilor. Iată ce înţeleg eu, bunicii sunt mai întâi de toate responsabili de creşterea şi educarea copiilor lor, adică de aici şi de acum, în calitate de părinţi, începe pregătirea cununilor viitoare adică a nepoţilor lor. Cine doreşte să aibă cununi cât mai frumoase şi strălucitoare (nepoţi binecuvântaţi de Dumnezeu), trebuie să înceapă lucrarea mai întâi crescându-şi şi educându-şi copii în frica Domnului. Vine vremea când apar nepoţeii. Atunci trebuie să înceapă rugăciunea pentru ei şi pentru părinţii lor să-i poată creşte pentru slava Domnului, să devină cu adevărat cununi cu care să te poţi lăuda în Domnul. Atenţie ! Urarea de mai sus era “Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ”. Fie că îi vezi zilnic, fie că îi vezi mai rar, foloseşte timpul petrecut cu ei „împletind cununa”, învăţându-i frica de Domnul. Dar atenţie, nu teorie ci exemplul personal contează. Deci dragi bunici, să fim conştienţi de marea noastră responsabilitate de a fi modele vrednice de urmat.

3.      Să fii bunic şi bunică este o mare împlinire sufletească.

La condamnarea Domnului Isus evreii de atunci au cerut să cadă asupra lor şi asupra copiilor lor, adică a urmaşilor lor, sângele Domnului Isus (Matei 27:25). Era un blestem. Nu-şi dădeau seama de ceea ce cereau. Azi noi putem cere acelaşi lucru, dar ca binecuvântare. Să ne aducem deci prin credinţă pe noi înşine, pe copiii şi nepoţeii noştri la adăpostul sângelui vărsat la Golgota de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, pentru mântuirea noastră a tuturor. Poţi astfel lăsa copiilor şi nepoţilor tăi o frumoasă şi veşnică moştenire, mântuirea personală pe care o vor primi în urma pocăinţei şi a credenţei lor (Proverbe 22:6). Doamne ajută-ne la aceasta.  Amin !

  Pastor Elisei Pecheanu

Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea”
București (România)
http://www.bisericanadejdea.ro

Daniel 12:1 …” marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău…”

Luca 1:19 “ Eu sunt Gavril care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.”

Biblia vorbeşte foarte clar despre existenta mulţimilor de îngeri care nu poate fi numărată de către fiinţele pământeşti (Iov 3:23) dar cunoscută foarte bine de către Creatorul Dumnezeu şi coordonată în acelaşi timp spre binele celor mântuiţi de pe pământ (Evrei 1:13-14) şi spre slava Sa veşnică (Psalmul 142:2; Isaia 6:2-3). Cu siguranţă toţi aceştia au un nume, o slujbă, un loc, un anumit rang în ordinea cerească. Ei toţi sunt la dispoziţia lui Dumnezeu. Iată cunoaştem prin descoperire biblică numele a doi dintre aceşti mari slujitori cereşti ai lui Dumnezeu: Arhanghelii Mihail şi Gavril. Pentru cititorii Sfintelor Scripturi activitatea acestor arhangheli este deja cunoscută. Prin asociere în cadrul profeţiei biblice ne dăm seama de numele şi poziţia unui alt conducător îngeresc şi anume „Lucifer” care căzând din graţia lui Dumnezeu a devenit „Diavolul” (Isaia 14:12-15), trăgând după el în căderea sa o parte însemnată de îngeri din subordinea sa, aceştia devenind îngeri ai întunericului (Apocalipsa 12:4). Psalmistul David în Psalmul 34 la versetul 7 spune astfel : „ Îngerul Domnului tăbărăşte (îşi face tabără, locuinţă) în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” Domnul Isus vorbeşte despre îngerii care ne slujesc pe fiecare dintre noi în Matei 18:10 : „… căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.”  Apostolul Pavel care mărturiseşte că a fost răpit până la al treilea cer, în rai ( 2 Corinteni 12:1-4) cu siguranţă a văzut şi auzit ce nu se poate vorbi în limbaj omenesc. Iată că tot el, apostolul Pavel, spune corintenilor în prima sa epistolă la capitolul 11 versetul 10 : „ De aceea femeia (măritată), din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.” Chiar la Domnul Isus când a fost pe pământ au fost trimişi din ceruri îngeri care să-I slujească (Matei 4:11).  Dragi fraţi şi surori în credinţa Domnului nostru Isus Hristos,

–          Suntem deci cunoscuţi de fiinţele cereşti, de îngeri;

–          Suntem încredinţaţi de către Dumnezeu în grija îngerilor;

–          Suntem însoţiţi permanent de îngerii lui Dumnezeu;

–          Suntem ocrotiţi, păziţi de aceste fiinţe cereşti;

–          Suntem slujiţi 24/24 ore de către ei, îngerii lui Dumnezeu;

–          Suntem datori să fim foarte atenţi la comportamentul nostru chiar şi atunci când nu ne vede nimeni dintre oameni, deoarece ne văd îngerii lui Dumnezeu;

–          Suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu dacă îngerul personal este bucuros sau întristat din pricina comportamentului nostru;

–          Vom fi în clipa morţii luaţi tot de îngerii lui Dumnezeu şi conduşi în rai (Luca 16:22) unde vom fi întâmpinaţi de către Domnul Isus (Fapte 7:55) şi mărturisiţi de către El înaintea Tatălui şi a sfinţilor Săi îngeri (Matei 10:32). Slăvit să fie Domnul Isus Hristos !

Pastor, Elisei Pecheanu

Filipeni 4:6,7 “ Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

Este oare vreunul dintre cititorii acestui editorial care nu s-a îngrijorat niciodată ? Poate oare spune vre-un om că n-a cunoscut ce înseamnă îngrijorarea ? Această temă a îngrijorării este o temă de actualitate, mai ales în vremea pe care o traversăm astăzi împreună. În aceste vremuri tulburi în care nu mai există nici un fel de siguranţă, nici politică, nici socială, nici economică, nici religioasă chiar, nici a persoanei singure sau însoţită de cineva pe stradă… poţi fi atacat oricând… de oricine… da, în aceste vremuri de nesiguranţă, Cuvântul lui Dumnezeu este de actualitate şi ne oferă soluţia tuturor acestor îngrijorări cu care ne confruntăm zilnic. Este vorba de „ pacea lui Dumnezeu”. Acesta este darul lui Dumnezeu pentru fiecare om care se îngrijorează,  adică pentru noi toţi. Cum poţi primi şi cum poţi păstra pacea lui Dumnezeu în inimă ? Textul biblic mai sus menţionat ne oferă răspunsul. Iată-l :

1.      Stai de vorbă cu Dumnezeu.

Nu uita că El este Dumnezeul Atotputernic, Creatorul, Susţinătorul şi Ocrotitorul lumilor create de El, a tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute de fiinţa umană. El Şi-a trimis în lumea noastră pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, ca să moară pe cruce pentru păcatele noastre, să învie a treia zi, ca apoi după patruzeci de zile să se întoarcă în slava Tatălui, trimiţând pe Duhul Sfânt să locuiască în inimile credincioşilor. Cu un astfel de Dumnezeu suntem invitaţi să relaționăm  să stăm de vorbă. El rămâne în control asupra tuturor lucrurilor, chiar şi atunci când nu-L vedem acționând după mintea noastră. În ce relaţie eşti cu acest Dumnezeu ? Eşti copilul Lui ? Ai primit tu pacea lui Dumnezeu în inima ta prin iertarea pe care ţi-a oferit-o în dar ?

2.      Stai de vorbă cu Dumnezeul tău cu privire la fiecare lucru care te frământă.

Ce adevăr minunat ! Să ai acces la Dumnezeu în fiecare moment al vieţii. Orice lucru care te îngrijorează… mare sau mic, important sau mai puţin important, de valoare sau fără valoare… să îl poţi aduce la cunoştinţa Lui „ prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri”. Deci iată reţeta biblică pentru căpătarea păcii lui Dumnezeu. Roagă-te neîncetat, cere şi ţi se va da, crede şi vei primi, apoi nu uita să mulţumeşti. Nu încheia nici o rugăciune fără să-I mulţumeşti lui Dumnezeu.

3.      Încredinţează-I lui Dumnezeu inima şi gândurile tale.

În Hristos Isus avem oferită şi asigurată atât paza noastră cât şi pacea noastră. Numai în El. Apostolul Pavel spunea Filipenilor (4:13) : „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” Vino şi tu alături de noi „în Hristos Isus”. Mai este încă loc la Golgota pentru oricine, grăbeşte-te ! „ Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Amin !

Pastor, Elisei Pecheanu