Dr Danut Jemna – Viitorul comunitatii penticostale din România
La rugamintea prietenului meu, Dr Danut Jemna, fac publice aici consideratiile lui legate de situatia penticostalismului romanesc in acest moment. Textul de fata reia o analiza facuta de Dr. Jemna, singurul specialist in patristica in spatiul pentecostal romanesc, in urma cu aproximativ zece ani. Ca profesor universitar abilitat, Dr. Jemna este, de asemenea, specialist in statistica, cu un interes special pentru demografie, domeniu in care a publicat deja un numar de carti si articole. Textul de fata include si o discutie asupra citorva probleme importante pentru penticostali, si prea putin discutate pina acum, din perspectiva acestei discipline stiintifice.
Scopul acestei analize critice nu este nicidecum unul destructiv, ci reprezinta o invitatie la un prea mult intirziat dialog legat de o serie de chestiuni fundamentale de care depinde, crede autorul, viitorul comunitatii penticostale in Romania.
Autorul este deschis sa raspunda la reactiile celor interesati. O puteti face aici sau direct, pe…
Vezi articolul original 953 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Drumul slavei trece și pe la Golgota – Familia Moșuți
Partajează asta:
Apariții editoriale (52) – Cătălin Dupu, Viața are un singur sens
Creatorul ne-a dăruit o viață pe care să o trăim frumos și plăcut înaintea Lui, o viață care are un singur sens, glorificarea Celui Preaînalt prin tot ceea ce facem. Poate ai citit mai multe nuvele, romane, povestiri despre viață și sensul ei, astfel că îți pui întrebarea dacă mai are rost încă una. Unul din răspunsurile la această întrebare este acela că literatura este, poate, la fel de complexa ca și viața, iar prezentările realității pot fi astfel complexe. Este ceea ce autorul, Cătălin Dupu, și-a propus în cadrul celei mai recente apariții editoriale, Viața are un singur sens, apărută la Editura Cetate Deva, Deva, 2017, 190 pagini.
Nuvela Viața are un singur sens, cea cu care se deschide această carte, este aceea care a dat și numele lucrării. Prin intermediul acestei nuvele suntem purtați prin Mexic și facem cunoștință cu comisarul Voinescu, care este unul din personajele principale aici, făcându-și apariția încă de la începutul nuvelei iar misiunea acestuia fiind aceea de a destructura o rețea internațională de traficanți de droguri.
A doua nuvelă din cadrul cărții, Întâlnirea, prezintă în paralel viața a două personaje. Pastorul Sorin Gherasim, care îl portretizează pe pastorul Vasile Gherman, și Gelu Comănescu, ospătar. Nuvela este o incursiune în istoria vieții private din România comunistă a anilor ’80. Pe de-o parte avem viața și activitatea pastorului Vasile Gherman (Sorin Gherasim în carte), care culminează cu asasinarea sa la 18 decembrie 1985, iar în paralel pe cea a lui Gelu Comănescu care, în final, are o întâlnire personală cu Isus, una în urma căreia viața sa și a familiei sale se schimbă.
Frânturi de speranță este titlul celei de-a treia nuvele, care prezintă povestea de viață a pictorului Leonard Eleniade, transpusă și pe peliculă cinematografică în filmul cu același nume regizat de Cătălin Dupu în anul 2017. Pictorul Eleniade primeste provocarea de a picta pentru o expoziție internațională, dar înainte de vernisaj îi sunt furate tablourile. Apare comisarul Gabriel Voinescu, cel care a fost personaj principal în nuvela Viața are un singur sens, care în final rezolvă enigma dispariției operelor de artă. Pe acest fond apar mai multe personaje, printre care impresarul Mușat, Gloria, Sabrina. Prin drama vieții sale, când totul părea distrus, visurile sale năruite, speranțele frânte, Leonard Eleniade găsește răspuns în Cartea Vieții, în Cartea răspunsurilor, așa cum este numită Biblia în cadrul nuvelei.
Prin urmare, rețeta pentru o viață plină de speranță o găsim în Biblie, cartea care oferă răspunsuri la frământările vieții noastre.
Marius Silveșan
Partajează asta:
Ovidiu Rusnac – Cum pricep baptiștii botezul Domnului Isus?
În fiecare an pe 6 ianuarie creștinii sărbătoresc botezul Mântuitorului. Fără să comentăm felul cum pricepe biserica majoritară din țara noastră să trateze acest deosebit eveniment din viața Domnulu Isus trebuie să știm cum îl pricepem noi. Cât de important este pentru noi? De ce?
Să privim în primul rând la:
1. Istoria baptiștilor (baptiști înseamnă – „botezați”).
Părinții baptiștilor sunt anabaptiștii. Termenul „anabaptist” provine din limba greacă și înseamnă „ana” – din nou și „baptizo” – botezat. Anabaptiștii s-au evidențiat dintre rândurile catolicilor prin faptul că, pe baza înțelegerii Scripturilor, au considerat botezul copiilor mici nefolositor și asemenea lui Christos, care a fost botezat la vârtsta de 30 de ani, au hotărât să se reboteze. Din cauza aceasta nu numai că au fost considerați eretici, dar mulți dintre ei au fost arestați, bătuți, prigoniți, iar alții au plătit „rebotezarea” cu viața. Având în vedere aceste adevăruri istorice pricepem valoarea botezului Domnului Isus pentru o doctrină și o practică corecte legate de actul botezului.
2. Înțelesul botezului de către baptiști.
Deja vorbim de ceva timp despre botez, dar nu am clarificat ce înțeleg baptiștii prin botez. Însă mai întâi ce nu înțeleg baptiștii legat de botez? Botezul nu mântuiește, nu creștinează pe nimeni. Pentru noi botezul nu este o taină. Dar cum înțelegem botezul? Botezul este un act de cult. Botezul este un semn exterior, public a ceea ce deja a avut loc în interior, adică nașterea din nou. Noi susținem că mântuirea este prin credința în Isus și pocăința sinceră de păcate și acestea două au loc nu prin fapte ca să nu se laude nimeni, ci prin har. Botezul este un act de ascultare. Biblia ne spune că botezul este mărturia (publică) unui cuget curat: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” (1 Petru 3:21).
3. Importanța botezului Domnului Isus.
Pentru baptiști, Isus nu a primit botezul pocăinței practicat de Ioan fiindcă avea păcat. Nicidecum! Isus a primit botezul lui Ioan din motive pedagogice. Cum am făcut Eu, așa să faceți și voi, spunea Isus. Dar Isus a venit la Ioan să fie botezat în Iordan și ca să se identifice cu cei păcătoși. El avea să se facă păcat și să moară răstignit în locul păcătoșilor. Iar faptul că a fost botezat de cel mai mare om și cel mai mare profet, de Ioan, iar cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt a coborât peste El în chip de porumbel marchează începerea celor trei ani și jumătate de lucrare publică a lui Isus.
Având în vedere aceste adevăruri noi pricepem să sărbătorim altfel botezul Domnului și în același timp să ne rugăm pentru cei care rezumă acest eveniment istoric în omenire doar la câteva tradiții banale. Nu de aghiasmă au nevoie oamenii de bobotează, ci de Isus fiindcă Isus este apa vieții și oricine bea această apă în veac nu va mai înseta.
Amin!
Pastor, Ovidiu Rusnac
Partajează asta:
10 calităţi ale unui lider înţelept
Un articol interesant care sintetizează 10 calități ale unui lider înțelept desprinse din viața și activitatea lui Iosua.
Dacă acţiunile tale îi inspiră pe alţii să viseze mai mult, să înveţe mai mult şi să facă mai mult, atunci eşti un lider – John Quincy Adams, cel de-al şaselea preşedinte al SUA.
De obicei, când mă gândesc la un lider înţelept, vrednic de a fi urmat, mă gândesc la Iosua. Istoria antică a Vechiului şi Noului Testament a avut parte de lideri buni, dar Iosua a fost special. Şi-a început viaţa ca sclav în Egipt, dar avea să se remarce ca unul dintre cei mai extraordinari lideri ai antichităţii. Vă propun să facem o scurtă incursiune în viaţa acestui om deosebit pentru a vedea câteva caracteristici ale unui lider înţelept.
1. Liderul înţelept este pasionat de dezvoltarea personală. Iosua nu a ajuns generalul armatei israeliene peste noapte, ci în urma unui proces lung şi anevoios de dezvoltare personală alături de unul dintre cei mai mari lideri ai lumii…
Vezi articolul original 1.196 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Iconoclasmul evanghelic și nevoia instinctivă de simboluri
Teofil Stanciu despre iconoclasmul evanghelic și nevoia de simboluri religioase. Deși evanghelici sunt prin definiție iconoclaști (împotriva reprezentarilor religioase), ei le acceptă în anumite contexte și chiar le integrează în propriul spațiu confesional sub diferite forme. Ceea ce îi diferențiază de alte tradiții religioase rămâne modul de raportare la reprezentările religioase care (deocamdată) rămân la stadiul de simboluri.
Cu 30 de ani în urmă, ar fi fost de neconceput să pui vreo cruce măcar pe unele biserici baptiste sau penticostale. Azi majoritatea celor pe care eu le-am văzut au o cruce mai stilizată sau mai clasică așezată într-un loc vizibil. Cu toate acestea însă, evanghelicii rămân și se definesc drept iconoclaști (chiar dacă nu folosesc exact acest termen).
În general, evanghelicul obișnuit are o atitudine critică față de icoane, statui și alte imagini sau simboluri menite să reprezinte realități spirituale ori personaje din istoria biblică sau a Bisericii. Și totuși, există deja o formă de „artă” a bisericilor evanghelice. În anii dinainte de căderea comunismului dominau, cel puțin în Transilvania și toată zona de vest, baptisteriile cu apă curgătoare, unde, cum remarca cineva, lumina putea să cadă simultan din toate direcțiile. În cazul penticostalilor, era obligatoriu și un porumbel coborând pe niște raze.
Chiar și cu bradul de…
Vezi articolul original 689 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
La mulți ani!
Vă mulțumim pentru faptul că ați fost alături de noi în anul 2017 și ne dorim ca 2018 să fie un an nou fericit și binecuvântat de Dumnezeu.
Soli Deo Gloria
Partajează asta:
Maxima zilei – 27 decembrie 2017
Mângâierea celor nenorociți este să aibă tovarăși de suferință.
Anonim
Partajează asta:
Urbi et orbi – 1973, Vanju Mare
Dănuț Mănastireanu povestește cu farmec aventurile lui din armată (1973) și modul în care era privită credință. Sunt interesante și referirile la Radio Europa Liberă și Vocea Americii pe care le veți descoperi citindu-i „memoriile”
DanutM, soldat, Vanju Mare, 1973
Urmărind în ziua de Crăciun transmisiunea de la Vatican a mesajului papal urbi et orbi din ziua Crăciunului 2017, care este întotdeauna emoționantă pentru mine (ce să facem, vor spune unii, „un ecumenist va fi întotdeauna un ecumenist!”; la care eu răspund: „amin!”), mi-am adus aminte de un alt Crăciun, de acum exact 44 de ani.
În decembrie 1973 mă aflam într-o unitate militară la Vânju Mare, în Mehedinți, unde făceam armata la termen redus, la intendență, înainte de începerea studiilor universitare economice. Tocmai împlinisem 19 ani. Cele opt luni petrecute acolo au reprezentat una dintre cele mai dificile perioade din viața mea.
Când am ajuns în unitate, purtam deja asupra mea eticheta unui proscris. Pe dosarul meu scria „baptist”, ceea ce, în limbajul militar comunist se traducea prin „sectant”, „retrograd”, „dușman al patriei”, și altele asemenea. Am fost preluat imediat sub observație de ofițerul…
Vezi articolul original 992 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Maxima zilei – 13 decembrie 2017
Cum veți putea sta în fața unui Judecător mânios, răzbunător față de păcat și să vedeți atâtea discursuri pe care le-ați disprețuit, atât de mulți slujitori care cândva au tânjit și s-au muncit pentru mântuirea prețioaselor și nemuritoarelor voastre suflete, aduși acum să mărturisească împotriva voastră?
Va fi suficient atunci, gândiți-vă, să invocați că ați mers să îi ascultați doar din pură curiozitate, pentru a face să mai treacă o oră, să admirați oratoria, sau să ridiculizați simplitatea ptedicatorului?
George Whitefield
Steven J. Lawson, Zelul evanghelistic al lui George Whitefield, p. 104.
Comandă cartea din Librăria Creștinul Azi, AICI
Istorie Evanghelica 