În chestiunea copyrightului pentru Biblia Cornilescu
Se zvoneşte pe bloguri şi prin emailuri că Biserica Ortodoxă Română intenționează să cumpere drepturile de publicare pentru Biblia Cornilescu, de la Societatea Biblică Britanică. Citește mai mult …
Biblia care a fost pe Lună e scoasă la licitație
Începând cu 15 septembrie RR Auction va desfășura o licitație cu obiecte care au aparținut astronauților sau au fost utilizate în cadrul misiunilor spațiale NASA. Între cele peste 800 de obiecte se numără și Biblia pe microfilm.
Biblia conține toate cele 1245 de pagini ale versiunii King James. „Are un inci și jumătate pe un inci și jumătate. E nevoie de un microscop pentru a o citi și este mai mult simbolică. Dar este toată acolo. Întreaga versiune King James a Bibliei este acolo”, explică pentru Fox News Bobby Livingston, vicepreședintele pentru vânzări al RR Auction.
Prima intenție de a duce Biblia pe Lună i-a aparținut astronautului Ed White, în 1967 dar un accident al misiunii Apollo 1 a împiedicat proiectul. Biblia a ajuns pentru prima oară în spațiu în cadrul misiunii Apollo 12 (1969), dar o greșeală logistică a făcut ca obiectul să nu ajungă pe Lună, ci să rămână în capsula care a orbitat în jurul satelitului natural al Pământului. După aceea a fost la bordul misiunii Apollo 13 (1970), dar misiunea nu a fost dusă la îndeplinire, echipajul întorcându-se pe Pământ înaintea unei explozii care ar fi putut fi catastrofală. Pentru prima oară a fost dusă pe lună în cadrul misiunii Apollo 14, pe 5 februarie 1971.
Deși inițial au fost pregătite mai multe sute de exemplare – 513 pentru Apollo 13 și 300 pentru Apollo 14, doar 100 au fost luate pe Lună. După zbor, unele din Bibliile lunare au fost tăiate în fragmente minuscule de 50 de pagini care au fost dăruite unor demnitari – George W. Bush este în posesia unuia. Exemplarul expus la licitație este unul dintre cele 12 exemplare complete certificate de astronautul Edgar Mitchell care le-a purtat în echipamentul său.
Biblia este încrustată acum într-o casetă de aur de 22K și pietre prețioase. Prețul de pornire este de 5.000 de dolari americani. În cadrul exponatelor aparținând misiunilor Apollo este de departe cel mai scump obiect scos la licitație, următoarele cele mai scumpe obiecte având ca preț de pornire 1.000 de dolari.
Biblia a fost produsă și predată RR Auction de Apollo Prayer League, o organizație religioasă care include mulți foști astronauți ai misiunilor Apollo, oameni de știință, ingineri și administratori ai NASA. Liga a fost condusă de Rev. John Maxwell Stout, un angajat NASA care a activat ca om de știință și capelan. Șeful Ligii a fost apreciat ca un om pentru care reconcilierea științei cu religia nu era ceva dificil „Nu am nicio problemă cu Dumnezeu atunci când, alături de studenții mei, privim printr-un microscop”. Livingston afirmă că situația se repetă în dreptul multor astronauți. Unul dintre ei i-ar fi spus „Știu că infinitul există. L-am văzut. Am stat pe pridvorul lui Dumnezeu și l-am văzut în fiecare zi.”
Evenimentul ducerii Bibliei în spațiu a atras întotdeauna atenția în cadrul discuțiilor referitoare la presupusul conflict între știință și religie. „Acești exploratori au fost nu numai oameni de știință, ci și oameni ai credinței”, explică Carol Mensch, autoarea cărții The Apostles of Apollo. „Exprimarea credinței în spațiu a creat o dilemă pentru mulți astronauți și pentru agenția lor guvernamentală – de aceea aspectul acesta a atras atenția mass-media la fel de mult ca și celelalte realizări ale misiunilor Apollo.”
http://www.semneletimpului.ro/stiri/Biblia-care-a-fost-pe-Luna-e-scoasa-la-licitatie-4148.html
O carte unicat – Cine sunt creştinii după Evanghelie?
Simpozion national – Explorari in traditia biblica romaneasca si europeana – Editia a II-a
Universitatea «Alexandru Ioan Cuza», Iaşi
Centrul de Studii Biblico‑Filologice «Monumenta linguae Dacoromanorum»
Institutul de Filologie Română «A. Philippide», Iaşi
Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România
organizează
Simpozionul Naţional
«Explorări în tradiţia biblică românească şi europeană»
Ediţia a II-a
Iaşi, 4‑6 noiembrie 2011
Organizatorii îşi propun ca lucrările Simpozionului să ofere un cadru de dezbatere multidisciplinară şi interdisciplinară în jurul problematicii complexe a editării, traducerii şi interpretării, circulaţiei şi receptării textelor sacre în limba română. Simpozionul se va desfăşura în cadru plenar sau pe secţiuni, după următoarele tematici generale: Read more of this post
David John Meyers – Viaţa ilustrată a lui Iisus Hristos din Evanghelii

Pentru prima dată în istorie, s-a înfăptuit o prezentare ilustrată în ordine cronologică a Evangheliilor dupî Matei, Marcu, Luca şi Ioan, în care poveştile apostolilor sunt aranjate armonios pentru a prezenta viaţa lui Iisus ca pe o poveste completă, pusă în valoare de frumoasa artă renscentistă şi de ilustraţii clasice de secol XIX. Combinaţia dată de minunatele picturi, gravuri şi de cuvintele lui Iisus şi ale Apostolilor Săi este unică, superbă, fiind o consemnare foarte inspirată a vieţii lui Iisus. Este cu adevărat o carte de păstrat şi de dăruit.
Viziune deista si erori dogmatice
Am considerat util să preiau acest articol pentru că l-am considerat o atenționare asupra erorilor teologice și nu numai care pot să apară iată și în oficiosul Patriarhiei Române. În mediul evanghelic un exemplu oarecum similar ar fi publicarea unor cărți cu conținut teologic dar nebiblice de către edituri pe care le considerăm creștine. Când scriu aceste rânduri îmi vine în minte cartea Barca, dar și alte cărți semnalate de către Marius Cruceru, Costel Ghioancă, Ruben Ologeanu și alții.
Replica la articolul “Povestea bagajelor pierdute în noi”, publicat in Ziarul Lumina, luni, 22 august 2011, semnata, pentru sectiunea Contributori a Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe, de Diac. Ionut Popescu:
In mod obisnuit, nu as fi dat curs impulsului, provenit dintr-o minima constinta de teolog, de a replica la acest articol, insa faptul ca a fost publicat in Ziarul Lumina, revista de teologie a Patriarhiei Romane, ma obliga sa atentionez cititorii de erorile dogmatice ce înțeasă continutul acestuia, mai ales ca este pozitionat la rubrica „Terapie pentru suflet”.
Inteleg faptul ca articolul este scris de un medic psihiatru, doctor in stiinte medicale, ceea ce justifica viziunea deista a acestuia, dar ceea ce nu inteleg este de ce Ziarul Lumina si-a asumat aceasta viziune si sustine niste erori dogmatice evidente in mod grosolan.
Articolul este scris in maniera iluminista, iar conceptele teologice de pacat, suferinta, pocainta, spovedanie sunt profund rationalizate si golite de esenta.
1. Suferinta nu este doar o activitate cerebrala care se cere solutionata prin psihoterapie. Teologia Crucii este o ramura importanta a teologiei ortodoxe si nu ma refer la acea expresie folosita de Luther in 1518 in disputa de la Heidelberg. In centrul operei de rascumparare a neamului omenesc stau patimile si moartea Lui pe cruce. Hristos s-a rastignit pentru mantuirea noastra si a inviat din morti, facandu-se incepatura a invierii celor adormiti (I Cor. XV, 20). Conform acestei conceptii, suferinta a capatat un sens mult mai profund, ea nu este doar o realitate sumbra de care trebuie sa fugim cu orice pret, ci o modalitate de maturizare spirituala si de mantuire. Suferinta nu trebuie negata sau suprimata prin tehnici de psihoterapie, ci asumata si depasita cu credinta si cu nadejdea Invierii. Nu ma refer aici, desigur, la anumite probleme patologice, ci la acea suferinta sau Cruce care ne este ingaduita sa o purtam pentru a ne inalta spiritual. De aceea, suferinta capata in Ortodoxie un scop si un aspect pozitiv, caci prin asumarea Crucii si nadejdea in Invierea lui Hristos, crestinul patimeste impreuna cu Hristos, iar suferinta devine un act divino-uman.
Departe de conceptia new-age-ista, care incurajeaza gasirea de tot felul de procedee quasi-magice de a inlatura suferinta, in crestinism ea presupune asumare si nadejde, asa cum spunea parintele Dumitru Staniloae „bucuriile sînt domolite de siguranţa necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de rîs interior”. Desigur, medicina cauta mereu noi solutii pentru a inlatura sau a diminua suferinta, ceea ce este incurajant, dar negarea ei sau incercarea de a uita trecutul nu este o solutie, caci suferinta si moartea nu pot fi evitate, iar neacceptarea si fuga de acestea duce implicit la amplificarea depresiei, anxietatii si a disperarii.
In acest sens, cunosc un caz care m-a impresionat profund, acela al unui medic psihiatru specialist, prietena si indrumator de rezidentiat al sotiei mele. Intr-o zi doamna doctor a aflat ca este bolnava de cancer si, desi a incercat mai multe tratamente naturiste, boala s-a agravat. Cu toate acestea, a continuat sa vina la serviciu si sa aiba o atitudine pozitiva, optimista, fara a nega boala sau a incerca sa uite de aceasta. Seninatatea ei si nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu ar fi uimit si pe cel mai fervent ascet. Atunci cand boala s-a agravat, a trebuit sa renunte la serviciu vreme de un an si la un moment dat colegii fusesera instintati ca ajunsese la metastaza. Si, pe neasteptate, dupa mai mult de un an, si-a anuntat colegii ca se intoarce la serviciu, caci ultimele analize certificau vindecarea ei completa. Poate ca pe langa tratamentul urmat, atitudinea optimista si nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu au fost o pastila in plus. Asadar, suferinta nu este doar o functie somatica, „neurono-toxică, ce ne distruge celulele nervoase şi favorizează modificări uneori greu reversibile la nivelul substanţei cerebrale”, in ideea ca „obişnuinţa de a suferi este întreţinută de creier, prin modificările date de durere”. Din punct de vedere teologic, valoarea ei ontologica este mult mai profunda, tainica si spirituala.
2. Uitarea trecutului sau a faptelor din trecut si concentrarea pe prezent, este o alta conceptie new-age, „traieste clipa!”. Trecutul are o valoare deosebit de importanta pentru Sfintii Parinti ai Bisericii Rasaritene. Amintirea mortii sau a trecutului este esentiala in procesul de analiza personala dar, mai ales, in cel de pocainta. De multe ori, atunci cand constientizam si regretam faptele gresite din trecut, invatam cum sa traim mai bine in prezent si viitor. Pocainta presupune zbucium si regrete pentru greselile trecutului si fagaduinta de a nu le mai repeta. Pocainta nu este o boala („permanentizarea traumelor trecute ne îmbolnăveşte”), ci o plangere bineplacuta lui Dumnezeu, izvoratoare de umilinta, smerenie, autoanaliza. Introspectia trecutului este vitala pentru calitatea morala a prezentui si viitorului. Regretul pentru faptele imorale din trecut nu inseamna o identificare cu ele, o trauma sau o boala, ci o recunoastere a vinei, o asumare a sentimentului de vina. Fara pocainta vie, udata de lacrimi de regret si de amintirea acelor actelor reprobabile, nu putem vorbi de iertarea pacatelor sau de lepadarea de vicii.
3. Pacatul nu poate fi imaginat ca „un ghem de energie dureroasă care a luat o formă fizică şi care este în afara noastră” sau ca ceva ce ramane in afara noastra. Pacatul nu este o fapta care a trecut si pentru care trebuie sa ne iertam, mai intai, noi insine. In mod tainic pacatul afecteaza fiinta dihotomica, trupul si sufletul omului. Nu are numai o valoare cognitiva, de vina perceputa la nivel mental, ci presupune o indepartare de legatura harica cu Dumnezeu, Izvorul Vietii dar si o pervertire a functiilor sufletesti. De aceea, de multe ori, in mod tainic, vietuirea indelungata in pacat da nastere viciilor si malformatilor spirituale, astfel incat este greu sa separi „neghina de grau”. Deci nu putem spune „eu nu sunt fapta mea”. Mantuitorul afirma ca dupa fapte vom cunoaste inima si intentia oamenilor. Singura cale prin care putem „vindeca” sufletul este taina spovedaniei si o numim taina tocmai pentru ca prin ea lucreaza harul lui Dumnezeu. Si asa ajugem la punctul 4.
4. Taina Spovedaniei nu este o simpla confesiune sau o sedinta psihoterapeutica si nu presupune nicidecum sa te ierti mai intai pe tine insuti, ci dimpotriva, cere pocainta, adica recunoasterea si regretul faptelor noastre imorale. Marturisirea pacatelor nu are un scop in ea insasi daca nu exista parerea de rau si hotararea de a nu recidiva. De aceea exista canonul, care este manifestare a pocaintei si a ascultarii. Taina Spovedaniei nu inseamna „descarcarea” sufletului in fata preotului sau doar o marturisire, ci este mult mai mult, este un mijloc prin care Dumnezeu revarsa harul Sau peste sufletul penitentului care vine catre El cu „duhul umilit, inima infranta si smerita” si vindeca plaga pacatului.
Din pacate, teologia occidentala a acceptat si continua sa promoveze acesta teologie deista nascuta in Epoca Luminilor, dupa violenta reforma ce a precedat aceasta perioada. Rationalizarea lui Dumnezeu si a valorilor crestine, inclusiv a Sfintei Scriputri, goleste teologia de esenta sa, adica de taina. O religie in care Dumnezeu sau tainele sunt probate prin ratiune si stiinta isi pierde sensul si valoarea. Abordarea moderna si rationala a ideilor religioase au dat ateilor munitia de care au nevoie pentru a respinge un Dumnezeu de mica valoare religioasa si l-au inlocuit pe Dumnezeul misticilor cu Dumnezeul ratiunii, la care minunile si tainele nu isi mai gaseau loc. Occidentul a fost prins in aceasta capcana, iar filozofi ca Nietzsche au afirmat „moartea lui Dumnezeu” si au deschis calea spre ateism si secularism.
Poate ca articolul ar fi trebuit asezat la o alta rubrica, in niciun caz la „terapie pentru suflet” sau intr-un ziar de teologie ortodoxa de prestatia Ziarului Lumina. Nu as fi avut competenta sa pun la indoiala profesionalismul autorului, daca acesta nu ar fi incercat sa faca teologie si sa prezinte idei teologice-ortodoxe intr-o noua „lumina”, golite de taina si dezbracate de sensul lor dogmatic si canonic. O asemenea abordare stiintifica a valorilor crestine constituie un pericol cu atat mai mare cu cat ea obtine girul unei publicatii deja consacrate in teologia ortodoxa romaneasca.
Sa nu uitam ca in fata Tainei inefabile a lui Dumnezeu, Sfintii Parintii au adoptat dintotdeauna o atitudine de smerenie si buna-cuviinta, punand experienta religioasa inaintea desfatarii intelectuale, preferand tacerea, taina si paradoxul (antinomia), in schimbul abordarii rationale, scolastice, conventionale.
– un articol de: contributor Lacasuri Ortodoxe, Diac. Ionut Popescu.
Articole similare
Costel Ghioanca, Bisericile emergente vestice din perspectiva baptista romanească
Bisericile-emergente vestice din perspectiva baptista romanească -ediția a II- a
Costel Ghioanca, Scurta prezentare a Bisericilor Emergente. Articol in Revista Crestinul Azi
Fără să părăsim Biserica (!) noastră (Ev. 10:25) via Vaisamar
Lucrând la traducerea cap. 10 din Evrei, Emanuel Conțac a găsit un exemplu interesant de „condiţionare” teologică, de factură eclesiologică, care este prezentat mai jos.
Textul grec spune
μὴ ἐγκαταλείποντες τὴν ἐπισυναγωγὴν ἑαυτῶν, καθὼς ἔθος τισίν, ἀλλὰ παρακαλοῦντες, καὶ τοσούτῳ μᾶλλον ὅσῳ βλέπετε ἐγγίζουσαν τὴν ἡμέραν (Heb 10:25)
adică
„Fără a neglija/abandona adunarea laolaltă, după cum este obiceiul unora, ci îndemnându-ne [unii pe alţii] şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că se apropie Ziua”.
Pentru a înțelege cum a fost tradus acest text în limba română și care au fost motivațiile/condiționările care au determinat acest fapt, citiți articolul integral aici: http://vaisamar.wordpress.com/2011/08/16/fara-sa-parasim-biserica-noastra-ev-1025/
Baptistii – O identitate in devenire

Volumul de fata, al Prof. Univ. Dr. Otniel Ioan Bunaciu, Președintele Cultului Creștin Baptist din România și Decanul Facultății de Teologie Baptistă din București, Universitatea din București, reprezinta o colectie de mai multe lucrări prezentate cu diferite ocazii in Romania si in strainatate. Identitatea baptistilor nu este usor de definit deoarece exista o diversitate care rezulta din convingerile teologice ale baptistilor. Desi exista puncte comune, contextul local ofera atat o nuanta specifica, dar si o evoluție aparte de-a lungul timpului.
Pentru baptisti problema identitatii intr-o lume moderna ramane o preocupare permanenta. Asa cum afirma reformatorul Calvin, Biserica este reformata si in continua nevoie de reforma.
http://www.editurauniversitara.ro/carte/baptistii–o-identitate-in-devenire–i1000
Cartea prezintă, pe parcursul celor 14 capitole elemente specifice ale identității baptiste din România. De exemplu, autorul pledează pentru afirmarea principiilor și a identității baptiste într-un mod lipsit de echivoc și ambiguitate.
Consider că trebuie şi se pot face paşi înainte spre îmbunătăţirea relaţiilor interconfesionale, dar nu prin renunţarea la identitate, ci prin afirmarea acelor aspecte care creează sentimentul de comfort şi continuitate în care putem să acceptăm persoana care se închină aceluiaşi Dumnezeu, dar într-un mod specific confesiunii sale. Neafirmarea propriilor convingeri, atitudine atât de la modă astăzi, nu poate să ducă decât la o necunoaştere a propriilor rădăcini şi implicit la o criză de identitate. Folosirea ambiguităţii în exprimare cu scopul de a împăca toate părţile nu este nici ea satisfăcătoare deoarece ridică o seamă de întrebări cu privire la propria identitate pe care le lasă în final neadresate.
http://teologeanu.wordpress.com/2011/07/15/baptistii-o-identitate-in-devenire/













