Arhive etichetă: Catholica.ro

Conferinţă: Creştinul şi sfârşitul lumii


Academia Teologică Anton Durcovici
Str. G-ral Berthelot 19, RO – 010164, Bucureşti, Sector 1
Tel: 201.54.16, Fax: 201.54.77

vă invită la conferinţa:

CREŞTINUL ŞI SFÂRŞITUL LUMII (2012)
Invitat: Pr. Dr. Ermis SEGATTI
(Profesor la Universitatea din Torino-ITALIA)

care va avea loc

VINERI, 16 SEPTEMBRIE 2011, ora 16.30

la Institutul Teologic Romano – Catolic Sfânta Tereza (aula AUDITORIUM MAXIMUM, etajul IV)
– INTRAREA LIBERĂ –

http://www.catholica.ro/2011/09/09/conferinta-crestinul-si-sfarsitul-lumii/

Reclame

Nu lăsaţi rutina să răpească timpul de rugăciune


 “Dragi tineri, întorcându-vă după vacanţă la activităţile obişnuite, vă invit să găsiţi în fiecare zi timpul pentru a conversa cu Dumnezeu”

Papa Benedict al XVI-lea

 

http://www.catholica.ro/2011/09/08/nu-lasati-rutina-sa-rapeasca-timpul-de-rugaciune/

China se pregăteşte pentru alte consacrări ilicite. Romania nu a fost departe


Biserica naţională (adică cea controlată de stat) din China se pregăteşte pentru o nouă consacrare episcopală joia viitoare, când pr. Joseph Shen Guo ar urma să fie ilicit consacrat pentru Dieceza de Wuhan. Este doar prima din consacrările ilicite ce se văd acum la orizont. Pentru provincia Sichuan se aşteaptă trei consacrări episcopale, probabil luna aceasta, şi una – pentru Dieceza de Leshan – nu are aprobarea Papei. În noiembrie 2010 un alt Episcop a fost consacrat fără aprobare papală.Vaticanul a amintit Chinei că libertatea religioasă presupune şi dreptul Bisericii de a-şi alege proprii lideri. Luna trecută Papa Benedict a adresat un apel fierbinte Bisericii Universale, de a se ruga pentru credincioşii din China. “Acolo, ca pretutindeni, Cristos îşi trăieşte pătimirea”, a spus Pontiful, adăugând: “credincioşii (chinezi) au dreptul la rugăciunile noastre, au nevoie de rugăciunile noastre”. “Catolicii chinezi, după cum au spus-o în repetate rânduri, doresc unitatea cu Biserica Universală, cu Păstorul suprem, cu Succesorul lui Petru. Prin rugăciunile noastre putem obţine pentru Biserica din China să rămână una, sfântă şi catolică, fidelă doctrinei şi disciplinei ecleziale. Ea merită toată afecţiunea noastră.”Sursa: Ctholica.ro

Titlul acestui articol și tema lui le-am considerat interesante datorită modului de acțiune a autorităților chineze, care face parte (a făcut parte), din strategia de acțiune a regimurilor comuniste împotriva Bisericii, în cazul de față a celei catolice. Se pare că ceea ce nu au reușit comuniștii români au reușit cei din China, ruperea Bisericii Catolice și apariția unei biserici naționale.Cu alte cuvinte Divide et Imprea. Prin crearea unei biserici naționale se urmărește scoaterea Bisericii Catolice de sub autoritatea Vaticanului și transformarea ei într-o biserică controlată de stat și supusă acesteia. Același lucru s-a încercat și în România numai că această politică nu a avut succes. La momentul astă nu am o imagine clară cu ceea ce s-a întâmplat cu Biserica Catolică din Rusia însă știu că Gheorghi Carpov, conducătorul Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse era ofițer de securitate. (Cristian Vasile p.57) Pentru mai  multe detalii a se vedea printre alții Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, Editura Curtea Veche, București, 2004.

Înscrieri la Institutul Ecumenic de Muzică Sacră din Bucureşti


Aleluia! Lăudaţi-l pe Domnul în lăcaşul său sfânt!
Ps. 150,1

Vă informăm că au început înscrierile pentru anul academic 2011-2012 la Institutului Ecumenic de Muzică Sacră la Bucureşti, cu sediul la Institutul Teologic Romano-Catolic, str. G-ral Berthelot, 19. Institutul funcţionează ca asociaţie cu aprobarea şi recunoaşterea din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, şi are ca scop promovarea formării religioase, liturgice şi muzicale a dirijorilor de cor, organiştilor, cantorilor, coriştilor aparţinând formaţiilor de muzică religioasă şi de cult, promovarea cunoaşterii şi răspândirii patrimoniului tradiţional al muzicii sacre prin diferite iniţiative ca organizarea de festivaluri de muzică sacră, concerte, conferinţe, seminarii, cursuri intensive etc.

Este conceput cu o structură de tip ecumenică, având în proiect posibilitatea de a deschide secţii de formare liturgico-muzicale şi pentru alte confesiuni şi culte, cu particularitatea interdisciplinarităţii între diferitele domenii de formare.

În anul academic 2011-2012 se vor activa următoarele secţii:
– Secţia de Cânt gregorian (3 ani) anul I şi anul II în cadrul acestei secţii, cursanţii vor avea ocazia de a intra în lumea fascinantă a cântului gregorian, cântul prin excelenţă al Bisericii de rit roman, printr-un studiu variat la repertoriului gregorian pe baza manuscriselor neumatice, printr-o apropiere de natură lingvistică, liturgico-spirituală, istorică, muzicologică, practică. Cursul este deschis tuturor, indiferent de apartenenţă confesională sau religioasă.
– Secţia de Orgă şi Dirijat de cor (3 ani) anul I şi anul II – se ocupă cu formarea muzicienilor de Biserică, organişti, cantori, dirijori de cor liturgic ce vor efectua slujirea lor în biserici, parohii sau comunităţi religioase.
– Secţia de Cânt bizantin (nou) anul Ise adresează tuturor celor ce doresc să cunoască, să aprofundeze, să se specializeze în muzica ritului oriental, indiferent de apartenenţă confesională sau religioasă, oferind cursuri variate şi interesante atât de natură teoretică, istorică, muzicologică dar şi de natură practică.
– Secţia de muzică sacră pentru copii, anul I şi anul II – se adresează copiilor cu vârsta între 6 şi 14 ani şi oferă o formare muzicală de bază prin studiul pianului şi al teoriei muzicale şi în acelaşi timp orientează formarea copiilor către muzica liturgică şi arta muzicală prin corul de copii Pueri Cantores.

Dorim să subliniem faptul că Institutul oferă atât cursuri la zi pentru cei ce vor deveni specialişti în domeniul liturgico-muzical, dar şi posibilitatea de a frecventa anumite cursuri ca auditori pentru o cultură generală şi formare permanentă a credincioşilor şi a tuturor persoanelor interesate, în vederea unei participări mai active, mai intense şi mai conştiente la celebrările de cult. Cursurile sunt cu taxă şi vor avea loc joia, vinerea şi sâmbata.

Perioade de înscriere: 16 mai -11 iunie 2011; 1-15 septembrie 2011
Pentru informaţii suplimentare şi detalii se poate accesa situl Institutului: www.iems.ro
sr. Carmen Petcu CJ

catholica.ro

Dialog anglicano-catolic


Unii ar spune că reuniunea începută marți 16 mai 2011 în nordul Italiei, cu prezenţa a zece anglicani şi şapte catolici, din comisia de dialog anglicano-catolică, emană un optimism pueril. Şi totuşi, a început a treia sesiune a lungului dialog dintre cele două Biserici. Obstacolele sunt tot mai mari în ultimii ani, în contextul în care anglicanii merg înainte cu hirotonirea femeilor şi a homosexualilor, în ciuda ruperilor unor fracţiuni din Comuniunea Anglicană tocmai pe această temă. Catolici în schimb sunt acuzaţi că “pescuiesc în ape anglicane”, după ce Papa Benedict al XVI-lea a stabilit o nouă structură eclezială pentru anglicanii care doresc să intre în grupuri mari în comuniune cu Sfântul Scaun.

Găzduiţi de comunitatea monastică şi ecumenică de la Bose, Italia, cele 17 minţi ecumenice sunt dedicate unui ţel final care “trebuie să rămână acelaşi”, a declarat co-preşedintele catolic al ARCIC (Comisia Internaţională Anglicano-Catolică). “Biserica Catolică şi Comuniunea Anglicană sunt angajate să lucreze şi să se roage pentru unitatea deplină şi vizibilă a Bisericii şi ARCIC contribuie în acest sens”, a spus Arhiepiscopul Bernard Longley de Birmingham, Anglia. Prelatul a admis că “actualul climat, de la ARCIC III, este foarte diferit de la cel din timpul ARCIC I sau ARCIC II. […] Desigur, trebuie să facem faţă unor obstacole ce fac şi mai dificilă călătoria.” Membrii comisiei vor sta Bose pentru zece zile, răspunzând mandatului dat de Papa Benedict al XVI-lea şi Arhiepiscopul anglican Rowan Williams, la întâlnirea lor din noiembrie 2009.

ARCIC I a avut loc în 1966, ca răspuns la Conciliul Vatican II, respectiv al vizitei Arhiepiscopul Michael Ramsey de Canterbury la Papa Paul al VI-lea. Anul acesta, a explicat Arhiepiscopul Longley, grupul va discuta despre “natura Bisericii, aşa cum este ea înţeleasă de anglicani şi de catolici”, şi despre “modul în care Biserica formulează învăţătura oficială, în special privitor la problemele morale”. “Această fază ARCIC va recunoaşte impactul acţiunilor provinciilor anglicane care au ridicat problema naturii comuniunii în Biserică. Sperăm că ARCIC III îşi va aduce contribuţia la rezolvarea unor problemele ce par de netratat astăzi.” Din cei 17, patru sunt femei: două catolice şi două anglicane

http://www.catholica.ro/

Cum este finantata Biserica in alte state europene


O primă formă este finanţarea Bisericii prin intermediul direct al statului, cum este cazul Belgiei, Luxemburgului sau Greciei. O a doua formă este finanţarea Bisericii direct de către credincioşi, sub diverse forme: prin donaţii sau colecte, cum se întâmplă în Franţa, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Olanda; prin taxă (cotizaţie) pentru Biserică (Kirchenbeitrag), cum este cazul în Austria; prin impozitul pentru Biserică (Kirchensteuer), în Elveţia, Germania şi Ţările Scandinave; prin alte modalităţi de impozitare, în Italia şi Spania. Aceste modalităţi de finanţare funcţionează însă numai într-o formă combinată, nu în forma pură în care au fost prezentate mai sus. Subvenţiile din partea statului sunt direcţionate în majoritatea ţărilor Uniunii Europene spre activitatea social-caritativă a Bisericii (aziluri de bătrâni, spitale, case de copii), spre şcolile private bisericeşti (în special spre cele pentru pregătirea personalului clerical), spre asistenţa religioasă din închisori sau unităţile militare sau pentru întreţinerea bisericilor monumente istorice.

Articolul integral pe site-ul catholica.ro

Un punct de vedere diferit în cadrul sintezei  Dosar “Abdicări şi complicităţi între stat şi biserică”

Patriarhul BOR propune infiintarea unui Consiliu Consultativ al Cultelor din Romania


PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a declarat ieri, 4 aprilie, cu prilejul vizitei absolvenţilor promoției 2010-2011, ai Colegiului Naţional de Apărare, la Palatul Patriarhiei, în Sala Europa Christiana, că în viitorul apropiat, la propunerea Patriarhiei Române, se va înființa Consiliul Consultativ al Cultelor din România. În cadrul acestui consiliu reprezentanţii cultelor din România vor coopera în prevenirea conflictelor interreligioase şi interconfesionale.

În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a declarat: “În curând vom încerca să înființăm în această clădire Consiliul Consultativ al Cultelor din România pentru a avea o structură, o bază de consultare, de cooperare, de prevenire a conflictelor interreligioase şi interconfesionale, dar şi pentru a avea o consultare în ceea ce priveşte problemele comune ale societăţii şi în acelaşi timp să arătăm solidaritate şi cooperare între diferite culte din România”, informează Radio Trinitas, citat de Basilica.ro.

Sursa: Catholica.ro

Conferinta “Romania contemporana: de-secularizata sau post-seculara”


Mai multe detalii pe site-ul catholica.ro

Femeile care merg la biserică sunt mai fericite


 

Un studiu recent arată că femeile care frecventează în mod regulat biserica sunt mai imune la suişurile şi coborâşurile vieţii, şi sunt în general mai fericite. Alexander Ross de la Institutul pentru Ştiinţe Psihologice din Arlington, Virginia, este autorul studiului care a examinat fenomenul de descreştere a fericirii auto-declarate la femeile americane în ultimii 36 de ani. Ross a descoperit că mersul la biserică a fost un factor semnificativ în declararea fericirii. În general, o scădere a frecventării bisericii în perioada de timp 1972-2008 a fost văzută ca afectând direct fericirea femeilor incuse în studiu. Ross a arătat că “trecerea de-a lungul timpului la o participare mai scăzută, comportament care este asociat cu diminuarea fericirii generale, explică în parte declinul în fericirea femeilor”.

De asemenea, femeile care au declarat că merg în mod regulat la biserică s-au arătat mai imune la elementele care au produs declinul general al fericirii în rândul celorlalte contemporane ale lor. “Dacă pornim de la faptul că schimbările prin care a trecut societatea noastră în ultimele câteva decenii au avut un impact net în detrimentul fericirii femeilor”, a observat Ross, “studiile sprijină concluzia că femeia care merge la biserică este mai puţin susceptibilă acelui impact.” Studiul, publicat în cel mai recent volum al Jurnalului Interdisciplinar de Cercetare a Religiei, subliniază faptul că participarea la biserică a scăzut şi la bărbaţi, dar nu a fost o scădere semnificativă în fericirea lor. Ross explică aceasta prin faptul că femeile şi-au schimbat mult mai drastic decât bărbaţii obiceiul de a merge la biserică, mai multe femei renunţând la slujbele duminicale decât bărbaţii. Apoi, “deşi aşteptările atât de la bărbaţi cât şi de la femei s-au schimbat în ultimele decenii, se poate spune că ele s-au schimbat mai dramatic la femei”.

“În contextul fenomenului de divizare socială, se poate ca femeile să fi beneficiat mai mult decât bărbaţii de stabilitatea pe care o dă mersul frecvent la biserică. […] În măsura în care oferă un sens transcendent pentru viaţă şi oportunităţi de formare a unor relaţii personale strânse, participarea regulată la biserică creşte sentimentul de bunăstare şi de satisfacţie a persoanei.” Şi a încheiat afirmând: “Sf. Augustin nu ar fi surprins de descoperirile noastre, pentru că el a învăţat că principalul bine pentru omenire este Dumnezeu, şi că viaţa fericită există acolo unde omul iubeşte acest principal bine al său.”


Un studiu recent arată că femeile care frecventează în mod regulat biserica sunt mai imune la suişurile şi coborâşurile vieţii, şi sunt în general mai fericite. Alexander Ross de la Institutul pentru Ştiinţe Psihologice din Arlington, Virginia, este autorul studiului care a examinat fenomenul de descreştere a fericirii auto-declarate la femeile americane în ultimii 36 de ani. Ross a descoperit că mersul la biserică a fost un factor semnificativ în declararea fericirii. În general, o scădere a frecventării bisericii în perioada de timp 1972-2008 a fost văzută ca afectând direct fericirea femeilor incuse în studiu. Ross a arătat că “trecerea de-a lungul timpului la o participare mai scăzută, comportament care este asociat cu diminuarea fericirii generale, explică în parte declinul în fericirea femeilor”.

De asemenea, femeile care au declarat că merg în mod regulat la biserică s-au arătat mai imune la elementele care au produs declinul general al fericirii în rândul celorlalte contemporane ale lor. “Dacă pornim de la faptul că schimbările prin care a trecut societatea noastră în ultimele câteva decenii au avut un impact net în detrimentul fericirii femeilor”, a observat Ross, “studiile sprijină concluzia că femeia care merge la biserică este mai puţin susceptibilă acelui impact.” Studiul, publicat în cel mai recent volum al Jurnalului Interdisciplinar de Cercetare a Religiei, subliniază faptul că participarea la biserică a scăzut şi la bărbaţi, dar nu a fost o scădere semnificativă în fericirea lor. Ross explică aceasta prin faptul că femeile şi-au schimbat mult mai drastic decât bărbaţii obiceiul de a merge la biserică, mai multe femei renunţând la slujbele duminicale decât bărbaţii. Apoi, “deşi aşteptările atât de la bărbaţi cât şi de la femei s-au schimbat în ultimele decenii, se poate spune că ele s-au schimbat mai dramatic la femei”.

“În contextul fenomenului de divizare socială, se poate ca femeile să fi beneficiat mai mult decât bărbaţii de stabilitatea pe care o dă mersul frecvent la biserică. […] În măsura în care oferă un sens transcendent pentru viaţă şi oportunităţi de formare a unor relaţii personale strânse, participarea regulată la biserică creşte sentimentul de bunăstare şi de satisfacţie a persoanei.” Şi a încheiat afirmând: “Sf. Augustin nu ar fi surprins de descoperirile noastre, pentru că el a învăţat că principalul bine pentru omenire este Dumnezeu, şi că viaţa fericită există acolo unde omul iubeşte acest principal bine al său.”

Simbolurile religioase, din nou în pericol


Un proiect de lege propus de Ministerul Educaţiei albanez i-ar putea obliga pe tineri să nu mai afişeze simbolurile religioase în cadrul şcolii, precum crucea şi hijabul. După cei cincizeci de ani de deşertificare spirituală, timp în care religia a fost interzisă sub orice manifestare a sa, Albania se află din nou în pericolul de a atenta la propria sa memorie religioasă, recuperată firav după 1992, citim într-un articol publicat astăzi în Ziarul Lumina. 

Pentru prima dată, creştinii şi musulmanii sunt puşi acum în postura de a-şi apăra împreună credinţa. În comunism, preoţii au lipsit cu desăvârşire, fiind închişi sau, în unele cazuri, executaţi, iar bisericile, distruse sau transformate în cazemate şi magazii. Oamenii se rugau în gând şi pe ascuns şi tot pe furiş înroşeau ouăle de Paşti, se rugau sau îşi făceau semnul crucii. Instaurarea democraţiei în 1992 a prins Albania doar cu 20 de preoţi ortodocşi care puteau exercita ritualul bisericesc, restul căzând pradă martiriului anticomunist. România însăşi a fost cea care şi-a ajutat sora mai mică din Balcani, construind prima biserică nouă ortodoxă, la Korcea, şi şcolind primii preoţi.

Acum, noul proiect de lege a educaţiei susţine învăţământul laic, independent faţă de confesiunile religioase. Dacă va fi adoptată, legea va interzice purtarea de simboluri religioase în licee, inclusiv a crucii şi a vălului musulman (hijabul). În sens mai general, susţin iniţiatorii actului normativ, această măsură vizează eliminarea oricărei îndoctrinări ideologice sau religioase din şcoli, inclusiv organizarea de partide politice sau activităţi religioase în rândul personalului din şcoli. Afişarea simbolurilor va fi interzisă, se spune, cu excepţia şcolilor în care se predau subiecte religioase. Desigur, atât comunitatea musulmană din Albania, cât şi Biserica Ortodoxă sunt împotriva acestei măsuri.

Este în joc libertatea religiei, au declarat reprezentanţii a peste 70 de moschei din ţară la o conferinţă de presă organizată recent la Tirana, acuzând că legea propusă este discriminatorie. Biserica Ortodoxă a emis un comunicat separat în care declară că articolul 36 – clauza care interzice simbolurile religioase – este o încălcare a constituţiei, precum şi a convenţiilor şi rezoluţiilor internaţionale, recunoscute şi ratificate de statul albanez.

Sursa: Catholica.ro (23.02.2011)
Punctul meu de vedere față de această situație este următorul: nu susțin și nu sunt adeptul unor astfel de simboluri religioase însă interzicerea lor are un substrat mult mai adânc ce vizează o laicizare a spațiului public albanez și nu numai. Mă refer la faptul că o tendință asemănătoare există și în alte țări europene. Vezi în corelație și punctul de vedere exprimat în cadrul articolului UE condamnă actele teroriste anticreştine. În 1989 s-a murit pentru libertate înainte de a se muri pentru o bucată de pâine.

UE condamnă actele teroriste anticreştine


 

Miniştrii de externe ai Consiliului Uniunii Europene au dat o declaraţie prin care condamnă atacurile teroriste îndreptate împotriva creştinilor şi a altor grupuri religioase. Declaraţia, publicată luni, după încheierea reunirii consiliului pentru afacerile externe, la Bruxelles, afirmă “angajamentul puternic al Uniunii Europene pentru promovarea şi protejarea libertăţii religioase, a oricărei credinţe, fără discriminare”. Consiliul îşi exprimă “profunda îngrijorare vizavi de creşterea numărului de acte de intoleranţă şi discriminare religioasă, arătate de recentele violenţe şi acte teroriste din diferite ţări, ce i-au vizat pe creştini şi locurile lor de cult, pe musulmani şi pe alte comunităţi religioase”.

De asemenea se oferă “condoleanţe şi solidaritate ţărilor şi victimelor acestor acte”. “Libertatea de religie sau de credinţă este un drept uman universal ce trebuie protejat pretutindeni şi pentru oricine”, se mai spune în declaraţie. “Toate persoanele aparţinând comunităţilor şi minorităţilor religioase trebuie să îşi poată practica religia şi cultul în mod liber, individual sau comunitar, fără teama de intoleranţă şi de atacuri.” Consiliul cheamă comunitatea internaţională “să îşi consolideze răspunsul colectiv faţă de toţi aceia care doresc să folosească religia ca instrument de divizare, de alimentare a extremismului şi violenţei”. Şi se cere înaltului reprezentant, Catherine Ashton, să “informeze despre măsurile luate şi despre propunerile concrete pentru întărirea acţiunii Uniunii Europene în acest sens”.

Sursa: Catholica.ro (23.02.2011)
Observatie persoanală: UE condamnă actele anticreștine dar nu susține creștinismul. Prin măsurile adoptate de către instituțiile europene se promovează mai degrabă umanismul înțeles ca un concept prin intermediul căruia omul devine centrul universului în detrimentul lui Dumnezeu. Ar fi interesant de văzut ce poziție va adopta UE față de Legea educației din Albania care vizează scoaterea simbolurilor religioase în afara școlii. Personal, nu sunt adeptul simbolurilor religioase însă eu văd în astfel de acțiuni o încercare de laicizare a spațiului public cu consecințe grave asupra libertății religioase.

Southern Baptist Convention locul doi in SUA ca numar de credinciosi in 2010


Potrivit celui de-al 79-lea Raport anual al Consiliului naţional al Bisericilor din Statele Unite şi Canada , în 2010 numărul total al credincioşilor creştini în America de Nord se ridica la 145,8 milioane de persoane cu o scădere de 1,05% în raport cu anul precedent. În schimb, în contra-tendinţă, Bisericii Catolice din Statele Unite, devenită de acum cea mai mare confesiune religioasă a ţării, numărul credincioşilor i-a crescut la 68,5 milioane de persoane, cu 0,57% mai mult în raport cu anul 2009. Parte a creşterii se datorează desigur fluxului de imigraţi din America Latină.

Pe locul doi în SUA se află “Southern Baptist Convention” care după decenii de creştere a înregistrat pentru al treilea an consecutiv o scădere de 0,4%.

Urmează pe locul trei Biserica Metodistă Unită cu 7,8 milioane de credincioşi (mai puţin cu 1%), pe locul al şaptelea Biserica Evanghelică Luterană (mai puţin 2%), pe locul al zecelea Prezbiterenii (mai puţin 2,6%) şi pe locul al 14-lea Biserica Episcopaliană (Anglicană) cu 2 milioane de credincioşi (cu 2,5% mai puţin). În ce priveşte celelalte confesiuni religioase de inspiraţie creştină, de semnalat Martorii lui Iehova, care au înregistrat o creştere de 4,37%.

Tot Radio Vatican informează astăzi despre faptul că religia creştină la Singapore a înregistrat în 2010 creşterea cea mai ridicată în ultimii 10 ani. Este ceea ce rezultă dintr-un recensământ guvernamental, potrivită căruia creştinii ar fi 18% din populaţie, cu o creştere de trei procente în comparaţie cu anul 2000. Împreună cu creştinismul, la Singapore sporeşte şi numărul credincioşilor hinduişti şi taoişti, atingând respectiv 11% şi 5%. În 2010, islamul rămâne stabil cu 15% de credincioşi, în timp ce scăderea cea mai drastică este cea înregistrată de budism, care în 10 ani trece de la 43 la 33%. Studiul arată că majoritatea celor convertiţi ca creştinism sunt de etnie chineză, foşti budişti.

Mathew Mathews, cercetător la Institutul pentru studii politice, explică faptul că sentimentul de comunitate şi de protecţie oferit de creştini este unul din motivele pentru care cetăţenii – mai ales cei sosiţi de puţin timp – decid să se convertească. Totuşi, în oraşul-stat sunt în creştere şi ateii, care trec de la 15 la 17%, şi persoanele singure. Populaţia căsătorită se ridică la 59%, cu o scădere de 3 procente în raport cu anul 2000. Scade şi numărul căsătoriilor şi indicele de natalitate în toate grupurile etnice, în timp ce creşte numărul divorţurilor. Între femeile căsătorite şi până la vârsta de 30 de ani, 20% nu au copii, cu o creştere de 6 procente în 10 ani. Indicele de fertilitate este de 1,1 copii pentru fiecare femeie, fapt confirmat de numeroasele femei cu un singur copil.

catholica.ro (16 februarie 2011)

Radio Vatican, 80 de ani de prezenta in lume


catholica.ro

Reclama cu Ioan 3:16 refuzată pentru Super Bowl


Refuzarea de către Compania Fox Broadcasting a unei reclame în timpul celebrului Super Bowl, reclamă ce încuraja citirea versetului Ioan 3,16 din Biblie, este o “cenzură” adusă lui Isus Cristos, în timp ce au fost acceptate reclame problematice, afirmă preşedintele Centrului de Cercetări Media, L. Brent Bozell III. “Orice cenzură împotriva creştinismului este analogă intoleranţei anti-creştine”, a declarat Bozell într-un interviu pentru CNA. “Când refuză să arate ceva atât de simplu şi de inocent ca acest (clip), este cu adevărat intoleranţa la mijloc. Nu ar cenzura niciodată un musulman şi nu ar cenzura niciodată un evreu. Dar Isus Cristos este cenzurat. Şi nu pot nega aceasta.”

“Pentru Fox Entertainment nu a fost nimic greşit să difuzeze reclame ce promovau deschis sexul premarital, dar găsesc ofensatoare citarea din Biblie. Este uimitor.” (Trebuie precizat că Fox nu a invocat termenul “ofensator” ci a explicat scurt: “politica noastră nu acceptă reclame de la organizaţii religioase care promovează anumite credinţe sau practici; reclama propusă spre difuzare în mod clar transmite un mesaj religios şi drept urmare a fost respinsă.”) Reclama, produsă de Fundaţia Fixed Point, îi încurajează pe telespectatori să viziteze situl LookUp316.com, care oferă o interpretare pentru versetul Ioan 3,16 (“Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”). Bozell a amintit de reclama de anul trecut de la Super Bowl, cu vedeta de fotbal american Tim Tebow. Oponenţii reclamei finanţată de Focus on the Family pretindeau că aceasta condamnă explicit avortul. În schimb reclama o arăta pe mama lui Tebow vorbind despre ea şi îndemnând spectatorii să “celebreze viaţa”.

Wikipedia în română explică: “Super Bowl-ul, în fotbalul american profesionist, este meciul pentru campionat a National Football League (NFL). Meciul, împreună cu festivităţile alcătuiesc duminica Super Bowl (Super Bowl Sunday). Dealungul anilor a devenit cel mai urmărit program de televiziune din Statele Unite ale Americii şi este ca o sărbătoare naţională. […] Drepturile de televizare ale Super Bowl-ului sunt deţinute în fiecare an de o singură televiziune importantă (în curent, NBC) în S.U.A. , iar difuzarea anuală este faimoasă datorită celei mai scumpe publicităţi din an. Ca rezultat, publicitatea urmarită în timpul Super Bowl-ului a devenit un obicei a acestui eveniment anual.”

Iată reclama interzisă:

Tony Blair despre convertirea sa la catolicism


Tony BlairCu ocazia vizitei papale în Marea Britanie, Tony Blair a vorbit pentru prima dată despre convertirea sa la Biserica Catolică, într-un interviu pentru radio BBC. Acest interviu a apărut în revista austriacă Kirche In. Chiar dacă materialul în sine este mai vechi, astăzi a apărut în traducerea pr. Iosif Mareş, paroh de Vestenthal (Vestenthal.net). Sunt doar câteva fragmente din interviul originar.

– L-aţi întâlnit pe Papă. Ce impresie v-a făcut!

– Este o persoană foarte prietenoasă şi inteligenţă. Nivelul său de inteligenţă ne face să credem că ar fi rece şi distanţat. Însă eu l-am găsit ca fiind foarte călduros şi inimos. Un mare gânditor, dar şi o persoană simplă, care iradiază multă omenie. Cred că s-a putut vedea acest lucru în cursul vizitei sale.

– Trecerea dvs. la Biserica Catolică acum doi ani a dat naştere a dat naştere la multe discuţii. De ce aţi făcut acest pas?

– A fost ca o întoarcere acasă. Conştientizam faptul că Biserica Catolică este o instituţie universală prezentă în toate ţările. Şi ea este religia soţiei şi copiilor mei. Trecând la religia catolică, respectul meu faţă de Biserica Anglicană nu s-a micşorat. Această problemă mă priveşte numai pe mine. De altfel, sunt un promotor al unirii tuturor confesiunilor creştine şi al dialogului cu celelalte comunităţi ecleziale.

– De ce aţi schimbat confesiunea creştină înainte de retragerea din funcţia de prim-ministru?

– Hotărârea fusese luată cu mult înainte. Dacă m-aş fi convertit înainte, în timpul cât eram prim-ministru, m-ar fi atacat foarte mult mass-media. Pe atunci aveam destule probleme.

– Aţi fost educat religios?

– Da şi nu. Mama nu era o anglicană prea practicantă, iar tata era ateu. Mai târziu, în timpul studiilor de la Oxford, un profesor deosebit m-a adus aproape de credinţa. El m-a convins că credinţa şi raţiunea nu pot fi contrare. Mi-era dor de credinţă şi învăţătorul meu m-a ajutat în această privinţă.

– Purtătorul dvs. de cuvânt a spus odată că în Downing Street despre Dumnezeu nu se vorbeşte deloc. Dvs. aţi afirmat mai târziu că v-ar fi declarat nebun dacă lumea ar fi ştiut că vă rugaţi şi că cereţi ajutorul Creatorului.

– Această este o problemă a culturii noastre europene. Dacă Obama încheie discursul sau prin cuvintele: “Binecuvântează, Doamne, America!”, nu se miră nimeni. Dacă aş fi spus: “Doamne, binecuvântează Anglia!”, toţi ar fi spus că aşa ceva nu se poate face. M-ar fi crezut drept adept al teocraţiei.

– Credinţa v-a schimbat felul de a face politică?

– Am dobândit mai mult curaj în diferite situaţii Nu m-am aşezat într-un colţ şi nu l-am întrebat pe Dumnezeu dacă primesc răsplată cea mai mică. Credinţa nu ajută dacă o hotărâre este corectă. Dar ea îţi da puterea necesară pentru hotărâre.

– Chiar şi atunci când e vorba de a duce un război cu mii de morţi?

– Aici e hotărârea foarte grea. Dar şi împotrivă războiului, când, de exemplu, în Bosnia sau Ruanda pot muri mii de oameni.

– Vă rugaţi des?

– Mă rog şi citesc Biblia. Chiar şi Coranul. Chiar şi ieri. Mă ajută să înţeleg că toate confesiunile au ceva comun. Secolul XX a fost secolul conflictelor ideologice. Secolul XXI va fi dominat de conflicte religioase. Noi le putem împiedică dacă ducem un dialog şi dacă ne cunoaştem reciproc. Chiar şi vizita Papei a fost foarte folositoare.

catholica.ro

Criza valorilor în societatea romaneasca contemporana


Sub titlul ,,Lipsa educației religioase, cauză a crizei duhovnicești” catholica.ro preia un articol apărut în ziarul Lumina care vorbește despre criza valorilor religioase în societatea postcomunistă. Vorbim de o societate pentru a cărei libertate ,,s-a vărsat sânge în 1989 și care s-a transformat într-o libertate de a respinge pe Dumnezeu”. Autorul articolului decriptează și modului în care comunismul a modelat viețile și percepțiile oamenilor, precum și răspunsul societății față de aceste impuneri. O analiză similară într-o anumită măsură a fost realizată de către Dănuț  Mănăstireanu pe blogul Persona care a publicat printre altele și un interviu despre mentalități comuniste în bisericile evanghelice.

Societatea românească postdecembristă este una total diferită fată de cea dinainte de 1989. Oamenii de astăzi sunt total schimbați din aproape toate punctele de vedere. Au o mentalitate nouă, sisteme de referință a valorilor diferite, condiții de trai diferite. Însă cele mai mari schimbări sunt în plan duhovnicesc, simțindu-se o tot mai profundă criză spirituală. Astfel începe un articol analiză apărut duminică în Ziarul Lumina. Şi continuă: am devenit bogați din punct de vedere material, însă am sărăcit tot mai mult spiritual, libertatea pentru care s-a vărsat sânge în 1989 transformându-se într-o libertate de a respinge pe Dumnezeu, într-o libertate aducătoare de moarte sufletească.

Începutul degringoladei spirituale a fost dat de perioada comunistă, când oamenii erau împiedicați prin diferite metode să meargă la biserică, iar preoților le era interzisă cateheza. Controlul tot mai intens al organelor de opresiune asupra vieții religioase a transformat omul într-un individ needucat spiritual. “Este o mare deosebire între credincioșii noștri dinainte de 1989 şi cei de după Revoluție. În primul rând, atunci oamenii veneau la biserică dintr-un fel de răzbunare, deoarece aici era singurul loc în care puteau găsi un strop de libertate. Oamenii erau sătui de situația apăsătoare la care asistau zilnic, de întreg peisajul pe care îl vedeau, de programele de televiziune mereu aceleași. Veneau la biserică într-un fel de semn de protest. Găseau liniștea de care aveau nevoie și o satisfacție în biserică” (…)

Sursa: Catholica.ro (26.01.2011) preluând informația de  aici

 

Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru


 

Massimo IntrovigneSociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.

La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.

“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.

Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru from Catholica.ro

Sociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.

La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.

“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.

Propunerea unei Zile Europene a Martirilor Creştini din timpul nostru

Massimo IntrovigneSociologul italian Massimo Introvigne, reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a propus o Zi Europeană a Martirilor Creştini, pentru a-i aminti pe nenumăraţii creştini din timpul nostru ucişi din ură faţă de credinţă şi faţă de Biserică. Propunerea, care se doreşte o reacţie la intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor, a fost făcută marţi, 25 ianuarie 2011, în cadrul Consiliului Europei din Strasbourg, la audienţa cu tema “Persecuţia creştinilor orientali; care este răspunsul Europei”, promovată de Centrul European pentru Dreptate şi Justiţie, citim pe situl Radio Vatican.

La întâlnire au mai participat Mons. Antoine Audo, Episcop catolic de rit caldeean de Alep, Siria, şi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a Răsăritului. “Nu există suficient conştiinţa intoleranţei şi a persecuţiilor împotriva creştinilor. Trei sferturi dintre cazurile de persecuţie religioasă în lume sunt împotriva creştinilor, dar puţini ştiu acest lucru”, a spus reprezentantul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. El a amintit marele eveniment ecumenic pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a organizat la Colosseum, pe 7 mai 2000, cu opt staţiuni care aminteau principalele grupuri de martiri creştini din timpul nostru: victime ale totalitarismului sovietic şi ale comunismului în alte ţări, victime ale nazismului, ale ultra-naţionalismului islamic, ale regimurilor naţionalist-religioase în Asia, ale urii tribale şi ale anti-misionarismului, ale laicismului agresiv şi ale criminalităţii organizate.

“Tocmai pe 7 mai, în memoria acelui mare eveniment”, a spus Massimo Introvigne, “ar putea fi data cea mai potrivită pentru o zi în memoria martirilor creştini”. Succesul Zilei Memoriei pentru o luptă eficientă împotriva antisemitismului şi în cadrul şcolilor sugerează importanţa unui instrument analog pentru a-i aminti pe atâţia martiri, atâţia mărturisitori ai persecuţiei şi intoleranţei împotriva creştinilor. Această zi a luptei împotriva creştinofobiei ar putea fi, în fiecare an, o ocazie “pentru un examen de conştiinţă colectiv” şi pentru o abordare exigentă din partea Europei a tutelei minorităţii creştine din diferite ţări. În final, Massimo Introvigne a amintit apelul Papei Ioan Paul al II-lea lansat la Colosseum, pe 7 mai 2000, la începerea noului mileniu, ca memoria martirilor să fie transmisă din generaţie în generaţie pentru a face să încolţească o profundă reînnoire. Instituirea unei Zile Europene a Martirilor Creştini, a conclus sociologul italian, ar fi un răspuns pe măsură la acest apel care este astăzi mai actual ca oricând.

Creştinii de azi ignoră învăţăturile Bibliei


Unii lideri creştini spun că în istorie nu a existat vreo altă generaţie care să fi ignorant atât de mult Biblia ca în prezent.  Unul dintre motive este faptul că tinerii creştini sunt influenţaţi de tendinţele culturale, mai degrabă decât de Scripturi. Consecinţele ar putea fi devastatoare, nu numai pentru Biserică, dar şi pentru societate. Aceasta în contextul în care mulţi oameni cunosc Biblia. Un sondaj arată că mai mult de 60% dintre americani cunosc cinci din cele zece porunci sau cele patru Evanghelii ale Noului Testament. 31% dintre americani cred că sunt suficienţi de buni pentru a intra în cer.

Potrivit unui studiu făcut de Grupo Barna, citat de StiriCrestine.ro, majoritatea celor care spun că sunt creştini cred că nici Satana şi nici Duhul Sfânt nu există cu adevărat. Şi, deşi Biblia spune clar că în Cristos nu este nici un păcat, 22% dintre ei cred că Isus a păcătuit când a fost pe pământ. Majoritatea celor care au răspuns la sondaj, pe diverse teme, cum ar fi păcat, rai, iad şi mântuire, şi-au bazat pe opiniile pe convingerile şi percepţiile personale. Dr. Vinson Synan, profesor la Regent University consideră că “dacă nu ştiu Biblia, (tinerii) pot că să cadă în orice fel de păcat, şi tot felul de probleme. Aşa se întâmplă în ţara noastră. Dacă ştiu Biblia, dacă ştiu cele Zece Porunci care sunt avertismente, pot să trăiască o viaţă minunată.”

La rândul său, pastorul Lou Engle, fondatorul Mişcării de Rugăciune “Call”, spune că este periculos să fie “spiritual”, fără să cunoşti Cuvântul lui Dumnezeu: “Dacă cineva se abate de la adevăr, intră în înşelăciune şi în cele din urmă deşi crezi că mergi cu Dumnezeu, de fapt mergi fără Dumnezeu.” Creştinii de astăzi par să meargă pe calea culturii lumeşti şi să accepte uşor divorţul, devenit comun în casele creştine, şi să fie de acord cu căsătoria gay. “Ne dăm seama că această generaţie a fost învăţată că moralitatea este relativă. Familia este baza naţiunii. Dacă nu transmiţi copiilor Adevărul, îi îndepărtezi uşor de păstori şi biserici”, a spus Engle.

Creştinii de azi ignoră învăţăturile Bibliei from Catholica.ro by Editor (20.01.2011)

Instrumentul decisiv prin care Dumnezeu străluceşte în lume suntem noi înşine, creştini


“Misiunea Bisericii nu se realizează prin campanii publicitare, nici prin răspândirea unor documente din hârtie, şi nici prin intermediul mass-mediei. Instrumentul decisiv prin care Dumnezeu străluceşte în lume suntem noi înşine, creştini botezaţi care trăim în mod credibil credinţa noastră, şi făcând astfel dăm Evangheliei un chip personal”. Această reflecţie aparţine Cardinalului Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, la Sfânta Liturghie celebrată duminică, 9 ianuarie, la Roma, cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii 2011 – în biserica Santa Caterina da Siena din Magnanapoli, sediul principal al Ordinariatului militar, aflăm de pe situl Radio Vatican.

Sângele martirilor timpului nostru să devină sămânţă de unitate from Catholica.ro by Editor (13.01.2011

%d blogeri au apreciat asta: