José Saramago a fost un scriitor portughez (1922-2010), laureat al premiului Nobel pentru Literatură în anul 1998, care a scris și romanul Evanghelia după Isus Cristos, trad.: Mioara Caragea, Polirom, 2003. Pentru a înțelege mai bine opera acestui scriitor este de menționat faptul că „o parte din romanele lui descriu diferite epoci istorice ale Portugaliei, însă nu sunt în primul rând romane istorice, ci caracterizări, uneori ironice, alteori triste, de destine umane”. Conform aceleiași surse, care folosește ca bază un articol din New York Times, „Saramago a fost ateu și comunist”.

Iată pasajul din articolul despre Saramago din New York Times  unde acesta este caracterizat ca un ateist militant

A militant atheist who maintained that human history would have been a lot more peaceful if it weren’t for religion, his novels are still preoccupied with the question of God.

His novel “The Gospel According to Jesus Christ,” in which Jesus on the cross apologizes to mankind for God’s sins, was deemed blasphemous by some believers and deeply religious by others.

Tot New York Times scrie că „pentru mulți americani numele domnului Saramago este asociat cu o declarație făcută în 2002 în timp ce vizita West Bank când a comparat tratamentul israelian asupra palestinienilor cu Holocaustul.

Mai jos aveți o parte din postfața traducerii în limba română a cărții lui Saramago scrisă de doamna Mioara Caragea sub titlul Evanghelia eretică a lui Jose Saramago, postfață la Evanghelia după Isus Cristos,trad.: Mioara Caragea, Polirom, 2003, preluată de pe blogul https://istoriiregasite.wordpress.com unde puteți citi întreaga postfață a cărții.

Cel mai controversat roman al lui Jose Saramago, Evanghelia după Isus Cristos, publicat în 1991, s-a născut, după cum declară scriitorul, dintr-o iluzie optică: aflându-se la Sevilla, în 1987, în timp ce încă mai lucra la Istoria asediului Lisabonei, scriitorului i s-a părut că vede într-un chioşc de cărţi o carte cu un titlu în portugheză: O Evangelho Segundo Jesus Cristo, care l-a nedumerit şi l-a făcut apoi să viseze.

Ideea prinde viaţă doi ani mai târziu, în timpul unei vizite la Pinacoteca din Bologna, unde, înconjurat de opere de artă sacră, Saramago vizualizează scena naşterii lui Isus într-o peşteră, înţelegând de asemenea că punctul nodal al romanului va fi constituit de întâlnirea cu Iehova, care îi va revela fiului său nu numai propriul viitor, ci şi pe cel al religiei căreia jertfa sa îi va da naştere: „Isus refuză acest rol şi fuge. Miracolele vor fi operate de Iehova în faţa lui Isus pentru a-l forţa să accepte propunerea„.