Saving the World? The Changing Terrain of American Protestant Missions, 1910 to the Present

Organized by the Institute for the Study of American Evangelicals at Wheaton College and hosted by Duke Divinity School, this two-day conference on March 24-25, 2011 will explore the evolving nature of American Protestant missions since the famed Edinburgh Missionary Conference of 1910. Follow this link to read a summary of the project and watch a short video about it here.
Participants include: Thomas Kidd (Baylor University), Mark Noll (University of Notre Dame), Robert Priest (Trinity Evangelical Divinity School), Dana Robert (Boston University), Brian Stanley (University of Edinburgh), Grant Wacker (Duke Divinity School)
More informations here
La frontieră-film document despre transportul de Biblii în anii ’80

În 16 noiembrie la Bucuresti are loc premiera filmului La frontieră. Evenimentul va reuni pe Catalin Dupu, Mihai Abrudan, Roxana Nanu, Mihai Dragoman, Victor Dobrescu, Cristian Matei, Ronella Popescu, Andrei Goaga, Marius Putineanu, Marian Traistaru si alti invitati. Programul este coordonat de pastorul Florin Ianovici.
Doua lucruri extraordinare tin de film: un credincios implicat cu adevarat in astfel de transporturi joaca in film iar prima zi de filmare a inceput cu un accident de masina, finalizat cu bine.
Filmul de 25 minute, produs de New Image Impact, in format HD, prezinta doua cazuri reale petrecute in anii 80 in Romania – transportul ilegal de Biblii.
Evenimentul are loc la Biserica Penticostala Betel, orele 18.30, intrarea fiind libera.
Parteneri media: RadioFiladelfia.ro, stiricresine.ro, resursecrestine.ro.
Detaliile despre film sunt preluate de pe site-ul resursecrestine.ro
,,Cartea aceasta nu trebuia scrisă”. Studenții penticostali despre cartea Răscumpărarea Memoriei
Joi seara am participat la Serbarea Mulțumirii la Capela FTB, prilej de a mă întâlni cu cunoscuți sau mai putini cunoscuți, de a lega noi prietenii, precum și de a schimba opinii cu studenții evanghelici din București. Datorită faptului că printre cei prezenți la această manifestare erau și studenți penticostali la diferite facultăți din București ,am dorit să aflu care este opinia lor despre ceea ce se întâmplă în cultul penticostal. Am fost plăcut surprins de faptul că tinerii nu sunt indiferenți la dezbaterile și zbaterile care au loc în interiorul comunității penticostale din România, precum și de faptul că au auzit de cartea Răscumpărarea Memoriei scrisă de către Vasilică Croitor. Având aceste elemente am dorit să știu care este opinia lor față de carte și informațiile furnizate de către aceasta. Cei cu care am discutat mi-au spus faptul că opiniile exprimate sunt pertinente și argumentate, deplângând totodată starea de lucruri din Biserică, răsturnările de situații și persistența unora în greșelile trecutului. ,,Cartea aceasta nu trebuia scrisă” s-a exprimat un student, pentru că ea dezvăluie greșelile trecutului, păcatele unora dintre cei care ne-au condus destinele în perioada comunistă. Parafrazându-l pe Vasilică Croitor, interlocutorul meu mi-a prezentat o istorie penticostală cu lumini și umbre, care, așa cum militează și autorul cărții, trebuia rezolvată în alt mod, prin asumarea greșelilor trecutului la nivel instituțional și personal. Am dorit să aflu și părerea lui, precum și a prietenului său, despre informațiile cuprinse în carte. Mi s-a răspuns că informațiile sunt reale, iar punctul de vedere al autorului este unul moderat. Cu alte cuvinte, prin scrierea acestei cărți, Vasilică Croitor a dorit să vindece și nu să rănească. Evident așa cum scrie și Ion Zubașcu în prefața editorului, vorbim de o vindecare prin mărturisire.
Iosif Țon la Biserica Providența din Oradea – Prelegeri despre bunătate

În perioada 7-14 noiembrie 2010, Iosif Țon va ține la Biserica Baptistă Providența din Oradea prelegeri despre bunătate, pe baza ultimei sale cărți: Bunătate – o teologie bazată pe învățătura Domnului nostru Isus.
Programul prelegerilor:
Duminică, 7 noiembrie: 10.00-12.00 și 17.00-19.00
Luni – Vineri: 18.00-20:00
Duminică, 14 noiembrie: 10.00-12.00 și 17.00-19.00
Informație preluată de pe site-ul România Evanghelică
Bisericile emergente vestice din perspectiva baptistă românească – ediţia II
După epuizarea rapidă a primului tiraj, Constantin Ghioancă, parte din echipa profesorală a Institutului Teologic Baptist din București, prezintă cititorului o ediție revizuită și adăugită a cărții, Bisericile emergente vestice: din perspectivă baptistă românească.
Grupuri-țintă:
-studenți la seminarii sau la alte instituții biblice;
-pastori, preoți sau alți slujitori ai bisericii;
-învățători de școală biblică;
-responsabili cu învățătura în biserică;
-lideri de închinare;
-toți creștinii interesați de tema bisericii în cultura postmodernă.
Caracteristici speciale:
-prima carte scrisă pe această temă în România;
-conține adăugiri importante față de prima ediție;
-prezintă apariția și dezvoltarea bisericilor emergente;
-discută caracteristicile de bază ale bisericilor emergente;
-alocă un capitol pentru identitatea baptistă în România;
-evaluează în mod critic dogma și practica bisericilor emergnte;
-oferă o perspectivă baptistă asupra acestor biserici;
-anticipează perspective noi în eclesiologia baptistă românească;
-conține cinci anexe foarte utile.
Pentru detalii și comenzi accesați www.risoprint.ro
PREȚ: 25 Ron
Răspuns față de acuzațiile nefondate ale fiicei lui Trandafir Sandru
Pe data de 1 noiembrie 2010, Daniela Iliev (Sandru) fiica lui Trandafir Sandru mi-a adresat o serie de acuzații nefondate și nedocumentate că răspuns la articolul Intransigență, loialitate și iubire față de patrie la Sandru Trandafir
Daniela Iliev(Sandru) a spus
Dragule Marius Silveșan,
Se pare ca ai dat o mare lovitura scriind cărți despre persoane deja decedate…și de a publica scrisori despre care nu cunoști esența evenimentelor, temerilor , amenințărilor unora ca Victor Răscol asupra tatălui meu…pentru simplu motiv ca era un disident care instiga la discordii în biserica, nu chiar un om a cărui familie împrăștia Biblii, dar care el însuși…nu cunoștea sau nu înfăptuia ce scrie în ea.
Eroi sunt mulți după lupte grele…Oare te crezi un erou?
De ce n-ai publicat toate aceste lucruri acum 20 de ani, după revoluție…ți-au secat buzunarele…și nu știai cum sa faci bani?
Eu numesc aceste josnice proclamații concentrate in paginile acestei carti… a unui diabolic care in loc sa vina cu ceva constructiv la adresa bisericilor penticostale, deraieaza atentia bunilor crestini…intr-o direcție noua: ” hai sa vedem ce s-a întâmplat acum 1000 de ani” . Asta vrea diavolul oameni buni…în loc sa citiți Biblia…citiți nimicuri…
Dacă vreți detalii adevărate….întrebați și familiile celor decedați pe care încercați să-i mânjiți fără rușine și fără conștiința.Thanks for reading!
Față de cele exprimate de către Daniela Iliev (Sandru) îmi exprim următorul punct de vedere:
Autoarea comentariului face o serie de afirmații nefondate fără ca măcar să cunoască pe deplin realitatea și fără o documentare prealabilă.
Punctual răspunsul meu este următorul:
1. Nu am scris cărți despre persoane decedate
2.Documentul publicat vorbește de la sine despre acțiunile lui Sandru Trandafir și modul cum acesta s-a relaționat cu regimul ateist. În altă ordine de idei, tonul articolului meu precum și al comentariilor aferente este unul moderat, fapt pe care nu-l pot afirma și despre scrisul doamnei Daniela Iliev (Sandru). Pentru conformitatea celor afirmate a se vedea următoarele articole relaționate:
a. Intransigență, loialitate și iubire față de patrie la Sandru Trandafir
b. Scrisoarea lui Răscol Victor către Sandru Trandafir p.I
c. Scrisoarea lui Răscol Victor către Sandru Trandafir p.II
d.”Alege plata eternității și a gloriei Mielului” Scrisoarea lui Răscol Victor p.III
3.Nu cred că Victor Răscol a proferat amenințări la adresa lui Trandafir Sandru care era directorul Seminarului Teologic Penticostal, funcție în care a ajuns cu acordul Departamentului Cultelor și al Securității, având ulterior susținerea acestora. Din documentele prezentate nu reiese că Victor Răscol ar fi avut o asemenea atitudine și nici nu cunosc ca Trandafir Sandru, tatăl dumneavoastră să-l fi acuzat de așa ceva. Prin urmare consider că afirmațiile la adresa lui Victor Răscol au o încărcătura lor sentimentală, fapt explicabil într-o anumită măsură dacă ținem cont de relația dintre acesta și Sandru Trandafir și de faptul că autoarea își apără tatăl. Dincolo de sentimentele paterne, afirmațiile trebuiesc probate cu documente și mărturii viabile, nu dintre cele fabricate de cei care trebuiau să creeze ceva pentru a-și justifica activitatea, sau care aveau ca obiect de activitate tocmai crearea unor astfel de documente. Dacă Răscol Victor a fost doar un simplu agitator, pentru ce motiv a fost arestat patru luni și jumătate, când comuniștii promovau asemenea oameni sau cel puțin îi protejau?
4.Nu sunt un erou dar îmi place să scriu despre eroi ai credinței. Cât privește articolele mele, după cum lesne se poate observa, ele nu sunt scrise cu un ton de superioritate și nici nu au scopul a ataca pe cineva. Dezideratul acestui site este acela de a prezenta celor interesați o frântură de istorie evanghelică românească și nu numai dintr-o perspectivă evanghelică.
5.Nu am scris aceste lucruri acum 20 de ani pentru că la vârsta respectivă nu aveam asemenea preocupări și nici formarea necesară. Țin să menționez și faptul, deloc neglijabil, că istoria se scrie pe bază de surse, de documente, scrise sau orale, care trebuie interpretate, coroborate și analizate critic. Pe de altă parte, cu ce drept mă trageți dumneavoastră, doamnă, la răspundere în privința activității mele? Cunoașteți dumneavoastră care erau limitările de acum 20 de ani? Care erau condițiile în care un cercetător al istoriei Bisericii își putea desfășura activitatea, la ce documente avea acces și care erau prejudecățile cu care se confrunta? Cât privește argumentele care au stat la baza cărții Răscumpărarea memoriei, autorul face următoarele afirmații:
Răscumpărarea memoriei nu trebuia scrisă! Normal ar fi fost ca Biserica să treacă la acțiune imediat după ieșirea din comunism. Răscumpărarea memoriei ar fi trebuit să fie consecința unui proces laborios inițiat de Biserică, proces ale cărui rezultate ar fi trebuit să fie publicate într-un raport.
Cartea aceasta nu trebuia scrisă acum! Biserica trebuia să fie cu un pas înaintea societății, oferind un model, arătând calea pentru restaurare. Din nefericire, timp de douăzeci de ani, am constatat cu surprindere că Biserica împrumută tot mai mult retorica societății, amalgamând lucrurile și punându-i laolaltă pe eroi și pe trădători.
Citat din Argument la Răscumpărarea memoriei
6.În privința banilor, pe lângă faptul că afirmația este voit tendențioasă, ca de altfel și tonul general al mesajului, acuzațiile sunt nefondate. Nu am publicat nimic până acum din dorința de câștig iar materialele publicate nu mi-au adus decât un câștig profesional văzut ca o împlinire sufletească și nicidecum unul material. Și apoi, ce rău vedeți dumneavoastră în a-mi câștiga efemera existență prin intermediul scrisului, al muncii mele în urma unei activități de documentare desfășurată în cadrul mai multor instituții de prestigiu din țară și străinătate.
7.În calitatea tatălui dumneavoastră de director al Seminarului se presupune că acesta cunoștea destul de bine Biblia și că o și trăia. În acest sens, una din poruncile Bibliei este aceasta: ,,Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22.6), motiv pentru care așteptam de la dumneavoastră o mai mare atenție în caracterizarea oamenilor și utilizarea expresiei diabolic. Ați citit cartea la care faceți referire înainte de a-l caracteriza astfel pe autorul ei? Presupun că faceți referire la cartea Răscumpărarea memoriei scrisă de Vasilică Croitor. Autorul pe care dumneavoastră îl considerați ,,diabolic” are o atitudine moderată față de tatăl dumneavoastră, Trandafir Sandru, iar dumneavoastră nu-i răspundeți nici măcar cu aceiași monedă. Vă invit să citiți cu atenție cartea pe care o incriminați pentru a deosebi adevărul de minciună. Ca o ultimă precizare la acest punct aș dori să menționez faptul că Vasilică Croitor nu l-a inclus pe Sandru Trandafir în indexul tematic de la sfârșitul cărții.
8.Perioada în care Trandafir Sandru a activat în cadrul Cultului Penticostal este cunoscută în istorie ca perioada contemporana, nefiind nicidecum vorba de o istorie petrecută acum 1000 de ani, sau dvs moșteniți longevitatea primilor oameni?
9. Dacă dumneavoastră aveți documente sau mărturii viabile care să prezinte și alte fațete ale lucrării lui Sandru Trandafir eu sunt dispus să le public pe site-ul Istorie Evanghelică.
Baptismul, de peste 120 de ani în Transilvania
Au venit în Ardeal pe la sfârşitul secolului XIX, şi-au înmulţit rândurile după Primul Război Mondial şi au căpătat, în timpul comunismului, denumirea de pocăiţi şi sectanţi. „Corso“ vă prezintă câteva dintre punctele de cotitură ale istoriei baptiştilor în România.
Mulţi au păreri deja formate despre religia, credinţa şi obiceiurile lor. Puţini ştiu, însă, că ei şi-au făcut simţită pentru prima dată prezenţa în Transilvania, în 1871, prin intermediul unui maghiar din Imperiu. „Atunci a ajuns în zonă un vânzător de Biblii, numit Anton Novak, maghiar din Austro-Ungaria, care lucra în numele Societăţii Biblice Britanice pentru răspândirea Bibliei în Ungaria şi Transilvania. El a început lucrarea printre etnicii maghiari.
1985 – foto realizată de Securitate, arhiva CNSAS
În 1875, s-a botezat Mihai Cornea, un român maghiarizat, care, în 1877, a devenit pastor şi a încept să răspândească Evanghelia printre români. Prima biserică baptistă română din Transilvania a luat fiinţă în 1884“ – povesteşte Florentina Bodeanu, cercetător la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care a publicat o teză de doctorat pe tema apariţiei credinţei baptiste în Transilvania şi cum a traversat ea comunismul.
Totuşi, până la Primul Război Mondial, răspândirea credinţei baptiste în rândul românilor a fost destul de modestă. Abia după Primul Război Mondial se poate vorbi de o creştere spectaculoasă a numărului baptiştilor, soldaţii români fiind convertiţi pe front.
„Acolo s-au întâlnit (în armata autro-ungară) cu baptişti de la care au preluat credinţa. Când s-au întors acasă, indiferent dacă erau bogaţi sau săraci, au încercat şi au reuşit de multe ori să-şi convertească familia şi rudele. După ce i-au câştigat la credinţă pe aceştia, au misionat printre vecini şi prieteni. Aşa au apărut cele mai multe biserici din Transilvania, după Primul Război Mondial. Ele aveau 20-30 de membri“ – explică cercetătorul.
Potrivit datelor Recensământului din 1930, pe întreg teritoriul României, trăiau 60.562 credincioşi baptişti, dintre care 10.286 în Transilvania, 6.770 în Banat şi 20.773 în Crişana şi Maramureş. De-a lungul secolului XX, numărul baptiştilor a crescut în mod constant. În 1978 erau 84.615, iar în 1988 – 117.715, pentru ca în 2002 să ajungă la aproape 130.000. „După cum puteţi observa, în pofida politicii antireligioase a statului comunist, numărul baptiştilor a crescut considerabil chiar în ultimul deceniu al regimului condus de Nicolae Ceauşescu. În acea perioadă, Statele Unite, care au cea mai mare comunitate de baptişti din lume, susţineau puternic baptiştii din România“ – relatează Bodeanu. De altfel, termenul de pocăiţi sau sectanţi vine tot din perioada comunistă, însă baptişii resping ultima denumire.
„Baptiştii nu au fost o sectă, ci un cult recunoscut, legal în România comunistă ca şi Cultul Penticostal, Cultul Adventist de Ziua a Şaptea şi Cultul Creştin După Evanghelie. Pentru a fi deveni membru al Bisericii Baptiste, un individ trebuie să se pocăiască şi să se boteze. Spre deosebire de ortodocşi sau de catolici, baptiştii au ca singură autoritate în materie de credinţă Biblia (Vechiul Testament plus Noul Testament). Baptistii nu au cultul Fecioarei Maria şi nici al sfinţilor, pe care nu-i acceptă ca mijlocitori între om şi Dumnezeu. Şi pastorilor le este refuzat acest rol de intermediari ai relaţiilor cu divinitatea, baptiştii considerând că fiecare credincios are libertatea de a i se adresa direct lui Dumnezeu. Baptiştii au obligaţia de a participa regulat la slujbele religioase (care au loc de trei ori pe săptămână) şi de a contribui lunar cu bani pentru întreţinerea lăcaşului de cult, a pastorilor, a femeilor de serviciu etc. Dacă la credincioşii altor culte participarea la serviciile divine este opţională, un baptist îşi pierde acest statut de membru dacă nu se implică activ şi constant în viaţa bisericii din care face parte“ – precizează Florentina Bodeanu, adăugând că baptiştii nu au zile prestabilite pentru post şi nici rugăciuni. Ei îşi folosesc propriile cuvinte când doresc să vorbească cu Dumnezeu.
Totodată, faţă de alte religii cu mai multă vechime, baptiştii refuză finanţare de la clasa politică. „Baptiştii au un principiu: cine plăteşte, controlează. Ei nu au primit niciodată bani de la stat. Îşi construiesc şi îşi întreţin bisericile prin resurse proprii, îşi plătesc pastorii şi angajaţii (femei de serviciu etc.) tot din resurse proprii“ – mai spune Florentina Bodeanu.
Un articol de Camelia Sisko pe Corso
Colaboratorii activi ai Securității trebuie scoşi din orice lucrare pe care o desfășoară în biserică
Comunitatea Regională Penticostală Oltenia-Argeș (CRPOA) și-a exprimat următorul punct de vedere față de colaborarea cu Securitatea a pastorilor sau a altor slujitori din cadrul CRPOA. Interesant este faptul că referirea se face atât la timpul trecut cât și la cel prezent.
- Dacă sunt păstori sau alţi slujitori care au fost colaboratori ai Securităţii, aceştia trebue să se pocăiască înaintea Domnului, dar şi înaintea bisericii locale, care va decide dacă vor mai slujii sau nu în continuare;
- Dacă sunt colaboratori activi, făra nici-o ezitare trebuie scoşi din orice lucrare din biserică;
- Orice slujitor actual sau propus pentru a fi promovat în slujire, ar trebui să completeze o declaraţie în care să precizeze dacă a colaborat sau nu cu Securitatea, dacă în acest moment este colaborator al serviciilor secrete şi să menționeze că este de acord să se formeze o comisie care să verifice dosarul fiecărui slujitor din CRPOA (pentru confirmarea celor declarate);
Mai multe detalii în cadrul articolului Un punct de vedere al conducerii comunității penticostale Oltenia-Argeș pe site-ul Răscumpărarea Memoriei



Mulţi au păreri deja formate despre religia, credinţa şi obiceiurile lor. Puţini ştiu, însă, că ei şi-au făcut simţită pentru prima dată prezenţa în Transilvania, în 1871, prin intermediul unui maghiar din Imperiu. „Atunci a ajuns în zonă un vânzător de Biblii, numit Anton Novak, maghiar din Austro-Ungaria, care lucra în numele Societăţii Biblice Britanice pentru răspândirea Bibliei în Ungaria şi Transilvania. El a început lucrarea printre etnicii maghiari.









