Când vorbim de creştini după Evanghelie nu putem să nu amintim de Alexandru Panaitescu, Florea Moisescu, Gheorghe Giuvelea, Ioan Severa, Marin Ionescu ş.a. Dar pe lângă aceştia au existat şi frați din cadrul Adunărilor Creştine după Evanghelie care au stat în umbră ascultând de Dumnezeu şi făcând voia Lui acolo unde El i-a așezat, dar având un impact asupra altor persoane. Acele rotiţe mici care pun în mişcare roţile mari. Un astfel de frate a fost Christian Wölfkes, un dulgher german (sas) din Braşov care l-a întors la credinţă pe evreul Richard Wurmbrand.

Evenimentul se întâmpla în 1937 într-un cătun din România. Despre Wölfkes aflăm că “fusese convertit la creştinism în timpul unei campanii de înviorare spirituală a Bisericii Luterane din România, condusă de pastorul Scherg. Mai târziu s-a alăturat unui grup de credincioşi care se numeau Creştini după Evanghelie.”[1] Cel care l-a adus la credinţă se numea Pitter şi era rotar. Spirit misionar, ajuns la o etate înaintată, Wölfkes era conştient de faptul că un creştin trebuie să fie lumină în lume.

Datorită faptului că într-o noapte, pe când era grav bolnav, un credincios evreu a vegheat lângă patul lui avea pe inimă aducerea evreilor la Domnul Cristos. Din pricina vârstei înaintate şi-a bolii nu putea să meargă în căutarea lor, aşa că se ruga zilnic Domnului să-i trimită pe cineva din poporul evreu la el. Când Richard Wurmbrand a ajuns în primavara lui 1937 în satul acela, pentru a se reface fiind bolnav şi slăbit, a fost ajutat de Wölfkes. Acesta i-a dat o Biblie şi i-a vorbit despre Domnul Isus Cristos ca împlinire a tuturor profeţiilor mesianice încât evreul Wurmbrand a devenit creştin, urmându-L pe Domnul. Chiar dacă i-a vorbit puţin acesta a fost marcat de atitudinea lui şi de credinţa pe care o avea.

Rugăciunile sale au fost ascultate şi-n acel an l-a adus la Domnul pe Richard Wurmbrand, un evreu ateu. După aceea i-a făcut cunoştinţă şi cu alţi evrei creştini pe care îi cunoştea. Chiar dacă Wölfkes a plecat în veşnicie în timpul războiului, Wurmbrand a continuat lucrarea printre evrei până acolo că în Bucureşti a luat fiinţă o Biserică de creştini evrei. Se poate considera un rod al rugăciunilor fratelui Wölfkes. Rămâne pentru noi un exemplu de dedicare dincolo de vârsta, boala şi sărăcia acelor ani.

Un articol de Bogdan Emanuel Răduț