Îmi place diversitatea de opinie și nu mă deranjează câtuși de puțin ca cineva să scrie împotriva creștinismului. Îmi place, de pildă, Bart Ehrman (publicat chiar de editura Humanitas): e onest și scrie informat, chiar dacă nu sunt de acord cu anumite afirmații de-ale lui. Deși mă declar creștin, nu am probleme cu opoziția. Cred doar că este corect pentru public ca produsul literar să fie onest prezentat.

Editura Humanitas, una dintre cele mai prestigioase de la noi din țară, publică de curând o carte în colecția „Istorie”: Catherine Nixey, Epoca întunecării. Cum a distrus creștinismul lumea antică, trad. Dionisie Constantin Pârvuloiu, 2019. Cartea este nouă, din 2017, The Darkening Age: The Christian Destruction of the Classical World, la editura Macmillan.

Nu discut conținutul, pentru că sunt amator în domeniu. Îi las pe profesioniști să aprecieze calitatea cărții lui Nixey. Dar chiar pe copertă atrage atenția o reclamă interesantă…

Cunoscută personalitate religioasă şi politică, Petru Dugulescu a fost pastor baptist (Haţeg 1974-1986; Timişoara 1986-2002) şi deputat PNŢCD de Timiş (1992-2002). A fost unul dintre fondatorii Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.

A fondat Asociaţia Evanghelistică şi de Caritate “Isus Speranţa României” (1991) şi casa de orfani “Fraţii lui Onisim” din Timişoara (1992).

A publicat volumele de poezii “Călătorii enigmatici” şi “Apus de mileniu” şi cărţile (autobiografice) “Ei mi-au programat moartea”, tradusă în limba engleză cu titlul “Repenters” şi “Democraţie şi persecuţie” (lansată în decembrie 2007).

Petru Dugulescu a primit titlul de “Ambasador al Păcii” oferit de Interreligious and International Peace Council şi premiul “Freedom Fighter Award” oferit American Freedom Festival. A fost cetăţean de onoare în 4 state americane.

În zilele revoluţiei a fost prezent în balconul Operei Române din Timişoara şi i-a chemat pe revoluţionarii prezenţi în piaţa centrală a Timişoarei să îngenuncheze, să rostească Tatăl nostru în…

Armistiţiul de Crăciun, care a avut loc în principal între soldaţii britanici şi cei germani de pe frontul de vest, în decembrie 1914, este un eveniment neglijat de relatările istorice oficiale ale „Marelui Război” şi ascuns publicului de către istoricii orwellieni. Stanley Weintraub a rupt acest văl al tăcerii şi a scris o istorie emoţionantă a acestui eveniment, pe baza scrisorilor trimise acasă de pe front şi a jurnalelor soldaţilor implicaţi. Cartea sa este intitulată Silent Night: The Story of the World War I Christmas Truce şi conţine multe imagini ale evenimentelor, în care se pot vedea forţele opozante amestecându-se şi celebrând împreună acel prim Crăciun al războiului. Această întâmplare remarcabilă a început, după cum scrie Weintraub, în dimineaţa zile de 19 decembrie 1914:

Locotenentul Geoffrey Heinekey, nou membru al Queen’s Westminister Rifles, i-a scris mamei sale că „s-a întâmplat un lucru dintre cele mai extraordinare. … Nişte germani au…