Centenarul Institutului Teologic Baptist din București – Biserica Baptistă „Golgota“ București (10.10.2021)
În această dimineață la Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București, Institutul Teologic Baptist Bucuresti a dorit să marcheze într-un mod deosebit 100 de ani de educație teologică baptistă în România. Acest eveniment se încadrează între manifestările dedicate aniversării a 100 de ani de la fondarea Seminarului Teologic Baptist la Buteni în toamna anului 1921. După cum remarca pastorul Ioan Ceuță, în mod providențial astăzi suntem în ziua a 10 din luna a 10, iar 10X10=100.
La acest eveniment, care a dorit să marcheze și deschiderea festivă a noului an universitar, 2021-2022, au fost prezenți, fizic sau prin intermediul mesajelor transmise prin scrisori sau mesaje video, reprezentanți din Parlamentul României, Ministerului Educației, Academia Română, ai unor universități din România, cultelor evanghelice, mediului universitar, dar și de către absolvenți ai Seminarului Teologic Baptist din Bucuresti din perioada comunistă. Toți cei prezenți au punctat prin intervențiile lor providența Creatorului în acești 100 de ani.
De asemenea, cu acest prilej a fost semnat și un document cu rol comemorativ, document care conține discursul și viziunea pastorului și profesorului Constantin Adorian privind viitorul educației teologice baptiste în România.
Ca istoric, profesor de istorie și cercetător al istoriei baptiste m-am simțit onorat să ma reîntâlnesc și sa fiu alături de membri ai corpului academic, implicați în diferite proiecte de cercetare și având poziții de conducere în cadrul unor instituții academice sau ecleziastice, oameni care prețuiesc educația. Evoc aici numele unora dintre cei care au participat fizic la eveniment: Daniel Mariș, Otniel Bunaciu, Sorin Badragan, Octavian Baban, Teodor Colda, Caius Obeada, Viorel Achim, Daniel Fodorean, Cristian Caraman, Cătălin Vasile, Ioan Ceuță, Titus Corlățean, Romeo Moșoiu, Ioana Mânea, Daniel Gherman, Amiel Drimbe, Preston Pearce, Valer Monafu, Ioan Cocârțeu, Moise Vrăjitor, Daniel Stoica, Timotei Rusu, Ioan Străinescu.
Octavian Baban, Ce au în comun creștinii adevărați?
Ce au în comun creștinii adevărați?
Credința în jertfa lui Hristos și, de aici, mântuirea. Adică nașterea de sus, Duhul Sfânt, transformarea într-un om nou. De asemenea, au în comun Scriptura.
Ce îi poate separa?
Obiceiurile, tradițiile, învățăturile pe diverse aspecte de liturghie și organizare, sau de viață creștină (daruri, interpretări dificile ale Scripturii, etc), secundare față de mântuire, dar importante în trăirea vieții de credincios. Unitatea în Hristos nu poate desființa, înainte de venirea Lui, deosebirile denominaționale, pentru că fiecare este responsabil de credința și trăirea sa, până la venirea lui Hristos și suntem responsabili față de conștiința noastră și față de Dumnezeu.
Ce îi poate uni?
Hristos și apartenența la Hristos, Duhul Sfânt, puterea lui Dumnezeu Tatăl, datoria de a fi membre vii și credincioase, și slujitoare în Trupul lui Hristos.
Cine va rezolva definitiv deosebirile confesionale (denominaționale)?
Bineînțeles, Hristos, la a doua sa venire, când își va aduna toți adevărații credincioși, și va arăta care este, în adevăr, Biserica sa, fără apartenențe nominale.
Ce avem de făcut până atunci?
Avem de trăit în ascultare și sfințenie, în slujire, în credință, în vestirea evangheliei, în transmiterea învățăturii și vieții de creștin (ucenicie), în dragoste de frați și iubire față de toți oamenii, în dreptate.
Succes și binecuvântare, tuturor creștinilor adevărați!
Material publicat pe pagina proprie de Facebook de către Conf. Univ. Octavian Baban.
Octavian Baban – Renaşterea cenzurii şi a inchiziţiei: o ramură de amărăciune, dintr-o rădăcină de violenţă
Octavian Baban, conferențiar universitar la Institutul Teologic Baptist din București și unul dintre păstorii Bisericii Creștine Baptiste „Sfânta Treime” din București abordează prin intermediul acestui material o temă importantă, aceea a cenzurii. Domnia sa vorbește despre o atracție a evanghelicilor din România către cenzură, Inchiziție și denunțare.
Iată textul preluat de pe Facebook cu acordul autorului.
Pe când eram adolescent citeam cu uimire într-un manual catolic de istorie a Bisericii că Inchiziţia, dincolo de orice greşeli şi acuzaţii, a fost cu adevărat un for bisericesc prestigios în istorie. Obişnuit cu ceea ce ştiam din alte manuale despre Galileo Galilei şi „e pur si muove”, sau despre Savonarola, ori Jan Hus, o astfel de părere mi se părea de-a dreptul curioasă. Apoi, am descoperit că toate cărţile tipărite de Biserica Romană-Catolică aveau o aprobare, undeva pe primele pagini, numită Imprimatur (bun de tipar). Deci, sub o formă nouă, vechile evaluări continuau, ceea ce, într-un fel, era chiar normal, ca expresie a interesului pentru corectitudine şi sănătate teologică.
Mai târziu am descoperit cum reprezentanţii Securităţii române cenzurau totul, articole, cărţi, conferinţe, piese de teatru, expoziţii. Totul era verificat ca să exprime cum se cade idealurile comuniste şi să nu ascundă vreun atac voalat sau nu, la adresa conducerii comuniste a statului. Cenzura devenise atât de eficace încât s-a transformat în auto-cenzură. Foarte mulţi comunicatori îşi cenzurau singuri mesajele ca să poată rămâne pe scenă, sau pe micul ecran, sau pe antenele radio, sau în paginile de tipar, sau la amvon. Ajunsesem să mă delectez enorm cu orice mică aluzie din schetchuri sau monologuri, ori predici, cu orice scene din literatură sau filme, care, ca să zicem aşa, „combăteau bine”. Şi nu eram singurul. Poate chiar ajunseserăm să vedem mesaje subtile acolo unde nu era nimic deosebit – dar asta este o problemă de manifestare a subiectivităţii în exegeza şi hermeneutica textelor sau artei.
În acelaşi timp, îmi doream parcă vremurile din timpul lui I.L. Caragiale, când ştiam că, după vreun articol muşcător la adresa regelui, autorul se prezenta singur la arestul poliţiei, eventual cu o pătură, ca să petreacă o noapte sau două, acolo, ca pedeapsă pentru atacul la casa regală. Stăteai la răcoare o noapte, dar ziua îţi spuneai păsul. Era şi aceasta, o libertate preţioasă şi o plată aproape convenabilă. Oricum, în vremea conducerii comuniste, nimeni nu mai număra zilele de închisoare, într-o asemenea situaţie, şi uneori nici nu se mai punea problema să mai ieşi de acolo. Ori să rămâi în viaţă.
Descopăr cu uimire că în lumea evanghelică românească din ultimii ani, atracţia cenzurii şi a unei neo-inchiziţii, de tip neo-protestant, este irezistibilă. Uneori, ea se combină periculos şi trist cu dorinţa denunţării ideologice şi cu bucuria execuţiei publice. Pe prima o cunoaştem din Rusia lui Lenin şi Stalin, sau din China lui Mao Tse-Dun, unde a funcţionat ca o forţă redutabilă de distrugere a comunităţilor, a familiilor (tot în adolescenţă, dădusem peste o carte a meditaţiilor lui Mao, în engleză, tipărită în China, cu poza binevoitoare a liderului pe prima pagină, şi mai citeam din ea, din când în când, întrebându-mă cât de gri poate fi viaţa când eşti obligat să faci aşa ceva zi de zi şi să subscrii necondiţionat, de frica pedepsei cu moartea). Pe a doua, o știm din antichitate și din evul mediu, și nu numai. Pedepsele lumii islamice ne aduc chiar azi aminte de aceasta forma de cruzime.
Este această atracţie spre cenzură, inchiziţie şi denunţare, o formă de ortodoxie teologică şi practică, o contribuţie atentă la puritatea Bisericii? La lucrarea de păstorire eficientă şi iubitoare de Biserică şi societate? Este cumva, mai degrabă, o formă de deformare sufletească şi reîntoarcere la primitivism comunitar? Este o formă de răzbunare sau imobilizare a celor neagreaţi? Sau o formă de ideologizare şi corectitudine politică pătrunsă mascat în lumea bisericilor evanghelice? Un fel de terorism al ideilor? Am întâlnit-o sub diverse forme, de la cei învăţaţi până la cei simpli, de la gânditori exersați, la oameni deturnaţi de învăţăturile false, păgâne. Ea poate fi, cu siguranţă, o formă de agresiune socială şi mediatică, un ecou nefericit al televiziunii şi ziarelor de scandal în viaţa Bisericii, un magnetism irezistibil al dorinţei de judecată şi excludere, de sacrificiu şi condamnare, o ramură de amărăciune dintr-o rădăcină de violenţă şi nepocăinţă. Un țipăt ostentativ și coroziv asumat instinctiv din panoplia păgână a eradicării străinului. O mână cenușie a lui Cain, ridicată asupra unui Abel nebănuitor. O întâmpinare ucigașă a lui Ioab pentru un Abner fără ascunzișuri.
Ea îşi va avea, cu siguranţă, victimele ei, şi îşi va aplauda zeloasă, cu adâncă satisfacţie firească şi pământească, pe noii săi călăi mediatici. Ea va beneficia însă, implacabil, şi de forţa şi realismul avertizării biblice: „Pentru că întreaga lege este împlinită într-un singur cuvânt: ‘Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi!’ Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, vedeţi să nu fiţi mistuiţi unii de alţii” (Galateni 5:14-15).
Cine ești când nu te vede nimeni? – Octavian Baban la Capela București (8.02.2018)
“Eu am zis: sunteti Dumnezei”. Ioan 10:34.
Mastile ascund de cele mai multe ori frica. Cei ce insa decid sa renunte la ele, se apropie mai mult de dumnezeirea pe care Isus a vazut-o in noi.
Cine esti cu adevarat depinde de tine.
https://www.facebook.com/tineretcapela/posts/1989972671253949
Profesorul universitar Otniel Ioan Bunaciu a obținut titlul de doctor habilitat în teologie
Marți, 7 Februarie 2017, într-o zi răcoroasă de iarnă am avut onoarea să particip la un eveniment de înaltă ținută academică, respectiv ședința publică în vederea obținerii de către Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu, Decanul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București, a titlului de doctor habilitat în teologie.
Comisia de examinare a fost alcătuită din Profesor universitar doctor Wilhelm Dancă, Decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București în calitate de Președinte, Profesor Universitar doctor Mihai Himcinschi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia în calitate de membru și Conferențiar Universitar doctor Calina Gelu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Craiova în calitate de membru.
În prezența unui auditoriu numeros format din cadre didactice, teologi, doctoranzi, sociologi, redactori, domnul profesor Otniel Ioan Bunaciu și-a susținut teza cu titlul Importanța teologiei lui Karl Barth pentru o reflecție teologică asupra relației dintre biserică și societate.
Printre participanții la acest eveniment s-au aflat Prof. univ. dr. Vasile Talpoș, conducător de doctorate în cadrul Universității București, decan al Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București în anii ’90 și Rector al Institutului Teologic Baptist din București (1991-2011); Conf. univ. dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București; Conf. univ. dr. Ieremia Rusu, rectorul Institutului Teologic Timotheus din București; Lect. univ. dr. Sorin Bădrăgan, Decanul Facultății de Teologie Baptistă Pastorală, Institutul Teologic Baptist din București; Conf. univ. dr. Octavian Baban, Director de departament în cadrul Facultății de Teologie Baptistă Pastorală, Institutul Teologic Baptist din București; Conf. univ. dr. Corneliu Boingeanu, Director de departament în cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București; Conf. univ. dr. Ben-Oni Ardelean, senator, secretarul Comisiei de relații externe a Senatului României.
Evenimentul a fost deschis prin citirea unui Psalm, iar apoi Profesorul Wilhelm Dancă a prezentat comisia, candidatul și a oferit profesorului Bunaciu oportunitatea de a-și prezenta cercetarea. Ca urmare a invitației primite profesorul Bunaciu și-a prezentat cercetarea despre rolul teologiei lui Karl Barth pentru o reflecție teoligică asupra relației dintre biserică și societate.
După prezentare au urmat o serie de întrebări, iar apoi răspunsurile candidatului.
După prezentarea cercetării, observații și răspunsurile la întrebările comisiei și a celor din sală, comisia s-a retras pentru deliberare revenind după discuții și analize în sala de ședințe pentru anunțarea rezultatului. Profesorul univ. dr. Wilhelm Dancă, președintele comisiei, a dat citire deciziei comisiei prin care se acorda abilitarea în domeniul teologie domnului profesor universitar Otniel Ioan Bunaciu.
Acest eveniment are o importanță aparte pentru comunitatea evanghelică din România prin confirmarea abilităților academice ale profesorului Bunaciu, a faptului că acesta va putea coordona doctorate în teologie și transmite mai departe un tezaur de cunoștințe.
De asemenea, importanța constă și în recunoașterea meritelor academice ale domnului profesor Otniel Ioan Bunaciu dovedind astfel faptul că școala are rolul ei atât în pregătirea din punct de vedere intelectual al unei persoane, cât și pentru că în acest fel aceasta este echipată pentru transmiterea mai departe a credinței creștine.
Albumul foto de la acest eveniment este disponibil pe pagina de Facebook Istorie Evanghelica.
La mulți ani, Octavian Baban!
Octavian Baban este licenţiat în fizică tehnologică, Facultatea de fizică, Universitatea Bucureşti (1985) şi în Teologie biblică la London Bible College, Brunel University (1994), unde şi-a obţinut doctoratul în Teologia Noului Testament (1999).
Este căsătorit cu Daniela, şi au împreună doi copii, Raluca şi Vlad.
https://www.facebook.com/tavibaban
Conf. Univ. Dr. Octavian Baban este Director de departament în cadrul Institutului Teologic Baptist din București, profesor de Noul Testament în cadrul aceleiași instituții, precum și la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea București.
Din anul 1997 este pastor la Biserica Baptistă „Sfânta Treime” din București alături de Corneliu Boingeanu și Neluțu Iubaș. În perioada 1991-1997 a fost pastor la Biserica Baptistă Sfânta Treime din Constanța.
Pentru redactarea acestui material am preluat informații din articolul „La mulți ani, Octavian Baban (20.07.2013)” scris de Alin Cristea.
Octavian Baban a publicat următoarele cărți:
O. Baban, Incursiune în istoria şi teologia Noului Testament, Bucureşti: Liga Bibliei, 2003.
O. Baban, Introducere în limba greacă a Noului Testament (koine), Bucureşti: Dorotea, 2003.
O. Baban, S. Preda, L. Ionescu, C. Rotaru, S. Scriitoru, C. Dumitru, Treisprezece epistole ale NT. Ediţie Pilot. Proiect de Traducere a NT – TSB, Societatea Biblică Interconfesională din România, Bucureşti, 2006.
O. Baban, On the road encounters in Luke-Acts. A mimetic reading of Luke’s theology of the Way, London, UK: Paternoster Press, 2006.
O. Baban, The Greek Style of the New Testament and its Cultural Context, Bucureşti: Ed. Universitară, 2009.
O. Baban, Scrisori în mişcare. O introducere exegetică în studiul epistolelor pauline, Bucureşti: Ed. Universitară, 2009.
O. Baban, Noul Testament şi Principiile Dinamicii Relaţiilor în Biserică, Bucureşti: Ed. Universitară, 2009.
O. Baban, Scrisori pentru toti crestinii. Epistolele generale ale NT, Bucureşti: Editura Universitară, 2009.
O. Baban, De la Isus la evanghelii si la Faptele Apostolilor, Bucuresti: Editura Universitară, 2009.
O. Baban, Introducere în limba greacă a Noului Testament, Bucureşti: Editura Universitară, 2009.
O. Baban, S. Preda, L. Ionescu, C. Rotaru, S. Scriitoru, C. Dumitru, Noul
Testament, Traducere după textele originale grecești, TSB – Traducerea Societății Biblice Interconfesionale din Romania, București: Editura SBIR, 2009.
O. Baban, Teme și accente teologice în Noul Testament : o introducere în teologia biblica a Noului Testament, București: Ars docendi, 2013.