Octavian Baban despre Cazul Iosif Țon
The new yellow submarine and its theology of sinking from Baban Bits by Tavi B.
via
S-a trezit și Octavian Baban… from România Evanghelică by Alin Cristea
Partajează asta:
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XV)
Iosif Țon rămâne încă un subiect de interes pentru mediul evanghelic românesc, dar și un subiect bun de folosit și în alte scopuri printre care și cel al dezinformării despre care atrage atenția Alin Cristea. Dezbaterile prezentate în cadrul acestui post vizează aspecte teologice din învățătura lui Iosif Țon, dar și referiri la scuzele lui Marius Cruceru văzute ca un pas spre normalitate.
Votați Omul Anului 2010 la evanghelicii din România – 4 ianuarie 2010 from România Evanghelică by Alin Cristea (04.01.2011)
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/12/28/sondaj-omul-anului-la-evanghelicii-din-romania
După 400 de voturi:
Iosif Țon – 157
Vasilică Croitor – 85
Vladimir Pustan – 58
Ionatan Piroșca – 21
Bodo – 16
Liviu Mocan – 8
ESTE FRATELE IOSIF ȚON TEOLOG? from Popas pentru suflet by cristianionescu (04.01.2011)
Recent, cineva spunea că pastorul Iosif Țon NU este un teolog. Am rămas perplex. Duminică seara, ascultând mesajul său rostit în Biserica Filadelfia din Portland, m-am întrebat: dacă fratele Țon nu este un teolog, cine e? DEX: Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. WEBSTER: The study of […]
Atenție la dezinformările de pe site-ul Bruxelles Mission from România Evanghelică by Alin Cristea (04.01.2011)
Mi-a fost semnalat un articol despre Cazul Iosif Țon de pe site-ul Bruxelles Mission:
Ipocrizia și invidia își dau mâna atunci când e vorba de a nedreptăți un mentor creștin
Materialul, scris probabil la lumînare, dezinformează și constituie un exemplu de cum NU trebuie scris un articol.
1. Persoana lui Iosif Țon este prezentată exagerat: “Pastorul Iosif Țon a fost și rămâne un punct de referință nu doar în istoria evanghelicilor, ci și a tuturor românilor.”
Păi de ce? Care este locul lui Iosif Țon în istoria românilor? Încă nu am auzit pe nimeni să-i fi acordat atîta credit.
2. Cea mai senzațională știre a anului 2010 la evanghelicii din România este prezentată eronat: “Mărul discordiei a fost dat de afilierea lui Iosif Țon la asociația poliștilor creștini din România, o grupare cu o doctrină apropiată de cea penticostală.”
Iosif Țon s-a asociat cu Mișcarea Străjerilor, care este o mișcare interdenominațională.
3. Reacția liderilor baptiștilor este prezentată inexact: “Baptiștii fundamentaliști l-au acuzat pe Iosif Țon că nu este fidel doctrinei baptiste și prin urmare se face vinovat de “erezie”.”
Nu este clar cine sînt “baptiștii fundamentaliști” – un cititor obișnuit ar putea crede că există o astfel de grupare religioasă în România, ceea ce nu este adevărat -, grupul de lideri la care se referă autorul probabil că ar dori mai degrabă să fie indicat prin sintagma “baptiștii conservatori”.
Comunicatul Consiliului Uniunii nu conține cuvîntul erezie / eretic. (…)
Umor carismatic from Daniel Lucescu by Daniel Lucescu (04.01.2011)
Strajerii nu sunt carismatici. Din cele ce am vazut pana acum sunt parte din “Al treilea val” al trezirilor Duhului Sfant. Miscarea “evanghelizarea cu putere” (“power evangelism”) dupa cum spune John Wimber in cartea Jocul cu Focul de Wolfgang Buhne (pag118) trebuie sa ajunga inainte de toate la crestinii evanghelici conservatori, necarismatici care pana acum nu au fost deloc atinsi de primele doua valuri (Miscarea Penticostala, primul val si al doilea Miscarea Carismatica).
Cercetati totul si pastrati ce este bun !
Dar pana una alta putin umor din “Valul al treilea”. (…)
Duhul necurat şi casa pustie – concluzii asupra interpretărilor date de Beni Fărăgău, Dragomir Stancu, Joachim Jeremias şi Iosif Ţon from Frică şi cutremur by Dyo (04.01.2011)
Această postare este a treia la rând pe tema ilustraţiei Mântuitorului cu duhul care se întoarce, împreună cu alte şapte, în omul din care a fost alungat odată. Prima a fost o comparaţie între abordările lui Beni Fărăgău şi Iosif Ţon ( AICI ) iar a doua o analiză a perspectivei lui Joachim Jeremias, aşa cum este redată ea în cartea Parabolele lui Iisus ( AICI ). Motivaţia acestui demers rezidă în importanţa pe care Iosif Ţon o dă, în cadrul noii sale teologii, problemei posesiunilor demonice. Am văzut mai multe materiale în care domnia sa face referire la această descoperire epocală: creştinii pot fi şi ei subiectul posesiunii divine, manifestate vizibil mai ales prin diverse boli şi neputiinţe. Ilustraţia Domnului Isus joacă un rol important în teologia lui Iosif Ţon; găsesc că merită să reflectăm puţin asupra acurateţii gândirii sale în problema aceasta a duhurilor.
Mai întâi, vă voi propune încă o abordare baptistă a textului. Ea vine din partea fratelui Dragomir Stancu, un pastor poate prea puţin cunoscut având în vedere că totuşi a scris două serii de studii biblice destul de consistente: unul pe Apocalipsa, în trei volume, şi altul pe Evanghelii, în nouă volume. (…)
Totuşi, am iubit pe Isus şi am urât pe Pavel… from odiseea credinţei » I Surrender All (1896) by mcosma (04.01.2011)
(titlul: după Maleahi 1:2-3)
Nu intenţionam să scriu pe subiectul Iosif Ţon – străjerii pentru simplul motiv că m-a speriat ritmul nebunesc şi, mai ales, traiectoria discuţiilor. Aceasta pe lângă faptul că în ultimele luni am găsit tot mai puţin timp pentru citit şi scris.
Zilele trecute însă, am primit de la un prieten ultimul număr din Christianity Today având ca editorial articolul lui Scot McKnight despre diferenţa între teologia Apostolului Pavel şi învăţătura Domnului Isus aşa cum este prezentată în evanghelii. Iar după câteva zile, peste ce dau? O nouă scrisoare a fratelui Ţon în care citează abundent din articolul lui McKnight, ca o explicaţie la şiftul teologic pe care l-a experimentat în ultimul timp. (…)
Sunt liber, deci nedumerit (3) from Frică şi cutremur by Dyo (05.01.2011)
Concepţia Străjerilor, împinşi puternic din spate de Iosif Ţon, despre duhurile necurate este că ele îşi fac repede culcuş în viaţa omului, chiar credincios fiind, în cazul în care păcătuieşte şi nu îşi rezolvă la timp problema. Vorbim de un determinism aproape, de o lege tip cauză-efect.
Scuzele lui Marius Cruceru – un pas spre normalitate. Aşteptăm şi alţii, în acelaşi sens … from Frică şi cutremur by Dyo (05.01.2011)
Aşadar Marius Cruceru şi-a cerut scuze publice pentru publicarea scrisorii pastorului Mateaş de Bratca. Un gest frumos, necesar, chiar dacă incomplet, din motive pe care le veţi înţelege citind comentariul meu făcut pe blogul domniei sale, adaptat şi integrat în postarea de faţă:
Apreciez gestul tău şi nu pot decât să sper că şi Patru Lascău va face ceva similar în privinţa acelei deloc curtenitoare scrisori a lui Gavrilă ( un pamflet care nu-şi are locul în atmosfera tensionată care s-a creat deja ).
Am rămas totuşi cu impresia unor lucruri spuse pe jumătate; nu ai mers chiar până la capăt în acest demers. De aceea am avut ezitări la început în a aprecia articolul: la o primă citire ieşeau în evidenţă nişte disclaimere nespuse, dar subînţelese din atmosfera postării.
Din bătaia laptelui from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan
Râsul este semn de sănătate mentală, spun doctorii. Ironia și autoironia sunt semne de sănătate a smereniei.
Am primit acum căteva minute de la fratele Mihai Cotingă o depeșă frățească plină de u(nu „o“)mor. Sunt glume pe care le fac, între ei, alintații copii ai Celui care ne poartă pe toți în carul Său de biruință.
În ce privește primatul staulului, ceva din sângele meu îmi șoptește mândru că vom fi adunați toți în staulul evreilor credincioși (vezi „Mai am şi alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor“- Ioan 10:16).
Iar în ce-l privește pe Brânzei, mai toți profesorii lui i-au spus că este „brânză bună, dar în burduf de câine“.
JURNALU’ LUI ION POCAITUL
Scrisoarea lui GavrilaAm primit mai deunăzi o scrisoare de la prietenul meu Găvrilă Penticostalu, cioban în Poiana Sibiului. (…)
SCUZE PUBLICE ȘI DE LA CAPĂT? from Popas pentru suflet by cristianionescu
Am citit cu atenție postarea pastorului Marius Cruceru intitulată ”SCUZE PUBLICE”. Nu am apreciat neapărat conținutul. Așa ne cerem noi iertare. Parafrazez: ”Toți greșim”, ”Nu a fost intenția mea”, ”Îmi pare rău că ați înțeles voi greșit”, ”Nu, nu m-a tras nimeni de urechi, este doar încă o dovadă a superiorității mele spirituale”, ”Să nu […]
Partajează asta:
Pagina ,,Cazul Iosif Țon – Străjerii” a fost actualizată (5.01.2011)
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii de pe blogul Istorie evanghelică a fost actualizată. Aceasta include un scurt rezumat al celor XIV postări generale (până la 05.01.2011), 3 postări Iosif Țon-AGA RVE, 3 mesaje ale lui Iosif Țon în care acesta își prezintă teologia și alte postări cu subiecte individuale precum Iosif Țon- SMR (Societatea Misionară Română).
Partajează asta:
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XIV) Scrisorele
Agora evanghelică este un termen care vrea să desemneze ceea ce generic denumim cu termenul de blogosfera evanghelică. Un spațiu de discuții și dezbateri precum sunt cele referitoare la cazul Iosif Țon, ajuns acum la numărul XIV pe blogul Istorie evanghelică, plus câteva ,,studii de caz” cum ar fi Cazul Iosif Țon în dezbaterile evanghelicilor români, Iosif Țon-AGA RVE 1,2,3, sau Iosif Țon- Societatea Misionară Română. Dezbaterile care se poartă în agora evanghelică au ca și subiect central problema cesaționistă, precum și relațiile baptiști-penticostali. Dincolo de poziția față de cazul Iosif Țon, scrisoarea pastorului Adrian-Mihai Mateaş aduce în discuție și aspecte doctrinare și de relaționare baptiști -penticostali, fapt care a generat o serie de răspunsuri dintre care amintesc cele două articole ale lui Emanuel Conțac, precum și Scrisoarea lui Gavrilă de Petru Lascău. Așa cum am menționat și în sinteza anterioară (Nr.XIII), Emanuel Conțac răspunde prin intermediul a două posturi (articole) scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş deoarece acesta a ”făcut în mod generos referire la mișcarea penticostală”. Marius Cruceru răspunde la rândul său articolelor lui Emanuel Conțac prin intermediul unui post în care susține ideea că, cazul Iosif Țon – Străjerii este unul periferic. Cu toate divergențele și punctele de vedere pro și contra lui Iosif Țon, se poate observa faptul că popularitatea acestuia nu a fost afectată de deciziile luate la sfârșitul anului 2010. O analiză a dezbaterilor din ultima vreme din agora evanghelică este realizată de către Dyo prin intermediul articolului În săbii să ne luptăm sau în scrisorele să ne denigrăm?. Poate datorită faptului că dezbaterile se îndreptau într-o direcție greșită, Marius Cruceru a decis să-și prezinte scuze publice pentru găzduirea scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş.
Scrisoarea lui Gavrilă from Paşi spre lumină by Petru Lascău (04.01.2011)
Am primit mai deunăzi o scrisoare de la prietenul meu Găvrilă Penticostalu, cioban în Poiana Sibiului. Amu că-s la modă scrisorile deschise (ca aceea a Mateiaşului căruia i-a sărit ţandura), m-am gândit s-o deschid şi eu pe a lui Gavrilă şi s-o împărtăşesc cu dumneavoastră. Că amu aşa se face, publici scrisori aşa de la talpa ţării, scrise de oameni din popor, care ştiu să scrie din topor.
Gavrilă are şi el lăptop de ştie tare multe de furtuna asta de vorbe care s-a iscat acuma cu Iosif Ţon. El scrie ca la ei la stână, interpretând evenimentele în graiul şi lumina obiceiurilor lui. Vă dăruiesc şi dumeavoastră spre delectare scrierea lui Gavrilă. Domnul să-l alduiască pe el şi oile sale! Mă tare tem să n-o facă de oaie cu scrierea lui. Dar cine face oare mai mare brânză astăzi cu scisul? Că tot scriem noi, dar oare cine ne-o fi citind?
În săbii să ne luptăm sau în scrisorele să ne denigrăm? from Frică şi cutremur by Dyo (04.01.2011)
Se încetăţeneşte tot mai mult un stil, un model dezonorant de a lupta pe câmpul minat al apologeticii confesionale. A început prin guest-posturi, timide, încă deficitar calibrate în raport cu dimensiunea duşmanilor atacaţi, după care s-a trecut la misive întinse pe câte douăsprezece pagini, sau porţionate pe episoade. Vorbesc binenţeles despre războiul scrisorelelor deschise, în toi pe blogosfera evanghelică românească, un război care modelează tot mai radical taberele combatante înspre idealul drăcesc al dezbinării totale.
Fără îndoială, acest mod de întreţinere a unei dispute şi de decontare a poliţelor restante oferă nişte avantaje celor ce recurg la el. În primul rând, îl pune pe găzduitor la adăpostul disclaimerelor şi al neasumării în totalitate a afirmaţiilor din scrisoarea găzduită. Convenabilă manevră de eschivare de la asumarea unei poziţii clare, bărbăteşti, într-o dispută … Spune că scrisoarea nu îl reprezintă, însă o publică, strecurând dacă se poate şi câteva finuţe tuşeuri de marketing (ex. precizia de diamant a afirmaţiilor autorului, bunul său simţ, coerenţa şi, nu în ultimul rând, titlurile acestuia) Spune că nu este în totalitate de acord cu ea, dar numai bunul nostru Dumnezeu ştie ce aprobă el acolo şi ce nu; se aşteaptă însă de la cititori să facă distincţia asta, să citească printre rânduri şi să fie de acord cu el în ceea ce susţine împreună cu autorul scrisorii şi să treacă cu vederea derapajele acestuia, neglijabile în raport cu scopul nobil al mesajului transmis.
Scuze publice from Marius Cruceru by Marius David (04.01.2011)
Doresc să prezint scuzele mele publice faţă de fraţii penticostali răniţi sau întristaţi, prin ricoşeu, de remarcile dure din scrisoarea publică a pastorului Mateaş, scrisoare pe care am găzduit-o pe blogul meu.
Aşa cum am precizat, intenţia mea a fost cu totul alta decît de a-mi răni fraţii şi/sau rudeniile (reamintesc faptul că bunicul din partea mamei a făcut parte dintr-o biserică penticostală). Exerciţiul s-a vrut cu totul altul, dar … fiecare mai avem de învăţat. (…)
Scuze publice (via Marius Cruceru) from Vaisamar by Vaisamar (04.01.2011)
Preiau acest semnal nu pentru că am socotit că suntem îndreptăţiţi să primim scuze publice, ci pentru că mi se pare imperativ necesar să ne reconsiderăm fiecare poziţia de pe care îi privim pe fraţii noştri în credinţă. Experimentul hermeneutic al fr. Marius Cruceru şi răspunsul meu au scos la iveală un trecut dureros. În faţa unei asemenea crize n-aş vrea să flutur în faţa cititorilor o lozincă de tipul “Isus este soluţia”, fiindcă Isus nu este un soi de soluţie cu care stropim peste probleme, făcându-le să dispară ca prin farmec; Isus lucrează în noi şi prin noi în măsura în care avem urechi de auzit şi inimi sensibile la vocea Lui.
Isus este rezolvarea pentru situaţiile tensionate în măsura în care înţelegem că El ne adună în jurul Lui şi că nimic din ceea ce adesea folosim ca marcă identitară (pentru a ne lăuda) nu ne aparţine. Ce avem care să nu fi fost un dar de la El?
Partajează asta:
Iosif Ton – 03. Martin Luther (1483-1546)
Martin Luther reprezintă cel de-al treilea mesaj din seria de răspunsuri ale lui Iosif Ton in ceea ce generic numim în agora evanghelica cazul Iosif Țon – Străjerii. Primele două mesaje le-am publicat sub următoarele titluri:
1. Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)
2. Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui (04.01.2011)
Martin Luther era un călugăr augustinian care se lupta cu îndârjire împotriva păcatului din sine. El se spovedea zilnic și își aplica cu strictețe pedepsele (la catolici ”penitențele”, la ortodocși ”canoanele”) pe care i le dădea duhovnicul lui. Universitatea catolică din Wittemberg i-a cerut lui Luther să predea un curs despre epistola către Romani. Studiind capitolul trei din Romani, Luther a înțeles că Dumnezeu L-a încărcat pe Fiul Său cu toate păcatele noastre și L-a pedepsit pe El pentru toate. Luther și-a pus imediat întrebarea: ”De ce să mă mai pedepsesc și eu pentru păcatele mele, când Isus Cristos a fost pedepsit pentru ele?”
Așa s-a trezit Luther să vadă că învățătura Bisericii catolice că omul trebuie să facă penitențe pentru păcate este greșită. Cu gândirea lui de jurist (începuse să studieze dreptul, când a intrat în mânăstire), el a ajuns să formuleze învățături noi, prin care a făcut Reforma creștinismului. Iată care sunt acestea:
1. Dumnezeu a făcut un transfer: a luat păcatele noastre și le-a pus pe Fiul Său.
2. Dumnezeu ne cere să credem în moartea Fiului Său în locul nostru.
3. Când noi credem vestea aceasta bună, Dumnezeu ne transferă nouă dreptatea Fiului Său.
4. Prin acest dublu transfer, noi ”suntem socotiți drepți”, sau suntem ”îndreptățiți”. Aceasta se numește ”îndreptățirea prin credință.”
5. Actul de îndreptățire se numește și ”mântuirea prin credință.” Subliniem că pentru Luther mântuirea este numai un act juridic: noi suntem declarați drepți, nu suntem și făcuți drepți. Adică, noi rămânem păcătoși dar, prin repetate acte de credință, suntem în continuare ”îndreptățiți”.
Actul prin care Dumnezeu ne-a procurat mântuirea este un act al harului, înțeles ca un dar nemeritat al lui Dumnezeu. Luther a citat din Efeseni 2:8 că mântuirea este ”prin har, prin credință”. Dar el a adăugat un cuvânt în plus, cuvântul ”numai” care dă acestei doctrine un înțeles total diferit de ceea ce scrie Pavel: ”numai prin har, numai prin credință”, formulă ce intenționa să spună că faptele noastre bune nu pot fi incluse în procesul mântuirii. (…)
Sursa: Iosif Ton – Mesaje
Partajează asta:
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XIII)
Începutul de an este dominat în ,,agora evanghelică” de cazul Iosif Țon -Străjerii. Discuțiile se concentrează în jurul scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş care a primit un răspuns prin intermediul a două articole scrise de Emanuel Conțac dar și prin Scrisoarea lui Gavrilă de Petru Lascău. Așa cum am menționat, Emanuel Conțac răspunde prin intermediul a două posturi (articole) scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş deoarece acesta a ”făcut în mod generos referire la mișcarea penticostală”. Marius Cruceru răspunde la rândul său articolelor lui Emanuel Conțac, prin intermediul unui post în care susține ideea că, cazul Iosif Țon – Străjerii este unul periferic. Cu toate acestea pastorul Iosif Țon, a predicat în două biserici penticostale din SUA și se află în continuare în topul preferințelor cititorilor, sau a unei părți din cititorii blogosferei evanghelice după cum o dovedește și rezultatele sondajului Omul anului 2010 la evanghelicii din România publicat la sfârșitul acestei sinteze. Alături de sondajul propus de Alin Cristea la finalul acestei postări se regăsesc și rezultatele parțiale a unui sondaj de opinie este propus de Vasilică Croitor având ca subiect decizia AGA RVE de interzicere alui Iosif Țon la postul Radio Vocea Evangheliei.
Un răspuns pastorului Adrian-Mihai Mateaş (1) from Vaisamar by Vaisamar (02.01.2011)
Disclaimer: Nu aş fi răspuns scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş dacă (1) autorul ei n-ar fi făcut în mod generos referire la mişcarea penticostală (văzută ca sursa celei „mai active şi mai masive erezii actuale – mişcarea carismatică”), dacă (2) autorul ei n-ar fi fost licenţiat şi dacă (3) scrisoarea n-ar fi beneficiat de „timp de antenă” pe unul dintre cele mai citite bloguri evanghelice. Am mulţi prieteni între baptişti şi sper ca prietenia cu ei să reziste în ciuda momentului dificil creat de această scrisoare. Severitatea intervenţiei mele este cerută atât de multele nonsensurile răspândite pe cele douăsprezece pagini, cât şi de atitudinea care stă în spatele ei.
Un răspuns pastorului Adrian-Mihai Mateaş (2) from Vaisamar by Vaisamar
Prima partea a textului AICI.
Ne considerăm fraţi, dar ne tolerăm şi convieţuim vrând-nevrând
Pentru Adrian Mateaş, cea mai masivă erezie din creştinismul actual este mişcarea carismatică, ai cărei „părinţi fondatori” sunt penticostalii. Secţiunea care tratează acest subiect se întinde pe 3 pagini şi dă la iveală o rană care în aparenţă încă nu s-a vindecat. „Probabil că cei mai afectaţi de penticostalism au fost baptiştii, în România acest lucru fiind de notorietate”. „Vrând-nevrând, noi baptiştii convieţuim cu ei şi, mai mult sa mai puţin, ne tolerăm reciproc şi ne considerăm fraţi creştini”.
Afirmaţia de mai sus spune că pe de o parte ne tolerăm (deh, ce să facem, n-avem de ales) şi pe de altă parte că „ne considerăm fraţi”. Dacă ne tolerăm şi convieţuim „vrând-nevrând”, înseamnă că „înfrăţirea” de care vorbim e de paradă. Nu cunosc decât un singur factor care îi face pe oameni să se tolereze reciproc şi să convieţuiască „vrând-nevrând” – politica. Adică tocmai factorul deplâns mai sus de preopinentul meu. Citatul arată că, dacă e adevărat că „politica nu garantează acurateţe religioasă”, nu e mai puţin adevărat că politica nu garantează nici „înfrăţire religioasă”.
În virtutea dreptului la replică… Emanuel Contac despre scrisoarea pastorului Mateas from Marius Cruceru by Marius David (03.01.2011)
Cred că este onest, deşi aşteptările mi-au fost înşelate în privinţa acestui tip de postare, să prezint reacţiile dr. Emanuel Contac faţă de scrisoarea pastorului Mateaş de Bratca.
Prezint legăturile spre textului dr. Contac şi din pricina disclaimerului din faţă. Cred că este onest ca ambele tipuri de texte (cel “submediocru” al pastorului Mateaş) şi textul dr. Contac, care, după părerea mea, face risipă de academism şi timp vrednic de cauze mai bune şi ratează tocmai esenţa “nemulţumirilor lui Mateaş”, să se bucure de acelaşi tip de vizibilitate. Dar … ce să spun… a fost o încercare din care cred că avem de învăţat cu toţii.
MĂ TEM CĂ AM AVUT DREPTATE from Popas pentru suflet by cristianionescu (02.01.2011)
Am atras atenția destul de devreme că dacă nu vom fi atenți, problema mișcării de trezire a Străjerilor va deveni o confruntare doctrinară între baptiști și penticostali. Am avertizat că prea se face caz și se batjocoresc niște principii și practici care seamănă foarte mult cu cele penticostale! Era o problemă de timp până cineva […]
Iosif Ton in Seattle from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted (03.01.2011)
Pastorul Iosif Ton a predicat in seara de Revelion la Biserica Penticostala din Kenmore, WA. Aici aveti inregistrarea mesajului.
Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (03.01.2011) from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga (03.01.2011)
Dintre cele 400 de voturi exprimate pînă acum, 79% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 12% o consideră corectă statutar, dar imorală.
Votați Omul Anului 2010 la evanghelicii din România – 3 ianuarie 2010 from România Evanghelică by Alin Cristea
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/12/28/sondaj-omul-anului-la-evanghelicii-din-romania
După 350 de voturi:
Iosif Țon – 142
Vasilică Croitor – 74
Vladimir Pustan – 50
Ionatan Piroșca – 19
Bodo – 14
Liviu Mocan – 6
Partajează asta:
Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui
Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui este cel de-al doilea mesaj dintr-o serie care a ajuns pană la momentul actual la 3 prin intermediul cărora Iosif Țon oferă precizări asupra teologiei sale. Primul mesaj l-am publicat sub titlul Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)
Fenomenul neglijării învățăturii Domnului Isus nu a început la Reformă, ci prin secolul al 2-lea. La începutul acelui secol găsim cărți ca ”Didache” (numită și ”Învățătura celor doisprezece apostoli”), care încă îi instruia pe noii creștini cum să trăiască după Învățătura Domnului Isus. Pe la mijlocul acelui secol, însă, s-au convertit la creștinism mai mulți filosofi greci. Ei au adus filosofia greacă cu ei în creștinism și au încercat să le ”armonizeze” pe cele două. Ei au citit prologul la Evanghelia după Ioan, unde Fiul etern al lui Dumnezeu este prezentat ca Logos-Cuvântul. Ei au plecat de la acest concept, prezent și în gândirea greacă, și au construit o teologie bazată pe Logos, o teologie a unui Cristos cosmic, dar au neglijat pe Isus din Nazaret și învățătura acestuia.
La anul 250 s-a introdus în Biserica din Roma preoția pe modelul Vechiului Testament. Cu aceasta s-a introdus și dogma că Biserica îi mântuiește pe oameni prin ”sfintele taine”. Cu aceasta, nevoia de a citi învățătura Domnului Isus și de a trăi după ea a fost și mai mult înlăturată.
Acesta a fost începutul fenomenului numit de Stuart Murray ”marginalizarea lui Isus și a învățăturii Lui”. Acest fenomen s-a accentuat prin convertirea Împăratului Constantin și prin transformarea creștinismului în religie de stat. Stuart Murray este un anabaptist modern, care trăiește în Anglia și care a scris cartea ”Post-Christendom”, în care analizează pe larg fenomenul marginalizării lui Isus și a învățăturii lui, de la Constantin și până astăzi (Ed. Paternoster, 2004). Iată ce scrie el despre ceea ce s-a întâmplat pe vremea lui Constantin:
”Amintirea unui Isus care se confrunta cu autoritățile, apărând cauza celor săraci și criticând nedreptățile era tulburătoare pentru episcopii care se bucurau acum de un lux exorbitant. Teologii din secolul al patrulea îl transformă pe Isus într-o figură cerească, accentuează divinitatea lui și fac ca amintirile acestea să se estompeze. Constantin Îl onora pe Dumnezeul creștinilor, nu pe Isus din Nazaret. Eusebius a acceptat acest lucru și a pus temelia pentru interpretarea lui Isus ca o figură imperială. Rozemary Radford Reuther scrie:
”Cristos devine Pantocrator, guvernatorul cosmic al noului imperiu creștin. Împăratul creștin cu episcopii la dreapta lui, devin locțiitorii lui Cristos pe pământ, guvernând statul creștin al noii ordini răscumpărate a istoriei… Victoria lui Mesia ca apărător al celor oprimați ar fi fost văzută ca o nivelare a ierarhiilor… În loc de aceasta, cristologia imperială câștigă în secolul al patrulea funcția unui control imperial patriarhal, ierarhivist și euro-centrat.”
Stuart Murray continuă: ”Această schimbare radicală a modului în care era înțeles Isus a avut impact asupra multor aspecte ale creștinismului secolului al patrulea. Ea a transformat reprezentările artistice, care acum îl prezentau pe Isus în imagini imperiale: tablouri aspre ale unui judecător imperial, înconjurat de o aureolă, iau locul tablourilor rustice anterioare ale unui Isus ca bunul păstor. În imnuri, predici, lecții pentru catehumeni, crezuri și tratate teologice, viața și învățătura lui Isus capătă tot mai puțină atenție. Comparați, de exemplu, instrucțiunile date catehumenilor spre sfârșitul secolului al patrulea de către Ambrozie, bazate pe moralitatea Vechiului Testament cu scrierile lui Iustin din secolul al doilea și cu Didache care-i învăța pe catehumeni să aplice învățăturile lui Isus în viețile lor. Scriitorii secolului al patrulea foloseau viața lui Cristos doar devoțional, nu și etic.
Marginalizarea lui Isus este cel mai izbitor văzută în credeuri. Acestea au avut o mare influență asupra creștinilor timp de generații. Dar ele au fost scrise în anii când se forma creștinismul de stat, când viața și învățătura lui Isus erau marginalizate. Credeurile afirmă atât divinitatea cât și umanitatea Lui, dar îi marginalizează viața. Credeul de la Niceea, de exemplu, spune că Isus ”s-a întrupat prin Duhul Sfânt din fecioara Maria; și s-a făcut om. Și a fost răstignit sub Pilat din Pont.” Credeul ignoră viața lui ca om, trecând direct de la nașterea Lui la moartea Lui. Unde sunt minunile Lui, relațiile Lui, învățăturile Lui și viața lui subversivă? Ca și în alte documente din secolul al patrulea, unde este Isus? Celelalte credeuri au aceeași omitere izbitoare…. Viața și învățătura lui Isus nu mai erau în centrul atenției… Lui Isus i se aducea închinare, dar Isus nu mai era urmat.” (pag.122-123).
Situația, în creștinismul oficial, a continuat să fie astfel până după anul 1500. Reformatorul principal, Martin Luther, a considerat că Evanghelia se află în epistola către Romani și pe baza acesteia el a obținut ceea ce el numește ”teologia crucii”. Adjunctul lui Luther, Philip Melancthon, a scris că a-L cunoaște pe Cristos înseamnă a ști să beneficiezi de moartea Lui. Ei au formulat un creștinism al câtorva doctrine care dacă sunt crezute îi asigură credinciosului intrarea în ceruri.
Acestea nu înseamnă că învățătura Domnului Isus a dispărut în timpul acela de pe scena istoriei. Ea s-a păstrat în mișcări de opoziție față de biserica oficială, pe care aceasta le-a etichetat ca eretice. Un prim exemplu sunt donatiștii, din secolul al patrulea și al cincilea. Tot din aceasta vreme trebuie să-l amintim pe Pelagius. Iată ce scrie Stuart Murray despre elementul comun pe care îl aveau Pelagius și donatiștii:
”Pelagius i-a încurajat pe contemporanii lui să-și bazeze viețile pe învățătura morală a lui Isus. Asemănările dintre învățătura lui Pelagius și concepțiile donatiștilor sunt semnificative. David Nussbaum scrie: ”Pelagius era, teologic, ceea de donatiștii erau din punct de vedere eclesial într-un important număr de privințe: ambii reprezentau o dorință pentru… puritate, o încercare de a păstra creștinismul din secolele anterioare și de a adopta o poziție mai independentă și mai critică față de autoritățile instituționale” (pag. 101-102).
O altă mișcare care s-a format prin întoarcerea la învățătura Domnului Isus au fost valdenzii. Inițiatorul lor a fost francezul Valdes, care în 1174 a descoperit învățătura Domnului Isus, a renunțat la averea lui și a început să predice și să cheme oamenii la o viață de sărăcie. Urmașii lui Valdo chemau oamenii să devină ucenici ai lui Isus și să trăiască după învățătura Lui, cerând integritate personală, o viață simplă, respingerea lăcomiei și a oricăror excese. Ei se opuneau oricărei forme de minciună și de înșelăciune și refuzau să depună orice jurământ (Stuart Murray, p.324-327).
O mișcare similară a fost cea a lollarzilor din Anglia, inițiată de John Wycliffe (1328-1384).
Dar, de o deosebită importanță pentru noi este Erasmus de Rotterdam (1466-1536). Acest mare învățat al Renașterii a publicat în 1516 Noul Testament în limba greacă și în limba latină (traducerea în limba latină a făcut-op el însuși, pentru a demonstra că traducerea Vulgata nu a fost corectă). Apoi a publicat un comentariu la Evanghelia după Matei, subliniind porunca Domnului Isus să facem ucenici învățându-i ceea ce ne-a învățat El. Erasmus face constatarea că a fi ”platonist” înseamnă a te ține de învățătura lui Platon; iar a fi ”aristotelian” înseamnă a te ține de învățătura lui Aristotel. Tot astfel, scrie el, dacă îți spui ”christianus” ar trebui să însemneze că te ții de învățătura lui Christus. Dar, remarcă Erasmus, noi ne zicem creștini (sau ”cristosieni”, pe românește), dar nu ne ținem de învățătura lui Cristos, ci religia noastră este formată de credeurile și de deciziile sinoadelor și de alte scrieri ale bisericii oficiale.
Erasmus face o chemare pasionată la a ne întoarce la învățătura întemeietorului religiei noastre, adică a lui Isus. (…)
Sursa: Iosif Țon- Mesaje
Partajează asta:
Predica pastorului Iosif Ton din seara de Revelion via Perspective crestine
Pastorul Iosif Ton a predicat in seara de Revelion la Biserica Penticostala din Kenmore, WA. Pentru a urmării înregistrarea video a predicii pastorului Iosif Țon apasă pe imaginea de mai jos. În cadrul acestei înregistrări mesajul lui Iosif Țon începe de la 01:44:20.
Iosif Ton in Seattle from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted
Partajează asta:
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XII)
Orice Iosif Ţon are pace! from Beni Cruceru by beniamincruceru
Dacă Iosif Ţon are pace, nu ştiu. Dacă liderii noştri au pace, iar nu ştiu. Tot ce ştiu este că orice oaie adăugată la turma lui Hristos are pace. Asta înseamnă de fapt în ebraică Iosif Ţon:צֹאן
– adăugă oile sau a adăuga turma. În cazul particular, numai Dumnezeu ştie unde vrea să-l adauge la vârsta dânsului.
În sensul acesta vă doresc tuturor să fiţi oi adăugate la turma lui Hristos, având pacea pe care numai El o poate oferi. Pacea o putem avea doar dacă îl urmăm pe Păstorul Nostru ascultându-i glasul (Ioan 10:4-5)
Stând cu un picior în pragul anului, doresc să vă dedic tuturor acest cântec deoarece am fost mulţi tulburaţi de toate mişcările realizate la nivel de Ţon, adică de turmă. Mesajul cântecului şi contextul în care a fost scris este unul special. Doamne dă pace tuermei Tale!
Iosif Ţon – Evanghelia Domnului Isus from Paşi spre lumină by Petru Lascău
Evanghelia Domnului Isus
Iubiți frați și prieteni,
În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință.
Fratele Iosif încearcă să se explice from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan
(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)
A aparut primul eseu in care fratele Iosif Țon caută să-si justifice deruta teologica in care se afla.Este suficient sa va spun ca Scot McKnight este unul din promotorii miscarii aiurite „emergent Church“, care sustine ca Biblia este o istorie despre adevar, dar nu Adevarul … pe acesta trebuind să-L căutăm și să-L găsim fiecare dintre noi în parte, prin specificul experienței noastre personale. Deși spune că nu împărtășește învățătura acestui McKnight, dânsul pleacă de la o premiză care-l caracterizează pe acest om și care caracterizează mișcarea emergentă, premiză neîmpărtășită de crezurile evanghelice de până acum.Așa cum v-am spus deja, o controversă cu fratele Iosif Țon este o ocazie de a învăța lucruri noi, chiar dacă nu suntem de aceeași părere. Profităm de ocazie pentru a învăța câte ceva și despre această înșelare modernă (sau post-modernă).
Nevoia anului 2010 from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted (31.12.2010)
Este vorba despre nevoia de trezire spirituală!
Dorinţa după trezire spirituală cred eu stă atât la baza recursului la asanare morală şi spirituală al lui Vasilică Croitor în cartea sa „Răscumpararea Memoriei„ cât si la baza deciziei lui Iosif Ţon de a se alătura unei mişcări ca aceea a „Străjerilor”.
De ce cred că nici Cultul Baptist, nici AGA RVE n-au fost suficient de „inchizitoriali” cu Iosif Ţon from Vaisamar by Vaisamar (31.12.2010)
Am început de curând să audiez un curs audio despre inchiziţie. Ceea ce poate multă lume nu ştie este că numele temutei inchiziţii vine de la latinescul inquisitio, care înseamnă „cercetare”, „investigare”, „examinare”. Inchiziţia le oferea oamenilor şansa de a avea parte de un proces în care se puteau apăra.
În sens etimologic, aş spune că nici Cultul Baptist şi nici AGA RVE n-au fost suficient de inchizitoriali cu Iosif Ţon. Inchizitoriali au fost prezbiterienii din ani ’70 de care vorbeam recent într-o postare.
De ce cred că nici Cultul Baptist, nici AGA RVE n-au fost suficient de „inchizitoriali” cu Iosif Ţon « Methoughts, mefeats and medefeats from Persona by DanutM
Excelent argumentat, Emanuel. Si, repet, sa-l arda odata pe rug, ca sa stim o treaba.
Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (01.01.2011) from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga
Dintre cele 350 de voturi exprimate pînă acum, 79% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 12% o consideră corectă statutar, dar imorală.
Iosif Ţon în Ţara Minunilor from Vaisamar by Vaisamar (31.12.2010)
S-ar spune că de când a trecut la carismatici Iosif Ţon a intrat cu adevărat în Ţara Minunilor.
Se încheie un an. N-am reuşit să fac retrospectiva lui, aşa cum mi-aş fi dorit. Îmi rămâne ca sarcină pentru începutul celui viitor.
Afacerea „Iosif Ţon şi Străjerii” încă vremuieşte în blogosferă. Şi asta în principal din cauza lipsei unor lucruri care mi se par de bun simţ: comunicate oficiale judicios argumentate şi corect scrise.
Cei care mi-au urmărit blogul ştiu că am luat în trecut poziţii critice faţă de Iosif Ţon. Dacă scriu acum despre acest caz nu o fac fiindcă sunt îndrăgostit isteric de Iosif Ţon şi de teologia lui, ci fiindcă aşa îmi dictează principiile. Iosif Ţon nu este penticostal, deci nu scriu din solidaritate confesională. Nu e suficient de exact în ce scrie (iar lipsa acribiei mi se pare extrem de gravă), dar asta nu are importanţă aici.
Emanuel Conțac: Iosif Țon în Țara Minunilor from România Evanghelică by Alin Cristea
“Modul în care a fost tratat nu arată bine şi nici nu miroase bine. Toată situaţia îmi aduce aminte de un episod din Alice în Ţara Minunilor.
Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? from Vaisamar by Vaisamar
Citesc cu mult interes fragmente din cartea Perspectives on Spirit Baptism
Care este ideea cărţii?
Cinci teologi din cinci tradiţii diferite (baptistă, penticostală, carismatică, wesleyană, catolică) discută conceptul de „Spirit Baptism” (pe care îl las netradus).
Am citit introducere cărţii şi jumătate din expunerea teologului catolic. Sunt uluit de măiestria cu care au navigat catolicii chestiunea spinoasă a integrării acestei experienţe în complexa lor teologie!
Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? « Methoughts, mefeats and medefeats. from Persona by DanutM
Emanuel Contac ne ofera un alt exemplu recent de raportare coerenta la manifertarile carismatice – de data aceasta din spatiul catolic.
Ce ar fi sa mai invatam si noi, macar din cind in cind, de la altii. caci smerenia este semnul spiritelor mari.
De reflectat (27) – FOARTE IMPORTANT from România Evanghelică by Alin Cristea
Shifu (comentariu pe blogul lui Marius Cruceru în 31 decembrie 2010): “Erezia se stabilește în funcție de aspectele fundamentale ale unei dogme, nu în funcție de chestiunile de importanță secundară.”
Teofil Stanciu (comentariul pe blogul său în 29 noiembrie 2010): “Nu cred (…) că e neapărată nevoie să existe un singur punct de vedere, ci o viziune unitară (în care încap și opinii contradictorii) de ansamblu. La ortodocși există dogma (incontestabilă), teologumene (unde se negociază) și opinii teologice (de obicei individuale). Deci măcar în aspectele fundamentale ce țin de dogmă, cred că ar trebui să existe unitate, altfel nu se justifică apartenența la același cult.
Cîteva observaţii despre acţiunea “inchizitorială” de la RVE cu privire la Iosif Ţon şi scrisoarea deschisă a pastorului Mateaş de Bratca from Marius Cruceru by Marius David
Am observat că în ultimul timp blogosfera românească s-a inflamat puternic pornind de la o acţiune a AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) de la Radio Vocea Evangheliei.
S-au spus tot felul de lucruri, unii îi plîng de milă lui Iosif Ţon cum că suferă “iar” pentru Cristos (asta mi se pare la limita invectivei faţă de cei care au suferit în puşcăriile comuniste pentru credinţa lor…. dar n-am avut nici cu alte ocazii aşteptări mai mari de la cel care afirmă chestiunea că tot vorbim despre hermenutică ideologiza(n)tă), alţii, sub capacul ironiei de prost gust şi vrednică de idealuri mai înalte, propun arderea cărţilor lui Iosif Ton şi alte asemenea acţiuni. Simplă joacă de condei. Ştiu cum se face!
Reacții la Scrisoarea lui Mateaș Zidarul from România Evanghelică by Alin Cristea
Emanuel Conțac: “Am citit (deocamdată) scrisoarea în diagonală şi, ca regina Victoria, n-am putut spune la final decât „We are not amused”. […] Asupra scrisorii pastorului Mateaş sper să pot reveni într-una din zilele următoare.”
Alin Cristea: “Ce ne-am face dacă cel puțin JUMĂTATE dintre foștii studenți ai Universității Emanuel s-ar trezi să scrie o scrisoare deschisă cică “într-o atitudine deschisă, polemică și principială”?
Deschisă? Polemică? Principială?
OF, OF!
Om mai vedea dacă așa e…”
Joacă din condei la cumpăna dintre ani. Una simplă, cum ar zice Marius Cruceru … from Frică şi cutremur by Dyo
Marius Cruceru cataloghează într-o postare pe blogul său reacţiile unora, între care cu delicateţe îl viza şi pe subsemnatul, drept “simplă joacă de condei” ( O puteţi citi AICI. ). Se înţelege, este vorba de reacţiile care nu îi conveneau domniei sale, cele care nu aplaudă cu simţ de răspundere tot ce iese din condeiul liderilor baptişti împotriva lui Iosif Ţon. Naivităţile unui păstoraş de ţară – alminteri poate fi o persoana cat se poate de onorabila, nu il cunosc – sunt recomandabile, sunt coerente, gândite şi de bun gust, doar pentru că, în spiritul vremilor de mult apuse, înfierează cu indignare derapajul marelui duşman al baptismului românesc.
Da, Iosif Ţon este un duşman; la fel şi carismaticii. Să ne fie clar. Iată ce spune Adrian Mihai Mateaş în scrisoarea sa, negru pe alb (sublinierea îmi aparţine):
În cartea mai recenta, „Misticism si crestinism autentic” de care se plânge Ton, pe care recunosc ca n-am citit-o înca, dar o voi procura cât de repede, însa citind si alte carti ale lui Pop si cunoscându-i deci stilul, cred ca Timotei Pop face ce stie el mai bine, trage cu „mitraliera” în toti dusmanii baptistilor, recte crestinilor autentici.
Declaraţie de uimire a baptiştilor români faţă de (aparent) fraţii lor penticostali from Frică şi cutremur by Dyo
Adevărul a ieşit în sfârşit la lumină. Necosmetizat, limpede ca cristalul, rece, nemilos. Iată cum este văzută relaţia dintre baptişti şi penticostali de către un pastor de la ţară din România. Nu-l învinovăţiţi: el a avut curajul să spună tuturor, cu sinceritate, ceea ce destui lideri baptişti doar cugetă în taină …
Este vorba, din nou, despre acea scrisoare a pastorului Mateaş, pe care Marius Cruceru o cadoriseşte prietenilor săi penticostali, în prag de An Nou. Luaţi de aici (sublinierile îmi aparţin):
Perfidia acestei erezii crestine (cea carismatică, nota mea), consta în faptul ca miscarea penticostala a început în biserici neoprotestante foarte bune si sanatoase din punct de vedere doctrinar. Probabil ca cei mai afectati de penticostalism au fost baptistii, în România acest lucru fiind de notorietate. Deoarece penticostalii se aseamana foarte mult cu baptistii, împrumutând de la acestia doctrina si sistemul de închinare aproape integral, ei au aparenta unui cult evanghelic sanatos. Dupa circa un secol de existenta (în România au cu ceva mai putin de un secol) penticostalii formeaza un cult si biserici recunoscute si respectate în plan social. Vrând-nevrând, noi baptistii convietuim cu ei si, mai mult sau mai putin, ne toleram reciproc si ne consideram frati crestini.
2010 – UN AN FIERBINTE: IOSIF ȚON ȘI STRĂJERII from Popas pentru suflet by cristianionescu
Când credeam că ne-ajunge o pacoste, a venit una mai mare. Chiar la sfârșitul anului. Dacă în primul caz, m-a deranjat lipsa de atitudine responsabilă din partea celor demascați în ”Răscumpărarea memoriei”, de data aceasta am fost revoltat de atacurile nemiloase, lipsite de orice fel de rezerve împotriva Străjerilor și, mai ales, împotriva pastorului Iosif […]
Istoria evanghelică necosmetizată (9) from România Evanghelică by Alin Cristea
Petru Lascău: “Pentru că nu am acceptat să plătesc câte $60.00 pentru fiecare predică am fost scos din program [RVE]. Predică altcineva care are şi poate să dea banii aceştia. Nu este vorba de nici un atac împotriva nimănui, şi nici de egalitate de participare între cele trei culte, şi nici de democraţia uzitată de acest comitet local. Alte interese decât cele ale Alianţei sunt la mijloc, şi ele au funcţionat şi în decizia de la Suceava. Păcat!
Ce învățăm din experiența fraților din America?
from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)
În urma evenimentelor dela sfârșitul anului trecut, preocupările baptiștilor din Romania trebuie să acopere și studierea unor precedente din experiența fraților lor din alte țări. Iată o foarte interesantă relatare despre relațiile baptiștilor(din Southern Baptist Convention, cu care se aseamănă și asociază foarte mult baptiștii români)cu bisericile pentecostale
Partajează asta:
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XI) AGA RVE(3)
Sunt prezentate în acest post poziții ale evanghelicilor români față de decizia AGA a RVE precum și față de poziționarea diferită a RVE Suceava. Interesant de văzut și punctul de vedere al lui Iosif Țon exprimat în cadrul eseului Evanghelia Domnului Isus
Comitetul local radio Suceava catre AGA Vocea Evangheliei from Suceava Evanghelică by suceavaevanghelica
Către comitetul AGA al RVE, Iubiti frați, Vă facem cunoscut că în sedința care a avut loc în data de 29 Decembrie 2010, Comitetul local radio al RVE Suceava, a discutat hotărârea AGA privind interzicerea difuzării mesajelor fratelui Iosif Țon în cadrul programelor Vocii Evangheliei. (…)
Comitetul local radio Suceava catre AGA Vocea Evangheliei from Istorie Evanghelica by Marius Silvesan
Către comitetul AGA al RVE,
Iubiti frați,
Vă facem cunoscut că în sedința care a avut loc în data de 29 Decembrie 2010, Comitetul local radio al RVE Suceava, a discutat hotărârea AGA privind interzicerea difuzării mesajelor fratelui Iosif Țon în cadrul programelor Vocii Evangheliei. (…)
O primă reacție demnă în Cazul Iosif Țon from România Evanghelică by Alin Cristea
Comitetul local RVE Suceava a adresat un mesaj către AGA – Adunarea Generală a Acționarilor, în care precizează, în legătură cu decizia AGA de interzicere a lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei
CLR -RVE Suceava schimbă macazul în cazul Țon from Răscumpărarea memoriei by Vasilică Croitor
O știre de sfârșit de an, de pe Suceava Evanghelică, mai frânează din graba cu care s-a trecut la dărâmarea lucrării lui Iosif Țon.
John Tipei: Factorii de răspundere de la RVE au obligaţia morală să explice în baza cărui articol din Statut au luat această hotărâre from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga/#comment-5287
Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (31.12.2010) from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga
Dintre cele 300 de voturi exprimate pînă acum, 77% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 13% o consideră corectă statutar, dar imorală.
Cîteva observaţii despre acţiunea “inchizitorială” de la RVE cu privire la Iosif Ţon şi scrisoarea deschisă a pastorului Mateaş de Bratca from Marius Cruceru by Marius David
Am observat că în ultimul timp blogosfera românească s-a inflamat puternic pornind de la o acţiune a AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) de la Radio Vocea Evangheliei.
S-au spus tot felul de lucruri, unii îi plîng de milă lui Iosif Ţon cum că suferă “iar” pentru Cristos (asta mi se pare la limita invectivei faţă de cei care au suferit în puşcăriile comuniste pentru credinţa lor…. dar n-am avut nici cu alte ocazii aşteptări mai mari de la cel care afirmă chestiunea că tot vorbim despre hermenutică ideologiza(n)tă), alţii, sub capacul ironiei de prost gust şi vrednică de idealuri mai înalte, propun arderea cărţilor lui Iosif Ton şi alte asemenea acţiuni. Simplă joacă de condei. Ştiu cum se face!
Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010) from Istorie Evanghelica by Marius Silvesan
Postez aici răspunsul lui Iosif Țon scris sub forma unui eseu așa cum a apărut el pe blogul lui Daniel Brânzei cu puțin timp în urmă. Eseul în format pdf poate fi descărcat apăsând aici.
Evanghelia Domnului Isus
Iubiți frați și prieteni,
În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință.
Sunt obligat față de toți cei ce mă iubesc, sau nu mă iubesc dar sunt interesați de ce se întâmplă cu gândirea mea să dau socoteală de ce cred și de ce gândesc și, deasemenea, să le spun la toți ce planuri am de viitor în urma atâtor acțiuni care s-au făcut împotriva mea.
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by Alin Cristea
from Comments for Persona by Alin Cristea
– Articolul lui Nelu Balaj dezinformează.
– Un prim semn de reacție demnă:
Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton from Nelu’s blog by nelu
This is the man the Romanian Baptists have recently declared him (excommunicated him?) as an heretic. Does the history repeat itself? The communists persecuted him and now the Baptists, his brothers and sisters, the people he stood up for, are now denigrating him – executing him morally. He is charged because he declared himself to […]
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by DanutM
from Comments for Persona by DanutM
Articolul lui Nelu Balaj nu avea cum sa ‘dezinformeze’ decit daca:
1. aceasta decizie, a RVE Suceava, era luata si facuta publica inainte de scrierea articolului sau; si.
2. Nelu Balaj ar fi stiut despre el si l-ar fi ignorat in mod intentionat.
Ceea ce, in mod evident, nu este cazul.
Putem fi de acord sau nu cu Nelu Balaj. Putem socoti ca e exagerat de critic sau ca a generalizat in mod nepermis, dar nu ca a ‘dezinformat’.
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by nelu from Comments for Persona by nelu
Domnule Cristea as fi asteptat sa fiti consecvent in citirea textului meu. Rezolutia RVE a fost luata – ca Suceava nu a aplicat-o asta-i altceva. Bravo lor! Iar postul meu a vrut sa faca acest lucru cunoscut amicilor mei care nu vorbesc romana si unii dintre ei au cunostinta de Ton.
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by DanutM from Comments for Persona by DanutM
Desigur, Alin, ai dreptate, ca de obicei, in detalii. Totusi, chiar daca comunicatul nu contine CUVINTUL ‘erezie’, sensul implicit (si acesta este cel care conteaza) este absolut evident. Potrivit dogmei baptiste, in inter[retare paulina (de la PN, nu de la apostol) noile convingeri teologice ale lui Iosof Ton sunt eretice. ‘Dezinformarea’, pe de alta parte, presupune insa intentie. Ori tocmai asta contest eu.
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by Alin Cristea from Comments for Persona by Alin Cristea
Domnule Balaj,
Nu despre “rezoluția RVE” e discuția.
Textul dvs. se referă la Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste. Acolo ați oferit link. (…)
Istorie Evanghelica 