Arhive categorie: Mesajul spiritual

1. Mesajul rectorului ITBB cu prilejul Concertului de colinde de la ITBB (17.12.2014)


În data de 17 decembrie 2014 Corul studenților Institutului Teologic Baptist din București, dirijat de către Conf. univ. dr. Cristian Caraman, au susținut tradiționalul concert de colinde la Institutul Teologic Baptist. Cu acest prilej, Conf. univ. dr. Daniel Mariș rectorul Institutului Teologic,a transmis un mesaj spiritual celor prezenți la eveniment.

Mesajul rectorului Institutului Teologic Baptist din București cu prilejul Sărbătorii Nașterii Domnului (2014)


 

ITBB-SND-2014

În numele comunității de studenți, profesori și personal administrativ din cadrul Institutului Teologic Baptist din București, vă dorim „Sărbători fericite!” și un An Nou binecuvântat.

Cu prețuire,
Rector,
Conf. univ. Dr. Daniel Maris

Florin Ianovici, De ce vin încercări în viața noastră?


Mesajul pastorului Florin Ianovici la Biserica Baptistă „Nădejdea” din București în data de 7 decembrie 2014

 

Un norod bine pregătit pentru El


“Un norod bine pregătit pentru El!”
(Luca 1:17)
Nu uita să te pregătești spiritual pentru sărbătoarea nașterii Domnului!

Iată-ne ajunși, cu ajutorul lui Dumnezeu, atât de aproape de linia de sosire a sfârșitului de an. Unii dintre noi deja am început să  facem tot felul de pregătiri pentru frumoasele sărbători de iarnă. Însă o pregătire îi mai necesară decât toate, pregătirea spirituală. Vreau să înțelegi dragul meu cititor cât de important este să ne pregătim spiritual pentru această sărbătoarea Nașterii Mântuitorului. Sărbătoarea nu va fi cu adevărat sărbătoare dacă vom permite ca toate celelalte pregătiri să sufoce pregătirea spirituală. Textul biblic ne spune că misiunea centrală a lui Ioan Bozetătorul a fost să gătească un norod bine pregătit pentru Domnul Isus. Mare va fi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toți aceia care vor prinde la inimă aceste adevăruri sfinte ale Scripturilor.

Cum să ne pregătim spiritual?

În primul rând, iertându-ne din toată inima unii pe alții. În cursul acestui an poate am strâns multă amărăciune în relațiile noastre, poate am greșit unii față de alții, cu voia sau fără voia. Poate ne-am spus cuvinte care ne-au durut. Omul fără Dumnezeu nu poate să ierte și să uite, adevărul acesta e clar. Însă cei plăcuți Domnului, se iartă unul pe altul din toată inima. Vă îndemn în numele Domnului să ne pregătim spiritual, iertându-ne unii pe alții.

În al doilea rând, să ne pregătim spiritual citind cu mare atenție, cu rugăciune și sub iluminarea Duhului Sfânt textele din Biblie despre nașterea Domnului Isus. Eu am acest bun obicei şi vă mărturisesc că mari bucurii primesc de la Domnul în felul acesta. Textele biblice despre nașterea Mântuitorului sunt atât de cunoscute încât poate apărea ispita să crezi că deja ști totul. Însă când te cufunzi în meditație la toate câte s-au întâmplat, Duhul lui Dumnezeu îți descoperă noi și noi adevăruri hrănitoare şi binefăcătoare pentru sufletul tău. Dacă vei face așa vei descoperi o așa mare bucurie care întrece orice altă bucurie. Ce păcat că bucuria multora se rezumă doar la împodobirea bradului și înfulecarea fripturilor şi nu au timp să citească din Biblie despre „darul lui Dumnezeu nespus de mare care este Isus Cristos”.

În ultimul rând, să ne pregătim spiritual sărbătorind nașterea Domnului Isus nu în felul lumii. Noi nu am cunoscut pe Hristos în felul lumii, zice Scriptura (2 Cor. 5:16). Şi anul acesta lumea va sărbătorii pe Cristos în felul ei şi dumneavoastră știți cum serbează lumea. Cu de toate, dar fără sfințenie. Cu capul numai la sărbătoare și uită de marele nostru SĂRBĂTORIT, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat ca să moară pentru păcatele noastre. Lumea uită de simplitatea şi sărăcia în care s-a născut Isus. Mă rog pentru toți membrii din Biserica noastră, ca Dumnezeu să-i păzească de orice întinăciune cu lumea de aceste sărbători. Doamne fă ca Biserica noastră să fie un norod bine pregătit, pentru Tine și slava Ta!

Amin!

Pastor, Ovidiu Rusnac

Doamne, nu ne da un președinte după păcatele noastre


Multi lideri evanghelici din țara noastră au făcut apel la credincioșii români să se roage și să postească în mod special pentru România. Duminica aceasta (16 noiembrie 2014), după cum bine știm cu toții, se va decide noul președinte al României pentru următorii cinci ani. Bisericile sunt chemate să se roage ca Dumnezeu să se îndure de români. Frații și surorile s-au rugat şi au postit. Unii s-au rugat ca președintele care va fi ales prin vot să fie un om după inima lui Dumnezeu, alții s-au rugat pentru un președinte care să se aplece spre problemele oamenilor, însă, din multitudinea de rugăciuni am remarcat una cu totul specială: „Doamne nu ne da un președinte după păcatele noastre”!
Când am auzit rugăciunea „Doamne te rog să nu ne dai un preşedinte după păcatele noastre” la început mi-a venit să zâmbesc, dar cercetând bine lucrurile mi-am dat seama că nu e de râs ci de plâns. Un popor care îl are ca reprezentat de marcă pe şmecherul Păcală, care îi păcăleşte pe toţi, un descurcăreţ, nu poate să aleagă decât pe unul după chipul şi asemănarea lui. Românului îi trebuiesc scandaluri delicioase, împroşcări şi invective. Atunci ce fel de preşedinte merităm? Ce fel de preşedinte putem să alegem? Este atât de actual ceea ce spunea profetul Isaia:

„Piere cel neprihănit şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte. . . ”(Isaia 57:1).

Cât este de valabil ceea ce spunea Domnul Isus pentru neamul lui Israel şi pentru neamul românesc:

„Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? Seamănă cu nişte copii, care stau în piaţă, şi strigă unii către alţii: “V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns. În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: «Are drac.» A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor”(Ioan 7:31-34).

Fraţii mei, îndemnul meu pentru dumneavoastră este să vă rugaţi pentru români. Trăim într-o ţară bună, dar locuită şi gospodărită de oameni răi. Mai mult, îndemnul meu sfânt este să vă rugaţi pentru vecinii voștri şi pentru rudele voastre ca să-L cunoască pe Dumnezeu. De asemenea, vă îndemn să vă rugaţi ca Dumnezeu să facă, ca în România să existe oameni ai lui Dumnezeu cu impact naţional precum altădată a fost Ilie. Să ne rugăm ca unii dintre copiii fraţilor să ajungă în poziţii importante şi cu impact în societatea românească. Să fie profesori, doctori, avocaţi, păstori renumiţi și cinstiți. Astfel, prin ei, credinţa în Domnul Isus să fie răspândită la nivel naţional. Faptul că astăzi unul dintre candidaţii la preşedinţia României se declară protestant este un lucru mare. Poate în viitorul apropiat ura religioasă se va risipi şi de ce nu să sperăm că vom putea vota un frate de credinţă pentru cea mai înaltă funcţie din stat.
În concluzie, frații mei, vreau să nu uităm că noi suntem cetățeni ai Cerului, oameni din casa lui Dumnezeu. Respectăm și ne rugăm pentru fericirea cetății romanești în care suntem doar străini și călători, însă țara noastră este sus lângă Isus.

Amin.
Pastor, Ovidiu Rusnac

Modele de slujire – Isus spală picioarele ucenicilor Săi


Ioan 13: 1 – 17

Prin această temă vreau să aduc în atenția dumneavoastră modelul de slujire al Domnului Isus : „Spălarea picioarelor ucenicilor”. Despre slujirea Anei putem spune fără nici o îndoială că era una importantă. Dar cât de important este să speli picioarele ucenicilor? Ce a însemnat atunci şi ce înseamnă astăzi „spălarea picioarelor”? Iată doar două întrebări la care vă invit în cele ce urmează să găsim răspunsuri.

În primul rând, vreau să arăt că „spălarea picioarelor” este o slujire importantă, care în timpul Domnului Isus era realizată de un sclav, dar tocmai acela lipsea atunci când ucenicii împreună cu Învățătorul trebuiau să se așeze la masă. Lighean cu apă era, prosop era, dar nu era CINE să spele picioarele. Cine să facă munca de jos? Nici unul din cei doisprezece nu a dorit să spele picioarele. În Israel era o datină din bătrâni ca înainte de orice masă să-şi spele mâinile (Matei 15: 1-2). Apoi, când intrai în casa cuiva trebuia să  existe un sclav, un lighean cu apă şi un ştergar pentru spălarea picioarelor. Observaţi că mâinile şi le spălau singuri, însă spălarea picioarelor era făcută de cele mai multe ori de un sclav. Sunt nevoi pe care ni le putem îndeplini singuri, însă sunt altele în care avem neapărată trebuinţă unii de alţii. Cât de dispreţuit era un sclav? Cât de neimportant era? Dar în acel context, descris în Ioan 13, Domnul Isus scoate în evidenţă importanţa acestor sclavi prin faptul că El îi slujeşte pe ucenici prin „spălarea picioarelor”. Ucenicilor nu le venea să creadă că Învăţătorul lor s-a coborât la un nivel social atât de jos încât să le spele picioarele. Însă Domnul îi spune lui Petru, care copleşit de cele ce se întâmplau nu vroia să se lase spălat: „Ce fac Eu acum tu nu pricepi, dar vei pricepe mai târziu”. Apoi Domnul Isus continuă: „Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu”. Este extraordinară lecţia pe care Domnul Isus le-a administrat-o. Ce învăţăm de aici? Că nu trebuie să ne vedem atât de importanţi şi atât de mari ca nu cumva să nu fim capabili de slujiri mici, neimportante în ochii lumii, dar atât de necesare.

Iubiţii mei, dacă am ajuns astăzi să slujesc pe Domnul acest lucru se datorează unui om care încă din adolescenţa mea nu s-a crezut prea mare ca să se ocupe de un adolescent naiv ca mine. Nu a fost prea mândru ca să-mi ofere cărţi grele să citesc, nu a fost atât de mare şi de ocupat ca să nu petreacă aproape săptămânal timp cu mine. Înţelegeţi ce spun? Acesta este un model de spălare a picioarelor. Înţelegeţi cât de important este să spălăm picioarele?

În al doilea rând vreau să răspund la cea de-a doua întrebare despre ce înseamnă în mod practic să speli picioarele. Primul răspuns priveşte ce nu înseamnă spălarea picioarelor. Unii înţeleg textul acesta în mod literar şi în luna în care serbează Masa Domnului practică efectiv şi spălarea picioarelor. Nu cred că Domnul Isus vrea ca noi să împrumutăm tradiţiile şi datinile evreilor. Astăzi contextul cultural este total diferit, de aceea textul trebuie aplicat acestui context. Consider că astăzi spălarea picioarelor  înseamnă slujirea frăţească. Unii spun că slujesc pe Domnul şi este îndeajuns. Ei laudă pe Domnul, cântă Domnului, se roagă Domnului şi ajunge. Stăm unii lângă alţii în Biserică şi uneori nu ştim ce necazuri ascunde cel de lângă noi. Uneori nici nu mai vedem când cineva nu cântă sau chiar dacă vedem nu ne mai pasă, nu ne mai doare. Cred că spălarea picioarelor înseamnă să îţi pese de cel de lângă tine. Dacă a lipsit de la Biserică să fi gata să îi dai un telefon sau să îi faci o vizită. Dacă vezi că un frate slăbeşte în credinţă să fi gata să îl ajuţi să se redreseze. Nu te bucura de necazul fratelui tău în zuiua nenorocirii lui, stai lângă el, sprijineşte-l, ajută-l. Dacă ţi-a greşit cu ceva nu spune la toată Biserica, dragostea acoperă totul. O cât îmi doresc de mult ca în biserica noastră să fie fraţi care să slujească cu spălarea picioarelor. Fraţi care să vadă când cel din jur suferă şi să le pese, fraţi şi surori care se roagă, care încurajează, care ridică, care se ajută! Iată o slujire care la suprafaţă pare atât de nevrednică şi totuşi este de o aşa mare importanţă! Prin slujirea pe care o facem față de cei din jurul nostru, noi de fapt îl slujim pe Domnul.

Amin!

Pastor, Ovidiu Rusnac

Chemați să căpătăm trecere!


heavenhighway.blogspot.com

Când a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Şi împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc, pe care-l ţinea în mână. Estera s-a apropiat, şi a atins vârful toiagului.
Împăratul i-a zis: „Ce ai tu, împărăteasă Estero, şi ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, îţi voi da.” (Estera 5:2-3)

Cât de repede a trecut vacanţa şi iată: „începe școala”. Acesta este refrenul pe care-l auzim tot mai des zilele acestea. Și într-adevăr începe școala, iar părinții fac eforturi mari să le cumpere copiilor cele necesare pentru începutul noului an şcolar. De la ghiozdane, caiete, culori, stilouri până la încălţăminte şi multe altele. Toate acestea ei le fac pentru că ai lor copii să învețe și astfel să capete trecere. A căpăta trecere este o mare binecuvântare pe care o adresăm fiecăruia dintre dumneavoastră.

În societatea contemporană a devenit un imperativ să căpătăm trecere. Dar sensul poate fi și unul pozitiv, dacă ne referim la a căpăta trecere datorită propriilor noastre competențe, a unei pregătiri proprii și a unei atitudini demne. Cu toate acestea, nu întotdeauna copiii Domnului au căpătat trecere. Uneori, din cauza credinței în Dumnezeu, unii copii şi unii frați au fost nedreptățiți şi opriţi din ascensiunea lor, deși societatea ar fi putut câștiga de pe urma pregătirii și eticii lor. De aceea, mă rog să păzească Dumnezeu generaţiile de azi de asemenea opresiuni.

Pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat în vremea împărătesei Estera trebuie să privim în Biblie. Estera este luată din casa unchiului ei Mardoheu şi dusă la casa împăratului, unde avea să fie învăţată și pregătită spre a deveni regină. Biblia ne spune că multe fete au fost selectate pentru scopul acesta, dar dintre toate, Estera a căpătat trecere şi a fost aleasă împărăteasă.

Care este secretul ascensiunii Esterei? Ce putem noi învăța din experiența ei și cum putem aplica aceasta la viața noastră?

 

  • În primul rând credem că Dumnezeu a avut un plan deosebit cu ea, fapt care reiese și din cuvintele lui Mardoheu: „Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”. Personal cred că toţi aceia care capătă trecere, nu o capătă datorită capacităţilor lor, ci pentru că Dumnezeu are un plan cu ei, şi deoarece are un plan, Dumnezeu dă capacitați, frumuseţe, trecere.

 

  • În al doilea rând credem că Esterea a căpătat trecere datorită educației primite de la unchiul ei, Mardoheu. Şcoala nu trebuie să înlocuiască responsabilitatea pe care o avem ca şi părinţi în a ne educa copiii. Unii părinţi sunt musafiri în casa lor. Mulţi copii şi adolescenţi se plâng că părinţii lor sunt prea ocupaţi şi nu au timp de ei. Am auzit mărturii ale părinţilor care spuneau aşa: până să meargă la şcoală mă înţelegeam cu el, nu vorbea cuvinte nepotrivite. Până să meargă a școală cântam cu ei, mă jucam, petreceam timp. Dragi părinţi, şcoala este bună, dar nu lăsați educaţia copiilor doar pe mâna ei. Mardoheu nu a abandonat-o pe Esterea niciodată. A căutat să fie în preajma ei la palat, a căutat să îi aducă aminte tot ce a învăţat-o în anii petrecuţi în casa lui. În Cuvântul Domnului găsim scris: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera!” (Gal. 6:7). Când un agricultor seamănă grâu, va culege grâu. Așadar, haideți să fim preocupați să semănăm în ei valorile Domnului Isus ca la vremea potrivită să secerăm roade vrednice de împărăția lui Dumnezeu!

 

  • În al treilea rând Esterea a căpătat trecere datorită postului şi rugăciunii. Fiindcă Mardoheu nu a vrut să se închine în faţa lui Haman, acesta a urzit un plan să-l distrugă pe omul lui Dumnezeu. Şi azi Satana și ai lui fac la fel. Haman a pregătit pentru Mardoheu o spânzurătoare, dar cât de minunat zice Scriptura: cine sapă groapa altuia cade el în ea. Dumnezeu aduce răul împotriva celui rău, iar cel neprihănit este scăpat, Slavă Domnului. La coborârea de pe muntele schimbării la faţă Domnul Isus a spus ucenicilor care au falimentat în a ajuta un tată care avea un băiat bolnav de epilepsie: unii draci nu ies decât cu post și rugăciune. Câte cuvinte rele, câte murdării nu vor vedea şi învăţa copiii noştrii şi anul acesta. Dar să nu ne speriem, ci haideţi să postim şi să ne rugăm şi Domnul va lucra.

Vrem ca ai noștri să treacă cu bine și acest nou an școlar.
Dumnezeu să-i facă cap și nu coadă, Dumnezeu să fie cu ei!

Amin!

Pastor, Ovidiu Rusnac

Festivalul Țărmul de Aur 2104, Masa Rotundă „Sacrul în Literatură” – Mesaj de salut din partea pastorului Nelu Roșu


În perioada 1-3 august 2014 în localitatea Corbu, Județul Constanța s-a desfășurat ce-a de-a 5 ediție a Festivalului creștin „Țărmul de Aur” organizat de Centrul Artă pentru Viață București și Biserica Creștină Baptistă „Harul” Corbu, jud. Constanța.
În cadrul acestui festival creștin a avut loc și un eveniment cultural: Masa Rotundă „Sacrul în literatură”.
În cadrul acestei înregistrări se regăsește salutul pastorului Nelu Roșu din Corbu, gazda evenimentului.

Pastorul și poetul Nelu Roșu răspunde la două întrebări în intervenția sa:

1. De ce un festival creștin?
2. De ce un asemenea eveniment (Masa rotundă) în biserică?

Pentru că Biserica trebuie să fie și un factor de cultură, referire aici și la rolul pe care biserica creștină l-a avut în dezvoltarea culturii și educației de-a lungul timpului.

De asemenea, acesta prezintă și semnificația denumirii Festivalului Țărmul de Aur
Țărm – de la țărmul Mării Negre, un spațiu geografic unde participanții s-au reunit pentru acest festival

AUR

A- Adevăr, un festival, clădit pe Sfânta Scriptură care reprezintă Adevărul. În ea Îl găsim revelat pe Hristos.
U – Unitate în diversitate, dar mai corect înțeles ar fi o unitate în diversitate având ca bază credința creștină, Biblia și pe Hristos.
R – Recunoștință

Festivalul Țărmul de Aur 2014, Mesaj de salut Pastor Nelu Roșu


Mesajul de salut al pastorului Bisericii Baptiste „Harul” din localitatea Corbu în deschiderea celei de-a 5 ediție a Festivalului creștin „Țărmul de Aur” organizat de Centrul Artă pentru Viață București și Biserica Creștină Baptistă „Harul” Corbu, jud. Constanța în perioada 1-3 august 2014.

Costel Ghioancă, Chiar ne dă Dumnezeu tot ce vrem?


Aveam 8-9 ani. La un moment dat iau un băț de chibrit, îl țintesc cu privirea, mă concentrez și încep să spun: „Doamne eu știu că tu ai putere! Eu am credință și știu că nimic nu este imposibil pentru tine. Fă, dar, să se aprindă de la sine acest băț de chibrit!” Însă, oricât de mult am încercat, Dumnezeu nu a răspuns nesăbuinței mele!

Nu mă consider prea vinovat pentru încercarea mea de atunci – nu eram decât exponentul „credinței magice” care mi se propovăduise. Dacă crezi, orice se poate! Și am zis și eu să încerc cu chibriturile… că doar copiilor (și nu numai) le pace să se joace cu focul!fsfd

Baza „teologică” pentru astfel de atitudini este în zona versetelor precum Marcu 11:23-24 „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: “Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” „Păi – mă gândeam eu – dacă pot muta munții, faza cu chibritul este floare la ureche!”

Oare, chiar așa ar trebui să credem? Că dacă avem o credință suficient de puternică Dumnezeu ne oferă tot ce dorim? Să privim textul nostru cu nițel mai multă atenție, mai în context.

În Marcu 11:12-26 avem următoarele secvențe:  blestemarea smochinului neroditor (12-14), curățirea Templului (15-19), din nou discuții despre smochin (20-22) și finalul despre „credință și mutarea munților” (22-26), scos adesea din context.

Deci, etapa cu „Templul”este încadrată între 2 secvențe cu „ smochinul neroditor”, ceea ce înseamnă că, evident, există o legătură între ele. Mai concret, Mânuitorul ne transmite că atâtsmochinul, cât și Templul, respectiv Israelul – simbolizat prin smochin – vor împărtăși aceeași soartă: distrugerea! Care era problema? Ce unește smochinul, Templul și Israelul în această narațiune? Aparența (religiozitatea) fără rod!

– smochinul are doar frunze, nu și rod!
– Templul este un loc al „afacerilor” și „ritualurilor religioase” fără să fie „o casă de rugăciune pentru toate neamurile;
– Israelul: „Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine!” (Marcu 7:6)

Prin urmare, dată fiind superficialitatea și lipsa de rod, urmează distrugerea! Problema Israelului a fost necredința (Marcu 4:40; 5:17; 6:3-6; 7:6 etc.) materializată prinrespingerea lui Hristos și a domniei Sale (Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui. – Marcu 11:18). Logica e simplă acum: din pricina necredinței poporului avem doar frunze fără rod și respingerea lui Hristos și ca urmare va veni pedeapsa!

Dar, acum ajungem la credință și la discuția noastră despre „cereți orice veți vrea…” După ce Mântuitorul prevestește dezastrul adus de necredință face un apel care era de așteptat:„Isus a luat cuvântul şi le-a zis: “Aveţi credinţă în Dumnezeu!” (Marcu 11:22) Acest apel nu este unul vag, cu referire la o „credință magica” – precum faza cu chibriturile – ci se referă la credința în Hristos ca Domn și Mesia, acceptarea autorității Sale, exact ceea ce le lipsea israeliților care aveau doar „frunze fără rod”.

Acest adevăr își găsește suport și în versetele următoare care sunt un ecou al textului dinZaharia 14:4, un pasaj care profețește domnia lui Mesia: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi.”

Mesajul este următorul: credința (v.22) face ca imposibilul să devină posibil! Pedeapsa este înlocuită cu domnia lui Hristos și mântuirea adusă de El. (v23-24). Tocmai din pricină că acceptăm domnia lui Hristos nu ne mai purtăm ca stăpâni față de semenii noștri, ci suntem gata să-i iertăm, întrucât și Domnul ne-a iertat pe noi (v.25-26).

Concluzii:

1. Prin credință nu suntem chemați să mutăm munții, ci să stăm sub domnia lui Hristos și să facem să vină Împărăția lui „precum în ceruri așa și pe pământ.

2. Acest „orice veți cere să credeți că l-ați și primit și-l veți avea” este delimitat de un cadru:cel al domniei lui Hristos. Când cerem ceea ce corespunde cu scopurile și autoritatea Domnului, lucruri care țin de voia și planurile Sale (iertarea, salvarea, sfințirea, slujirea Lui etc.) să credem că l-am și primit, fiindcă promisiunile Domnului sunt sigure. Când cerem după gândul lui Hristos (lărgirea Împărăției Sale) și nu „cu gând  să risipim în plăcerile noastre” (Iacov 4:3), știm că totul este posibil.

3. Credința și acceptarea domniei lui Hristos se vede în smerenia noastră în relațiile cu semenii și în disponibilitatea de a ierta.

4. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui” și nu să aprindeți chibriturile…!

Costel Ghioancă