Arhive categorie: Devoțional

Iosua Faur – Nu lăsa descurajarea să te sufoce


Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. (Ioan 14:1). Cred că descurajarea este o ispită „potrivită cu puterea omenească” (1 Cor. 10:13). Şi când ai de-a face cu ea câteodată este nevoie de blândeţe, altădată de duritate. Dar în nici un caz descurajarea nu trebuie tolerată sau înghiţită. Trebuie să te lupţi cu ea!
 
Dacă ne bălăcim în descurajare, acest lucru ne va costa. Mirosul ei de eşec şi lipsă de speranţă ne va seca de energie şi viziune. Ne va consuma tot timpul. Nu ne va lăsa să facem ce avem de făcut pentru că nu vrem să-i facem faţă. Şi poate fi şi contagioasă, contaminându-i pe alţii!
 
Isus nu doreşte ca noi să fim descurajaţi. De fapt ne porunceşte să nu fim: uitaţi ce le spune apostolilor înainte de cea mai descurajatoare experienţă – moartea Lui: „Să nu vi se tulbure inima.” (Ioan 14:1). Acestea nu sunt cuvinte de încurajare, ci sunt o poruncă. Ştia că vor fi ispitiţi de frică. Lucrurile aveau să fie tot mai urâte. Însă care era soluţia? Credeţi! Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.
 
Cu alte cuvinte: „Nu lăsa ca inima ta să fie condusă de ceea ce vezi. Lasă ca inima ta să fie condusă de ceea ce ţi s-a promis.” Şi asta mi-a spus mie vara aceasta şi îţi spune şi ţie. Ce te descurajează pe tine astăzi? Îţi este greu să crezi că Dumnezeu chiar lucrează înspre binele tău prin ceea ce pare rău pentru tine? (Romani 8:28)
 
Atunci este timpul să lupţi, nu să te plângi şi să te moleşeşti! Gândeşte-te la descurajare ca şi cum credinţa ta ar fi sufocată. Când te sufoci, nu stai în faţă TV-ului sau laptop-ului, mâncând îngheţată ca să uiţi de toate. Trebuie să te lupţi pentru  viaţă. Cineva trebuie să-ţi facă metoda Heimlich spirituală.
 
Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. (Romani 8:35,37)
 
Nu te lăsa influenţat de ceea ce vezi, fii influenţat de ceea ce Isus ţi-a promis: V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. (Ioan 16:33).

Iosua Faur

Ce-i aduce bucurie unui om smerit?


Cel smerit se bucură când alţi oameni se laudă în Domnul.
Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure. (Ps. 34:2)
Cel smerit se bucură când alţi oameni îl laudă pe Domnul prin cântări.
Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări – Nenorociţii (smeriţii) văd lucrul acesta, şi se bucură (Ps. 69:30,32)
De ce se bucură cei smeriţi atunci când alţii se laudă în Domnul şi îl laudă pe Domnul cu cântări?
Pentru că smerenia este în primul rând o dragoste profundă pentru gloria lui Dumnezeu şi în al doilea rând un simţ profund al păcatului nostru şi a dependenţei noastre de Dumnezeu.
 
Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă, şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. […]Mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. (Isaia 2:11,17)
Smeriţi-vă sub Mâna Lui,
Iosua Faur

Ce înseamnă a ne ruga


A ne ruga nu înseamnă doar să vorbim, ci și să ascultam, sa facem loc în inimile noastre, să tăcem pentru a putea auzi glasul lui Dumnezeu dintre toate celelalte glasuri cu care ne confruntăm zilnic!

Anonim

Articole relaționate

Maxima zilei – 21 martie 2012

Martin Luther despre rugăciune

Politică sau pocaință?


Ultimile saptamani au fost „de foc” pentru tarisoara noastra. Asta, nu doar din cauza temperaturilor din „luna lui cuptor”, ci si din cauza caldurii degajate in urma frecarii dintre fortele politice care-si revendica, fiecare in parte, carma natiunii. Opinia publica a fost captata, fara indoiala, de nenumaratele puncte de cotitura starnite pe la palate si parlament. Chiar ma intreb, cat de mult ne-a mai fost atrasa atentia, in ultima vreme, de imperativul pocaintei?!
            Biblia afirma cat se poate de limpede ca suntem datori sa „dam cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Matei 22:21), dar as semnala ca pericolul este sa neglijam mai degraba partea a doua din indemnul Mantuitorului, decat pe prima! Noi stim ca avem o dubla cetatenie: suntem cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu si suntem si cetateni pe acest pamant, in locul unde Dumnezeu ne-a asezat pentru o anumita vreme. Prin urmare, existenta noastra zilnica ar trebui sa reflecte mereu aceasta dubla cetatenie… Numai ca… mergem la serviciu, platim facturi, platim impozite, cumparam alimente si bilete pentru transportul in comun, mergem la posta, la banca… si cate nu mai facem „ca sa-i dam cezarului ce este al cezarului”. Lui Dumnezeu, cand o sa-i dam ce este al Sau?
            Astazi, cand tara clocoteste din nou in ritm politic, v-as indemna sa avem curajul sa sfidam curentul majoritar si sa fim mai preocupati de pocainta. Sa ne intrebam cum stam cu sfintenia, cu implinirea voii lui Dumnezeu, cu iubirea semenilor, cu rastignirea firii pamantesti? Mai bine sa petrecem timp mai mult in rugaciune, in veghere si asteptarea venirii Mantuitorului decat sa ne lasam prinsi in morisca netrebnica a „certurilor de partide”. Mai bine sa reflectam la dragostea nemasurata si bunatatile dumnezeieti pe care Cel de sus le revarsa si astazi printre noi decat sa ne lasam tarati in tot felul de conflicte politice. Pe scurt, sa ne gandim mai mult la Domnul si la pocainta decat la numele efemere ale unor muritori de rand, oricare ar fi ei!
            Sa votam cu totii pentru a face din pocainta si sfintire o prioritate!
________
 
Pastor Costel Ghioancă
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)

http://www.emanueldej.ro

Powerful Inspirational true story…Don’t give up!


*

When you don’t give up..You cannot fail!!
I want to say a BIG thank you to ‘everyone’ who has commented on the inspiration that they’ve received from this video. When I put this video together I was following my heart to inspire ‘Whoever’ might be discouraged to… „Not Give Up!”
However, I have received the most from this posting,
Life has a strange way of supporting us in our time of need. I did not know when I posted this video that ‘exactly a year to the day’ my daughter would die in a tragic car accident and that my spirit would be fed from the countless strangers who have directly (or indirectly) motivated me to continue forward.
May we all spread the message of hope „Don’t Give Up”!

*

Semnalat de Cătălin Vasile

J.C. Ryle – Leave This World a Better Place


I charge you never to neglect the duty of brotherly love, and practical, active, sympathetic kindness towards every one around you, whether high or low, or rich or poor. Try daily to do some good upon earth, and to leave the world a better world than it was when you were born. If you are really a child of God, strive to be like your Father and your great elder Brother in heaven. For Christ’s sake, do not be content to have religion for yourself alone. Love, charity, kindness, and sympathy are the truest proofs that we are real members of Christ, genuine children of God, and rightful heirs of the kingdom of heaven.

~ J.C. Ryle

Tract: One Blood

http://jcrylequotes.com

J.C. Ryle – The State of the ‘Almost Christian’


There are many whom I must call „almost Christians,” for I know no other expression in the Bible, which so exactly describes their state. They have many things about them which are right, good and praiseworthy in the sight of God. They are regular and moral in their lives. They are free from glaring outward sins. They keep up many decent and proper habits. They appear to love the preaching of the Gospel. They are not offended at the truth as it is in Jesus, however plainly it may be spoken. They have no objection to religious company, religious books, and religious talk. They agree to all you say when you speak to them about their souls. And all this is well.

But still there is no movement in the hearts of these people that even a microscope can detect. They are like those who stand still. Weeks after weeks, years after years roll over their heads, and they are just where they were. They sit under our pulpits. They approve of our sermons. And yet, like Pharaoh’s lean cows, they are nothing the better, apparently, for all they receive. There is always the same regularity about them—the same constant attendance on means of grace—the same wishing and hoping—the same way of talking about religion—but there is nothing more. There is no going forward in their Christianity. There is no life, and heart, and reality in it. Their souls seem to be at a deadlock. And all this is sadly wrong.

~ J.C. Ryle

Tract: Where Are You?

Source: http://jcrylequotes.com/2012/06/29/the-state-of-the-almost-christian/

J. c. Ryle – Fruit Bearing Christianity


The Christianity which is from above will always be known by its fruits. It will produce in the person who has it repentance, faith, hope, love, humility, spirituality, kindness, self-denial, unselfishness, forgiving spirit, moderation, truthfulness, hospitality, and patience. The degree in which these various graces appear may vary in different believers. The germ and seeds of them will be found in all who are the children of God. By their fruits they will be known. Is this your faith? If not, you should doubt whether it is authentic.

~ J.C. Ryle

Tract: Authentic Religion

Sursa: http://jcrylequotes.com/2012/06/25/fruit-bearing-christianity/

J.C. Ryle – Christ the Only Way


Only the blood of Christ can cleanse us; only the righteousness of Christ’s can clothe us; Only the sacrifice of Christ can give us a title to heaven. Jews and Gentiles, educated and uneducated, rich and poor—everyone, no matter what their position or standing in life must either be saved by Jesus Christ or lost forever. And the Apostle emphatically adds, “There is no other name under heaven given to men by which we must be saved.”There is no other person commissioned, sealed, and appointed by God the Father to be the Savior of sinners, except Christ. The keys of life and death are only found in His hand, and all who want to be saved must go to Him.

~ J.C. Ryle

Tract: One Blood

Sursa: http://jcrylequotes.com/2012/06/15/christ-the-only-way/

Speranța Revederii


Tata suferea de peste 14 ani de leucemie și deja ne obișnuisem cu vizitele sale lunare la spitalul Fundeni pentru control și curațarea sângelui. Apoi dintr-o dată lucrurile au ieșit de sub control. A fost nevoie de un tratament puternic pentru a stopa agravarea bolii. Deși tramentul scump și puternic a avut efectul scontat nimeni nu bănuia atunci că la scurt timp tata va contacta virusul TBC pentru ca mai apoi ficatul slăbit în urma tratamentului să fie cel  care să-i dea cele mai mari bătai de cap.

Nu-mi scot din minte ce zicea duminică dimineața(27-05-2012) Iosua în predică despre ce se întâmpla la Turda când murea câte cineva. Când vorbea atunci nici nu mă gândeam că peste maxim o oră … predica se va adeveri și pentru familia mea. Un sunet de telefon prelung care nu își avea locul în după amiaza de duminică avea să declanseze o adevărată bătălie. Pus în fața vieții dar mai ales a morții gândeam astfel: „Tata încă respiră. .. și atât cât respiră există nadejde în Domnul. Și dacă Domnul va vrea să-l ia la El … există speranța revederii.”

Omenește am încercat orice se putea pentru tata (cel mai bun spital , cea mai bună tehnică și cei mai buni medici). Am crezut în Puterea lui Dumnezeu de a face o minune până în clipa când aparatele de monitorizare au indicat “zero” pe linie și am continuat să cred și după aceea. Dumnezeu însă are cu fiecare din noi un plan. Poate pentru tata planul a fost această boală “leucemia”, pentru ca prin ea, Cuvântul lui Dumnezeu să poată fi vestit și în spitale, poate pentru ca cei din familie să se pocăiască cu adevărat sau cine știe poate îți vorbește ție chiar acum. Vom vedea în viitor.

Duminica trecută stateam linistit în Biserică și mă bucuram  împreună cu frații mei , iar azi într-o zi de sărbătoare  sunt nevoit să plâng despărțirea și să-mi îngrop tatăl. Pentru mine însă există speranța revederii cu tata în Cerul Etern.

Această experiență tristă din viața mea și a familiei mele m-a făcut însă să stau și mai aproape de Domnul să-L caut tot mai mult, să realizez că El are controlul asupra vieții și a morții. M-am simțit întărit de toți cei care ne-ați purtat în rugăciune. Avem nevoie în continuare de rugăciune.

Nu spune mie nu mi se poate întâmpla!  Pregătește-te dar să-L întâlnești pe DUMNEZEU, trăiește Speranța Revederii și spune tuturor ce Mare Dumnezeu ai tu.

                                                                                                                                                   Cătălin Vasile

Andrei Vasile (1954 – 2012)

Joi, 31 Mai 2012, ora 23, după o lungă suferință, a trecut în veșnicie fratele Andrei Vasile. Slujitor dedicat lui Dumnezeu, prezbiter al Bisericii Creștine Baptiste din Ciucurova dar și învățător pentru multe generații de copii, fratele Andrei ne-a oferit un model de credință și de slujire exemplar. Ne alăturăm familiei în acest moment greu al despărțirii și avem nădejdea că El, Domnul, a șters deja orice lacrimă din ochii fratelui nostru.