Maxima zilei – 22 ianuarie 2016
Taina existenței umane nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce să trăiești.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 433
Partajează asta:
Maxima zilei – 21 ianuarie 2016
Există pe lumea aceasta o singură ființă care să poată și să aibă dreptul a ierta?
Ființa aceasta există, să știi, și poate să ierte totul, și să-i ierte pe toți, fiindcă ea însăși și-a dăruit sângele nevinovat pentru toți și pentru toate. (…)
Către Ea se vor ridica glasurile tuturor spre a-I spune:
„Drept ești tu, Doamne, pentru că judecățile tale s-au dat pe față!”
F. M. Dostoievski, Frății Karamazov, vol. I, p. 417
Partajează asta:
Maxima zilei – 19 ianuarie 2016
Pământul nostru (…) este îmbibat de lacrimi omenești, și nu numai la suprafață, ci mult mai adânc, până în miezul lui.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 413.
Partajează asta:
Maxima zilei – 16 ianuarie 2016
Ca să ajuți un om trebuie mai întâi să ști exact ce vrei, să ști adică de ce are nevoie și ce i-ar fi de folos fiecăruia în parte, și după aceea să procedezi cum e mai bine.
F. M. Distoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 315.
Partajează asta:
Maxima zilei – 15 ianuarie 2016
Există nemurirea ?
Există.
Și Dumnezeu și nemurirea?
Da. Nemurirea e în Dumnezeu.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 229
Partajează asta:
Maxima zilei – 14 ianuarie 2016
Frumosul nu este numai ceva care te înspăimântă, dar în același timp și o taină nepătrunsă.
F. M. Distoievski, Frații Karamazov, vol.1, p. 185
Partajează asta:
Maxima zilei – 6 ianuarie 2016
Iubirea este o comoară fără preț cu care poți dobândi o lume întreagă.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 89
Partajează asta:
Maxima zilei – 5 ianuarie 2016
Cel care se minte pe sine și-și pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui și să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea ceealaltă.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 75
Partajează asta:
Statul roman și biserica
Devenind creștin, statul roman s-a mulțumit să înglobeze în componența sa biserica, rămânând mai departe un stat păgân în foarte multe din manifestările sale.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 107
Integrarea bisericii în structurile statului nu-l face creștin. Reflecția lui Dostoievski este valabilă atât pentru Roma sau Bizanț, cât și pentru oricare alt stat, inclusiv România.
Partajează asta:
Maxima zilei – 4 ianuarie 2016
Vreau să trăiesc pentru nemurire; nu accept sub nici un motiv compromisuri sau jumătăți de măsură.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 45
Istorie Evanghelica 