Mărturie Dumitru Lungu despre transportul ilegal de Biblii în România comunistă (25.01.2015)
Mărturia domnului Dumitru Lungu despre transportul ilegal de Biblii în România comunistă.
Înregistrarea a fost realizată la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București în data de 25 ianuarie 2015 cu prilejul lansării în Capitală a romanului Ambasadorul scris de Cătălin Dupu.Tema romanului este tocmai aceasta: transportul ilegal de Biblii în România comunistă, anii 80 ai secolului XX.
Având în vedere că mărturia din ianuarie 2015, cât și cea din toamna anului 2013 cu prilejul serbării a 80 de ani de istorie a Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București au în vedere rezistența evanghelicilor în comunism și transportul ilegal de Biblii, cunoscut sub numele de colportaj de material religios am considerat util să le pun împreună.
Mai jos aveți mărturia din 2013.

În mărturia sa, Lungu Dumitru, membru în Biserica Nădejdea, fost secretar al bisericii și persoana care se ocupă de cateheza noilor veniți, vorbește despre câteva aspecte importante din perioada comunistă. primul dintre ele este biserica din case, iar al doilea transportul ilegal de Biblii și literatură religioasă.
Se amintește deasemenea, despre cutremurul din 1977 și grupurile de rugăciune care se întâlneau în casele credincioșilor în perioada comunistă (minutul 4).
În mărturia sa veți regăsi informații despre depozitul de Biblii din casa sa (de la minutul 5) care a fost descoperit ca urmare a arestării lui Constantin Caraman în anul 1984 pe peronul Gării de Nord.
20 iunie 1976 a venit primul transport cu Biblii, material religios scris, dar și audio împreună cu casetofoane.
„Lucrarea a mers până în 1984, concomitent cu Biserica din case, până în 9 noiembrie când din greșeala fratelui Constantin Caraman de la frații penticostali, care tot venea la mine și lua cărți [aceasta a încetat].
Eu i-am spus: „Frate, nu mai veni că dumneata ești urmărit” N-a înțeles!
Joi seara l-a prins pe el cu geanta plină cu Biblii, l-a luat la Securitate, l-a strâns cu ușa și le-a spus: „Depozitul se află în strada Dichesei nr … la fratele Lungu.”
Vineri seara eu am venit de la servici, ei au venit la ora 6 (18). Eu am ajuns la ora 9 (21). Era o lumină colo …. ”
În continuare fratele Lungu relatează percheziția efectuată de Securitate. Menționez și alte detalii care nu sunt prinse în această mărturie. Astfel, materialul religios era atât de bine ascuns încât nu a fost găsit de către cei care percheziționau casa, însă ofițerul care conducea percheziția avea informații că materialul este în locația respectivă, astfel că fratele Lungu a trebuit să se deconspire singur ca să nu trebuiască să mai aducă câinii sau mai rău să dărâme zidurile. După confiscarea materialului religios s-a întocmit procesului verbal din care sunt redate în facsimil două fragmente în carte. Eu l-am văzut integral și pot confirma veridicitatea lui.
Informațiile din mărturia sa sunt transpuse în scris și în cartea NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU 1933-2013. 80 DE ANI DE LUMINĂ CREȘTINĂ LA MARGINE DE BUCUREȘTI, carte care costă 15 lei și poate fi achiziționată de toți cei interesați.
Implicarea dânsului în distribuția de material religios în perioada comunistă este redată la paginile 114-117. Nu voi reda acum decât partea de final unde vorbește despre modul în care a fost descoperit depozitul de Biblii și material religios.
pp. 116-117 „Mai târziu am aflat cum au dat de mine.

Fratele Constantin Caraman de la frații penticostali a fost pe la mine , deși l-am avertizat să nu vină fiind o persoană urmărită de tovarăși, și a luat ceva material (cărți, biblii, casetofoane), iar în drum spre Gara de Nord a fost urmărit și arestat [În mărturia de la biserică acesta menționează că interceptarea și arestarea au avut loc pe peronul Gării de Nord] pe data de 8 noiembrie 1984. Sub presiune la interogatoriu a dat adresa mea și astfel a doua seară, vineri (vinerea neagră) 9 noiembrie 1984 Securitatea a ajuns la mine.
Ce a urmat la interogatoriu știe Dumnezeu.
Mai menționez că i-am rugat ca din BIBLII să nu facă hârtie igienică.”
[Ei m-au întrebat de unde știu lucrul acesta, iar eu le-am spus că se cunoaște faptul că din Bibliile trimise de Societatea Biblică Britanică (?) ei au făcut hârtie igienică].
Personal (M.S.) știu că a fost un întreg scandal legat de acest aspect și am văzut chiar și un document din anii 80 unde se vorbea despre această acțiune a autorităților de la București.
Apariții editoriale (27) Emanuel Conțac (ed), Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi
Semnalez și eu la rubrica apariții editoriale lucrarea lui Emanuel Conțac.
Până voi scrie un punct de vedere personal despre această lucrare, postez mai jos textul de pe coperta IV care este un extras din Prefața cărții scrisă de doamna Francisca Băltăceanu
Cartea lui Emanuel Conțac nu oferă doar amănunte biografice despre Dumitru Cornilescu, ci reconstruiește într-un fel o lume: pentru că raza de acțiune a Societății Biblice Britanice acoperea continentele. […] Și, dincolo de disensiunile uneori confesionale, adesea izvorâte doar din ambiții personale, ar trebui să fim mândri că a existat și în România această dragoste pentru Biblie care face să se dorească, să se întreprindă traducerea și răspândirea ei. Și, în acest context, elanul, stăruința, generozitatea, spiritul de jertfă cu care a lucrat Dumitru Cornilescu. Există în scrisori mai multe caracterizări pozitive ale persoanei lui, făcute de diverși oameni cu care a lucrat împreună, mai ales străini. Dar în special merită o reflecție aprofundată întrebarea: care i-au fost omeneștile satisfacții personale în această lucrare perseverentă, îndârjită, în condiții din ce în ce mai grele? Se zbate cu diferite dificultăți tehnice, trebuie să convingă diverși decidenți care nu-l cunosc personal și nici nu posedă limba română suficient ca să-i evalueze lucrarea, întâmpină opoziția unor autorități bisericești sau civile (până la interdicția de a i se colporta cartea la sate!), lipsa de bani, sărăcia tot mai mare, nevoia de a pleca din țară, boala între străini, editarea cărții fără numele celui care a tradus-o… Dar peste toate – un elan, aproape o încrâncenare de a face Biblia să ajungă la oameni, să fie accesibilă (iar dacă comparăm ediția din 1924 cu orice text biblic existent atunci în limba română, înțelegem mai bine entuziasmul celor care apreciau un text „în fine curgător”), de a face ca ea să fie iubită și trăită. […]
Era de multă vreme necesară o mai bună cunoaștere a istoriei acestei Biblii atât de răspândite, care a hrănit și hrănește viața atâtor oameni. Este un dar pentru noi și un fel de răsplată postumă pentru Dumitru Cornilescu faptul că acest studiu a fost realizat de un cercetător tânăr care știe să îmbine în chip rar întâlnit elanul și răbdarea în efortul de a săpa în biblioteci și arhive, acribia filologică, competența în domeniul complex al științelor biblice și un deosebit simț al limbii române, cum este Emanuel Conțac.
Vladimir Pustan – Nu plânge, Ană
Că tu întotdeauna vei avea loc de muncă…
În fiecare zi e ceva de zidit, de ridicat, de înălțat. Și e nevoie mare de oameni ca tine, ca să stea cuminți în zid…
Că tu întodeauna vei fi iubită…

Rembrandt, Woman
Și doar pe cine iubești, zidești… Că tu vii pe ploaie și vânt și Manole, glumind și oftând, te pune în închisoarea de cărămizi.
Că tu întotdeauna vei fi mințită.
Nu ai protestat și nu ai dat înapoi pentru că ai crezut că viața e joc și joacă. Dar viața lungă e pentru oamenii ce glumesc cu alții, nu cu ei…
Că tu nu mori niciodată…
În varianta aromână a baladei ți-au lăsat pieptul afară din zid să poți să-ți alăptezi și după moarte copilul. Că trăiești prin el și când toți cred că ai murit…
Nu plânge, Ană… Zidul nu e rece. Ți se pare…
David Lavric a fost ales pastor al Bisericii Creștine Baptiste Române “Emanuel” din Vancouver, Canada
Site-ul Comunității Baptiste de Timișoara a publicat recent știrea că „David Lavric, absolvent al Institutului Teologic Baptist din București, promoția 2014, a fost ales pastor al Bisericii Creștine Baptiste Române “Emanuel” din Vancouver, Canada. David este originar din Liebling, județul Timiș și a crescut în familia misionarului Cornel Lavric.
Îi dorim mult har și binecuvântare în lucrarea ce i-a fost încredințată!”
L-am cunoscut pe David Lavric pe parcursul practicii pastorale pe care a efectuat-o la Biserica Baptistă „Nădejdea” din București. Datorită stilului său sobru, a modului în care își pregătea și prezenta predicile, a pregătirii sale teologice, a culturii sale a fost îndrăgit de o parte a bisericii din Giulești. Este unul dintre cei mai buni studenți care au fost în practică la Biserica Baptistă din Giulești mă bucur pentru oportunitatea de a sluji în Canada.
Cei care doriți să ascultați sau să reascultați o parte din mesajele susținute pe parcursul ultimului an apăsați pe imaginea de mai jos, imagine pe care o regăsiți și în bara din dreapta a site-ului.

Din cele 11 înregistrări postate pe canalul de meu de youtube, următoarea are cele mai multe vizualizări (445)
David Lavric, Ce determină valoarea unui om? (05.01.2014)
Înregistrare realizată la Biserica Baptistă „Nădejdea” București, duminică, 5 ianuarie 2014
David Lavric își începe mesajul cu o afirmație, o constatare foarte importantă având ca bază 1 Corinteni 13. Constatarea sa este aceea că „Dragostea dă valoare omului, dă valoare slujirii.”
Afirmația de mai sus este argumentată și dezvoltată astfel:
1. Inexistența dragostei înseamnă devalorizare
2. Dragostea dă valoare slujirii pentru că pune limite
a) Pune limite în relațiile cu ceilalți, cu semenii noștri
b) Pune limite în relația cu noi înșine
Rezultă faptul că Dragostea dă valoare pentru că impune limite slujitorului
3. Dragostea este infinită, ea nu se termină niciodată.
Dezvoltarea acestor puncte se realizează pe parcursul predicii care are doar aproximativ 20 minute.
Call for papers: Bisericile Evanghelice din România în secolul XX: aspecte istorice și identitare
Centrul de Cercetare pentru Studii Istorice și Teologice Baptiste din cadrul Institutului Teologic Baptist din București împreună cu Centrul de Cercetare a Credinței și Culturii din cadrul Universității din București în calitate de organizatori, alături de partenerii Revista Creștinul Azi și Site-ul IstorieEvanghelica.ro vă invită să onorați cu participarea Dumneavoastră Conferința științifică
„BISERICILE EVANGHELICE DIN ROMÂNIA
ÎN SECOLUL XX: ASPECTE ISTORICE ȘI IDENTITARE”
care se va desfășura la București – Institutul Teologic Baptist în data de 31 martie 2015
Spațiul românesc este unul multiconfesional, fiind reprezentat prin intermediul mai multor denominațiuni religioase atât tradiționale, protestante cât și evanghelice, cele din urmă cunoscute și sub numele de neoprotestante.
Dat fiind faptul că pe parcursul perioadei menționate bisericile evanghelice au avut de înfruntat persecuții, acestea au răspuns prin acomodare și rezistență. Totodată, în secolul XX am avut și o implicare a bisericilor evanghelice în societate prin intermediul mai multor proiecte, fapt pentru care aducem în atenție pe lângă dimensiunile istorice și identitare și pe cea socială a acestor biserici. Având în vedere domeniile pe care conferința le propune spre analiză, sunt binevenite studii și reflecții care cuprind și dimensiunea etnică. Este de menționat în acest context și faptul că prima biserică baptistă din Vechiul Regat a fost formată din etnici germani.
Tematicile Conferinței:
• viața bisericii
• relația bisericilor evanghelice cu statul, cât și între ele
• personalitățile religioase ale acestei perioade
• literatura
• identități etnice
• identități religioase
• aspecte sociologice
Mai jos găsiți atașată invitația la acest eveniment științific.
Invitație la Conferința știintifică Bisericile evanghelice din România în secolul XX



















