Memorialul Durerii – Episodul 3 – Baietii din munti
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Partajează asta:
Memorialul Durerii – Episodul 2 – Recurs in cazul Motrescu
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Partajează asta:
‘Communist Monopoly’ Teaches Downside of Socialist Life via Persona
Der Spiegel writes today about a brilliant idea of a Polish research institute – a Monopoly-like game – to teach young people about communism. Here is how the German publication describes this idea:
A Polish research institute has developed a board game to teach young people about life under Communism. In the game, which is inspired by Monopoly, players must wait in endless lines at stores for scarce goods. For added realism, they have to put up with people cutting in line and products running out — unless they have a “colleague in the government” card.
Read more on ‘Communist Monopoly’ – A Brilliant Idea from Persona by DanutM (20.01.2011)
Partajează asta:
Religie şi politică
Vă invit să citiți o analiză extrem de interesantă despre relația dintre religie și politică.
Religie şi politică – o introducere De Theophyle | 23.12.2010
Toate democratiile liberale sunt bazate pe secularitatea guvernământului şi libertatea practicilor religioase, intr-un cuvant, separarea totala între biserică şi statul de drept. Cu toate acestea, amprenta religioasa este prezenta si de multe ori dominanta in politica unor tari democrat-liberale, in majoritatea – democratii occidentale consacrate de multe decenii.
Fraza separarea între biserică şi stat (… building a wall of separation between Church & State…) este în general considerată a proveni de la scrisoarea lui Thomas Jefferson din 1802 catre baptiştii din Danbury, în care s-a referit la Primul Amendament al Constituţiei Statelor Unite ca baza in creatia “peretelui de separare” între biserică şi stat. Fraza a fost apoi citată si este citată pana in zilele noastre de Tribunalul Suprem al Statelor Unite ale Americii. (…)
Religie şi politică – O ratare românească De Theophyle | 14.1.2011 . Articolul a fost preluat și pe blogul Politeía
Religia de multe ori, cel putin in ultimul secol, a fost o contrapondere a regimurilor totalitare. Aceasta forta a fost simtita si de multe ori prigonita pana la incercarea de anihilare si in regimurile fasciste si in cele comuniste. Daca Biserica Catolica, prin caracterul ei universal, a devenit un adversar eficient contra dictatorilor Europeni, bisericile nationale, de obste ortodoxe, prin caracterul lor autocefal [*] au avut mult mai multe probleme cu regimurile totalitare, in special comuniste. (…)
Una din sursele acestor articole a constitut-o următorul material:
Creştin democraţia, un sincretism politic
Creştin-democraţia, Partizanat politic, Sisteme Economice
Creştin-democraţia este o doctrină politică care a aparut si a evoluat după cel de-al doilea război mondial, ea este considerată în multe ţări europene drept o formă de neoconservatorism si se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul faţă de valorile tradiţionale, credinţa şi familia. În Europa, adversarii lor au fost în mod tradiţional socialiştii fiind moderat conservatoare, în mediului politic din America Latină ele tind să incline spre stânga. reştin-democraţia nu se incadreaza exact în categoriile obişnuite de gândire politică, ci mai degrabă include elemente comune mai multor alte ideologii politice.
Partajează asta:
Era mai bine în comunism? O convorbire cu tortionarul Frant Tandara
Toționarul Franț Ţandără a incetat din viata la 2 mai 2004, la Giurgiu, fara a fi vreodata anchetat de organele competente pentru crimele comise. Interviul de fata a reprezentat ultima marturie pe care acesta a dorit sa o lase pentru mass-media din Romania.
De multe ori spun ca era mai bine in comunism, dar apoi ma intreb: „cum era bine?“. Caci romanul are un mare defect: uita repede. Si eu am mai uitat, dar n-am uitat faptele rele pe care le-am facut, sa stiti. Aproape toate, in intregime, le stiu. Ca le ocolesc este altceva caci, sa stiti, un criminal se fereste foarte mult. Un criminal fuge. Dar intotdeauna apare adevarul in fata lui si asta este foarte dureros. Iar eu, daca v-am spus toate astea este pentru ca stiu ca un om care nu are trecutul pus la punct nu poate avea viitor. Nu este om ala. Comunistii nu au fost rai cu totii… Erau si oameni cumsecade printre ei, oameni care si-au vazut de treaba lor, profesionisti. Ca erau activisti si membri cotizanti. aia cotizanti isi vedeau de treaba lor. Iar Iliescu spune ca au fost 3.800.000 de comunisti! Nu se poate asa ceva! Nu trebuie sa-i bagam pe toti in aceeasi oala. Au fost membri care au facut rau acestei tari si membri care si-au vazut de treaba lor.
Cititi aici interviul tulburător de Fabian Anton realizat la 21 martie 2002 în Giurgiu cu un tortionar lucid dar nepocait.
Interviu semnalat de remembering7
Partajează asta:
Canonul libertatii: “Religiile politice” de Eric Voegelin
Am mai scris pe acest blog despre religiile politice și în particular despre faptul că una dintre aceste religii este comunismul. Anunț acum, preluând informația de pe blogul lui Vladimir Tismăneanu, apariția în limba română a cărții lui Eric Voegelin, Religiile politice, Editura Humanitas, București 2010.
„Originală, profundă, menită să dăinuie, opera lui Eric Voegelin stă mărturie pentru efortul de a afla resursele ultime ale diverselor forme de misticism politic. Alături de Raymond Aron, Voegelin a demistificat religiile politice moderne, calificându-le drept încercări de a imanentiza eshatonul, deci de a şterge distincţia dintre ceea ce ţine de regatul imanent şi ceea ce defineşte imperiul transcendent. Oricine vrea să înţeleagă gramatica ezoterică a comunismului şi pe cea a fascismului şi substratul lor gnostic trebuie să citească lucrările lui Voegelin.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
„Există epoci care interpelează stabilitatea conceptelor filozofice şi filozofi care depăşesc percepţia comună despre istorie şi timp. Eric Voegelin face parte din ultima categorie de gânditori, profund marcaţi de hecatombele secolului XX. Căutând să înţeleagă fascinaţia populară pentru extremism, el se îndreaptă spre rădăcinile nevăzute ale ororilor naziste şi comuniste. Făcând pentru prima oară cunoştinţă cu publicul român, Religiile politice de Eric Voegelin arată echilibrele fragile ale modernităţii europene. Pentru a neutraliza patologiile utopiei totalitare, e nevoie ca simţul etic al indignării şi precizia analizei conceptuale să întâlnească o sensibilitate teologică. Opunând lumina spirituală oricărei bezne colectiviste, Eric Voegelin ne vorbeşte ca martor curajos, erudit comentator şi îndrăzneaţă călăuză.“ (Mihail NEAMŢU)
Sursa: Canonul libertatii: “Religiile politice” de Eric Voegelin from Memorie, libertate, moderaţie by Tismaneanu
Eric Voegelin
ERIC VOEGELIN (1901-1985) este unul dintre filozofii importanţi ai secolului XX. S-a format şi afirmat în atmosfera intelectuală emulativă a Vienei interbelice şi, din cauza inaderenţei sale la nazism, a fost silit să emigreze, în 1938, în Statele Unite. Cauza a fost tocmai volumul Religiile politice, în care Voegelin dezvăluia asemănarea ideologiilor totalitare care seduceau Europa de dinainte de război cu religiile propriu-zise. În Statele Unite ale Americii, unde s-a stabilit după o scurtă şedere în Elveţia, a predat filozofie şi ştiinţe politice la mai multe universităţi, ocupând un post de profesor la Universitatea de Stat din Louisiana. În 1958, a fost invitat în Germania, pentru a preda ştiinţele politice la Universitatea Ludwig-Maximilian din München. A revenit în Statele Unite ale Americii pentru a se alătura corpului academic şi ştiinţific de la Institutul Hoover al Universităţii Stanford. Voegelin şi-a dedicat viaţa studierii fenomenelor prin care se extinde violenţa politică şi a consecinţelor pe care le au ideologiile totalitare, lăsând în urmă o operă pe cât de vastă, pe atât de cuprinzătoare din punct de vedere tematic şi intelectual – ştiinţe politice, filozofie politică, filozofia istoriei, din care trebuie menţionate volumele The New Science of Politics (1952), Wissenschaft, Politik und Gnosis (1959), Anamnesis. Zur Theorie der Geschichte und Politik (1966) şi monumentala serie Order and History (1957-1987).
Sursa Humanitas.ro
Istorie Evanghelica 