Scopul acestui mesaj este ca Domnul să stârnească în inimile noastre şi să trezească şi să intensifice un respect plin de bucurie şi recunoştinţă pentru darul vieţii de la concepere până în eternitate.

Începutul vieţii umane este un lucru extraordinar. Nu este nimic asemănător. Doar oamenii, vin în fiinţă, zi după zi, creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pentru a trăi o veşnicie cu Dumnezeu sau în iad. Doar oamenii. Nu există o dovadă clară în Biblie sau altundeva că vreun animal vine în fiinţă, având suflet sau că vor mai trăi după ce mor. Nu există o dovadă clar în Biblie sau altundeva că îngeri mai sunt creaţi astăzi. Singura fiinţă, în tot universul, care continuă să se reproducă în imaginea lui Dumnezeu şi să trăiască veşnic, este această fiinţă extraordinară numită om.

La început, Geneza 1:27, Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 5:3 – Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set şi scopul acestui verset este să arate că ceea ce a început cu Adam şi Eva, continuă generaţie după generaţie. Nu ei sunt singura pereche făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Continuă din generaţie în generaţie. Gen. 9:6 Dumnezeu îl avertizează pe Noe: Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. Deci chiar şi după potop, cu tot răul din lume, Dumnezeu spune: Toţi oamenii sunt făcuţi după chipul Meu. Continuă din generaţie în generaţie.

Iacov 3:9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Deci de la început, generaţie după generaţie şi până la Iacov şi în zilele noastre: Dacă eşti om, atunci eşti creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Poate că îi deformat, poate că eşti neascultător, dar acesta eşti tu. Eşti creat după chipul lui Dumnezeu şi eşti singura fiinţă care reproduce astfel de fiinţe. Extraordinar! Originea fiinţei umane este un lucru măreţ!

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui. Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! (Ps. 8:3-6) Originea fiinţei umane este un Dumnezeu minunat şi maiestos! Deci mă rog ca Domnul să stârnească în inimile noastre şi să trezească şi să intensifice un respect plin de bucurie şi recunoştinţă pentru darul vieţii de la concepere până în eternitate. Pentru asta mă rog şi acesta îmi este scopul.

După cum ştiţi în România avortul este legal până în săptămâna a 12-a de sarcină. De asemenea România este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte rata avorturilor. Nici la nivel mondial nu stăm rău, suntem printre primii. „1 din 6 femei care fac avort în lume pretind a fi creştin evanghelic, 5.6 milioane de femei din biserici evanghelice în toată lumea au apela odată în viaţă la avort. În fiecare an, 1.5 milioane de femei în America avortează. Dintre acestea 250.000 sunt creştini evanghelici. 32% din avorturi sunt făcute de femei între 20-24 de ani. 20% din avorturi sunt făcute de adolescente. 40% dintre femeile între 15-44 de ani au avut cel puţin odată un avort. 50% din femeile care avortează, folosesc această metodă ca şi singura metodă anticoncepţională.”

Majoritatea celor care conduc ţări sunt de acord cu avortul. De ce noi suntem pro-viaţă? Suntem motivaţi politic? Nu! Suntem motivaţi biblic pentru că şi Dumnezeu este pro-viaţă. Şi pe noi ne interesează ce spune Dumnezeu. Aşadar haideţi să ne întoarcem la cuvântul Lui. Vă dau câteva exemple şi apoi mergem la textul nostru. Iov este un exemplu. Vă aduceţi aminte că a venit un vânt, casa în care erau copii lui s-a dărâmat şi toţi au murit. Şi când a auzit vestea, a căzut la pământ şi s-a închinat lui Dumnezeu zicând: „Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” Ce înseamnă: Domnul a dat? Copii au fost darul lui Dumnezeu, El le-a dat viaţă şi tot Domnul i-a luat. Este prerogativul Său. Şi suntem de acord că acestea sunt drepturile lui Dumnezeu: de a da şi de a lua. De aceea noi nu ne atingem, nu punem mâna, nu avem dreptul.

Sau Psalmul 139:13 – Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: ce se întâmplă în pântec este lucrul manual a lui Dumnezeu. Când o fiinţă umană vine în fiinţă Dumnezeu este implicat în mod activ. De aceea creştinii de-a lungul secolelor au spus: Nu avem voie să ne băgăm în lucrul manual şi intim pe care Dumnezeu îl face, ca şi cum am avea dreptul să ne băgăm şi să stricăm.

Însă textul la care vreau să privim în detaliu este Luca 1. În Biblie găseşti câteva ferestre spre ceea ce se întâmplă în pântec, sunt câteva în Geneza, avem aici în Luca, nu sunt prea multe, dar Biblia ne spune ce se întâmplă acolo şi ce părere are despre asta. Esau şi Iacov – două popoare care se băteau în pântec. Dar aici situaţia este diferită. Atât Elisabeta cât şi Maria primesc un copil în mod miraculos. Elisabeta pentru că era în vârstă şi a fost stearpă toată viaţă. Şi Maria, pentru că este o fecioară şi fecioarele nu fac copii. Însă Duhul lui Dumnezeu vine peste Maria şi ea rămâne însărcinată cu Fiul lui Dumnezeu.

Să privim la v.24 – Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. Iar apoi v.26 – În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară şi Maria rămâne însărcinată prin Duhul Sfânt. Aşadar până aici Elisabeta avea 24 de săptămâni, Maria proaspăt însărcinată.

v.36-37 – îngerul îi spune Mariei un cuvânt de încurajare cu privire la imposibilitatea unei sarcini. Maria ştia că este imposibil să rămâi însărcinată dacă eşti fecioară. Şi îngerul îi spune Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. sau Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu.  Apoi îngerul pleacă şi Maria fuge să se întâlnească cu Elisabeta. Ce întâlnire! Cele mai importante sarcini din istoria lumii! Şi amândouă miraculoase. Despre ce vor vorbi femeile acestea?

v.39-44 – Acum desigur că acest text nu vorbeşte despre avort. Nu? Ştim cu toţi asta. Nu asta-i ideea textului. Cu toate acestea este scris cu anumite prezumţii şi anumite implicaţii. Şi acestea sunt destul de serioase şi cred că sunt nişte prezumţii şi implicaţii uriaşe pe care trebuie să le îmbrăţişăm. Să privim la două lucruri:

1. Cuvântul copil. Poate crezi că îi lipsit de importanţă, dar nu este lipsit de importanţă. v.41 – când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei şi v.44 – de îndată după ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie. Acum cuvântul acesta copil este un cuvânt obişnuit. Nu are nici o conotaţie medicală referindu-se la embrion, sau fetus sau ce cuvânt de specialitate mai este. Pur şi simplu se referă la copil. De unde şti? Sunt două feluri de-a face asta. Una este teologia sistematică. Adică iei toate versetele şi subiectele şi tot ce or zis toţi în legătură cu acest domeniu şi îţi faci o părere. Sau teologie bibilică, în care urmăreşti felul în care autorul a folosit şi în alte contexte cuvântul pe care îl cauţi.

Prima data la Luca apare în v.41 – copilul a săltat în pântece. Apoi v. 44 – mi-a săltat copilul în pântece de bucurie. Acelaşi cuvânt. Unii vor spune: „Dar este diferenţă între copilul din pântec şi copilul ieşit de acolo. Unul are drepturi civile, altul nu are.” Mergem mai departe: Luca 2:12 – veţi găsi un Copil nou-născut. Numele Lui? Copil nou-născut, care are nume, înscris. Ce cuvânt se foloseşte pentru El? Copil. Luca 18:15-16 – I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! Acelaşi cuvânt pentru un ne-născut şi pentru un nou-născut îl foloseşte dr. Luca şi când vorbeşte de copii de 5-10 ani. Ultima referinţă: Fapte 7:19 – Acesta ne-a exploatat cu viclenie neamul şi i-a tratat rău pe strămoşii noştri, cerându-le să-şi abandoneze copiii, ca să nu mai trăiască.

Aşadar înţelegem că în măsura în care Isus şi Ioan Botezătorul erau persoane în afară pântecului, în aceeaşi măsură erau persoane în interiorul pântecului. Isus Cristos era Omul-Dumnezeu şi în pântecul Mariei. În momentul în care Duhul Domnului a umbrit-o pe Maria şi a lăsat-o însărcinată, cu ce a fost însărcinată? A fost mai puţin Fiu al lui Dumnezeu în pântec în prima săptămână decât peste 9 luni? A fost un copil în pântec aşa cum a fost copil în afara pântecului. Domnul Isus în iesle este numit copil, Ioan Botezătorul în pântec este numit copil. Aceasta este prezumţia în gândirea biblică. Nu sunt lucruri diferite. Când este înăuntru este embrion, când este afară este copil. Nu aşa gândeşte Biblia.

Şi astăzi, ştiinţa ne ajută să credem lucrurile acestea. Tehnologia aceasta a ultrasunetelor îţi dă posibilitatea să vezi copilul la 8 săptămâni. Şi la 8 săptămâni copilul stă cu degeţelul în gură, se mişcă, zâmbeşte, răspunde la sunete, creierul îi funcţionează, inima îi pompează, ficatul produce celule,  rinichii curăţă şi la 8 săptămâni au amprente. Şi de obicei avortul se face după 8 săptămâni. Doctorii recomandă tinerilor să facă avort după 6 săptămâni pentru că este mai sigură operaţia, mai clară. Aşadar spun ei, perioada cea mai bună este între 6-13 săptămâni pentru că îl poţi vedea mai clar şi mergi la sigur. Ştiinţa ne lasă să vedem că 99% dintre copilaşi tăiaţi bucăţi şi omorâţi între 6-13 săptămâni sunt fiinţe umane la fel ca oricare dintre noi.

2. Cum a răspuns acest copil la prezenţa Mariei şi a Domnului Isus care se afla în pântec? V.41 – când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei şi în v.44 Elisabeta interpretează aceea săltare  a copilului v.44 – de îndată după ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie. De unde ştie ea asta? Ştia pentru că era umplută de Duhul Sfânt. Aceasta este ideea lui Luca. Şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi ea a exclamat cu glas tare. Ideea este că Duhul Sfânt o trezeşte şi o îndeamnă pe Elisabeta să vorbească despre ceea ce se întâmplă în pântec. Nu este doar părerea ei emoţională. Este mai mult decât atât.

Dacă priviţi înapoi în cap. 1:14-15 îngerul îi spune tatălui acestui copil, Zaharia: El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. Aşadar Elisabeta nu greşeşte când spune că are roada Duhului Sfânt: bucuria. În acest copil se împlineşte profeţia îngerului şi anume că el va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei. Ei bine care este implicaţia acestui lucru? A faptului că un copil este umplut de Duhul Sfânt şi saltă de bucurie încă din pântecul mamei?

Niciodată în Biblie nu se spune că vreun animal a fost umplut cu D.S. O capră, un măgar… nici un animal nu a fost umplut de D.S.  Niciunde în Biblie nu se spune că vreun braţ, ori vreo mână, sau vreun picior, sau un rinichi, sau ceva piele a fost umplut de D.S. Ţesutul nu este umplut cu D.S. O singură fiinţă este umplută cu D.S: omul, fiinţele umane sunt umplute cu D.S. nu lucruri. Oameni, suflete sunt umplute cu D.S. Aşadar ceea ce Luca face aici când ne spune căci copilul a fost umplut de D.S. este să-l trateze ca pe o persoană. Foloseşte cuvântul copil, foloseşte cuvântul bucurie, ceea ce simt fiinţele umane, nu animalele sau ţesuturile, foloseşte termenul umplut de D.S., ceea ce Dumnezeu face cu fiinţele umane. Şi de fapt arată că Dumnezeu îl tratează pe acel copil din pântec ca şi fiinţă umană. Şi asta trebuie să facem şi noi. Concluzie: asta trebuie să facem şi noi.

Ce spune Biblia despre asta? Exod 21:22-25 – o femeie gravidă este lovită de un bărbat şi pierde sarcina, uitaţi pedeapsa în V.T.: Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. Viaţă pentru viaţă. Nu faci un marş, nu pui un tricou pe tine, nu lipeşti un abţibild pe maşină, ci mori.

Maria şi Elisabeta astăzi dacă ar fi trăit ar fi fost sfătuite să apeleze la avort. Amândoi băieţi aveau să moară de tineri. Unul ca profet, altul ca Mântuitor. Şi cel care va muri ca Mântuitor va muri şi pentru păcatul avortului. Aşadar există şansă, există soluţii. Pentru toate mamele criminale, pentru toţi taţi complici şi pentru toţi doctori păcătoşi care fac lucrul acesta, D.I. a zis: „Viaţă pentru viaţă, rănile mele pentru rănile provocate de voi, mâna mea pentru mâna voastră care face chiuretaj.” Acesta este Domnul Isus!

El este Dumnezeu şi El este autorul vieţii. Viaţa aparţine lui Dumnezeu. El este singurul care decide când să te naşti şi când să mori. Rugaţi-vă pentru femeile care au avut avort. Rugaţi-vă pentru bărbaţii care le-au susţinut. Rugaţi-vă pentru tinerele abuzate şi care au fost parcă împinse spre această decizie. Rugaţi-vă pentru medicii care fac astfel de crime. Rugaţi-vă pentru cei care se gândesc să facă lucrul acesta. Rugaţi-vă pentru prietenii voştri. Rugaţi-vă pentru că există speranţă în Cristos.

Începutul vieţii umane este un lucru extraordinar. Este lucrarea lui Dumnezeu în pântec. Este crearea unei persoane de către Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, care va trăi o veşnicie cu El sau în iad, fără El. Fie ca Domnul să ne dea o reverenţă bucuroasă, plină de recunoştinţă, intensă, profundă, puternică pentru fiinţa umană încă de la concepere şi până în eternitate. Niciodată să nu încetăm să fim miraţi şi impresionaţi de acest miracol pe care Dumnezeu îl face: copii, fiinţa umană.

Înregistrarea video a acestui mesaj poate fi urmărită aici:

Iosua Faur, Avortul