John Bunyan, Cum să te rogi după voia lui Dumnezeu
Într-o vreme când un lucru atât de special precum rugăciunea, este transformat într-o batjocură la adresa creștinismului și a lui Dumnezeu, a cunoaște ce este, în esență, rugăciunea și cum ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu după voia Lui sunt lucruri absolut vitale pentru o viață de credință autentică, scripturală.
Scrisă în perioada când se afla în închisoarea Bedford, cartea „Cum să te rogi după voia lui Dumnezeu” este, într-un fel, strigătul de protest al lui Bunyan împotriva formalismului și a lipsei de autenticitate în rugăciune. Întemnițat tocmai pentru opoziția lui deschisă față de formele religioase și cărțile de rugăciuni impuse credincioșilor, Bunyan ne învață, cu acuratețe scripturală, ce este rugăciunea și cum trebuie să ne rugăm înaintea lui Dumnezeu într-un mod biblic.
Concentrat pe îndemnurile și trăirile inimii, Bunyan scria: „Rugăciunea care este caracterizată doar prin niște cuvinte, chiar dacă ar fi numeroase, este o rugăciune săracă. Un om care se roagă cu adevărat nu va fi niciodată capabil, după ce și-a rostit rugăciunea, să exprime cu gura sau în scris dorințele de nedescris, simțămintele, dragostea și tânjirea care au fost îndreptate către Dumnezeu în acea rugăciune.”
–-
John Bunyan (1628-1688) a fost un predicator și scriitor baptist, foarte cunoscut cititorilor pentru capodopera sa, Călătoria Creștinului, cea mai citită carte din toate timpurile, după Biblie. John Bunyan a fost adesea persecutat atât de autoritățile civile, cât și de cele religioase, pentru vederile și scrierile sale non-conformiste, dar profund biblice.
Preț: GRATUIT
Format: electronic, Acrobat Reader PDF, E-PUB, MOBI.
Nr. pag: 112
Descărcați cartea de pe www.coresi.org
Partajează asta:
Maxima zilei – 4 decembrie 2016
Dumnezeu nu vrea cuvinte, El vrea laude.
(Lăudați-L pentru ispărăvile Lui cele mari.
Psalmul 150:2)
Partajează asta:
David Lavric, Odihna Sufletească
Partajează asta:
București, 5 decembrie 2016: Prof. Paul Fiddes at the 4-th International conference on Ecclesiology and Ethnography of the Center for Faith and Culture
For more details see Facebook page Centrul de Cercetare pentru Credință și Cultură – Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București
Partajează asta:
La mulți ani, Otniel Bunaciu (01.12.2016)
Otniel Bunaciu este decanul Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității București, profesor universitar în cadrul Universității din București, Institutul Teologic Baptist din București, dar și în cadrul altor instituții de învățământ superior din străinătate. Din anul 1991 este pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Providența” din București. Între anii 2007–2015 a fost președintele Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România, iar în prezent este vicepreședinte cu misiunea. În perioada 2013-2015 a fost președintele Federației Baptiste Europene, mandat pe care l-a preluat la sfârșitul lunii septembrie 2013 în cadrul Consiliului Federației Baptiste Europene ținut la Bratislava și l-a predat în septembrie 2015 către Asatur Nahapetyan din Armenia. O transpunere istorică a implicării profesorului și pastorului Otniel Bunaciu în mediul academic și religios ar fi „sine ira et studio”.
Otniel Bunaciu, Nelu Brie, Daniel Mariș (octb 2016)
Pentru mai multe detalii despre alegerea în funcția de președinte al Federației Baptiste Europene a pastorului Otniel Bunaciu și o comparație cu alegerea pastorului Vasile Talpoș în aceeași funcție în anul 1987 a se vedea articolul PASTORUL OTNIEL BUNACIU VA PRELUA FUNCȚIA DE PREȘEDINTE AL FEDERAȚIEI BAPTISTE EUROPENE.
Fotografie din timpul lucrărilor Consiliului Federației Baptiste Europene desfășurat în septembrie 2013 la Bratislava, preluată de pe site-ul Revistei Creștinul Azi
Otniel Bunaciu este căsătorit cu Camelia Bunaciu și au împreună un băiat, David.
*
Prelegerea Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu la Simpozionul “Bisericile Baptiste din România în perioada regimului Antonescu”
La amvonul Biserici Creștine Baptiste Providența
În aprilie 2013, cu prilejul lansării cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965 alături de Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, Prof. Univ. Dr. Ecaterina Lung, Dr. Marius Silveșan.
Partajează asta:
Iubirea de țară nu se declamă, nu se afișează ostentativ, ci se trăiește în fiecare zi
Un text care se potrivește foarte bine cu semnificația zilei de astăzi, 1 decembrie de ziua națională a României, când iubirea de patrie este declamată și afișată, dar de cele mai multe ori nu este și trăită.
Iubirea de țară nu se declamă, nu se afișează ostentativ, ci se trăiește în fiecare zi. Nu războiul e calea de asanare a răului în lume, ci pacea cu Dumnezeu sădită în inimă. El, Domnul, face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni. Trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
Dragomir Bojan, Cântecul sirenelor, p. 29.
Partajează asta:
La mulți ani, Dănuț Mănăstireanu !
Foto: .criticatac.ro
În anul 2014 Alin Cristea a scris următoarele despre Dănuț Mănăstireanu
Îl consider a fi unul dintre cei mai buni cunoscători ai spaţiului confesional neo-protestant din România. […] Nu ştiu ca altcineva să fi avut în România un aşa impact (pe termen lung) în mediul evanghelic după 1989 (poate doar Iosif Ţon) precum Dănuţ Mănăstireanu, mai ales prin capacitatea sa relaţională, prin standardele sale înalte şi prin încurajarea diferitelor proiecte individuale şi colective. În mod deosebit, ţin să subliniez că este un om al dialogului, te simţi respectat în dialog cu el şi dacă nu e de acord cu tine sau ştie că ai căzut în slăbiciunea ipocriziei.
https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2014/11/30/la-multi-ani-danut-manastireanu-30-11-2014/
*
L-am cunoscut pe Dănuț în vara anului 2009 la Iași cu prilejul unui worksohop de istorie orală pe istoria evanghelicilor din România. Ne-am reîntâlnit în toamna aceluiași an, tot la Iași, la o conferință științifică organizată de Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Ne-am mai revăzut apoi cu prilejul unor evenimente științifice.
În anul 2012 a scris câteva rânduri despre cercetarea mea privind istoria Bisericilor Baptiste din România pe parcursul perioadei comuniste. Gândurile de mai jos au fost publicate în Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.
Istoriografia dedicată confesiunilor evanghelice se află abia la începuturile constituirii ei ca domeniu academic de cercetare. Tocmai de aceea, apariția lucrării domnului Marius Silveșan dedicată raporturilor dintre stat și bisericile baptiste din România în perioada comunistă răspunde unei necesități reale. Rigoarea cu care abordează autorul această temă delicată, sine ira et studio, se constituie într-un exemplu demn de urmat de cei care vor încerca în viitor să deznoade ițele complicate ale problematicii confesionale din România. Cei care sunt la curent cu dezbaterile aprinse care au avut loc în ultimii ani între evanghelici pe tema colaboraționismului în perioada comunistă știu bine că aceasta rigoare și detașare față de un subiect extrem de fierbinte, și cu consecințe încă vizibile în comunitățile evanghelice, nu poate fi privit ca fiind ceva de la sine înțeles.
Evanghelicii, dintre care baptiștii sunt cei mai vechi (au apărut la începutul secolului al XVI-lea, odată cu Reforma magisterială) au început să câștige adepți pe teritoriul României la mijlocul secolului al XIX-lea și au avut în cea mai mare parte a istoriei lor pe aceste meleaguri relații tensionate cu autoritățile de stat și cu biserica majoritară. Persecuțiile, atât în perioada dinainte de Cel de Al Doilea Război Mondial, cât și în perioada comunistă, au condus la reacții diverse din partea liderilor acestor comunități.
Pornind de la convingerea că autoritățile de stat sunt date de Dumnezeu, unii dintre liderii baptiști, în încercarea lor de a păstra pe cât posibil bruma de libertate acordată de noul regim, au avut o atitudine mai reconciliantă, uneori chiar prea obedientă, față de autoritățile comuniste. Aceste atitudini, așa cum arată autorul lucrării, au făcut nu de puține ori victime în rândul credincioșilor mai puțin înclinați spre asemenea atitudini împăciuitoare. În acest timp, alții, cu înclinații mai radicale, au considerat aceste pertractări cu regimul comunist ateu drept un compromis inacceptabil și au luat atitudine împotriva lor. Diferențele ideologice și tactice dintre cele două grupuri au rămas nerezolvate pe tot parcursul perioadei comuniste și continuă să nutrească până astăzi suspiciuni și relații tensionate între adepții lor.
În aceste condiții, lucrări științifice precum aceea a domnului Silveșan pot juca nu numai un rol de informare și clarificare cu privire la contextul delicat și complex în care au fost silite să funcționeze comunitățile evanghelice românești până în 1989, ci și unul de stimulare a reconcilierii între diferitele grupări și poziții din cadrul acestor comunități. Aceasta le-ar permite ca, învățând din greșelile și eroismele trecutului, să se poată concentra asupra elaborării unui proiect absolut necesar pentru o implicare activă a comunităților evanghelice în construirea unui viitor democratic și prosper în România postcomunistă.
Considerăm, deci, ca binevenită și extrem de folositoare această cercetare istorică și sperăm că exemplul ei va fi urmat și de alți tineri cercetători ai istoriei evanghelicilor din România.
PhD. Dănuț Mănăstireanu,
Teologo
Partajează asta:
Sorin Sabou: Hinduism și evanghelie
Seria de mesaje Creștinism și religiile lumii
Istorie Evanghelica 