Maxima zilei – 6 martie 2016
„Ce este iadul?” Și cuget în sinea mea: „E suferința de a nu mai putea să iubești”.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 552.
Partajează asta:
Maxima zilei – 5 martie 2016
Când rămâi singur, roagă-te lui Dumnezeu.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Partajează asta:
Maxima zilei – 4 martie 2016
Nu te înfricoșa de cei puternici, nici de cei mari, fii înțelept și grijește de păstrează un un chip cuviincios.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Partajează asta:
Maxima zilei – 2 martie 2016
El (Dumnezeu Tatăl) a hotărât timpul când Cel fără de istorie să intre în istorie.
Ovidiu Rusnac (25.12.2015)
Partajează asta:
Maxima zilei – 1 Martie 2016
Atunci când ne este greu să oferim iertarea, trebuie să vedem din nou nevoia noastră personală de a fi iertați prin Isus Cristos.
https://twitter.com/adirusnac/status/704609949436002304?s=09
Partajează asta:
Maxima zilei – 29 februarie 2016
Seminția omenească alungă de la sine pe proroci și-i omoară, dar, pe de altă parte, oamenii cinstesc mucenicii, îndrăgindu-i după ce i-au canonit.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Partajează asta:
Maxima zilei – 28 februarie 2016
Cel fără prihană moare, dar lumina lui arde mai departe.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Partajează asta:
Maxima zilei – 27 februarie 2016
Neclintit fii în credința ta până la capăt, crede chiar dacă toți oamenii de pe pământ s-ar fi lepădat de credință și numai tu, unul, ai păstra candela nestinsă, aducând prinos și dând laudă lui Dumnezeu.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 550.
Partajează asta:
Maxima zilei – 26 februarie 2016
Trăind în veac orbecăim prin întuneric, și de n-am avea în fața noastră luminosul chip al lui Hristos, ne-am pierde cu toții, așa cum s-a întâmplat cu seminția dinainte de potop.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 548.
Partajează asta:
Maxima zilei – 25 februarie 2016
Gândim și spunem: de ce Dumnezeu nu ne-a spus voia Să prin cuvinte, dar uităm că prin cuvinte, întotdeauna imprecise, neclare, mereu incomplete, vorbesc în imperfecțiunea lor numai oamenii; Dumnezeu are alt limbaj, alt mijloc de a transmite adevărul: prin faptul că ne face conștienți de natura Lui.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 16.
Istorie Evanghelica 