Arhive etichetă: Elisei Pecheanu

Biserica Adonai – o biserică care proclamă domnia nelimitată a lui Hristos

De Marius Silvesan pe 06/09/2015 | Lasă un comentariu

Proclamarea domniei nelimitate a lui Hristos este motoul Bisericii Creștine Baptiste Adonai din București, dar și un obiectiv de atins.
Tocmai de aceea, ziua de duminică, 6 septembrie 2015, a fost un deosebită, atât prin reunirea și închinarea împreună a credincioșilor acestei bisericii, cât și prin faptul că s-a inaugurat noul loc de închinare.
Anunțul despre inaugurarea noului loc de închinare a fost publicat AICI.
Cum se puteau realiza aceste lucruri altfel decât printr-un serviciu religios spre slava lui Dumnezeu.
Serviciul a fost deschis de către Costel Ghioancă, pastorul Bisericii Adonai, care a menționat, plecând de la Psalmul 118, că aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o. Este un nou început pentru noi, cei din Biserica Adonai, a spus acesta.

Costel Ghioancă alături de pastorul Elisei Pecheanu

În cadrul mesajului acesta a menționat faptul că acolo unde este prezent Domnul este un loc sfânt.

A urmat un moment de închinare prin cântare ca mijloc de adorare a lui Dumnezeu.

Pastor, Elisei Pecheanu

Pastorul Elisei Pecheanu a transmis celor prezenți un mesaj despre Dovezile harului divin.

Acesta ne-a îndemnat să prețuim harul lui Dumnezeu, iar prin intermediul mesajului său, bazat pe un text din cartea Faptele Apostolilor capitolul 5, ne-a vorbit despre:
1. Ocrotirea lui Dumnezeu (v.21). Prin expresia „Mâna Domnului era cu ei” a dorit să evidențieze prezența și ocrotirea lui Dumnezeu de care au parte cei credincioși. Acesta a fost și un îndemn la credincioșie față de Dumnezeu.
2. A început să se audă, să se afle vestea că s-a deschis o nouă biserică în antichitate. Așa cum s-a auzit în vechime, așa s-a auzit și astăzi despre Biserica Adonai. S-a auzit vestea bună despre ei și este de dorit ca și pe mai departe să se audă lucruri bune.
3. Creșterea bisericii este o dovadă a harului divin. Acesta a fost cel de-al treilea punct al mesajului păstorului Elisei Pecheanu.
4. Adunările bisericii este o altă dovadă a harului divin. Pentru mine, a menționat pastorul Elisei Pecheanu, termenul adunare are o conotație sfântă pentru că face trimitere la prezența Domnului, arată că aici avem parte de prezența Lui.
5. Numele pe care ucenicii l-au primit în Antiohia, cel de creștin a fost ultimul punct al mesajului păstorului Elisei Pecheanu. El a amintit semnificația numelui de creștin(i), acela de urmași ai lui Hristos, iar noi suntem chemați să fim astăzi uceni, urmași ai Lui.

Pastor, Costel Ghioancă

Costel Ghioancă a avut un mesaj bazat pe textul din Ioan 3:16 : „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. ”
Bazându-se pe acest text, pastorul Costel Ghioancă a vorbit de dragostea lui Dumnezeu și de faptul că oamenii sunt flămânzi după dragostea Lui. Înainte de a avea dragoste unii față de alții trebuie să înțelegem dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că dragostea lui Dumnezeu este mare.
Dacă este ceva care își dorește pentru Biserica Adonai, a menționat pastorul Costel Ghioancă, este ca aceasta să fie un loc unde oamenii să se întâlnească cu Dumnezeu. În continuarea mesajului său acesta a vorbit despre faptul că adevărata dragoste oferă, este sacrificială. Exemplul ne-a fost oferit de însuși Dumnezeu, care a dat pe singurul sau Fiu pentru noi. Acum două mii de ani Domnul Isus Hristos a murit pe cruce din dragoste pentru noi. Astăzi noi suntem chemați la viață veșnică așa cum este ea prezentată în Ioan 17:3. Prin urmare, viața veșnică este o cunoaștere. Este o relație de cunoaștere asemeni celei din familie. Biblia precizează clar faptul că Hristos este singura noastră șansă de a fi salvați. Fără Isus Hristos nu este salvare (Ioan 14:6).
Biserica Adonai nu vă salva pe nimeni, Isus Hristos salvează. În Biserica Adonai se predică Evanghelia, o Evanghelie care își propune să-l prezinte pe Hristos.

A urmat un moment de închinare cu toată biserica, iar versurile de mai jos au rămas în mintea celor credincioși ca un îndemn la trăire sfântă.
„Condu pașii mei să numai rătăcesc
Condu pașii mei să pot să te urmez”
Biserica Adonai se întâlnește la închinare în Complexul Itaoui Center, Etaj 4, zona Piața Crângași, în fiecare duminică dimineața de la 10.30 la 12.30.

Publicat în: Baptişti, Foto, Religie | Etichetat: Biserica Baptistă Adonai - București, Costel Ghioancă, Elisei Pecheanu

Maxima zilei – 4 septembrie 2015

De Marius Silvesan pe 04/09/2015 | Lasă un comentariu

Pentru noi, [credincioșii], viitorul și nădejdea sunt în mâinile Domnului.
Elisei Pecheanu

Publicat în: Maxima zilei, Maxime și cugetări, Maxime şi cugetări creştine | Etichetat: Elisei Pecheanu

Pastor Elisei Pecheanu la BCB Nădejdea București (2 august 2015 )

De Marius Silvesan pe 17/08/2015 | Lasă un comentariu

„Cercetează-mă Dumnezeule și cunoaște-mi inima!
Încearcă-ma și cunoaște-mi gândurile!
Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-ma pe calea veșniciei!”

Psalmul 139:23

În data de 2 august, prima duminică a lunii august 2015, am avut onoarea ca biserică să-l avem în mijlocul nostru pe pastorul Elisei Pecheanu, cel care a slujit cu devotament, dăruire și jertfire de sine Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București.

Începând cu anul 2013 acesta slujește în Biserica Creștină Baptistă Agape din București.

Publicat în: Mesajul spiritual, Video | Etichetat: Biserica Baptistă Nădejdea București, Elisei Pecheanu

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

De Marius Silvesan pe 22/07/2015 | 8 comentarii

După cum am anunțat AICI, revin cu prezentarea celorlalte părți ale dialogului avut cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean la Făget în data de 13 iulie 2015. În partea a doua discutăm despre perioada în care acesta a urmat Seminarul Teologic Baptist din București (1974-1978), unde a fost coleg printre alții cu Elisei Pecheanu și Buni Cocar.

Citește și Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Un eveniment major în timpul Seminarului a fost Memoriul de protest al seminariștilor din 1976. Elisei Pecheanu menționează că „doi colegi au fost exmatriculaţi după memoriul seminariştilor din 1976 (Ianculovici Dimitrie şi Prejban Ionel)”

Pastorul Ioan Lăpugean menționează că nu a vrut să semneze acest memoriu, dar l-a făcut la insistențele colegilor, în principal ale lui Buni Cocar. Prin intermediul acestui memoriu studenții cereau printre altele ca Iosif Țon să vină ca profesor la Seminar.

De asemenea, în data de 2 aprilie 1977 este citit la Europa Liberă un alt memoriu de protest cunoscut generic sub numele de Scrisoarea celor 6. Acest document este prezentat pe larg în cartea pe care am realizat-o cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977).

Dincolo de alte aspecte pastorul Lăpugean rememorează numele colegilor și al profesorilor, realizează scurte portrete ale acestora, printre care și pe cel al pastorului Elisei Pecheanu. În a doua parte a anilor 70 regăsim printre profesori pe Dr. Ioan Bunaciu (și-a luat doctoratul în 1974), Vasile Talpoș (profesor de Homiletică), Vasile Taloș (profesor de Vechiul Testament). Talpoș și Taloș au absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în promoția 1965-1969, cei doi fiind cei mai buni din anul respectiv la învățătură. Detalii despre acest aspect se găsește în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).

Doresc să menționez că dialogul nu se oprește aici, el continuă atât cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean. cât și cu alte persoane.

Publicat în: Baptişti, Comunism, Educație, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Persecuţie, Puncte de vedere, Religie, Securitatea, Video | Etichetat: Bogdan Emanuel Răduț, Buni Cocar, Elisei Pecheanu, Ianculovici Dimitrie, Ioan Alexandru Lăpugean, Ioan Bunaciu, Ionel Prejban, Iosif Țon, Marius Silveșan, Marius Silveșan - Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție - acomodare și rezistență (1948-1965), Marius Silveșan - Bogdan Emanuel Răduț -- Cultele neoprotestante si drepturile omului, Marius Silveșan în dialog cu, Memoriul seminariștilor de la Seminarul Teologic Baptist București din 1976, Prejban Ionel, resurse, Seminarul Teologic Baptist București, Vasile Taloș, Vasile Talpoș

Pastor Elisei Pecheanu, Toma, zis Geamăn…(Ioan 20:24/a)

De Marius Silvesan pe 19/04/2015 | Lasă un comentariu

Din însemnătatea numelui ce-l poartă, reiese clar că Toma a mai avut un frate geamăn, dar nu se ştie sigur cine a fost acesta. Nici o problemă. Vom afla când ne vom întâlni cu Toma acolo sus în veşnicie. Poate că va fi şi fratele lui geamăn acolo şi-l vom putea întâlni personal. Dar de ce oare a ascuns Duhul Sfânt acest amănunt de noi, cei din vremurile viitoare ? Poate ar trebui să ne punem noi alte întrebări, şi anume : Nu cumva eu sunt fratele geamăn al lui Toma ? Sau : Aş dori eu să devin frate geamăn al lui Toma ? Prin ascunderea numelui acestuia, locul rămâne liber. Ocupă-l tu. O zicală veche spune astfel: „ Prietenii ţi-i alegi tu singur, dar fraţii ţi-i dă Dumnezeu”. Eu cred că Toma din Scripturi este, sau dacă nu încă, poate deveni fratele meu şi al tău, frate geamăn. Iată ce apreciază Scriptura (Duhul Sfânt) la fratele nostru geamăn, Toma:

1. Este gata să meargă cu Domnul său în Iudeea să moară împreună cu El (Ioan 11:16).

Lazăr murise, surorile acestuia, Maria şi Marta, au trimis vestea aceasta tristă Domnului Isus chemându-L în ajutor, Domnul mai zăboveşte două zile, apoi se hotărăşte să meargă în Betania să săvârşească minunea învierii din morţi a lui Lazăr. Ucenicii Săi protestează ştiind despre intenţia iudeilor de a-L omorî pe Domnul, iar Toma intervine chemându-i pe toţi să-L urmeze pe Domnul Isus, chiar şi în moarte. Ca să ai parte cu Domnul Isus şi aici şi-n veşnicie trebuie să accepţi moartea Sa în locul tău şi să fii gata să te identifici cu Hristos Domnul în moartea Sa şi în învierea Sa. „ Şi Să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia Suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui ;”(Filipeni 3:10). Tu dragul meu creştin, în ce stare te afli ?

2. Este sincer, mărturisind că nu înţelege unde se va duce Domnul Isus şi nici calea într-acolo (Ioan 14:6).

Înainte de moartea Sa pe Golgota, Domnul promite ucenicilor Săi că se va duce să pregătească un loc minunat în Casa Tatălui pentru ei, spunându-le : „Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo”. Intervenţia promtă a lui Toma este: Doamne, nu ştim… cum putem şti ? El „ştia” dar nu „înţelegea”. Şi noi ştim multe din Scripturi dar nu avem pretenţia că le înţelegem pe toate… Doamne, ajută-ne să credem şi să pricepem prin Duhul Sfânt tot ce ne este necesar pentru mântuirea sufletului, iar celelalte, ascunse de ochii noştri, ştim că Îţi aparţin numai Ţie ( Deut. 29:29).

3. Este unicul mărturisitor în felul lui, faţă de Domnul Isus Cel înviat din morţi (Ioan 20:28).

„Domnul meu şi Dumnezeul meu” a zis Toma privind cu uimire la mâinile Domnului ce purtau semnele răstignirii pe cruce. Nici unul dintre ucenici nu a mai depus o astfel de mărturie. Mărturia lui Toma a rămas peste veacuri, pentru noi, ca o lecţie minunată de teologie practică. Tu ce mărturie ai depus în faţa Celui înviat din morţi şi viu în vecii vecilor ?

Pastor, Elisei Pecheanu

Editorialul a fost publicat pentru prima dată în anul 2011 la adresa:
https://istorieevanghelica.ro/2011/05/01/toma-zis-geaman%E2%80%A6ioan-2024a/

Publicat în: Biblie, Mesajul spiritual, Reflecții creștine | Etichetat: Elisei Pecheanu

Biserica Baptistă „Agape” București – un nou locaș de închinare (poze)

De Marius Silvesan pe 18/02/2014 | 1 comentariu

Duminică, 16 februarie 2014, Biserica Creștină Baptistă „Agape” din București, păstorită de către David Kim, a avut un moment de sărbătoare prilejuit de inaugurarea sălii de închinare.

La acest eveniment a predicat pastorul Elisei Pecheanu, care se închină împreună cu soția dânsului în Biserica Agape.

Prezint mai jos câteva poze de la acest eveniment. Cei interesați pot vedea albumul foto pe facebook.com/istorieevanghelica

Publicat în: Baptişti, Știri, Foto | Etichetat: Biserica Baptistă Agape București, David Kim, Elisei Pecheanu

Trei atitudini posibile. Tu, pe care o alegi ?

De Marius Silvesan pe 17/02/2013 | Lasă un comentariu

Citind cu atenţie Sfânta Scriptură mi-am dat seama cât a fost de sincer fiecare scriitor al acestei Cărţi Sfinte şi de fapt cât de drept este Autorul acestor scrieri sfinte, adică Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care i-a inspirat pe toţi scriitorii de-a lungul celor 1500 de ani, timpul necesar scrierii Bibliei noastre de azi. Biblia conţine pe paginile ei adevărul adevărat despre înaintaşii noştri, lăsând să se descopere slăbiciuni omeneşti, păcate omeneşti, ambiţii omeneşti, virtuţi omeneşti… lucruri pe care dacă ar fi trebuit să le scriem noi despre „oamenii lui Dumnezeu” din vechime, poate le-am fi acoperit sau le-am fi prezentat intr-o altă lumină. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a avut deosebită grijă să nu se denatureze adevărul, subliniind atât slăbiciunea omenească cât şi puterea şi slava lui Dumnezeu care a fost întotdeauna în controlul tuturor lucrurilor respectând însă voinţa liberă a omului. Virtuţile omeneşti supuse Atotputernicului Dumnezeu au fost răsplătite şi binecuvântate. Păcatele omeneşti au fost pedepsite şi au avut consecinţe atât pe termen scurt cât şi pe termen lung sau unele pentru veşnicie pentru cei ce le-au săvârşit şi pentru urmaşii acestora. Am desprins trei atitudini posibile din scrierile sfinte. Iată-le :

1. Fac ce vreau.

Mă gândesc la multe exemple dar mă voi opri la unul singur. Cain, fiul lui Adam şi al Evei. Aduce jertfa pe care o vrea el, se mânie şi i se posomorăşte faţa în ciuda sfatului divin primit, lasă să se cuibărească în inima şi mintea lui gândul uciderii fratelui sau Abel, deşi fusese atenţionat de Dumnezeu, invită pe Abel la o plimbare la câmp, înşelându-l pe acesta, ştiind bine ce intenţii diabolice are, devine primul criminal din omenirea noastră ucigându-şi fratele, este foarte arogant, deşi se simte descoperit, minte în faţă pe Dumnezeu… şi este blestemat. (Gen.4:1-11) Tu ce crezi ? Este bine aşa ? De câte ori ai procedat astfel, făcând ce vrei tu, fără să te intereseze ce vrea Dumnezeu de fapt cu tine ? Gândeşte-te, mai este încă har pentru pocăinţă.

2. Fac ce-mi place.

Am terminat de citit încă o dată cartea Judecători. Există „un refren” al cărţii care se repetă de mai multe ori : „Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.” (Jud. 17:6; 18:1; 19:1; 21:25) Foarte interesant ! Fiecare să facă ce-i place lui fără să ţină cont de cei din casa lui, de cei din marea lui familie, de naţiunea lui, de Dumnezeul lui, de legile existente. Imaginaţi-vă cum ar arăta un oraş, o ţară, în care fiecare conducător auto, în trafic fiind, ar face ce-i place lui ! Ce îngrozitor ar fi ! Şi când te gândeşti că suntem înconjuraţi parcă tot mai mult de astfel de oameni care fac exact ce le place lor, te cuprind fiorii ! Samson a făcut ce i-a plăcut lui (Jud.14:3) şi a ajuns să-şi piardă demnitatea, libertatea, vederea şi viaţa ! Tu ce faci ? Faci numai ce vrei tu ? Faci numai ce îţi place ţie ? Fii foarte atent că va veni în curând „nota de plată”.

3. Fac ce trebuie, ce vrea Dumnezeu de la mine.

Marele şi fiorosul persecutor al creştinilor, Saul din Tars, după ce s-a pocăit sincer, a ajuns la concluzia că este cel mai bine în viaţă să faci ce trebuie şi anume ce vrea Dumnezeu de la tine. De aceea I-a pus întrebarea Domnului Isus care i s-a arătat pe drumul către Damasc : „ Doamne, ce vrei sa fac ?” (Faptele apostolilor 9:6). A primit răspuns, l-a ascultat, l-a împlinit şi a fost binecuvântat de Dumnezeu. A ajuns cel mai cunoscut şi cel mai citat dintre apostoli. A înfiinţat multe Biserici. A vestit Evanghelia la foarte mulţi oameni. A sfârşit viaţa pământească în credinţa mântuitoare prin Domnul Isus Christos şi a mărturisit că aşteaptă răsplata de la Domnul pentru osteneala lui. Tu vrei să faci voia Domnului măcar începând de astăzi ? Dumnezeu în bunătatea Sa ne mai oferă o şansă. Foloseşte-o ! Vei fi tu binecuvântat şi vei deveni o binecuvântare pentru ceilalţi.

Pastor, Elisei Pecheanu

Publicat în: Biblie, Mesajul spiritual | Etichetat: Elisei Pecheanu

Chemare la pocăinţă

De Marius Silvesan pe 03/02/2013 | Lasă un comentariu

“ Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă ?” Romani 2:4/b

Am stat adeseori și m-am întrebat în taina sufletului meu…

…Oare dacă Adam şi Eva şi-ar fi recunoscut păcatul săvârşit faţă de Dumnezeu şi s-ar fi pocăit în loc să arunce vina unul pe altul şi amândoi pe şarpe… oare Dumnezeu nu i-ar fi iertat ? Sau dacă împăratul David şi-ar fi recunoscut vina imediat în faţa lui Dumnezeu după ce a săvârşit păcatul fără să recurgă la minciună şi la crimă şi fără să mai aştepte venirea proorocului Domnului să-l atenţioneze, oare Dumnezeu nu l-ar fi iertat ? Sau dacă Iuda vânzătorul după ce s-a dus de la Templu unde a aruncat banii trădării s-ar fi dus direct la Domnul Isus să-şi mărturisească vina şi să-şi ceară iertare, oare Domnul Isus nu l-ar fi iertat ? Eu cred că da, cu siguranţă toţi aceştia ar fi găsit iertare la Dumnezeu pentru păcatele lor. Nu ştiu care ar fi fost în fiecare caz din cele de mai sus consecinţele păcatelor lor, chiar iertaţi fiind. Poate nu ar mai fi fost blestemat pământul din cauza neascultării protopărinţilor noștri, poate că David nu ar fi trebuit să plătească păcatul săvârşit prin moartea celor „patru miei” (2 Samuel 12:6 … copilul Bat-Şebei, Amnon, Absalom şi Adonia), poate că Iuda nu s-ar mai fi spânzurat. Poate că … nu ştiu, şi de aceea nici nu mă pot pronunţa. Ştiu sigur însă că noi toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23), de asemenea ştiu că plata păcatului este moartea (Romani 6:23/a) şi mai aflăm din acest pasaj că darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru (Romani 6:23/b). Iată dragii mei ce Dumnezeu Mare şi plin de Dragoste avem. Şi-a trimis aici la noi pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, să moară pe Golgota în locul nostru al păcătoşilor, luând astfel asupra Lui toată vina noastră şi plătind în locul nostru cu moartea Sa pe cruce păcatele noastre ca să ne dea în dar, fără plată, viaţa veşnică şi iertarea Lui (Isaia 53). Privind deci la Golgota putem înţelege cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi cei păcătoşi şi vinovaţi. Stai şi meditează la viaţă ta… ştii bine cine eşti, chiar dacă pe oameni îi poţi înşela dându-te drept altul sau alta, ştii bine ce ai făcut, chiar dacă oamenii nu te-au văzut… dar te-a văzut Dumnezeu… ştii bine ce te aşteaptă dacă nu te pocăieşti sincer… de aceea întrebarea din titlul acestui editorial rămâne încă valabilă pentru noi toţi : “ Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă ?” Aşa dar „omule, oricine ai fi tu”, nu dispreţui „bogăţiile bunătății îngăduinței și îndelungii Lui răbdări” (Romani 2:4). Ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi este o pocăinţă sinceră, curată, adevărată, în urma căreia să putem primi prin Domnul Isus Hristos o viaţă nouă, putere asupra diavolului şi asupra păcatului, şi siguranţa vieţii veşnice. Azi încă mai este har. Dumnezeu în bunătatea Lui îi îndeamnă pe toţi oamenii să se pocăiască. Tu vezi şi înţelegi această bunătate a lui Dumnezeu ? Sunt într-adevăr foarte mulţi oameni în zilele noastre „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos” (2 Corinteni 4:4). „ Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile” (Evrei 4:7/b). Pocăiţi-vă ! Aşa a zis Dumnezeu, aşa au zis proorocii, aşa a zis Ioan Botezătorul, aşa a propovăduit Domnul Isus Hristos, aşa au predicat apostolii Domnului, aşa zice şi azi Duhul Sfânt. Pocăiţi-vă ! Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Pastor Elisei Pecheanu
Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea”
București (România)

http://www.bisericanadejdea.ro

Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat: Elisei Pecheanu

Ce dă valoare adunărilor noastre în Casa Domnului ?

De Marius Silvesan pe 20/01/2013 | Lasă un comentariu

“Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel, şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea.”

Exod 29:43

Am reluat cu ajutorul Domnului şi anul acesta citirea zilnică a Sfintelor Scripturi şi am ajuns zilele acestea sa recitesc pasajul biblic cu privire la facerea Cortului întâlnirii pentru poporul Israel care se găsea în călătorie prin pustie spre ţara promisa, Ţara Canaanului. Am rămas din nou uimit de mulţimea amănuntelor privitoare la construirea Cortului întâlnirii, primite de către Moise din partea lui Dumnezeu pe munte, şi rămâne clar pentru Moise porunca divină : „… să faci (totul) după chipul care ţi s-a arătat pe munte…” (Exod 25:9; 25:40; 26:30; 27:8; …) Era vorba despre un loc special unde Dumnezeu Creatorul, Domnul, hotărâse să se întâlnească cu poporul Său, prin reprezentanţii acestuia: Moise, Aron, fiii acestuia, adică Marele Preot şi preoţii. Sunt uimitoare toate aceste amănunte privitoare la construirea locaşului sfânt. Dimensiuni precise, materiale speciale, haine alese, uleiul sfânt, tămâia frumos mirositoare, luminile aprinse permanent, jertfa necurmată… totul pare a fi perfect. Da, dar nu erau de ajuns toate acestea deoarece mai trebuia ceva, şi anume Slava Domnului. Oricât de maiestos ar fi construit un loc de adunare, oricât de frumos ar fi zugrăvit, oricât de bine ar fi structurat, oricât de multe slujbe ar fi făcute, oricât de bine ar fi organizat totul, oricât de buni ar fi cântăreţii, predicatorii, slujitorii altarelor sau ai amvoanelor, oricât de mulţi şi însemnaţi ar fi musafirii sau invitaţii, etc., totul ar fi în zadar dacă în locul acela nu ar fi prezentă Slava Domnului, adică prezenţa Domnului; …” şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea.”. Nu doresc să fiu interpretat greşit. Vrem din toată inima să avem totul perfect sau aproape de perfecţiune în adunarea noastră. Vrem toţi să fim la înălţimea chemării la slujire. Vrem să facem totul aşa de bine încât să nu poată fi nimeni care să critice sau să comenteze. Dar doresc din toată inima ca (de aici înainte) la fiecare adunare a noastră în Casa Domnului să fie prezentă Slava Domnului. De unde cunoaştem că Slava Domnului adică prezenţă Domnului este cu noi ? În vremea lui Moise slava Domnului se cobora şi se ridica în chip vizibil cu ochii aceştia, deasupra Cortului întâlnirii (Exod 40:34-38). Astăzi, noi, de unde putem cunoaşte că avem la adunările noastre parte de Slava Domnului ? Cred că este o întrebare care să ne preocupe în mod permanent, altfel pierdem vremea degeaba. Au fost vremuri triste în vechime în care poporul credea că are parte de Slava Domnului la adunările lor, dar se înşelau amarnic deoarece Biblia spune clar că din pricina nelegiuirilor lor, Slava Domnului părăsise locul adunării (Ezechiel 9:1-11; 2 Cronici 24:17-21; Ieremia 7:3-15). Însuşi Domnul Isus când intră în Templul de la Ierusalim mustră aspru pe cei prezenţi şi responsabili, spunându-le că au făcut dinarea către Biserica din Laodicea că Domnul era afară din adunarea lor, era la uşă, bătea… poate, poate… cineva va auzi şi va deschide uşa să intre Slava (prezenţă) Domnului la ei. Cred din toată inima că noi astăzi avem privilegiul să purtăm în noi Casa Tatălui Său „o peşteră de tâlhari”(Matei 21:13). Chiar în Cartea Apocalipsa 3:20 suntem avertizaţi în scrisoprezenţa Domnului prin Duhul Său cel Sfânt, şi aceasta nu numai duminica sau miercurea la adunare ci întotdeauna şi pretutindeni. Duhul Domnului se manifestă prin Roadă (Galateni 5:22-23) şi prin Daruri (1 Corinteni 12:4-11). Valoarea noastră şi valoarea întâlnirilor noastre este dată de Slava (prezenţa) Domnului prin Duhul Său Cel Sfânt. Doamne, Te rugăm să ne ierţi, şi dacă ai plecat de la noi să vii din nou cu Slava Ta. Vrem să trăim în prezenţa Slavei tale şi aici şi-n veşnicie !

Pastor Elisei Pecheanu
Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea”
București (România)

http://www.bisericanadejdea.ro