STATORNICI IN CREDINTA

Subiectele în format pdf pot fi descărcate de aici.

1. Credinţa biblică neschimbătoare

Text: Iuda 1-4

“Credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” nu se schimbă de la o generaţie la alta, de la o biserică la alta sau de la un predicator la altul.  Credinţa adevărată nu se poate schimba pentru că:

a) Dumnezeu nu se schimbă:

Maleahi 3:6 “Căci Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb…”

Iacov 1:16-17 In Tatăl luminilor, „… nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. b) Isus Hristos nu se schimbă:

Evrei 13:8 “Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”. c)  Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă:

Matei 5:18 “Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul si pământul, nu va trece o

iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”

Matei 24:35 “Cerul si pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece.”

Mulţumire: – Pentru credinţa neschimbătoare care ne-a fost dată.

– Pentru înaintaşii credinţei neschimbătoare din istoria bisericii locale.

– Pentru credincioşii din zilele noastre care păzesc si apară credinţa  biblică.

Mijlocire: – Pentru cei încercaţi în credinţă.

– Pentru cei slabi în credinţă.

– Pentru cei care au căzut de la credinţă.

Cerere: – Mulţi oameni să vină la credinţa mântuitoare.

– Intărirea credinţei celor slabi.

– Păstrarea nealterată a credinţei în bisericile noastre.

2.    Credinţa sinceră

Text:  2 Tim. 1:1-8

Credinţa sinceră nu are scopuri ascunse în relaţia cu Dumnezeu si cu oamenii. O credinţă prefăcută este ispita în care cad cei interesaţi doar pentru o imagine favorabilă în faţa lumii. Este cunoscut faptul că unii  oameni vin la biserică din interes. Cei care vin din interes si pretind că au credinţă pot înşela oameni, dar nimeni nu-L poate înşela pe Dumnezeu.

a)  Galateni 6:7 “Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce samănă omul, aceea va şi secera.”

b)  Psalmul 1:6 “Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor

duce la pieire.”

Mulţumire: – Pentru oamenii sinceri în credinţă.

– Pentru lucrătorii sinceri în credinţă.

– Pentru bisericile care au păzit credinţa curată.

Mijlocire: – Pentru protecţia celor tineri în credinţă.

– Pentru protecţia bisericilor de învăţători şi prooroci mincinoşi.

– Pentru protecţia celor care apară credinţa de învăţături stricate.

Cerere: – Pentru cercetarea inimii fiecărui om din biserică.

– Pentru pocăinţa celor care au o credinţă prefăcută.

– Domnul să ridice noi generaţii de lucrători sinceri în credinţă.

3. Credinţa mântuitoare

Text: Romani 10: 9-13

Sunt mulţi oameni care pretind că au credinţă, dar nu orice credinţă este mântuitoare. Iacov avertizează : „…dar şi dracii cred…şi se înfioară”(Iac.2:19) Credinţa mântuitoare este darul lui Dumnezeu : „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”(Ef.2:8)           Acesta credinţă „a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3). Câteva adevăruri sunt edificatoare :

a) Este o singură Evanghelie adevărată: „Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut” (1 Cor. 15:1-2 )

b) Există numai o cale adevărată, calea îngustă: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.”( Matei 7:13-14 )

c) Există oameni care propovăduiesc o evanghelie falsă: „ Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos”.( Galateni 1:6-7 )

Mulţumire: – Pentru Evanghelia adevărată a Domnului Isus Hristos.

– Pentru credinţa mântuitoare pe care am primit-o.

– Pentru cei care au predicat Evanghelia curată.

– Pentru cei care merg pe calea îngustă, pe urmele Domnului.

Mijlocire: – Pentru cei care predică şi apară Evanghelia adevărată.

– Pentru îndreptarea celor care au crezut şi cred învăţături nebiblice.

– Pentru cei care au o credinţă doar la nivelul intelectului.

Cerere: – Să deschidă Dumnezeu uşi şi inimi pentru Evanghelie în România şi în toată lumea.

– Pentru credinţa mântuitoare în inimile celor care aud Evanghelia.

– Pentru statornicie pe calea îngustă a credinţei.

4. Credinţa vie

Text: Iacov 2:14-26

Credinţa vie se manifestă prin fapte, iar credinţa fără fapte este moartă. Unii propovăduiesc o mântuire care  se obţine prin fapte, iar altii propovăduiesc o credinţă moartă, fără fapte. Apostolul Pavel îl învaţă pe Filimon  că adevărata credinţă se arată prin fapte : „ Il rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos”(Filimon 6)

a)  Mântuirea adevărată nu se obţine prin fapte, ci numai prin credinţă: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credintă. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”( Efeseni 2:8-9)

b)  Omul mântuit cu adevărat este plin de râvnă pentru fapte bune cu scopul de glorifica Numele Domnului şi de a fi mărturie pentru cei nemântuiţi din jurul lui :  “Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceiace vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării”. (1 Petru 2:12)

Mulţumire: – Pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru noi, ca să umblăm în ele (Ef. 2:10).

– Pentru oamenii care au o credinţă vie;

– Pentru oamenii care au venit la credinţă prin mărturia bună a credinţei celor pocăiţi.

Mijlocire: – Pentru o credinţă vizibilă a celor pocăiţi.

– Pentru cercetarea vecinilor şi colegilor noştri.

– Pentru mântuirea celor care vorbesc de rău calea credinţei.

Cerere: – Pentru mai multă râvnă în a face fapte bune.

– Pentru iniţiative noi si creativitate în fapte bune.

– Pentru credinţă vie faţă de cei bătrâni, bolnavi, săraci, orfani, şi pentru toţi cei care sunt în nevoi şi încercări.

5.    Credinţa rugativă

Text: Matei 21:18-22

Domnul Isus promite că tot ce vom cere cu credinţă, prin rugăciune vom primi. Din textul acesta, unii trag concluzia că omul poate cere orice, oricând şi oricum, şi Dumnezeu promite că îi va da. Promisiunea Domnului  este condiţionată de credinţă. Dar nu orice credinţă, ci credinţa biblică. Credinţa biblică nu se bazează pe  dorinţele sau planurile oamenilor, ci pe Cuvântul  lui  Dumnezeu.  Iacov  spune  :  „…cereţi  rău,  cu  gând  să  risipiţi  în  plăcerile voastre”(4:3).  Cuvântul  lui  Dumnezeu, Sfânta  Scriptură, stabileşte   conţinutul credinţei adevărate.

a)  Voia lui Dumnezeu determină conţinutul rugăciunilor ascultate : „Indrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”( 1Ioan 5:14)

b)  Voia lui Dumnezeu este exprimată în poruncile Lui : “Si orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.”( 1 Ioan 3:22)

c)     Rugăciunea Domnului Isus este pusă sub autoritatea voii Tatălui : „…facă-se voia Ta” (Mat. 26:42)

Mulţumire: – Pentru intrare liberă la Tronul harului.

– Pentru poruncile si promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu.

– Pentru oamenii rugăciunii din bisericile noastre.

Mijlocire: – Pentru mântuirea poporului român.

– Pentru cei care propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu.

– Pentru cei care  se roagă greşit (Iac.4:3) sau nu se roagă deloc.

– Pentru cei care încă nu au primit răspuns la rugăciune – să rămână tari în credintă;

Cerere: -Ccunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu şi a voii Lui;

– Intărirea vieţii de rugăciune individuală, în familie şi în Biserică;

–     Dumnezeu să fie slăvit şi nu omul atunci când rugăciunile sunt ascultate.

6. Credinţa biruitoare

Text: 1 Ioan 5:1-6.

Cuvântul afirmă că omul născut din Dumnezeu biruieşte lumea prin credinţă.

Credinţa adevărată  este  încrederea  fermă  în  Cuvântul  lui  Dumnezeu,  în  prezenţa  Domnului  şi  în autoritatea Lui peste universul întreg. Despre biruinţele credinţei oamenilor lui Dumnezeu din vechime citim în Evrei 11:33  „Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli,au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.”

a) Domnul Isus are toată puterea (autoritatea) în cer şi pe pământ : “Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”( Matei 28:18)

b) Domnul Isus a biruit păcatul, moartea si iadul : “ Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi… Dar acum Hristos a înviat din morţi!… ”( 1 Cor. 15:17-18, 20 )

“Unde iţi este biruinţa moarte? Unde iţi este boldul moarte? Boldul morţii este păcatul, şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!”( 1 Cor. 15: 55-57)

Mulţumire: –       Pentru biruinţa Domnului Isus Hristos.

–    Pentru biruinţa sfinţilor de-a lungul istoriei.

–     Pentru puterea credinţei în Domnul Isus.

Mijlocire: – Pentru cei slabi în credinţă.

– Pentru cei care sunt încercaţi în credinţă prin felurite necazuri si ispite.

– Pentru credinţa tinerilor din bisericile noastre.

Cerere: – Intărirea credinţei în bisericile baptiste

– Biruinţa asupra păcatului si a lumii

– Biruinţa în predicarea Evangheliei şi mântuirea oamenilor.

7. Credinţa perseverentă

Text: 2 Timotei 4:1-8.

Apostolul Pavel s-a luptat lupta cea bună, a ajuns la finalul vieţii şi a păzit credinţa.  Omul care are credinţa adevărată, rămâne credincios până la moarte şi după aceea va primi cununa. Biblia nu promite cununa celui care nu păzeşte credinţa până la moarte.

a)  Domnul Isus cere credincioşie până la moarte: „…Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.” Este o cerinţă pentru Biserica din Smirna (Apoc.2:10)