(Print screen)

Într-un articol relativ decent, dar tăios, autorul Dragoș Butuzea acuză Coaliția pentru familie de ipocrizie, în contextul depunerii a 3 000 000 de semnături pentru schimbarea definiției date căsătoriei în constituție.

E greu de înțeles foarte precis care este conținutul acuzei aduse acestei coaliții și de ce tocmai acum. Dacă coaliția este ipocrită, atunci înseamnă că și în urmă cu câteva săptămâni era tot ipocrită. Deci nu ipocrizia este cea care deranjează în primul rând.

Deranjează demersul catalogat ca fiind „un act de putere”, iar ipocrizia este folosită doar pentru discreditarea celor care promovează o anumită definiție a familiei – un truc logic foarte vechi și foarte popular. În sine, acuza de ipocrizie se prea poate să fie justificată, dar, chiar și în aceste condiții, propunerea rămâne validă în sine și rămâne în deplin acord cu valorile creștine promovate în ultimele 2 milenii de o Biserică, într-adevăr, cu multe…

Anatomia lui Grey este un serial cu doctori; a avut o cotă bună în State și s-ar părea că se bucură de un oarecare succes și pe la noi. Remarcăm că lumea medicală încă deține un potențial interesant pentru scenariști de puneri în scenă ale unor povești pline de suspans.

Pe de altă parte, un serial cu o astfel de audiență nu ratează nici el șansa de a folosi, prin mijloace specifice limbajului cinematografic,un discurs ideologic în pas cu vremurile.

Unul dintre aceste mijloace este accesul la lecția plină de semnificații prin care trece unul dintre personaje. Tehnica este destul de rudimentară, didacticistă, de film realizat în stilul celor care urmau in expresie și scopuri calea realismului socialist, însă efectul este unul judicios meșteșugit, cu o precizie chirurgicală: să înveți și tu ce învață acel personaj. Lecția lui e și lecția ta. Este încă, în ciuda puerilității metodei…