Catehismul cel scurt de la Westminster via Monogerism
Catehismul cel scurt de la Westminster este un document doctrinar esenţial pentru prezbiterienii englezi şi scoţieni, dar şi pentru unii congregaţionalişti şi baptişti (care nu aderă la înţelegerea prezbiteriană cu privire la botez şi organizarea bisericii). Conceput de Adunarea de la Westminster (1643-1649), la care au luat parte 121 de teologi puritani, a fost autorizat, alături de Confesiune şiCatehismul cel lung, de Biserica Scoţiei în iulie 1648.Catehismul cel lung a fost pregătit în special ca să fie folosit de preoţi şi este prea detaliat pentru a putea fi memorat, fiind mai puţin cunoscut decât varianta scurtă.
Scopul Catehismului cel scurt este acela de a-i educa pe copii în materie de doctrină şi credinţă. Formatul său este: întrebare simplă, răspuns uşor de reţinut. Catehismul este compus din 107 întrebări şi răspunsuri. Primele 12 întrebări se referă la natura lui Dumnezeu, la decretele Sale şi la creaţie. Întrebările de la 13 la 20 au de-a face cu păcatul originar şi cu starea căzută a naturii omului. Întrebările 21-38 se referă Hristos Răscumpărătorul şi la beneficiile care decurg din răscumpărare. Următorul set de întrebări, 39-84, discută despre cele zece porunci. Întrebările 85-97 au în vedere sacramentele (botezul şi Cina Domnului). Setul final de întrebări, 98-107, explică Rugăciunea Domnului. Această organizare reia ordinea temelor din Catehismul de la Heidelberg (1563) al bisericilor reformate de pe continent.
Pentru descărcarea Catehismului daţi clic pe imagine.
http://www.monergism.ro/index.php/2011/11/catehismul-cel-scurt-de-la-westminster/
Partajează asta:
Calvin si baptistii – 3 – Origini baptiste. Puritanismul englez via Persona
Puritani
Puritani (sursa, AICI)
Origini baptiste
Puritanismul englez
Mentionind anabaptismul pacifist ca prima sursa a baptistilor, trebuie sa adaugam ca puritanismul englez constitue cea de a doua sursa. Acesta a aparut la sfirsitul secolului al XVI-lea si contesta sinteza pe care Biserica Anglicana o facuse intre Catolicism si Protestantism. Puritanii considerau ca Biserica Anglicana nu a dus pina la capat Reforma si ei doreau purificarea bisericii de rezidurile catolice. In teologia lor, puritanii l-au urmat pe Calvin, care la rindul lui promova o separare totala de Biserica Catholica. Existau si printre puritani oameni care nu considerau necesara separarea dintre biserica si stat, dar existau si din aceia care considerau ca separarea dintre stat si biserica este de importanta majora si ca biserica ar trebui sa fie condusa de episcopi si nu de regina Angliei. Aceia dintre puritani care nu au aceptat sinteza dintre biserica si stat, numiti separatisti, s-au separat de Biserica Anglicana si au fondat comunitati autonome.
John Smith, fost profesor la Universitatea Cambridge si preot anglican, a imbratisat cauza separatista si a format o noua biserica, ce nu recunostea autoritatea Bisericii Anglicane. Atitudinea si actiunea lui a dus la persecutii si in anul 1608 el se refugiaza in Olanda, impreuna cu o parte dintre membrii comunitatii pe care o formase. Acolo intilneste un grup de anabaptisti, care botezau adultii pe baza marturisiri credintei lor. El face o sinteza intre anabaptisti si puritani si formeaza o noua biserica. Aceasta noua biserica este o comunitatea de credinciosi marturisitori. Pentru el, acolo unde sunt doi sau trei credinciosi regenerati prin puterea Dunului Sfint, care sunt uniti pentru a marturisi credinta lor in Isus Cristos prin rugaciune, cintare si celebrarea botezului si a Cinei Domnului, ca si prin practicare darurilor spirituale, acolo este o biserica crestina. Asa cum am mentionat deja, apartenenta la biserica depindea de marturisirea personala a credintei in Isus Cristos in apa botezului. Iata deci cele doua surse din care isi trag radacinile baptistii.
Partajează asta:
Declarații și reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (VI)
Revista ”blogurilor evanghelice” despre cazul Iosif Țon a ajuns la numărul VI unde sunt prezente și câteva postări mai vechi legate de subiectul în discuție.
Care este credinţa lui Iosif Ţon astăzi? from La Răstâlmaciu’ by Dyo. Posted on 181decembrie 2010
S-a tot spus despre Iosif Ţon că nu este stabil în ceea ce crede. Unii l-au auzit pretinzând că este arminian; alţii spun că a trecut şi printr-o perioadă calvinistă. S-a apropiat şi de theosis la un moment dat. A fost considerat unul dintre baptiştii de frunte ai ţării. Acum se numeşte baptist carismatic. E greu să mai ţinem pasul cu el. (…)
Iosif Țon e pe Wiki! Unde sunt ceilalţi? from Pasarea Phoenix Remixed & co by pasareaphoenixremixed. Posted on 18 decembrie 2010
Iosif Țon (n. 30 septembrie 1934, Gârbovița, județul Alba) este un pastor baptist din România.
După plecarea din România, a predicat mulți ani la Radio Europa Liberă, în fiecare duminică între orele 14-15 în cadrul unui program religios transmis în perioada comunistă.
După 1990 Iosif Țon a pus bazele și a asigurat funcționarea Institutului Biblic Est-European, Institutului Biblic din Oradea (astăzi Universitatea Creștină Emanuel), a postului de radio Vocea Evangheliei și al Editurii Cartea Creștină din Oradea. (…)
Puritanii și carismaticii from Trezire Spirituală by Andrei Croitoru. Posted on 18 decembrie 2010
Ne pot ajuta puritanii în dezbaterea legată de cesația unor daruri ale Duhului Sfânt? Deși ei nu au avut tangență cu astfel de mișcări indirect ne putem folosi de gândirea lor pentru atrage câteva concluzii.
J.I. Packer în cartea „A Quest for Godliness” afirmă că John Owen nicăieri nu susține o astfel de negație ca cea a cesaționismului precum nici un text biblic nu face acest lucru în mod direct.
Nu agreez cu poziția, unor mișcări carismatice, în ce privește manifestarea darurilor miraculoase chiar dacă sunt de acord cu valabilitatea darurilor supranaturale dar nici nu cochetez cu cesaționismul atunci când doresc restricționarea unor manifestări.
Sunt 4 principii pe care Packer crede că puritanii le-ar fi folosit pentru judecarea mișcărilor carismatice sau neo-penticostale: (…)
Cum poate sa vina Duhul Sfant peste tine, daca El este deja in tine? from Laurentiu Balcan – visez, ca sa n-adorm… by Laurențiu Balcan. Posted on 18 decembrie 2010
” O alta maladie a teologiei harismatice- și aceasta foarte molipsitoare- consta în credința ca Dumnezeu vorbește și astăzi prin proroci, adică ofera revelație noua. Nu este greu sa demonstram ca o astfel de pretenție este total lipsita de fundament scriptural. Iosif Ton a ajuns și el bântuit de năluca revelațiilor noi, extrem de ispititoare.” Daniel Chiu
Domnul Daniel Chiu se afla într-o confuzie evidenta când vine vorba de lucrarea profetica, chiar dacă dumnealui ii considera pe harismatici “iliterati în ale Scripturii“. Afirmațiile pe care le face, care lovesc direct în mișcarea penticostala și carismatica, sunt în mod intenționat lansate pentru a denatura percepția cititorilor cu privire la manifestarile profetice. Ma indoiesc ca domnul Daniel Chiu nu ar sti ca prorocia, in perceptie penticostala cel putin – si am aici in vedere marturisirea de credinta penticostala, nu practicile abuzive ale unor falsi proroci – nu aduce revelatie noua, cum sugereaza dumnealui, ci este o vorbire supranaturala pentru “zidire, sfatuire si mangaiere”. Faptul ca Dumnezeu vorbeste si astazi prin proroci nu inseamna ca prorocii aduc o revelatie nouă. (…)
Beni Fărăgău şi Iosif Ţon, faţă în faţă cu duhurile necurate from Frică şi cutremur by Dyo. Posted on 18 decembrie 2010
Cred că cei mai mulţi dintre voi sunteţi familiarizaţi cu “noua” teologie a lui Iosif Ţon cu privire la relaţia dintre duhurile rele şi credincios, aşa cum o înţelege acesta din parabola cu duhurile rele din Matei 12:43-45 şi Luca 11:24-26. Dacă nu, puteţi citi argumentaţia lui AICI.
Deşi Iosif Ţon a fost aspru sancţionat pentru felul în care înţelege aceste lucruri astăzi, nu am găsit încă nişte răspunsuri baptiste pertinente, oferite “la cald”, în această chestiune specifică. În aceste condiţii, după ce am citit şi eu pasajele în context – şi aici trebuie subliniată încadrarea magistrală oferită de Matei acestor cuvinte – m-am apropiat de un alt nume important al baptismului românesc şi, orice s-ar spune, mult mai puţin controversat: Beni Fărăgău. În studiul său pe Evanghelia lui Matei, scos de Fundaţia Istoria Binecuvântării în 2001, începând cu pagina 340 avem prezentată o abordare acestui pasaj, strâns legată de contextul său, aşa cum Beni ne-a obişnuit deja în fiecare din lucrările sale.
Iosif Ţon este acum baptist carismatic, Beni este încă baptist “normal”. Haideţi să vedem dacă acest lucru contează atunci când cei doi se aporpie de un text atât de carismatic cum este Matei 12:43-45.
Sunt liber, deci nedumerit (1) from Frică şi cutremur by Dyo. Posted on 19 decembrie 2010
Iosif Ţon spune în Clarificări (2): “Domnul Isus ne spune că duhului rău nu-i place să locuiască altundeva decât într-un trup omenesc.”
Întrebare: Dacă este aşa, atunci îi este de folos acelui duh ca trupul pe care îl stăpâneşte să trăiască cât mai mult. Cum se explică, în acest caz, faptul că atâtea boli incurabile sunt atribuite duhurilor rele? Chiar atît de proaste sunt, să-şi demoleze propriile lor locuinţe?(…)
Istoria evanghelică necosmetizată (7) from România Evanghelică by Alin Cristea. Posted on 19 decembrie 2010
Dănuț Mănăstireanu: “Iosif Țon are bunul simț (și curajul) de a declara în mod deschis (cel puțin din când în când) ceea ce crede, ceea ce aproape nimeni nu îndrăznește să facă între evanghelicii români (…) ”
Liniştea Domnului în anchetă din “şi lucruri bune” (P) from Marius Cruceru by Marius David
Istorie Evanghelica 