Experimente pe guatemalezi, o filă murdară a istoriei medicinei
O anchetă prezidenţială citată de BBC a relevat că cel puţin 83 de locuitori aiGuatemalei au murit în timpul unui experiment medical realizat de Statele Unite în anii 1940. Guatemalezii au fost infectaţi cu sifilis şi gonoree pentru a testa eficacitatea penicilinei.
Sute de persoane, provenind din rândul deţinuţilor, pacienţilor ai secţiilor de psihiatrie şi prostituatelor din Guatemala au fost infectate fără să îşi dea acordul pentru participarea la un asemenea experiment. Potrivit BBC, când acelaşi experiment a fost făcut anterior în SUA, oamenii de ştiinţă au avut consimţământul participanţilor.
Preşedintele Comisiei pentru Studiul Problemelor de Bioetică, dr Amy Gutmann, a numit acest experiment „o filă ruşinoasă a istoriei medicale.” Gutmann a subliniat importanţa unei „documentări precise a acestei nedreptăţi istorice evideten. Facem acest lucru în onoarea victimelor.”
Potrivit datelor furnizate de Comisie, circa 5.500 de guatemalezi au fost implicaţi fără voia lor în experimentul care a avut loc între 1946 şi 1948. Aproximativ 1.300 dintre aceştia au fost în mod intenţionat infectaţi cu sifilis, gonoree şialtă boală cu transmisiune sexuală cancroidă. Doar 700 de persoane din grupul celor infectaţi au primit un tratament şi cel puţin 83 din cei 5.500 de subiecţi au murit până în 1953.
„Cei implicaţi în studiu nu au aratat nici măcar minimul de respect pentru drepturile omului şi moralitate,” a declarat Gutmann.
Vicepreşedintele guatemalez, Rafael Espada, a declarat că guvernul va transmite scuze oficiale celor care au avut de suferit, ţinând cont de faptul că la experiment au luat parte şi doctori locali.
La începutul lunii octombrie a anului trecut, preşedintele american Barack Obama şi secretarul de stat, Hillary Clinton, au prezentat scuze Guatemalei. Gestul avea loc imediat după ce o cercetătoare de la o facultate americană a descoperit informaţiile despre experiemente în arhivele medicului John Cutler (decedat în 2003), care a fost responsabil de testele pe subiecţi umani.
Partajează asta:
Concurs: „De ce suntem anglicani?”
Fundația anglicană Sf. Bonifaciu a lansat un concurs inedit: 1.000 £ pentru cine scrie cel mai bun eseu pe tema „De ce sunt anglican și cred că voi și rămâne așa?” Inițiativa vine pe fondul tulburărilor din cadrul confesiunii anglicane, ai cărei membri au început să migreze către Biserica Catolică.
Concursul de eseuri se adresează atât clerului, cât și membrilor laici, și vizează revigorarea convingerii că Biserica Anglicană are un mesaj distinct în lumea religioasă contemporană. Purtătorul de cuvânt al Fundației a afirmat că „există o anumită urgență din această perspectivă; tocmai de aceea oferim un premiu de 1.000 £ autorului celui mai semnificativ eseu de 5.000 de cuvinte pe tema „De ce sunt anglican și cred că voi și rămâne așa?”
„Eseurile trebuie primite până pe data de 1 ianuarie 2012. Ele vor fi evaluate de doi clerici seniori, iar rezultatul va fi anunțat până la Paștele viitor; eseul câștigător va fi postat pe site-ul nostru, împreună cu alte contribuții semnificative”, a adăugat el.
Inițiativa concursului vine pe fondul unei crize fără precedent în istoria de 500 de ani a Bisericii Anglicane. Lupta se dă între două tabere existente în sânul Bisericii Anglicane: tabara conservatoare, care încă apară valorile inițiale ale anglicanismului și cea liberală, care încearcă vehement să-și impună propriile vederi.
În 2003, conflictul dintre cele doua tabere s-a acutizat, ca urmare a faptului că Biserica Episcopală, ramura americană a Bisericii Anglicane, a hirotonit primul episcop homosexual, Jeffrey John, în dioceza Reading.
Anii următori au adus noi decizii controversate, precum susținerea căsătoriilor între persoane de același sex, hirotonirea femeilor în funcții de conducere sau chiarnumirea unei femei lesbiene în astfel de funcții de conducere.
Membrii conservatori au fost profund nemulțumiți și au amenințat cu părăsirea bisericii. Pe acest fond, Vaticanul a anunţat la sfârșitul anului 2009 că este gata să-i primească în rândurile sale pe anglicanii conservatori, care nu sunt de acord cu tendinţele teologice progresiste ale Comuniunii Anglicane.
Ca urmare a acelei invitații, numeroși membri și preoți anglicani au trecut la catolicism; ei și-au păstrat numeroase învățături și practici specifice, însă au recunoscut autoritatea Papei, ca semn vizibil a unității bisericii. În luna iulie, o întreagă biserică episcopaliană (aripa americană a anglicanismului) a decis, împreună cu pastorul ei, să se convertească la catolicism.
Decizia a fost luată de întreaga biserică din dorința de a se putea bucura de o autoritate religioasă fermă și consecventă, precum Papa Benedict XVI. „În Biserica Episcopaliană episcopii spun una într-un loc și alta într-un alt loc… Fiecare episcop are împărăția lui”, explică Patrick Delaney, un lider laic din Mitchellville. Și alți lideri ai comunității se declară încântați să contribuie la construirea unui pod peste prăpastia schismei protestante din secolul al XVI-lea. Acum, pastorul Lewis se roagă în fiecare duminică pentru papă și pentru toți episcopii și preoții catolici.
Biserica Creştină din Anglia s-a desprins de Biserica Catolică în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Henric al VIII-lea, ca parte a mişcării protestante ce a afectat întreaga Europă. Sciziunea a fost iniţial mai mult politică decât religioasă, regele Angliei devenind lider religios, în detrimentul Papei. Ideologia Bisericii Anglicane a fost motiv de dispute timp de mai multe generaţii şi a dus chiar la război civil.
Pentru prima data în istoria Bisericii Anglicane, romano-catolicii sunt pe punctul de a deveni majoritari în Anglia şi Ţara Galilor. La nivel mondial, numărul anglicanilor se ridică la 78 de milioane, iar cel al romano-catolicilor este de circa un miliard.
(Foto: bagofnothing.com)
Partajează asta:
Liderii religioşi, excluşi de la comemorarea 9/11
Vestea că liderii religioşi nu vor avea un punct oficial în programul de comemorare a atacurilor de la 11 septembrie 2001 i-a luat prin surprindere pe cei mai mulţi dintre ei, scrie Christian Post. Criticii deciziei spun că liderii religioşi au avut un rol cheie în vindecarea de după tragedie şi că ar trebui să fie şi ei incluşi.
Fost adjunct al primarului din New York, Rudy Washington, aflat în funcţie la momentul atentatelor şi-a exprimat puternic nemulţumirea într-un interviu acordat Wall Street Journal. „Suntem în America, a ţine o comemorare fără rugăciune mi se pare o nebunie,” a declarat Washington.
Un purtător de cuvânt al primăriei a replicat că nici aniversările anterioare nu au cuprins servicii de rugăciune, citează aceeaşi sursă.
Pastorul Fernando Cabrera, de la biserica New Life Outreach International susţine că liderii religioşi au fost unii dintre pilonii redresării după tragedie, motiv pentru care nu ar trebui excluşi. „Când oamenii caută sensul, când ceva îi depăşeşte, când eşti într-o criză de acest nivel, privirile se îndreaptă spre oamenii bisericii,” a subliniat Cabrera.
http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Liderii-religiosi–exclusi-de-la-comemorarea-9-11-4096.html
Partajează asta:
O noua descoperire arheologica pe teritoriul vechii Cetati a lui David
O echipă de arheologi israelieni au făcut două descoperiri importante la începutul acestei săptămâni, în timp ce efectuau excavări la un canal de scurgere de pe teritoriul vechii Cetăţi a lui David.
Ierusalim Foto: media.salemwebnetwork.com
Arheologii au anunţat că au găsit o sabie despre care cred că datează din timpul distrugerii celui de-al doilea Templu (anul 70 î.Hr.) şi o piatră pe care este gravată o menoră (sfeşnic cu şapte braţe).
Descoperirea validată de Autoritatea Israeliană pentru Antichităţi arată că locuitorii Ierusalimului foloseau canalul de scurgere ca ascunzătoare, în timpul asediului roman.
Excavaţiile continuă sub coordonarea Autorităţii pentru Antichităţi , în cooperare cu Autoritatea pentru Natură şi Parcuri, şi Fundaţia Cetatea lui David.
http://www.semneletimpului.ro/
Partajează asta:
Creștinismul, religia persecutată în cele mai multe țări
Restricțiile cu privire la credințele și practicile religioase au crescut în 23 de țări ale lumii, între jumătatea anului 2006 și jumătatea anului 2009. În aceeași perioadă, libertățile religioase au crescut în doar 12 dintre țările lumii.
The Pew Forum a publicat un nou raport – „Rising Restrictions on Religion” – despre modul în care autoritățile se raportează la libertatea religioasă în țările lumii. Deși numărul țărilor unde restricțiile vizavi de religie au sporit este de 23, autorii studiului notează că acestea sunt țări foarte populate, astfel că restricțiile respective afectează un număr foarte mare de persoane.
Peste 2,2 miliarde de persoane (adică aproape o treime din populația globală) este afectată de aceste restricții și de ostilitățile și repercusiunile pe care le implică. Pe de altă parte, doar 1% din populația lumii trăiește în țări în care restricțiile cu privire la religie au scăzut în perioada amintită.
Studiul arată că religia confruntată cu restricții în cele mai multe țări (130 la număr) este creștinismul, urmat de islam, care se confruntă cu restricții în 117 țări ale lumii. Alte religii confruntate cu restricții și persecuții sunt religia sikh, zoroastrismul, baha’i și mișcarea rastafari, precum și o serie de religii locale, native.
În perioada 2008-2009, în 101 de țări ale lumii, membrii diverselor religii confruntate cu restricții și persecuții au fost omorâți, bătuți, reținuți de forțele de poliție, închiși, alungați din casele și de pe proprietățile lor.
În aproape 3 sferturi dintre țările lumii, indivizi sau grupări au comis acte de violență motivate de ură religioasă și justificate, în unele cazuri, prin legile care restrâng libertățile religioase.
Interesant este că 5 dintre țările în care s-a înregistrat o creștere „semnificativă” a restrângerii libertăților religioase sunt în Europa: Bulgaria, Danemarca, Rusia, Suedia și Marea Britanie. În aceste țări s-au înregistrat tensiuni legate în special de creșterea populației musulmane. În același timp, s-a constatat o creștere a atitudinilor antisemite, precum și atitudini negative față de gruparea Martorilor lui Iehova.
Țări în care s-au constatat creșteri ale restricțiilor religioase sunt China, Egipt, Franța, Nigeria, Rusia, Algeria, Uganda, Malaysia, Yemen, Siria, Somalia, Serbia, Tadjikistan, Hong Kong, Libia, Kîrgîstan, Qatar ș.a.
Studiul realizat de Pew Forum a avut în atenție 198 de țări ale lumii. Au fost analizate legile sau alte măsuri guvernamentale care limitează sau interzic anumite credințe religioase, care impun restricții predicării unei anumite religii, care favorizează unele religii sau care interzic convertirile la alte religii. Au fost investigate cazurile de violență motivată religios, formele de hărțuire și de intimidare care au pornit de la discriminarea religioasă.
Brian Grim, conducătorul studiului Pew Forum, a declarat că organizația intenționează să realizeze un studiu nou cu privire la atitudinile față de religie în contextul evenimentelor recente, precum revoltele din lumea arabă.
(Foto: pewforum.org)
http://www.semneletimpului.ro/
Partajează asta:
Liberty – cea mai mare universitate creștină din lume
Liberty University din Lynchburg, Virginia este cea mai mare instituție creștină de învățământ din lume, cu 12.370 de studenți în campus și alți 62.000 de studenți online.
„Este un eveniment istoric pentru Liberty University Online”, a spus Chris Johnson, vicepreședinte al departamentului de înscrieri, la anunțul depășirii pragului de 62.000 de studenți. „Vrem să mulțumim lui Dumnezeu pentru această realizare.”
Având acum 40 de ani de la înființare, Liberty University și-a început programele educaționale la distanță în 1980. În anul 2008 avea 25.000 de studenți online, iar în 2010 trecuse de 50.000. În ultimul an a adăugat mai mult de 10.000 de studenți online. Studenții provin din 70 de țări și din toate statele americane.
În oferta educațională a universității se numără 148 de specializări cu licență, programe de masterat și doctorat. Domeniile acoperite sunt afaceri, consiliere, drept, educație, asistență medicală, pastorație creștină.
Universitatea a fost înființată în 1971 ca o instituție creștină de către liderul evanghelic Dr. Jerry Falwell senior, cunoscut pentru poziția sa fundamentalistă, el fiind și cofondator al Moral Majority.
http://www.semneletimpului.ro/
Partajează asta:
5 mari schimbări în bisericile americane
În ediția de vară a revistei Facts & Trends, editorul Thom Rainer prezintă 5 mari schimbări în bisericile americane.
1. America va fi martora celui mai mare câmp misionar compus dintr-o singură generație. Astfel, generația născută între 1980-2000 va avea cea mai slabă reprezentare creștină. Conform estimărilor aceasta va fi de maxim 15%. Cu alte cuvinte aproximativ 70 de milioane de tineri născuți între 1980-2000 sunt necreștini.
2. Atitudinea dominantă a acestei uriașe generații față de creștinism va fi una de indiferență. Numai 13% consideră că lucrurile spirituale au vreo importanță în viețile lor. Nu sunt dușmani ai creștinismului, ci pur și simplu ignoră creștinismul pentru ceea ce ei percep a fi lipsa de relevanță a religiei creștine pentru viața cotidiană.
3. Departamentele din biserici care sunt administrate de adulți seniori vor cunoaște un declin considerabil. Una dintre cauze este aceea că adulții care îmbătrânesc se adaptează greu la ideea că devin seniori. De asemenea bisericile se adaptează greu la noi programe pentru o altă generație.
4. Generația părinților tinerilor de acum, generația celor numiți Baby-Boomer și născuți după război va deveni mai receptivă la Evanghelie. Ironia sorții este că aceștia, după ce în anii 60-70 au încercat orice era posibil, acum se întorc la speranța Evangheliei.
5. Familia este un element cheie, fiecare dintre reprezentanții generațiilor afirmă că familia are un loc important în viața sa. Dacă bisericile reușesc să ajungă cu mesajul lor despre familie la ambele generații, atunci vor avea succes.
Studiile au fost realizate la LifeWay Research. Aceste două generații sunt cele mai numeroase generații în viață din America.
Partajează asta:
Educația nu îi separă pe oameni de Dumnezeu
Se crede că interesul și preocupările religioase scad pe măsură ce oamenii sunt tot mai educați. Un studiu recent arată însă că educația nu îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu, ci le încurajează o perspectivă mai liberală în privința religiei.
Profesorul Philip Schwadel de la Universitatea Nebraska-Lincoln a publicat un studiu conform căruia fiecare an adăugat la educația școlară a unei persoane crește semnificativ posibilitatea ca persoana respectivă să creadă că există adevăr în mai multe religii, nu doar într-una singură, informează USA Today.
Unul dintre motivele principale ale acestei schimbări a percepțiilor cu privire la religie se datorează, în opinia profesorului Schwadel, faptului că, odată cu trecerea anilor și cu parcurgerea unor cicluri școlare precum liceul și facultatea, tinerii intră în legătură cu un număr din ce în ce mai mare de persoane, oameni care aparțin unor tradiții religioase diferite.
„Oamenii nu vor să spună despre prietenii lor că vor merge în Iad”, a declarat Schwadel.
Pe măsură ce adaugă ani pregătirii lor intelectuale, crește cu 15% posibilitatea ca oamenii să fi participat la un serviciu religios în ultima săptămână și crește cu 13% posibilitatea ca oamenii să se îndrepte spre o biserică protestantă cu norme comportamentale mai puțin stricte.
Rezultatele studiului lui Schwadel le completează și se potrivesc cu acelea ale cercetătorului Barry Kosmin de la Trinity College, care a cercetat raportul dintre credințele religioase și nivelul educațional (diplomă de licență, master, doctorat). Kosmin aprecia că „elitele intelectuale ale Americii arată la fel ca restul populației”, fiind tot atât de receptive sau suspicioase vizavi de religie. Altfel spus, persoanele cu studii superioare nu resping în mod automat credința în Dumnezeu.
Cercetarea lui Kosmin a arătat că 73% dintre cei cu studii superioare cred că „Dumnezeu există”; 66% cred că „Dumnezeu face minuni”; 62% cred că „Dumnezeu îi ajută”.
Schwadel a analizat datele obținute de la 1.800 de persoane din Statele Unite.
(Foto: campusclimate.wordpress.com)
Partajează asta:
Mormântul apostolului Filip descoperit în Turcia
Profesorul arheolog italian Francesco D’Andria a anunțat că echipa sa ar fi descoperit mormântul unuia dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus.
Arheologii italieni efectuau săpături la situl Hierapolis, din sud-vestul Turciei. Ei cred că mormântul descoperit ar aparține Apostolului Filip, notează biblicalarcheology.org.
Baza acestui anunț este, pentru moment, tradiția care afirmă că Filip ar fi fost înmormântat la Hierapolis, după ce a fost executat prin crucificare cu capul în jos.
Deși nu exista până în prezent nicio dovadă a vreunei înmormântări care să fi avut loc acolo, în luna iunie, arheologii din echipa lui D’Andria au descoperit o mică biserică la mai puțin de 50 de metri de Biserica Sf. Filip și în această nouă bisericuță au găsit un mormânt pe care l-au asociat cu tradiția cunoscută.
Mormântul a fost mutat din Biserica Sf. Filip în secolul al V-lea, în timpul erei bizantine, spun arheologii. Echipa va începe în curând excavările la mormânt.
http://www.semneletimpului.ro/
Partajează asta:
John Stott, Esența creștinismului în 10 cuvinte
S-a stins din viață, săptămâna aceasta, John Stott, alăturându-se marilor nume ale urmașilor lui Christos. În mintea mea e un model alături de C.S. Lewis sau Philip Yancey (e încă activ!), de Richard Wurmbrand sau Nicolae Steinhardt – oameni care au avut și curajul dar și forța de a se urca pe sârma ghimpată a bisericii lor pentru a ridica steagul lui Christos spre celelalte biserici și spre lumea întreagă. Oameni care au scris și predicat despre Christos, esența creștinismului.
Mă opresc aici cu contribuția mea, extrăgând 10 cuvinte ale lui John Stott din cartea sa „Crucea lui Hristos”, pentru a vedea încă o dată cum poate vorbi un creștin îmbibat de Scriptură – dincolo de faptul că a fost anglican, lider al mișcării evanghelice, predicator și misionar, savant creștin și capelan al reginei.
1. De ce a murit Isus Christos? Primul meu răspuns este că El nu a murit, ci a fost omorât. Îl voi echilibra însă cu exact opusul lui. El nu a fost omorât; ci a murit, dându-se pe Sine în mod voluntar ca să facă voia Tatălui Său.
2. La urma urmei ceea ce L-a trimis pe Christos la cruce nu a fost nici lăcomia lui Iuda, nici invidia preoților, nici lașitatea datorită căreia Pilat a șovăit, ci lăcomia noastră, invidia noastră, lașitatea noastră și alte păcate – dar și hotărârea lui Christos de a purta pedeapsa lor cu dragoste și îndurare, și de a le înlătura.
3. Este imposibil să stăm în fața crucii lui Christos cu integritate și să nu ne rușinăm de noi înșine.
4. Păcatul nu este o regretabilă abatere de la standardele morale; esența lui este ostilitatea față de Dumnezeu (Romani 8:7), ceea ce dă naștere la o răzvrătire activă împotriva Lui.
5. Păcatul nu este numai încercarea de a fi Dumnezeu, el este și refuzul de a fi om.
6. Ascultarea noastră prezentă și faptele noastre bune nu pot plăti pentru păcatele noastre, pentru că aceste lucruri ni se cer oricum. Așadar, noi nu ne putem mântui pe noi înșine.
7. Atunci când suntem uniți cu Christos are loc un schimb misterios: El ne ia blestemul, ca noi să primim binecuvântarea Lui; El devine păcat cu păcatul nostru ca noi să devenim neprihăniți prin neprihănirea Lui.
8. Nu avem nicio posibilitate de a-L convinge, de a-L ademeni sau de a-L mitui pe Dumnezeu să ne ierte. Dumnezeu nu ne iubește datorită faptului că Christos a murit pentru noi; Christos a murit pentru noi datorită faptului că Dumnezeu ne-a iubit. Dragostea lui Dumnezeu este sursa, nu consecința împăcării noastre cu El.
9. Nu trebuie să ni-L imaginăm pe Dumnezeu drept un indulgent care, pentru a ne scuti de pedeapsă sau pentru a ne răsfăța, Își compromite sfințenia, dar nici ca pe un Dumnezeu aspru, răzbunător, care, pentru a ne zdrobi și a ne distruge, Își înăbușă dragostea.
10. În istoria lumii a fost înfăptuit un singur act de dragoste pură, nepătată cu nicio altă motivație ascunsă – actul prin care Dumnezeu S-a dat pe Sine pe cruce, în Christos, pentru păcătoșii nevrednici. Atunci când căutăm o definiție a dragostei, trebuie să ne uităm nu în dicționar, ci la Calvar.
Un material de CHRISTIAN SĂLCIANU
Sursa: http://www.semneletimpului.ro/blog/Esenta-crestinismului-in-10-cuvinte-3921.html
Istorie Evanghelica 