Arhive lunare: ianuarie 2012

Martin Scorsese va face un film despre martirii creștini


Regizorul Martin Scorsese intenţionează să realizeze un film despre creştinii martirizaţi în secolul al XVII-lea în Japonia. El nu a precizat deocamdată o dată certă pentru lansarea filmului. Scorsese a declarat însă, într-un interviu dat în luna decembrie, că așteaptă ca actorul Daniel-Day Lewis – pe care îl preferă pentru rolul principal – să finalizeze filmările la „Lincoln”.

 

Foto: hollywood.comFilmul se bazează pe cartea „Chinmoku” („Linişte”), a autorului de confesiune catolică Shusaku End. Regizorul a pornit de la ideea că istoria martirilor din Japonia este intensă şi merită cunoscută de publicul larg. „Liniştea” se referă la tăcerea lui Dumnezeu în faţa crucii lui Hristos, punct de plecare pentru istorisirea apostaziei forţate a misionarilor, în mijlocul torturilor îngrozitoare.

Într-o prefaţă a unei ediţii recente a romanului, Scorsese explică fascinaţia sa pentru subiect: „Cum spui povestea credinţei creştine? Dificultatea, criza credinţei? Cum descrii lupta? … Shusaku Endo a înţeles conflictul credinţei, nevoia credinţei de a lupta contra vocii experienţei. Vocea care îl obligă pe creştin să adapteze credinţa la lumea în care trăieşte, la cultura pe care o are…”

Sursa: http://www.semneletimpului.ro

Hey! Nu o lua razna!


„Eram cu toţi acolo, aveam un timp fain, ne distram şi deodată, cumva, cineva a început să vorbească de Isus…”

Câți dintre voi aţi avut experienţa asta? Cât timp aţi discutat despre nu ştiu ce, erai ok, râdeai, erai tu însuţi, te distrai dar dintr-o dată cineva pomeneşte de Isus şi începi să te porţi ciudat. Nu-ţi mai găseşti cuvintele, începi să te înroşeşti, o căldura ciudată te cuprinde, respiri din ce în mai greu şi devii sec, plictisitor. Nici o urmă de bucurie pe faţa ta şi apoi începi să vorbeşti despre Cea Mai Bună Veste. Vezi contradicţia? Are vreun sens? Când vorbeşti despre orice altceva, eşti ok. Dar când vorbeşti despre Evanghelie, comportamentul tău trădează mesajul tău.

Fi întotdeauna pregătit
Apostolul Pavel îi instruia pe primii creştini cu privire la discuţiile lor despre credinţă: Sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi (1 Petru 3:15) Vedeţi pe ce pune accentul? Fi întotdeauna gata, indiferent de circumstanţe. Nu şti niciodată când Duhul Sfânt îţi va deschide o uşă. Trebuie să fi pregătit. De obicei te simţi ciudat şi inconfortabil tocmai pentru că nu eşti pregătit.
Cunoaşte Evanghelia
Începe prin a-ţi predica ţie Evanghelia. Citeşte pasaje despre Evanghelie. Ascultă cum alţii vorbesc despre Evanghelie. Chiar dacă nu ai toate răspunsurile la întrebările oamenilor, poţi să spui: „Nu sunt sigur… dar mă voi interesa.” Nu o lua razna, nu te apăra şi nu fi frustrat.
Dacă Evanghelia este adevărată atunci ar trebui să fim siguri pe noi şi plini de convingere când vorbim despre ea. Te va ajuta şi experienţa. Cu cât vei discuta mai mult pe acest subiect, cu atât mai confortabil vei deveni. Până la urmă cel care are puterea să atragă oamenii este Dumnezeu. El este suveran peste discuţiile şi relaţiile tale cu cei care nu cred Evanghelia. Nu stă totul pe umerii tăi, deci relaxează-te puţin.
Cinsteşte-L pe Isus
Petru îşi începe instrucţiunile spunând: Sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! În inima ta înalţă-L totdeauna pe Isus, supune discuţia Domnului Isus şi încrede-te în El. Roagă-te ca Duhul Sfânt să te umple. Şi când începi să vorbeşti, fă-o cu blândeţe şi cu teamăavând o conştiinţă bună (1 Petru 3:15-16). După ce ai terminat discuţia, încrede-te în Isus şi roagă-te pentru rezultate. Ţine minte: eşti doar mesagerul Evangheliei, nu mesajul însuşi. Dumnezeu este cel care până la urmă evanghelizează şi schimbă inimi.
Iosua Faur

Maxima zilei – 19 ianuarie 2012


Dumnezeu este peste tot, acolo unde îl cauți.

Berbec Ion

Meditatia zilei – 19 ianuarie 2012 NU-TI PIERDE NĂDEJDEA


Sir Ernest Shackleton at Ocean Camp, Weddell S...

Ernest Shackleton. Image via Wikipedia

„Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea”

În 1914, Ernest Shackleton a încercat prima dată să traverseze Antarctica. Dar vasul său, Nădejdea, s-a blocat în gheaţă şi a fost zdrobit. Shackleton şi echipajul lui format din 27 de mem­bri au eşuat la 1200 de mile de civilizaţie, plutind în derivă printre banchizele de gheaţă cu doar trei bărci de salvare şubrede, câteva corturi şi provizii limitate. În cele din urmă, au ajuns la o mică insulă şi au aşteptat până când Shackleton cu o mână de oameni s-au dus cu una din băr­cile de salvare 800 de mile prin marea tumultuoasă până la o balenieră. Shackleton s-a întors cu un vas de salvare şi tot echipajului a supravieţuit celor 18 luni de chinuri.

Cum a reuşit să păstreze vie speranţa tuturor? Mai întâi le-a modelat optimismul. Shackleton, care descria opti­mismul ca „adevăratul curaj moral”, a crezut mereu că el împreună cu echipajul său vor supravieţui şi a împrăştiat optimismul în cei din jurul său. În al doilea rând, el le-a alimentat sen­timentul semnificaţiei, l-a menţinut pe fiecare în alertă cerându-le părerile şi dându-le sarcini care i-a făcut să se simtă parte a soluţiei. în al treilea rând, i-a încurajat.

A folosit umorul şi a promo­vat o atmosferă relaxantă. Shackleton a recunoscut că sub presiune extremă, capacitatea de a destinde starea de spirit neutralizează teama şi îi ajută pe oameni să se concentreze, să-şi refacă energiile şi să învingă obstacolele înfricoşătoare. Nu este interesant că unul din cele câteva obiecte pe care Shackleton le-a recuperat din vasul scufundat a fost banjoul (un instrument muzical) unui membru al echipajului? A făcut lucrul acesta pentru ca grupul să poată avea muzică. Shackleton a fost un exemplu semnificativ al omului capabil să păstreze speranţa vie. Dacă ştii pe cineva aflat în mijlocul unei grele încercări, cuvintele tale pline de bunătate şi dragoste, încre­derea ta în acea persoană şi abilitatea ta de a-i uşura povara pot să-i păstreze speranţa vie.

www.misiune.ro

Embracing forgiveness


Forgiveness isn’t a skill you can master and employ whenever you wish, or a tool you can use the way you might use an umbrella or a fork. Rather:

–Forgiveness is a natural response to reality that arises from a deep understanding of the nature of life and how best to live it.

–Forgiveness isn’t a way to escape from your past or to forget it; it’s a way of not dragging your past into your present.

Rami Shapiro

–Forgiveness isn’t a way to avoid suffering; it’s a way to avoid clinging to suffering.

Life is a blend of joy and sorrow, happiness and horror. Forgiveness won’t change that. But it can free you from dragging sorrow into your moments of joy, and prevent you from allowing moments of horror to corrode your moments of happiness.

There are two keys to living life with forgiveness at its core. The first is found in Ecclesiastes: “To everything there is its season, a time for every purpose under heaven: a time to plant, and a time to uproot… a time to weep, and a time to laugh; a time to mourn, and a time to dance… a time to embrace, and a time to let go… a time for love, and a time for hate… a time to be born, and a time to die.”

Everything has its time, its moment for arising and its moment for passing on. You cannot have one without the other. Just as front goes with back, so weeping goes with laughing, and loving goes with hating. What you can have – all you can have – is one thing after another, so the key to navigating life well is to know what time it is: to know when to laugh and when to mourn, when to love and when to hate. When you know what the moment requires, you know how to act in it. And when the moment passes so does the action that it required. Forgiveness is what happens when you know and live with the arising and passing of time.

[Read commentary]

Iosua Faur – Cum să vorbim despre credinta noastră


Sunt atâția colegi cu care putem vorbi, atatia prieteni care chiar asteapta sa faci ceva, sunt atatia oameni pentru care sa ne rugam. Nu stiu de ce noi crestinii o luam razna si parem niste ciudati atunci cand vine vorba sa vorbim despre credinta noastra… Totul ar trebui sa fie natural, nu? Uitati cateva lucruri care ne-ar putea ajuta:
1. Gaseste un drum care sa duca la Isus – In timp ce discuții gandeste-te cum poate fi Isus adus in discutie, pentru ca Domnul Isus atinge fiecare subiect al culturii noastre: sport, muzica, arta, politica, etc. Urmareste, cauta, construieste poduri pentru a-l aduce pe El in conversatie. Ar trebui sa vorbesti la fel de natural si de pasionat ca si cum vorbesti despre orice altceva.
2. Nu fi ciudat si nefiresc – „Deci… acum… as vrea sa iti vorbesc despre Isus…” Daca dintr-o data iti pui in cap palaria cu „Isus” si vorbesti cu el/ea de parca ar fi un proiect si nu o persoana, atunci intri intr-un teritoriu ciudat. Vor fi ocazii in care vei parea ciudat, pentru ca sa vorbesti despre Isus si despre pacat nu-i foarte normal pentru unii. Dar nu lasa ca discutia sa fie ciudata din cauza ta.
3. Fi atragator – nu inseamna ca trebuie sa-ti cumperi o garderoba noua pentru evanghelizare. Atrage-i pe oameni prin stilul tau, prin metodele tale, fa conversatia atractiva. Pentru mai multe info, citeste Castigatorul de suflete, de Spurgeon.
4. Arata ca nu esti un stereotip sau o caricatura – Multi oameni seculari au o imagine deja formata cu privire la crestin/pocaiti, imagine nu foarte faina: „ma judeca…” „sunt agresivi…” „fanatici”. Fi amabil cu ei, natural, iubeste-i, slujeste-i.
5. Fi deschis – invita prieteni la tine acasa, organizeaza ocazii in care sa fiti impreuna, mergeti la un suc, la o pizza, la un film.
6. Fi sincer cu privire la problemele si greselile tale – Cu toti gresim. Toti avem probleme cu care ne confruntam. Isus trebuie sa primeasca tot creditul pentru ce ii bun in viata ta. Multi necrestini evita crestini pentru ca se simt complexati de problemele pe care le au.
7. Faptele vorbesc – Ajutati vecinii. Ajutati cartierul/strada. Gaseste tot felul de oportunitati. Cei din jurul tau te privesc si asa cum Iacov spune: o credinta fara fapte… este moartă.
Iosua  Faur

Maxima zilei – 18 ianuarie 2012


Sunt împrejurări când trebuie să tăcem, dar niciodată să nu trădăm adevărul prin minciună.

Augustin

Grup masteranzi FTB la BCB Nădejdea (11.01.2012), Sunt mântuit


Capela FTB – Cum pot să mă implic în slujire?


http://www.capelaftb.com

Abonamente Crestinul azi 2012


Pretul pentru un abonament la revista Crestinul Azi pentru Romania a ramas neschimbat pentru anul 2012. Astfel, pentru un abonament, pretul este de 24 de lei pe anPentru cinci abonamente comandate pe aceeasi adresa cititorii vor primi un numar de carti egal cu numarul de abonamente. 

Pentru cititorii din Europa pretul este de 20 de euro un abonament, iar pentru SUA si Canada 25 U

sd.

Revista Crestinul azi este publicatia oficiala a Cultului Crestin Baptist din Romania, apare de sase ori pe an si contine articole, stiri si informatii relevante pentru comunitatea de credinciosi din tara si din strainatate.

Informatii suplimentare la telefon: 021 430 00 39 sau prin email la crestinul.azi (a) gmail.com

Detaliile pentru plata abonamentului prin virament bancar sunt:

Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania – Crestinul azi
CUI 4965683
Cont: RO11 BACX 0000 0030 0471 8000
Unicredit Tiriac Bank,

Daca optati pentru aceasta forma de abonare, nu uitati sa ne transmiteti prin email adresa postala la care doriti sa livram revista.

http://revistacrestinulazi.ro