Oliver Jens Schmitt : Observăm tensiuni mari în sânul populației românești – între BOR și Biserica Greco-Catolică, între BOR și români neoprotestanți, între BOR și un milion de stiliști
În presa românească a apărut recent un interviu cu istoricul Oliver Jens Schmitt, despre relația dintre Biserica Ortodoxă și puterea politică, din care am selectat câteva aspecte care se referă la relația cu românii neoprotestanți.
Dupa 1918, cu ridicarea la rang de patriarhie, BOR a fost, cel putin in perioada interbelica, cea mai mare biserica ortodoxa libera, in sensul ca n-a fost supusa prigoanelor ca biserica sub dictatura bolsevica in Uniunea Sovietica.
In acelasi timp, prin Constitutie, a obtinut un rang politic extrem de ridicat, ca „biserica dominanta”.
BOR a contribuit activ la omogenizarea politica si culturala a unei tari multietnice si multiconfesionale. Si, daca excludem 30% dintre cetateni, adica pe cei de alta apartenenta etnica, observam tensiuni mari in sanul populatiei romanesti – intre BOR si Biserica Greco-Catolica, intre BOR si romani neoprotestanti, intre BOR si un milion de stilisti (etnici romani care tin calendarul vechi) din Basarabia.
BOR si statul (interbelic, antonescian si comunist) au colaborat strans pentru a reprima aceste institutii si curente concurente. Si, nu din intamplare, greco-catolicii si neoprotestantii au devenit victime ale acestei colaborari intre stat si BOR.
Amandoua au ravnit sa cladeasca o societate nationala omogenizata si nivelata. […]
BOR a sustinut mereu acest proiect de omogenizare nationala si a obtinut asta – in dauna cetatenilor de alta confesie: evrei, greco-catolici si altii – pozitia politica si economica dominanta pe care o detine astazi.
Partajează asta:
Ioan Țone, Numai Tu Isuse
Partajează asta:
Ioan Țone, Nu sunt numai flori pe cale
„Nu sunt numai flori pe cale
Sunt și lacrime amare
Treci adesea și prin încercări”
Partajează asta:
De azi într-o lună începe noul an școlar
Structura anului şcolar 2018-2019 a fost stabilită de Ministerul Educaţiei. Potrivit instituţiei, cursurile noului an şcolar încep luni, 10 septembrie şi se întind pe 168 de zile lucrătoare, respectiv 34 de săptămâni.
Anul şcolar 2018-2019 este structurat pe două semestre, după cum urmează:
- semestului I: 10 septembrie 2018 – 1 februarie 2019;
- semestrul al II-lea: 11 februarie 2019 – 14 iunie 2019.
Pentru elevii de liceu, anul şcolar se va termina pe 31 mai 2019, iar pentru cei de clasa a VIII-a pe 7 iunie 2019. Vacanţele elevilor în anul şcolar 2018-2019 sunt aceleaşi ca în fiecare an, respectiv vacanţa de iarnă, cea intersemestrială, vacanţa de primăvară şi vacanţa de vară.
În plus, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar beneficiază de o vacanţă suplimentară în săptămâna 27 octombrie – 4 noiembrie 2018.
Vacanţele elevilor în anul şcolar 2018-2019 sunt structurate astfel:
vacanţa de iarnă: 22 decembrie…
Vezi articolul original 30 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Partea întunecată, colaboraționistă, a vieții BOR sub feluritele dictaturi din România nu a fost obiectiv și minuțios documentată
Teodor Baconschi notează că „partea întunecată, colaboraționistă, a vieții BOR sub feluritele dictaturi din România nu a fost obiectiv și minuțios documentată. Au fost valorificate istoriografic doar pildele de eroism, rezistență morală, opoziție intelectuală și chiar de martiriu, vecin cu sfințenia. Adevărul e cunoscut pe jumătate. În Evanghelie ni se spune că Adevărul întrupat în Iisus Hristos ne va face liberi: nu încap în această ordine jumătățile de măsură.”
Cred că afirmația este valabilă, cu anumite particularități, și pentru alte denominațiuni religioase. Consider relevant din partea domnului Baconschi și apelul la cunoașterea adevărului în integralitatea sa, unul prin a cărui cunoașterea și asumare vom deveni liberi. Prin urmare, istoria trebuie asumată și acceptată așa cum s-a desfășurat cu părțile ei luminoase sau întunecate. În această ecuație nu încap jumătăți de măsură fiind nevoie de un demers istoriografic realizat profesionist sine ira et studio.
Partajează asta:
News.ro: Un cercel de aur cu o vechime de 2.200 de ani a fost descoperit de arheologi la Ierusalim
Arheologii israelieni au prezentat miercuri un cercel din aur datând de 2.200 de ani şi reprezentând un cap de animal cu coarne, primul de acest fel descoperit la Ierusalim, scrie AFP.
Cercelul în stil elenistic a fost descoperit în octombrie 2017 în timpul unor excavări în situl „Cetatea lui David” şi a făcut obiectul unui articol ştiinţific, însă nu fusese prezentat presei.
Obiectul descoperit la Ierusalim datează din perioada elenistică, respectiv secolele II – III îHr.
Partajează asta:
Stelian Tănase – Vin rușii pe tancuri!
Spaima bucureşteanului, în anul de pomină 1944, a fost că ruşii vor ocupa oraşul. De ce ţi-e frică, nu scapi. La sfîrşitul lunii august la barierele Colentina şi Pantelimon şi-au făcut apariţia cohortele Armatei Roşii. (am descris acea zi în “Moartea unui dansator de tango”, roman, ed.TREI 2011 ). Populaţia a fost mobilizată şi i-a întîmpinat pe ruşi ca pe nişte “eliberatori”, cu flori, scandări de slogane, fanfare şi discursuri. A fost prezentă aproape toată suflarea. Guvern, primărie, generali, oameni simpli aduşi de organizatori sau simpli curioşi. S-a încercat cîştigarea bunăvoinţei cuceritorului. Românii lor erau înfrînţi, după ce ajunseseră pînă în munţii Caucaz şi pe Volga, la Stalingrad. Din iarna 42/3 se retrăgeau continuu.
Circulau toate fantasmele. Motive de teamă, nenumărate. Bucureşteanul se temea de jafuri, violuri şi ucideri. De kolhozuri, confiscarea proprietăţilor (case, magazine, etc.). De Siberia, de poliţia secretă şi mai ales de Stalin, despotul de la Kremlin. Se ştia despre represiunea şi teroarea din anii 30, de metodele dure cu care cîştigase războiul. Aceleaşi metode urmau să fie aplicate şi într-o ţară ocupată cum era România. Puţini îşi făceau iluzii că va fi bine. Prudenţii, cei lucizi, realiştii, îşi făceau bagajele după ce îşi trimiseseră banii în Occident şi plecau şi ei. Cei fără avere sau naivi, sperau într-o minune. Ea nu a venit.
https://www.stelian-tanase.ro/vin-rusii-pe-tancuri/
Partajează asta:
Prodocens media iși extinde echipa
Căutăm colegi! Asociația PRODOCENS Media este o organizație non-profit care se adresează vorbitorilor de limba română având ca misiune apărarea şi promovarea valorilor creştine prin intermediul celor mai noi metode de comunicare în masă, tv online şi social media.
Dacă te indentifici cu valorile noastre şi eşti pasionat de a sta în spatele sau în faţa camerei de luat vederi sau vrei să înveți să editezi video şi vrei să ni te alături în misiunea noastră, lăsă-ne un mesaj în privat sau trimite un CV la prodocensmedia@gmail.com.
Cunoaşterea limbii engleze şi activitatea în social media constituie un avantaj .
Partajează asta:
Istoria baptiștilor orădeni în date și imagini (3) – Constantin Adorian și Iosif Țon
Două evenimente majore din istoria românilor, Unirea din 1918 și Revoluția din decembrie 1989 împreună cu două personalități din istoria baptiștilor români, Constantin Adorian și Iosif Țon formează un cadru istoric interesant.
Dacă despre Constantin Adorian se poate menționa că Unirea din 1918 l-a propulsat ca lider al baptiștilor din România, la Iosif Țon situația este diferită datorită faptului că acesta se afirmase și era recunoscut ca lider evanghelic, nu doar baptist, înainte de Revoluția din decembrie 1989. Tocmai acțiunile și capitalul său de imagine anterioare momentului decembrie ‘89, împreună cu viziunea sa, relațiile și resursele de care dispunea la momentul respectiv l-au propulsat pe scena politică evanghelică postdecembristă.
Adorian a avut un rol determinant în înființarea Seminarului Teologic Baptist din București, actualul Institut Teologic Baptist din București, iar Țon în înființarea Institutului Biblic Emanuel de la Oradea, actuala Universitate Emanuel din Oradea.
Adorian a fost un lider baptist vizionar cu un rol determinant în formarea Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România, iar Țon unul determinant în formarea Alianței Evanghelice din România și a postului Radio Vocea Evangheliei.
Cele două momente importante din secolul XX pentru România și pentru evanghelicii români, Unirea și Revoluția, au produs două figuri importante pentru baptiști: Constantin Adorian și Iosif Țon. Dacă Constantin Adorian a făcut din București centrul baptiștilor români după Unire, Iosif Țon a făcut din Oradea centrul baptiștilor români după Revoluție.
Iosif Țon nu trebuie privit doar în tandem cu Liviu Olah – o astfel de perspectivă poate fi valabilă doar pentru Biserica Baptistă Emanuel din Oradea -, ci în primul rînd ca un ctitor de instituții, care nu poate fi comparat, în istoria baptiștilor români, decît cu Constantin Adorian.
În primele decade ale secolului XXI, Iosif Țon a rămas ultimul mare mit al baptiștilor români, cea mai notorie instituție a baptiștilor români, dar și cea mai importantă figură din istoria evanghelicilor români – baptiștii au apărut în România pe la 1856, creștinii după Evanghelie pe la 1899, penticostalii pe…
Vezi articolul original 176 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
CĂRȚI și resurse despre evanghelicii români
Alin Cristea a publicat o lista cu CĂRȚI și resurse despre evanghelicii români
Eu am publicat o listă împreună cu o scurtă prezentare a carților apărute în România care tratează istoria baptiștilor din România in secolul XX. Studiul despre istoriografia bisericilor baptiste din România în secolul XX a fost publicat în cadrul unui volum la editura Polirom.
Dorin Dobrincu are o prezentare a resurselor privind istoria evanghelicilor din România în cadrul volumului Omul evanghelic.
Ar fi interesant ca cineva să realizeze o listă și cu resursele în limba engleză, precum și cu publicațiile în limba română disponibile spre cercetare și descărcare despre evanghelicii din România între secolele XIX-XXI. Interesul meu particular se îndreaptă către baptiști, despre a căror istorie cercetez și scriu de 10 ani.
Istorie Evanghelica 