Istoricul Florin Constantiniu s-a stins din viaţă la vârsta de 79 de ani

Academicianul Florin Constantiniu, în vârsta de 79 de ani, s-a stins din viață.
Moartea sa a fost anunțată public de academicianul Răzvan Teodorescu.
„După opinia mea, Florin Constantiniu era cel mai strălucit istoric al acestui ceas în România”, a precizat Theodorescu, citat de Agerpres.
El a menţionat că Florin Constantiniu „era un om de mare caracter şi un intelectual absolut remarcabil”.
Potrivit lui Răzvan Theodorescu, Florin Constantiniu va fi înmormântat, cel mai probabil, luni, la cimitirul Ghencea.
Cine a fost Florin Constantiniu
Istoricul s-a născut la Bucureşti, la 8 aprilie 1933 şi a absolvit studiile secundare la Colegiul „Sf. Sava” şi pe cele superioare la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1951-1956). În 1968 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema: „Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al XVIII-lea”.
Din anul 1957 a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”din Bucureşti. În 1977, 1983 şi 1987 a făcut cercetări în Franţa şi SUA.
A fost autorul a numeroase cărţi, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate, referitoare la istoria medie, modernă şi contemporană a României: „Un proiect românesc de coaliţie antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI” (1963); „Relaţiile agrare din Ţara Românească în sec. XVIII” (1972), lucrare distinsă cu Premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române; „De la Mihai Viteazul la fanarioţi. Observaţii asupra politicii externe româneşti” (1975); „Însemnările unui agent secret britanic din ajunul insurecţiei române din august 1944” (1982), „Constantin Mavrocordat” (1985); „Între Hitler şi Stalin. România şi Pactul Ribbentrop-Molotov” (1991); „De la războiul fierbinte la războiul rece” (1999); „PCR, Pătrăşcanu şi Transilvania” (1945-1946) (2001); „1941. Hitler, Stalin şi România” (2002), etc.
În 2008, academicianul Florin Constantiniu a fost acuzat de Şerban Rădulescu Zoner în cartea sa „Securitatea în Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, că istoricul a colaborat cu Securitatea, sub numele Chris.
A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972, dar şi cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de cavaler (2000).
A fost membru corespondent din 29 ianuarie 1999 şi membru titular din 2006 al Academiei Române.
Biblica Atlasul Bibliei

Prezentare carte
Cel mai complex şi actualizat atlas al Bibliei editat până astăzi, înfăţişează veridic povestiri dramatice, personaje charismatice şi locuri de semnificaţie istorică din Biblie.
Structurat în opt secţiuni: Geografia şi istoria pământurilor biblice, Geneza şi epoca patriarhilor, Judecătorii, Regii, Profeţii şi cei drepţi, Cucerirea regatelor, Viaţa lui Iisus din Nazaret şi Răspândirea Cuvântului.
Cuprinde informaţii esenţiale despre topografia, geologia, clima acestei regiuni istorice.
Conţine 125 de hărţi originale ce prezintă sugestiv locuri, itinerarii, bătălii, regate şi imperii despre care se vorbeşte în Biblie, precum şi o listă extinsă a denumirilor geografice.
Textul este însoţit de o secţiune de referinţe cu tabele informative, arbori genealogici, o bibliografie amplă pe acest subiect şi un glosar de termeni.
Pune la dispoziţie cele mai recente descoperiri arheologice şi cercetări teologice.
Alcătuit de o echipă internaţională de scriitori, cercetători universitari şi studioşi ai Bibliei.
Ilustrat cu peste 650 de fotografii color spectaculoase, incluzând imagini panoramice ale unor peisaje, tablouri, desene, gravuri, miniaturi şi sculpturi aflate în cele mai importante galerii de artă, muzee şi colecţii.
În perioada 11-18 aprilie 2012, Editura Litera oferă o reducere de 40% .
Atlasul Biblica poate fi cumpărat în această perioadă cu 119 ,40 RON față de 199.00 Ron prețul de listă.
http://www.litera.ro via http://romaniaevanghelica.wordpress.com
La mulți ani, Domnule Florin Constantiniu!

Academicianul Florin Constantiniu s-a născut la 8 aprilie 1933, este membru titular al Academiei Române și unul dintre cei mai importanți istorici ai zilelor noastre. A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare. Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român.” În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă, spunea însuși autorul despre această lucrare de sinteză.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Constantiniu
Am avut onoarea să-l cunosc personal pe domnul Florin Constantiniu și am rămas impresionat de cunoștințele, modestia precum și de vivacitatea de care dă dovadă chiar și la această vârstă.
La mulți ani, Cristian Caraman!
Cristian Caraman este dirijor și interpret fiind un reprezentat de seamă al muzicii protestante din România. Absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București în anul 1986, Cristian Caraman a colaborat cu importante instituții muzicale din România și Europa.
Caraman provine dintr-o familie nobiliară cu rădăcini armînești prin bunicul de tată Nicolai Alexandru Caraman și genealogie germană prin bunica de tată contesa Elizabeth von Geldern Egmond (Arhivele genealogice ale familie Caraman). Tatăl său, Ion Caraman a fost ofițer în Armata Regală a României până la instalarea guvernului communist. După venirea comunismului familia își pierde domeniile din Dobrogea și toate proprietățiile deținute în București fiind totalmente destituită. Ion Caraman se zbate în sărăcie și se angajează ca portar la o unitate militară din capitală. Comandantul unității îl simpatizează datorită zelului cu care acesta își făcea datoria în fiecare zi, dar și scrisului de mână pe care îl etala fostul ofițer al Armatei Regale. Comandantul îl ia sub protecție și îi oferă posibilitatea să devină mic funcționar în cadrul unității până la pensionare.
Cristian Caraman este căsatorit cu Mariana Caraman încă din vara anului 1977 și este tată a doi copii, Emanuel-Cristian Caraman și Dorothea Lidia Caraman.
Familia Caraman se regăsește printre familiile protestante din România de mai bine de cinci generații, alternând între cultul Creștin după Evanghelie la primele generații și cultul Creștin Baptist de la Cristian Caraman și până în prezent. Cristian Caraman este un membru foarte activ al bisericilor evanghelice în special în domeniul muzical, dar și cel teologic.
Caraman este director muzical al Bisericii Baptiste Nădejdea din București, Biseicii Creștine după Evanghelie Logos din Ploiești și dirijorul corului Biseicii Creștine după Evanghelie Antiohia din București. În paralel cu intensa activitate muzicală bisericească este diacon și învățător biblic în Biserica Baptistă Nădejdea din București, predicând Scripturiile în Biserica Creștină după Evanghelie Filadelfia din București.
Cristian Caraman a compus mai multe partituri muzicale religioase, lucrarea cea mai important fiind un ciclu de cântece sacre pe versurile prietenului său, regretatul poet și pastor roman baptist Petru Dugulescu. Ciclul a fost compus între anii 1983-1985, fiind rezultatul unei intense colaborări cu Dugulescu.
În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă titlul de Doctor în Muzică de către Universitatea Națională de Muzică din București, cu teza de doctorat intitulată Muzica Protestantă. Din 2006 este professor asociat la Institutul Timotheus din București, fiind titularizat ca Lector Universitar în anul 2010. În anul 2011 își publică rezultatele cercetării academice în cadrul a trei lucrări distincte la Editura Universității Naționale de Muzică din București: „Repere Istorice ale Muzicii Protestante”, „Muzica Protestantă Modernă”, „Genuri ale Muzicii Protestante”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Caraman


The role of the historian
The role of the historian is not only to explain what happened, that is to offer an explanation of the influences that led to the occurence of an event, a movement, or phenomenon in history. This is true also for historical theology.
Dr. Jim DAHL, „Early Anabaptism: A Look from a Theological Perspective” în
Jurnal teologic, vol. 10, 2011, pp. 102-103














