Arhive categorie: Politică

Patriarhul Sako: 100.000 de creștini din Irak au fost strămutați, jihadiștii scot crucile din biserici


Jihadiștii care au cucerit joi mai multe orașe din nordul Irakului au determinat refugierea a 100.000 de creștini și au scos crucile din biserici, a declarat patriarhul caldeean irakian Louis Sako, evocând ”un dezastru umanitar”, relatează AFP.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVA

”Sunt 100.000 de strămutați creștini care au fugit doar cu hainele pe ei, unii pe jos, ducându-se în regiunea Kurdistan”, a explicat patriarhul pentru AFP la Kirkuk (nord). ”Este un dezastru umanitar. Bisericile (din orașele cucerite) sunt ocupate, crucile lor scoase”, a afirmat patriarhul, adăugând că peste 1.500 de manuscrise au fost arse.

Continuarea pe Agerpres.ro

INTERVIU cu Otniel Bunaciu despre relația dintre religie și politică


otniel_bunaciu

Victor Ponta l-a încadrat pe Klaus Iohannis, intenţionat sau din greşeală, în categoria neoprotestanţilor. Ulterior, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană a lămurit apartenenţa religioasă a liderului PNL (AICI). Pomenirea religiei în disputa politică dintre Ponta şi Iohannis a atras numeroase reacţii, inclusiv din partea Bisericii Ortodoxe Române (AICI).

Pe această temă, am stat de vorbă cu liderii unor culte considerate „neoprotestante”: Otniel Bunaciu, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, şi Pavel Riviş-Tipei, preşedintele Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. Cele două confesiuni se află pe poziţia 6 (baptiştii), respectiv 4 (penticostalii), într-un top al cultelor din România, după numărul de membri. Cu menţiunea că Biserica Baptistă, cu o istorie de 400 de ani, nu se încadrează la categoria „neo”. Mai jos, interviul cu prof. univ. dr. Otniel Bunaciu. Partea a doua, adică interviul cu preşedintele Cultului Penticostal, va fi publicată ulterior.

Reporter: – Cum vedeţi amestecul religiei în bătălia politică?

Otniel Bunaciu: – Potrivit Constituţiei, România nu este un stat religios. Constituţia menţionează foarte clar că statul este echidistant cu toate bisericile. În acelaşi timp, fiind o organizare seculară, nu văd ce rol are biserica în politică. În acest sens, mă bucur că şi biserica majoritară a dat o declaraţie. Politicienii, în campania electorală, vor folosi orice oportunitate pentru a-şi mări şansele de a fi aleşi. Dar eu cred că nu ar trebui să facă parte din discuţie apartenenţa etnică, apartenenţa religioasă şi alte aspecte de genul acesta, care nu sunt relevante conducerii ţării.

Rep.: – Despre afirmaţia domnului Ponta referitoare la domnul Iohannis ce părere aveţi?

O.B.: – Cred că a fost o remarcă nefericită, dar poate nu a fost intenţionată chiar în sensul acela. Românii, în general, nu sunt foarte motivaţi de religie, deşi naţionalismul şi tradiţia au o anumită influenţă asupra felului în care oamenii reacţionează. Societatea s-a polarizat, dar ar fi trist ca şi religia să contribuie în sensul acesta. Eu cred că toate confesiunile ar trebui să facă un front comun, să spună că nu este o temă peste alegeri. Noi ne rugăm lui Dumnezeu, ca El să scoată oamenii potriviţi, dar nu ne implicăm în forma aceasta. Ţara noastră are nevoie de unitate în momentul acesta. Suntem destul de împărţiţi şi viitorul nostru este dependent de modul în care noi ne putem prezenta. Dacă noi tot ne demonizăm unii pe alţii, şi etnic, şi religios, contribuim la imaginea pe care o avem în străinătate, din păcate.

Rep.: – Va conta în alegeri faptul domnul Iohannis nu este ortodox?

O.B.: – Este greu de spus. Până la urmă, în România, noi avem nişte statistici care sunt foarte interesante. Pe de o parte, dacă te uiţi la apartenenţa religioasă şi la angajamentul creştin, România este una dintre cele mai creştine ţări din Europa. Am văzut nişte statistici, făcute de Fundaţia Soros acum câţiva ani, care dădeau 99% dintre români care se declarau credincioşi. În acelaşi timp, dacă te uiţi pe alte statistici, România e şi cea mai coruptă ţară din Europa. Deci eu nu ştiu forma asta de creştinism de la noi, din România, dacă a ajutat foarte mult în ce priveşte manifestările noastre civile şi sociale. Adesea ne uităm cu un anume aer de superioritate la alte ţări care s-au secularizat, cum ar fi Suedia, sau Norvegia. În acelaşi timp, acolo corupţia este zero şi mulţi dintre cetăţenii noştri încearcă să meargă acolo. Deci eu nu văd legătura asta ca fiind una folositoare pentru noi. Dar mentalul şi psihicul naţional sunt greu de evaluat. Nu sunt eu cel chemat să o facă.

Rep.: – Au existat şi credincioşi baptişti care au candidat la diverse funcţii. S-au bucurat de susţinerea Uniunii Baptiste?

O.B.: – În mod oficial, Uniunea Baptistă nu este implicată în politică şi nu susţine candidaţi. Păstrăm relaţii cordiale cu toate autorităţile, dar în statutul cultului nostru scrie că pastorii nu au voie să se implice în politică. Deci dacă o fac, o fac în nume personal. Normal că mă bucur când un creştin, nu neaparat baptist, este ales, dar cred că principalul criteriu de alegere este competenţa şi ceea ce poate oferi ca persoană. Avantajul unui creştin practicant este că aşteptăm să aibă o moralitate mai bună, să aibă valori. Dar nu acesta este criteriul alegerilor.

Rep.: – Din câte ştiţi dumneavoastră, candidaţii baptişti au avut probleme din cauza faptului că nu aparţineau de biserica majoritară?

O.B.: – Eu, personal, nu am auzit aşa ceva. M-am bucurat, vă spun sincer, că în discursul politic din România, aceste nuanţe au fost în general excluse până acum. Eu am văzut doar o singură remarcă, făcută într-un context de întâlnire, şi sper să fie singulară.

Interviul a fost luat de Florin Pușcaș și publicat pe site-ul http://www.stiripesurse.ro

Povestea românului omagiat în Imnul de stat al Macedoniei


http://www.romanialibera.ro

Președintele României: Ortodox sau luteran ?


 

Klaus şi Viorel, fără sare şi piper. Analiza discursurilor principalilor candidaţi la Preşedinţie

Klaus Iohanis şi Victor Ponta FOTO Mediafax

Ziarul Adevărul analizează primele discursuri ale lui Klaus Iohanis și Victor Ponta în calitate de candidați la funcția de președinte al României, analiză din care reiese că una din temele abordate de Victor Ponta este cea a religiei.

Klaus vrea linişte

  Primul care a vorbit în calitate de prezidenţiabil a fost Klaus Iohannis, sâmbătă, la Congresul comun PNL-PDL. Ieşit învingător din confuntarea internă cu Crin Antonescu, Iohannis mai are de trecut peste duelul cu Cătălin Predoiu, ce pare doar o formalitate. De altfel, la congresul de fuzune a celor două partide, Iohannis a vorbit ca un politician ce aspiră la cel mai înalt rang în stat. „Politica trebuie să producă rezultate, nu un spectacol steril. Vreau mai puţin spectacol, mai puţină gălăgie şi, mai ales, cred că este nevoie de mai multă sobrietate în exercitarea funcţiei de preşedinte“, a fost mesajul lui Iohannis.

   „Preşedintele Republicii trebuie să îşi redescopere funcţiile de arbitru şi de mediator, ceea ce nu înseamnă că preşedintele nu trebuie să fie ferm atunci când este vorba de derapaje de la statul de drept sau de excese ale politicienilor“, a continuat liderul PNL.

Ortodox sau luteran

Din start, Ponta le-a transmis răspicat celor prezenţi atât în sală, cât şi în faţa televizoarelor că este mândru de religia sa ortodoxă, cu trimitere directă către adversarul său, Klaus Iohannis, etnic german de confesiune lutherană. „Nu vreau să mă acuze nimeni sau să spună că e un defect faptul că sunt român sau ortodox în ţara mea. Aşa m-am născut, aşa o să mor, sunt mândru de asta, cred că trebuie să fiu respectat pentru acest lucru“, a spus Ponta. Radu Magdin îi sugerează să se oprească.

„Ponta se foloseşte de mesajul religios pentru că îşi dă seama că este un avantaj, dar nu trebuie să insiste excesiv. Am reţinut că e un bun creştin, gata! Dacă aş fi în locul lui, m-aş axa pe ideea de familie, pentru că are o soţie frumoasă, doi copii frumoşi. Ar fi o strategie mai bună“, spune Magdin. Sociologul Alfred Bulai vede şi partea necurată a acestui mesaj politic. „Mă aştept să existe campanii puternice din partea Bisericii Ortodoxe pro-Victor Ponta, pe care le va face prin intermediul preoţilor“, arată Bulai.  „Klaus Iohannis este etnic german şi de confesiune lutherană. Câţi români se identifică cu el?“, s-a întrebat retoric Bulai.

Antonio Momoc se întoarce în timp şi crede că PSD foloseşte această temă şi prin prisma unei lecţii învăţate în 1996, când Ion Iliescu a pierdut finala pentru Cotroceni în favoarea lui Emil Constantinescu. „Iliescu a fost întrebat dacă crede în Dumnezeu, iar răspunsul său a fost: „Sunt liber cugetător“. Învăţând lecţia înfrângerii lui Iliescu în lupta cu Constantinescu, social-democraţii vorbesc despre biserică, deşi au o doctrină marxistă“, a declarat pentru „Adevărul“ Momoc.

Sursa. http://adevarul.ro/news/

Calea Adevărul și Viața (2002) – Revoluția din 1989 – invitat Petru Dugulescu


Calea Adevarul și Viata – Revoluția din 1989, este o emisiune filmată în 2002, avându-l ca invitat pe pastorul Petru Dugulescu, cel ce a condus zeci de mii de români în rugăciunea Tatăl Nostru în decembrie 1989 în Timișoara. Tema emisiunii este componenta spirituală a revoluției romane anticomuniste.

Vladimir Tismăneanu – „Cuvântul se ofilește în absența libertății”


Freedom of speech & expression (slideshare.net/gcundiff)

Cuvântul se ofilește în absența libertății, iar intelectualul căruia i se pune călușul în gură,
direct sau indirect, se sufocă.

Vladimir Tismăneanu

Mihail Neamțu la lansarea cărții Excludere și îmbrățișare (12.06.14)


Mihail Neamțu vorbește despre problemele pe care le implică iertarea și provocarea de a nu răspunde iertării. De asemenea, acesta aduce în discuție probleme din perioada comunistă și postcomunistă.

Mihail Neamțu realizează în prelegerea sa o prezentare interesantă a unei situații prin care a trecut I.D.Sârbu și relația sa cu A.E. Baconsky.

Corneliu Coposu, Omul care a însemnat Istoria


Corneliu Coposu, Omul care a însemnat Istoria, p. I

Corneliu Coposu, Omul care a însemnat Istoria, p. II

Apel la contribuții – Conferința internațională „După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului”


Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Ştiinţe Sociale și Fundaţia Culturală Memoria organizează, în perioada 20-21 noiembrie 2014, la București, conferința internațională cu titlul „După 25 de ani. Istoriile și memoriile comunismului”.

Comitetul de organizare este format din Claudia-Florentina Dobre (doctor în istorie, secretar general de redacţie al revistei Memoria, cercetător asociat CEREFREA) și Valeriu Antonovici (doctor în ştiinţe politice, SNSPA). La conferință vor participa, în calitate de membri ai comitetului științific, Liliana Deyanova (profesor, Universitatea St. Kliment Ohridski, Sofia), Micaela Ghiţescu (director, Fundaţia Culturală Memoria), Adrian Miroiu (profesor, SNSPA), Liviu Rotman (profesor, SNSPA), Izabela Skórzyńska (profesor, Universitatea Adam Mickiewicz, Poznań), Anna Wachowiak (profesor, Şcoala de Excelenţă în Studii Umanistice, Szczecin). Partenerul evenimentului este Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

Cu acest prilej, organizatorii încurajează cercetătorii să trimită lucrările lor privitoare la memoria şi istoria comunismului românesc. Sunt binevenite lucrări clasice în limbile română, engleză şi franceză, dar şi cele pe suport audio-video, postere şi filme documentare. Temele avute în vedere sunt istoriografia comunismului, viața cotidiană, memoria și istoria represiunii, memoriile comunismului, generația postmemorială, dar sunt acceptate digresiuni de la aceste teme.

Propunerea trebuie să aibă maxim 300 de cuvinte și trebuie să fie însoțită de biografia autorului. Lucrările se vor trimite pe adresa cfdobre@gmail.com până la data de 1 septembrie 2014. Candidații selectați vor fi înştiinţaţi pe 15 septembrie 2014. Organizatorii au în vedere publicarea lucrărilor conferinţei.

25 de ani după căderea comunismului în Europa centrală şi de est, memoria şi istoria acestui regim rămân controversate. Pe de o parte, istoria comunismului în regiune stă sub semnul denunţării crimelor săvârşite de acest regim. Pe de altă parte, mai ales în unele cercuri intelectuale de stânga, se aduce în discuţie aşa-numita „modernitate a comunismului”.

Memoria comunismului se prezintă chiar şi mai divizată decât paradigmele istorice în care este aşezat acest regim. Nostalgicii se afirmă în spaţiul public, în ultimii ani, mai ales prin urmaşii lor de a doua generaţie. Cele mai recente sondaje realizate de Fundaţia pentru o societate deschisă şi cele realizate de IICCMER arată că tinerii consideră epoca comunistă o perioadă mai degrabă pozitivă. Denunţătorii crimelor comunismului, foarte activi imediat după căderea comunismului, dispar rând pe rând fără a fi reuşit să transmită flacăra mai departe, cu câteva excepţii. O memorie ironică a comunismului îşi face şi ea din ce în ce mai mult prezenţa în spaţiul public al regiunii.

Dacă cei care au experimentat comunismul se manifestă nostalgic sau denunţător, tinerii „Epocii de aur” ceauşiste privesc această perioadă cu (auto)ironie. Cei născuţi în preajma anului 1989, fără a avea amintiri proprii, se situează într-un curent postmemorial. Opiniile şi chiar memoria lor despre comunism sunt intermediate de familie sau de grupul din care fac parte precum şi de  sistemul de învăţământ şi de media.

http://topub.unibuc.ro/apel-la-contributii-conferinta-internationala-dupa-25-de-ani-istoriile-si-memoriile-comunismului/

Vasilică Croitor – „Cel mai mare dușman al lui Peter Costea la aceste alegeri rămâne comoditatea credincioșilor”


Afis Peter Costea

Cel mai mare dușman al lui Peter Costea la aceste alegeri rămâne comoditatea credincioșilor care deși sunt de acord cu el, ar putea să stea liniștiți la casele lor, sperând că „Dacă este voia Domnului, va fi ales”.

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2014/05/23/cine-este-cel-mai-mare-dusman-al-candidaturii-lui-peter-costea/