Arhive categorie: Evanghelici

Baptismul, de peste 120 de ani în Transilvania


Au venit în Ardeal pe la sfârşitul secolului XIX, şi-au înmulţit rândurile după Primul Război Mondial şi au căpătat, în timpul comunismului, denumirea de pocăiţi şi sectanţi. „Corso“ vă prezintă câteva dintre punctele de cotitură ale istoriei baptiştilor în România.

Mulţi au păreri deja formate despre religia, credinţa şi obiceiurile lor. Puţini ştiu, însă, că ei şi-au făcut simţită pentru prima dată prezenţa în Transilvania, în 1871, prin intermediul unui maghiar din Imperiu. „Atunci a ajuns în zonă un vânzător de Biblii, numit Anton Novak, maghiar din Austro-Ungaria, care lucra în numele Societăţii Biblice Britanice pentru răspândirea Bibliei în Ungaria şi Transilvania. El a început lucrarea printre etnicii maghiari.

 

1985 – foto realizată de Securitate, arhiva CNSAS

În 1875, s-a botezat Mihai Cornea, un român maghiarizat, care, în 1877, a devenit pastor şi a încept să răspândească Evanghelia printre români. Prima biserică baptistă română din Transilvania a luat fiinţă în 1884“ – povesteşte Florentina Bodeanu, cercetător la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care a publicat o teză de doctorat pe tema apariţiei credinţei baptiste în Transilvania şi cum a traversat ea comunismul.

Totuşi, până la Primul Război Mondial, răspândirea credinţei baptiste în rândul românilor a fost destul de modestă. Abia după Primul Război Mondial se poate vorbi de o creştere spectaculoasă a numărului baptiştilor, soldaţii români fiind convertiţi pe front.

„Acolo s-au întâlnit (în armata autro-ungară) cu baptişti de la care au preluat credinţa. Când s-au întors acasă, indiferent dacă erau bogaţi sau săraci, au încercat şi au reuşit de multe ori să-şi convertească familia şi rudele. După ce i-au câştigat la credinţă pe aceştia, au misionat printre vecini şi prieteni. Aşa au apărut cele mai multe biserici din Transilvania, după Primul Război Mondial. Ele aveau 20-30 de membri“ – explică cercetătorul.

Potrivit datelor Recensământului din 1930, pe întreg teritoriul României, trăiau 60.562 credincioşi baptişti, dintre care 10.286 în Transilvania, 6.770 în Banat şi 20.773 în Crişana şi Maramureş. De-a lungul secolului XX, numărul baptiştilor a crescut în mod constant. În 1978 erau 84.615, iar în 1988 – 117.715, pentru ca în 2002 să ajungă la aproape 130.000. „După cum puteţi observa, în pofida politicii antireligioase a statului comunist, numărul baptiştilor a crescut considerabil chiar în ultimul deceniu al regimului condus de Nicolae Ceauşescu. În acea perioadă, Statele Unite, care au cea mai mare comunitate de baptişti din lume, susţineau puternic baptiştii din România“ – relatează Bodeanu. De altfel, termenul de pocăiţi sau sectanţi vine tot din perioada comunistă, însă baptişii resping ultima denumire.

„Baptiştii nu au fost o sectă, ci un cult recunoscut, legal în România comunistă ca şi Cultul Penticostal, Cultul Adventist de Ziua a Şaptea şi Cultul Creştin După Evanghelie. Pentru a fi deveni membru al Bisericii Baptiste, un individ trebuie să se pocăiască şi să se boteze. Spre deosebire de ortodocşi sau de catolici, baptiştii au ca singură autoritate în materie de credinţă Biblia (Vechiul Testament plus Noul Testament). Baptistii nu au cultul Fecioarei Maria şi nici al sfinţilor, pe care nu-i acceptă ca mijlocitori între om şi Dumnezeu. Şi pastorilor le este refuzat acest rol de intermediari ai relaţiilor cu divinitatea, baptiştii considerând că fiecare credincios are libertatea de a i se adresa direct lui Dumnezeu. Baptiştii au obligaţia de a participa regulat la slujbele religioase (care au loc de trei ori pe săptămână) şi de a contribui lunar cu bani pentru întreţinerea lăcaşului de cult, a pastorilor, a femeilor de serviciu etc. Dacă la credincioşii altor culte participarea la serviciile divine este opţională, un baptist îşi pierde acest statut de membru dacă nu se implică activ şi constant în viaţa bisericii din care face parte“ – precizează Florentina Bodeanu, adăugând că baptiştii nu au zile prestabilite pentru post şi nici rugăciuni. Ei îşi folosesc propriile cuvinte când doresc să vorbească cu Dumnezeu.

Totodată, faţă de alte religii cu mai multă vechime, baptiştii refuză finanţare de la clasa politică. „Baptiştii au un principiu: cine plăteşte, controlează. Ei nu au primit niciodată bani de la stat. Îşi construiesc şi îşi întreţin bisericile prin resurse proprii, îşi plătesc pastorii şi angajaţii (femei de serviciu etc.) tot din resurse proprii“ – mai spune Florentina Bodeanu.

Un articol de Camelia Sisko pe Corso

Colaboratorii activi ai Securității trebuie scoşi din orice lucrare pe care o desfășoară în biserică


Comunitatea  Regională Penticostală Oltenia-Argeș (CRPOA) și-a exprimat următorul punct de vedere față de colaborarea cu Securitatea a pastorilor sau a altor slujitori din cadrul CRPOA. Interesant este faptul că referirea se face atât la timpul trecut cât și la cel prezent.

  • Dacă sunt păstori sau alţi slujitori care au fost colaboratori ai Securităţii, aceştia trebue să se pocăiască înaintea Domnului, dar şi înaintea bisericii locale, care va decide dacă vor mai slujii sau nu în continuare;
  • Dacă sunt colaboratori activi, făra nici-o ezitare trebuie scoşi din orice lucrare din biserică;
  • Orice slujitor actual sau propus pentru a fi promovat în slujire, ar trebui să completeze o declaraţie în care să precizeze dacă a colaborat sau nu cu Securitatea, dacă în acest moment este colaborator al serviciilor secrete şi să menționeze că este de acord să se formeze o comisie care să verifice dosarul fiecărui slujitor din CRPOA (pentru confirmarea celor declarate);

Mai multe detalii în cadrul articolului Un punct de vedere al conducerii comunității penticostale Oltenia-Argeș pe site-ul Răscumpărarea Memoriei

Câte Biserici, atâtea canoane biblice


Biblia înseamnă de fapt „cărţi”, de aceea, când vorbim de Biblie, trebuie să ne gândim automat la cărţile care sunt cuprinse. Aici începe problema, pentru că nici una dintre bisericile de astăzi nu oferă acelaşi canon cu alta. Problema canonică este în special legată de statutul cărţilor care lipsesc din textul masoretic ebraic, dar se regăsesc în greacă în Septuaginta, numite în tradiţia răsăriteană anaghinoscomena („care sunt citite”).

Câte Biserici, atâtea canoane biblice

Cel mai extins canon îl are Biserica Etiopiană, 81 de cărţi. Totuşi, atunci când se pune problema enumerării acestui canon, există o mare confuzie: există în paralel două tipuri de canoane biblice, unul mai larg şi altul mai restrâns, incluzând şi apocrife ca Enoh şi Jubilee (cf. G.A. Mikre-Sellassie, „The Bible and Its Canon in the Ethiopian Orthodox Church”, Bible Translator 44 (1993), nr. 1, pp. 111-123).

Cel mai scurt canon îl au protestanţii, care păstrează exclusiv canonul masoretic (39 de cărţi ale Vechiului Testament). În Biblia din 1534, Martin Luther plasează anaghinoscomena la finalul Vechiului Testament, într-un apendice, numindu-le „apocrife”, cărţi „care nu sunt deopotrivă cu Sfânta Scriptură, dar sunt folositoare şi bune de citit” (cf. Wayne Walden, „Luther: The One Who Shapped the Canon”, în: Restoration Quarterly 49 (2007), nr. 1, pp. 1-10). Şi Calvin s-a exprimat împotriva aşa-ziselor apocrife, folosind precedentul Bisericii din primele veacuri (Fer. Ieronim şi Rufin le socoteau eclesiale, dar nu canonice) (Theodore W. Casteel, „Calvin and Trent: Calvinâs Reaction to the Council of Trent in the Context of His Conciliar Thought”, în: HTR 63 (1970), nr. 1, p. 103).

Dimpotrivă, urmând tradiţiei Fer. Augustin, Biserica Romano-Catolică a adoptat un canon extins, hotărând în Conciliul de la Trident (decretul din sesiunea a 4-a din 8 aprilie 1546) includerea cărţilor Tobit, Iudita, Înţelepciunea lui Solomon, Sirah, Baruh, 1-2 Macabei, sugerând însă excluderea cărţii 3 Ezdra şi a Psalmului 151. Practic se întăreşte hotărârea Conciliului de la Florenţa din 4 februarie 1441 (Hubert Jedin, A History of the Council of Trent, vol. 2, Thomas Nelson, London, 1961, pp. 55-57). Totuşi, dacă Biblia (Vulgata) din 1590, scoasă de papa Sixt 5, urma îndeaproape canonul votat la Conciliul de la Trident, în 1592, Biblia editată de papa Clement 8 include Rugăciunea lui Manase (singura parte originală din Ode) şi 3-4 Ezdra, ca acestea „să nu dispară”.

Ziarul Lumina

Foto- Fanfara Bisericii Creștine Baptiste din Curtici-Arad (1949)


Elevii și profesorii Seminarului Teologic Baptist București în anul școlar 1948-1949


Foto- Cununie religioasă în biserica baptistă din Bichigi- Banat (1949)


La Bichigi-Severin. A avut loc la 20 Septemvrie cu­nunia religioasă a fr. Iosif Andraşani cu sora Cornelia Neagu, ambii din localitate. Aceşti tineri bucurându-se de o creş­tere aleasă în Biserica Dom­nului au fost înconjuraţi de multă dragoste cu ocazia că­sătoriei lor la care a partici­pat şi tineretul din partea bi­sericii Bata, în frunte cu frumoasa fanfară. Actul căsătoriei a fost oficiat de fr. Ioan Covaciu bătrânul, ajutat de fr. Emilian Ardelean și I. Roman.

Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IV, Nr.2 Februarie 1949

A apărut Revista Creștin Informat


Alin Cristea anunță pe site-ul România Evanghelică apariția unei noi reviste în mediul evanghelic denumită Creștin Informat

Sursă imagine: România Evanghelică

Pentru cei care nu sunt din Timișoara, dar și pentru ceilalți care sunt interesați de articole, știri și informații din și despre mediul evanghelic precum și despre alte subiecte care pot face dintr-un cititor un creștin informat, revista pune la dispoziție site-ul său:

www.crestininformat.ro

Dintre informațiile prezente pe site-ul revistei mi-au atras atenția:

1. Biografii ale marilor oameni ai credinței

http://www.crestininformat.ro/oamenimari.html

2 Credinta ajuta pacientii sa traiască mai mult!

Pacienţii care mărturisesc că „Îl caută activ pe Dumnezeu” au mai multe şanse de supravieţuire după o operaţie complexă precum transplantul de ficat, indiferent de credinţa pe care o adoptă.

http://www.crestininformat.ro/stire.php?id=285

 

Postarea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985) în urcare 45 de poziții în Top 100 WP (25.10.2010)


25 octombrie 2010, 13.50

9 postări în Top 50

6. Familia Dumitrascu raspunde acuzelor aduse de pastorul Ioan Ceuta (penticostalul)
8. Răspunsul familiei Dumitrașcu (rascumparareamemoriei)
11. What do you “sink”: Crazy Love (mariuscruceru.ro)
18. Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985) (istorieevanghelica)
22. Haideti SĂ Ne LiniȘtim (meotry)
28. Este îngăduit unui creştin să consume bere nealcoolică?
41. Cacofonie, laşitate şi puţină sanctitate (rasvancristian)
44. De nu m-ai fi numit (romaniaevanghelica)
47. Decizii majore (lascaupetru)
59. Imagini Conferinta TORENT (prima seara) (emyacob)62. Evanghelia confortului? (lausanne2010romania)
65. Liceenii (la 1944) (vaisamar)
87.  eu sau EL? (voință liberă vs. El) (trezirespirituala)
90. O rogojină lângă prag (ambasadorul)

Postul Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985) urcă 45 de poziții în top 100 WordPress de la 63 pe 24 10.2010 la poziția 18 pe 25.10.2010

Statistică furnizată de Alin Cristea pe România Evanghelică

 

Vasilică Croitor despre cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985)


Vasilică Croitor, autorul unei lucrări bine documentete despre relația Bisericii Penticostale cu regimul comunist, consideră în cadrul articolului „Afaceri” care nu rămân sub obroc faptul că că istoria merge inevitabil în direcția descoperirii faptelor și deciziilor din trecut, fie bune, fie rele. De aceea, scrie Vasilică Croitor în cadrul articolului menționat

Adevărul nu poate fi ascuns, iar ocultarea sa nu face niciun serviciu cauzei Bisericii. Doar prin asumarea deschisă a greșelilor urmată de pocăință vom putea să încheiem onorabil acest capitol dificil din istoria noastră.

Iată că au început să apară lucrări ale unor cercetători de la CNSAS care abordează tot mai direct situația din cultele neoprotestante. O carte voluminoasă a apărut recent pe tema vizitei evanghelistului american Billy Graham în România. Am prezentat și eu cazul acesta în cartea mea, expunând compromisurile care s-au făcut în culise. Întâmplător am intrat și în posesia cărții scrise de organizația lui Billy Graham, dar și a manuscrisului trimis de organizația sa la autoritățile din România. Cazul este discutat acum pe larg în cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985).

Preluat din articolul „Afaceri” care nu rămân sub obroc apărut pe site-ul Răscumpărarea Memoriei

Europa de Est: prizonierul flămând


Info Misionar, Septembrie 2010, nr.85, p.16